Sunteți pe pagina 1din 2

Cromatografia de gaze

1.Introducere

Cromatografia este cel mai comun procedeu de separare utilizat in analiza chimica contemporana. Gazcromatografia a fost inventata de A.J.P. Martin care impreuna cu R.L.M. Synge au sugerat posibilitatea
inlocuirii fazei mobile lichide din lichid cromatografie cu un gaz potrivit. Ei si-au bazat recomandarea pe
faptul ca, difuzia solutului in gaz este mai mare comparativ cu difuzia solutului in lichid, procesul de
echilibru implicat in analiza cromatografica poate fi mai rapid si astfel, coloanele sunt mult mai eficiente si
timpul de separare mult mai scurt. Intr-o singura etapa un amestec se separa in componente individuale si
simultan se poate estima cantitativ fiecare constituent in parte.
2.Principii generale ale gaz-cromatografiei

Cromatografia de gaz este o metoda de separare bazata pe repartitia diferentiata a moleculelor


componentilor amestecului de separat intre o faza mobila gazoasa si o faza stationara lichida distribuita
uniform pe un suport solid inert cromatografie de repartitie gaz-lichid, sau o faza stationara solida cu
proprietati adsorbante cromatografie de repartitie gaz-solid[2,3,4].
Indiferent in care din cazurile de mai sus ne situam, componentii amestecului de separat trebuie sa
posede o stabilitate termica pronuntata si o temperatura de volatilizare relativ coborata, in general sub
3000C, oricum situate sub temperatura de descompunere. Substantele labile din punct de vedere termic ori
cu temperaturi de volatilizare foarte inalte nu se poate separa prin cromatografie de gaz.
In cromatografia de gaz, proba este vaporizata si injectata intr-o coloana cromatografica. Eluarea
este determinata de debitul gazului inert al fazei mobile. In contrast cu cele mai multe tipuri de
cromatografie, faza mobila nu interactioneaza cu moleculele de analit, are doar rolul de transportor al
analitului de-a lungul coloanei.
Coloana cromatografica este sediul procesului de separare. Componentele din amestecul de
separat interactioneaza cu faza stationara si in functie de constantele de echilibru dintre cele doua faze se
produce o diferentiere a vitezelor lor de migrare producandu-se separarea.
Acei componenti cu solubilitate mai pronuntata in faza stationara, vor fi mai puternic retinuti pe
coloana cromatografica si deci vor fi eluati mai incet. Componentii mai solubili in faza mobila se vor elua
mai repede de pe coloana cromatografica.
3.Schema de principiu si partile componente
ale unui cromatograf de gaze

Figura 1.

Figura 1 :(1- sursa de gaz purtator;


2 - dispozitivul de reglare si ma-surare a
debitului de gaz pur-tator; 3 - dispozitivul
pentru introducerea probei; 4 - termostatul;
5 - coloana cro-matografica; 6 - detectorul;
7 - inregistratorul).

Figura
2.

afl ntr-o etuv - termostat, 3, izolat termic i prevzut n exterior cu un dispozitiv pentru

Schia prezint concis doar componentele principale. Astfel gazul purttor (eluentul),
de exemplu hidrogenul sau heliul, prsete cilindrul sub presiune, 1, n care acesta se
iniial
i ptrunde n coloan, la o presiune de intrare, cu ceva peste cea atmosferic (1gsete
prin intermediul
3atm),
parte
intr n coloan,
unui reductor
n mod continuu
2. Apoi gazul
iar cealalt
se ramific
ramur,
(opional)
direct prin
n detector.
dou conducte.
Coloana O
4, se