Sunteți pe pagina 1din 1

Raza din lumina cereasca

El pacatele noastre le poarta si pentru noi rabda durere. (Isaia 53,4)


Cand, sub povara vreunei suferinte, cadem la picioarele Mantuitorului, venim inaintea
Celui care a cunoscut El Insusi toata suferinta. Cand Il chemam din mijlocul ispitelor, Il
chemam pe Cel ce El Insusi a fost ispitit. Cand ne plangem de rautatea oamenilor, stim
ca ne aude Cel ce El Insusi a suferit din cauza cruzimii omenesti. Cand, indurerati de
pierderea unei fiinte dragi, suferim pentru ea, in casa ramasa pustie, stim ca ne vede Cel
care a plans la mormantul prietenului Sau. Cand ramanem singuri, in zadar cautam
compasiunea oamenilor; ne intelege aleanul Cel ce a simtit ce inseamna singuratatea si
al Carui suflet s-a intristat de moarte in Gradina Ghetsimani.
Iar cand, intr-o clipa de slabiciune si de inima rea, simtim ca lumina lui Dumnezeu se ascunde
de noi si ca suntem cuprinsi de o indoiala grozava, in ceasul acela negru gasim tarie in Cel ce
a strigat in chinurile mortii: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit? (Marcu
15, 34). Luand asupra Sa neputintele si bolile noastre, Mantuitorul a urmat calea care
avea sa-L duca pe Golgota. Acum, ca si atunci, isi revarsa asupra noastra nesecata-I
iubire. Ferice de cel ce este convins de acest adevar. Pentru el nu mai exista nici dor, nici
singuratate, fiindca Mantuitorul va fi intotdeauna cu el; in inima lui nu va mai fi durere,
fiindca va sti ca Domnul va intelege ceea ce noi nu suntem in stare sa exprimam in
cuvinte. Acela nu va cunoaste nici slabiciune, nici frica, pentru ca, simtind asupra sa
privirea iubitoare a Mantuitorului, va fi convins ca nicio incercare nu-l va putea
desparti de iubirea lui Hristos.
Binecuvantata fie clipa cand ne-am plecat intaiasi data genunchii inaintea Lui, in
linistea singuratatii si poate ca inca nu ne simtim in stare sa dam glas rugaciunii noastre,
ci simtim doar dulceata prezentei Sale, chiar si cand nu-L chemam in ajutor, dar stim ca
ne intelege in toate, ca stie tot, cand simtim in adancul inimii adevarata, neschimbatoarea,
vesnica iubire a lui Dumnezeu, care ne da tarie in ceasul mortii si ne lumineaza cu
lumina Sa nepamanteasca.
Trimite, Doamne, asupra noastra o raza din lumina Ta cereasca!