Ferdinand I

Continuand drumul pe care pornise Carol I ilustrul sau predecesor, Ferdinand a condus Romania spre
reforma si progres. In cei 13 ani de domnie Ferdinand s-a confruntat cu destinul acestei tari, punand mai
presus de orice interesele ei. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 si transformarile administrative care au
urmat ,Constitutia de la 1923, legea electoral din 1926, legea invatamantului ,reforma agrara sunt legate
de numele celui supranumit Lealul, Intregitorul sau Regele taranilor.
Nascut la data de 24 august 1865, Printul Ferdinand Victor Albert Meinrad von HohenzollernSigmaringen, pe numele sau nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de HohenzollernSigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al Romaniei.
Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctura de familie avantajoasa, peste care s-a suprapus si importanta
continuitatii statului roman sub forma de regat intr-un context politic international deosebit de instabil. La
varsta de doar 19 ani, Printul Ferdinand a venit pentru prima oara in Romania, la acea data regatul
roman fiind compus doar din provinciile istorice ale Modovei si Munteniei, unite la data de 24 ianuarie
1859 sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, primul si singurul domnitor autohton al Romaniei moderne.
Dupa scurta sa vizita in Romania, efectuata in anul 1884, Ferdinand decide sa se reintoarca in Germania
pentru a-si termina studiile liceale si universitare. Anul 1893 il gaseste absolvind prestigioasa Universitate
din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. In decursul aceluiasi an,
pricipele Ferdinand se stabileste deja la Bucuresti pentru a-si indeplini atributiile de mostenitor al tronului
Romaniei. Ferdinand devenise de fapt mostenitor al coroanei regale a Romaniei inca din anul 1888,
dupa ce atat tatal, cat si fratele sau mai mare, renuntasera la tron. In acea perioada istorica, casa de
Hohenzollern-Sigmaringen avea numeroase legaturi de sange cu celelalte monarhii importante din
Europa. Varul primar al mamei lui Ferdinand era Tarul Ferdinand I al Bulgariei, devenit intre timp cel mai
mare oponent al regatului roman condus de tizul si varul sau. Imparatul Francisc Joseph, conducator al
Imperiului Austro-Ungar care cuprindea pe atunci provincia istorica romanesca a Transilvaniei, era de
asemenea var primar cu bunica lui Ferdinand.
Pe 18 martie 1889, Ferdinand I este declarat n mod oficial motenitorul tronului, primind titlul de Alte
Regala Principe de Romania. Din 19 aprilie, tanarul principe se stabilete definitiv in Romania pentru a
se pune in contact cu realitatea diversa a rii. Odata sosit la Bucuresti, tanarul print german se declara
cucerit de flora Romaniei, o adevarata provocare stiintifica pentru un botanist pasionat cum era
Ferdinand. Nu ramane insensibil nici la frumusetea proverbiala a romancelor. Nobilul prusac este cucerit
de farmecul si distinctia poetei Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta. Aventura
celor doi idealisti a fost oprita brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit sa-si intrerupa
relatia cu Elena Vacarescu la interventia si insistentele Consiliului de Ministri al Romaniei, care i-a
reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu femei de
sange regal. Ferdinand nu are incotro si pe data de 10 ianuarie 1893 se insoara cu Maria de Edinburgh,
nimeni alta decat verisoara sa de gradul trei.
Viitoarea regina Maria a Romaniei avea o descendenta ilustra, bunica sa fiind regina Victoria a
Marii Britanii, iar varul sau primar era Tarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Regele Ferdinand si Regina
Maria au avut impreuna 6 copii, trei fete si trei baieti. Cel mai mare dintre baieti a devenit urmatorul rege
al Romaniei, Carol al II-lea.
Data de 10 octombrie 1914 avea sa ramana in cronologia Romaniei drept momentul in care
monarhia avea sa se consolideze prin prezenta celui de-al doilea rege al statului roman modern. La
varsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al Romaniei depunand juramantul solemn si luandu-si in

fata tarii angajamentul ca va fi un bun roman. Ferdinand a iubit Romania si poporul roman. Din
admiratie si respect pentru religia nationala a romanilor, Ferdinand renunta la cultul catolic si se boteaza
de bunavoie crestin-ortodox pentru a fi in rand cu tara si poporul sau. Guvernul roman nu i-a cerut acest
lucru, permitandu-i sa ramana catolic. Ferdinand a ales insa Ortodoxia, o parte a istoricilor pun acest
lucru pe seama uzantei conform careia copiii viitorului rege si mostenitorul tronului trebuiau sa fie
crestin-ortodocsi.
Atasamentul si dragostea lui Ferdinand pentru mica si fermecatoarea, la acea data, tara din Est nu aveau
sa se limiteze la acest gest. Istoria mentioneaza ca datorita admiratiei sale pentru Romania, Regele
Ferdinand avea sa fie supranumit fie Lealul, fie Intregitorul. Visul lui Ferdinand a fost in egala
masura acelasi cu al milioanelor de romani - crearea Romaniei Mari prin alipirea Transilvaniei
regatului roman. Insa la acea data Ardealul se afla sub stapanire austro-ungara, acolo unde romanii care
erau cei mai vechi si cei mai numerosi locuitori ale acelor locuri, nu aveau nici cele mai elementare
drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odata cu declansarea primului Razboi Mondial. Ferdinand avea de
ales intre respectarea intelegerii facute de Carol I cu Puterile Centrale intrand in razboi de partea
Imperiului austro-ungar si mai ales de partea Imparatului Germaniei, ruda sa ,sau de a se alatura Antantei.
Fermitatea membrilor Consiliului de Coroana si influienta sotiei sale regina Maria, nepoata a reginei
Victoria a Marii Britanii si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei il conving pe Ferdinand sa hotarasca la
27 august 1916 alianta cu Antanta.Aceasta decizie ii va aduce renegarea din partea familiei sale din
Germania..Fratele cel mare l-a acuzat de tradare impotriva tarii sale de nastere, iar Casa Regala de
Hohenzollern i-a retras regelui roman apartenena la aceasta dinastie.
In ciuda entuziasmului si sperantelor romanilor, situatia pe campul de lupta nu era deloc in favoarea lor.
Conform Constitutiei, regele era comandantul suprem al armatei. El si-a stabilit cartierul general la
Scrovistea, castel aflat langa Peles, iar ostasii romani au trecut Carpaii pentru eliberarea Transilvaniei.
Entuziasmul preluarii controlului principalelor trecatori din Carpati si eliberarea unor orase precum
Brasovul, a fost stopat de pierderea bataliei de la Turtucaia, pe frontul de sud. Desi a luptat cu eroism si
spirit de sacrificiu, armata romana a fost nevoita sa se retraga pas cu pas, coplesita de numarul si tehnica
moderna a inamicului. Totodata, Antanta nu si-a indeplinit promisiunea de a trimite trupe rusesti care sa
lupte alaturi de romani si nu a inceput ofensiva in zona Salonic, care ar fi tinut ocupata Bulgaria. In prima
faza a confruntarilor, armata romana, slab echipata si inarmata, a inregistrat pierderi uriase, Puterile
Centrale ocupand Valahia si Dobrogea. Bucurestiul a fost ocupat de armatele germane in noiembrie
1916, Ferdinand si intregul guvern roman fiind fortat sa se refugieze la Iasi.
Luptele eroice de la Marasti, Marasesti si Oituz, purtate de Armata Romana au dat insa un alt curs
primului Razboi Mondial. Jertfa si eforturile romanilor au dus la stoparea avansarii germane in
Moldova, armata germana suferind infrangeri dezastruoase. In momentul in care bolsevicii au pus mana
pe putere in Rusia si au cerut instituirea pacii in 1918, Romania se afla inconjurata de armatele Puterilor
Centrale.
Regatul Romaniei a fost fortat de Germania sa semneze la Bucuresti un tratat de pace dezavantajos pentru
tara noastra, tratat pe care Ferdinand a refuzat sa-l semneze.Profitand de conjunctura noului context
international, romanii din teritoriile aflate sub ocupatie straina si-au manifestat dorinta de unire
neconditionata cu Patria-Mama. Pe 27 martie 1918, la Chisinau, Sfatul Tarii a hotarat cu majoritate
de voturi Unirea Basarabiei cu Romania. In mijlocul aclamatiilor salii, decizia a fost adusa la
cunostinta primului ministru, Alexandru Marghiloman, care, in numele poporului roman, a guvernului
Romaniei si al regelui, a luat act de Declaratie si a primit Unirea. Era, dupa cum avea sa spuna regele
Ferdinand, infaptuirea unui vis care demult zacea in inimile tuturor romanilor de dincolo si de dincoace
de apele Prutului. Prin decretul regal din 10 aprilie, regele a promulgat actul unirii. Unirea a fost primita
cu entuziasm si satisfactie de romanii de pretutindeni si a stimulat lupta de eliberare a romanilor aflati sub

stapanire straina. Soarta a zambit Romaniei, iar spre sfarsitul anului 1918, Antanta obtinea mari succese
pe frontul din vest, pierderile din randul Puterilor Centrale fiind imense. Astfel, s-a intrevazut posibilitatea
ca Romania sa reintre in razboi pentru infrangerea definitiva a adversarului. Pe 24 octombrie 1918, regele
Ferdinand a proclamat mobilizarea generala si ordona armatei romane sa reintre in razboi de partea
Antantei. Totodat, este demis guvernul Marghiloman si se formeaza un cabinet de militari si tehnicieni,
condus de generalul Constantin Coanda, care a luat imediat masura considerarii Tratatului de la Bucuresti
ca un act nul si neavenit. Pe 11 noiembrie 1918, Puterile Centrale au capitulat, iar Romania s-a situat in
tabara invingatoare. In aceste conditii, infaptuirea Romaniei Mari, ideal secular al poporului roman, nu
mai parea un vis nerealizabil, ci o certitudine, castigata prin eroism, sacrificiu si jertfele a sute de mii de
soldati romani cazuti pe front.
Pe 15 noiembrie 1918, la Cernaui, Congresul General al Bucovinei a votat in unanimitate Unirea
neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu
Regatul Romaniei. Prin decretul-lege din 18 decembrie 1918, regele Ferdinand a consfintit Unirea
Bucovinei cu Romania.
Convocata inca din 18 noiembrie prin manifestul Catre popoarele lumii, Marea Adunare Nationala s-a
intrunit pe 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia, participand in jur de 100.000 de oameni din toate colturile
tarii. Lucrarile au fost deschise de Gheorghe Pop de Basesti, iar Rezolutia Unirii a fost prezentata de
Vasile Goldis. Cei 1228 de delegati alesi ai romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca au
votat Rezolutia Unirii care decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu
Romania. Prin decretul din 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand a ratificat Unirea Transilvaniei cu
Romania.
Astfel se infaptuia Romania Mare, sub conducerea lui Ferdinand I Intregitorul, Regele Romaniei. Noul
stat avea o suprafata de 295.049 km2 si o populatie de peste 16 milioane de locuitori.
Regele Romaniei Mari
In anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este incoronat Rege al tuturor romanilor la Alba
Iulia, orasul care avea sa traiasca a doua Mare Unire. Viata politica din timpul domniei sale a fost
dominata de Partidul National Liberal, de orientare conservatoare, condus pe atunci de fratii Ion si Vintila
Bratianu. Unirea cu Ardealul a largit, in mod ironic, baza electorala a opozitiei ale carei partide principale
s-au unit in anul 1926 pentru a forma Partidul National Taranesc. Regele a fost cu adevarat un bun
roman asa cum a jurat in momentul incoronarii sale. Unii istorici insista ca ar fi fost de fapt cel mai
stralucit rege al Romaniei, in ciuda faptului ca era o persoana relativ timida si introvertita.
A urmat o perioada de transformari a intregii societati romanesti,pe toate planurile.Reforma
administrativa, necesara dupa reintregirea tarii a fost dublata de reforme economice si sociale.
S-a elaborat o noua Constitutie, de factura liberala ,potrivit careia statul roman avea caracter unitar
national,dreptul de proprietate era garantat si se delimitau mai clar puterile in stat, astfel regale detinea
puterea executiva si impartea puterea legislativa cu cele doua camere ale Reprezentatiunii Nationale ,iar
puterea judecatoreasca avea organizare proprie. Ferdinand I a fost martorul realizarii Romaniei Mari
cu provinciile Basarabia, Transilvania si Bucovina de Nord. A infaptuit reforma agrara impartind
pamant taranilor, prioritate avand veteranii de razboi si familiile celor cazuti in razboiul pentru
reintregirea tarii. In urma acestei masuri, Ferdinand isi adauga renumelor de Lealul si Intregitorul si
pe cel de Rege al Taranilor.

Printr-o noua lege electorala se consfiinteste votul universal. Se infiinteaza Patriarhia Romana avandu-l
intai stator pe Miron Cristea si este votata legea invatamantului primar.Se dezvolta pluripartitismul.
In ciuda succesului in razboi si al crearii Romaniei Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de
ordin personal. Fiul sau cel mare, printul Carol al II-lea, mare amator de lux si desfrau, traia o viata
scandaloasa, casatorindu-se clandestin cu Ioana Zizi Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Printul
ajunge totusi sa se casatoreasca cu Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei. Mariajul era insa sortit
pieirii, Carol dezvoltand o pasiune obsedanta pentru amanta sa, Elena Lupescu, cea cu care fuge la Paris.
Regele se vede nevoit sa il desemneze drept urmas la tron pe nepotul sau, printul Mihai de
Romania, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatal lui Mihai, fiind dezmostenit de Regele Ferdinand.
La doar 62 de ani, dupa o domnie ce s-a intins peste 13 ani tumultuosi pentru istoria Romaniei, Ferdinand
moare in urma unui cancer de colon. Corpul regelui a fost expus timp de doua zile la Palatul Cotroceni,
dupa care a fost transportat la Curtea de Arges alaturi de Regele Carol I si Regina Elisabeta. Sicriul era
acoperit de steagul tricolor si de trandafiri taiati de regina Maria din gradina Cotrocenilor. Pe 23 iulie,
Ferdinand I a fost inmormantat la Catedrala Episcopala din Curtea de Arges, cu o pompa vana si rece,
dupa cum avea sa marturiseasca Nicolae Iorga. Pe lespedea de marmura alba au fost gravate cuvintele:
Aici odihneste robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Regele Romaniei, nascut la 24 august 1865 la
Sigmaringen, raposat la 20 iulie 1927 la Castelul Pelisor. Luand carma tarii la 11 octombrie 1914 , a
tras abia la 15 august 1916 pentru dezrobirea romanilor de peste vechile hotare infaptuind intregirea
neamului si incoronandu-se la 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia ca primul rege al tuturor romanilor.
In 1914, cand Ferdinand a urcat pe tron, Romania avea 7,7 milioane locuitori si 137.000 km patrati; in
1927, la moartea sa, tara numara 17,1 milioane locuitori si avea 295.049 km patrati. Dintr-o tara mica,
Romania ajunsese un stat cu marime medie in Europa (locul 8 dupa numarul de locuitori si locul 10 dupa
suprafata). In timpul scurtei sale domnii, Romania a atins un nivel de dezvolare nemaiintalnit pana atunci.

Agricultura era o forta, tara noastra fiind supranumita Granarul Europei. Se dezvolta comertul
concomitent cu exploatarea zacamintelor de petrol, economia tarii noastre fiind printre cele mai puternice
si stabile din intreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, intre problemele personale si
razboaiele care au ravasit tara, a gasit totusi timp sa se dedice si stiintei si cunoasterii, fiind
presedinte si protector al Academiei Romane din 1914 pana la trecerea sa la cele vesnice.