Sunteți pe pagina 1din 16

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Viermii si paraziii intestinali


Parazitii intestinali sunt specii vii care traiesc in interiorul unui organism viu
(gazda), hranindu-se cu substantele nutritive ale acestuia. Acesti paraziti ajung in interiorul
corpului pe calea aerului, apei sau prin mancare. Pentru a se multiplica, parazitii intestinali
se hranesc atat cu substantele nutritive din alimentele consumate, cat si cu mucoasa zonei
unde se stabilesc. Cu toate ca se pot stabili oriunde in corpul uman, intestinul constituie
mediul ideal pentru dezvoltarea si multiplicarea parazitilor. Sunt relativ frecvent prezenti
in populatie, dar importanta lor nu este atat de mare incat sa sperie populatia.
Totusi, mai vad cazuri de oameni speriati, care au facut serii repetate de tratamente
pentru a scapa de Giardia, oxiuri, Himenolepis nana, sau de toti deodata. Si in
majoritatea cazurilor, cer ajutorul pentru.. un nou tratament, daca se poate cu un
medicament foarte puternic si cel mai nou, ultimul descoperit.
Exista peste 100 de tipuri diferite de paraziti si viermi care pot trai in corpul uman.
Uniisunt microscopici, in timp ce altii sunt atat de mari incat pot fi vazuti cu usurinta
cuochiul liber. Aceste organisme pot fi intalnite oriunde in mediul nostru de viata, in
aerulpe care il respiram, in apa pe care o bem, in mancarea noastra.
Un parazit este un organism care traieste pe sau in alte organisme de la care
obtinesubstante nutritive pentru a trai si carora le dauneaza pe parcursul procesului
dehranire. Numele lor vine din grecescul "para" care inseamna "pe langa" si "sitos",
careinseamna "mancare".Marea majoritate a parazitilor au nevoie de o gazda (omul)
pentru a-si completa ciclulde viata. Si animalele pot "servi" drept gazde.
Un parazit variaza ca dimensiune de lacel mai mic, a mia parte dintr-un micron
pana la 100 picioare lungime.Parazitii si viermii va pot invada corpul prin intermediul
mancarii si apei pe care leingerati, printr-un agent transmitator (ex.: tantar), pe cale
sexuala sau prin nas si piele.Odata intrati in organism, se vor hrani exact cu ceea ce va
hraniti dumneavoastra.
Parazitii intestinali umani pot fi prezenti in orice boala, in orice persoana, la
oricevarsta.Ei sunt responsabili pentru multe probleme de sanatate, deoarece ei secreta
toxine si"fura" din nutrientii vitali din organism. Pot irita sau exagera alte probleme de
sanatatepe care le aveti deja.
Noi cream mediul ideal de viata pentru paraziti atunci cand intestinele devin
ineficientein eliminarea produselor digerate. Construirea materialelor fecale pe peretii
colonuluieste atribuita constipatiei si cantitatilor mari de mancare nesanatoasa,
chimicalelor,grasimilor si dulciurilor pe care le consumam.Ne otravim singuri cu toxinele
noastre neeliminate si cu toxinele eliminate de acestecreaturi (autointoxicatie) cand le
cream habitatul ideal.
Testarea pentru acesti parazitieste valabila doar pentru 5% dintre speciile cunoscute
cu o acuratete de 20%.Toate tipurile de cazuri de cancer sunt relationate cu viermii, care
foarte des se unescpentru a forma tumori. Femelele viermi pot elibera 3.000-200.000
oua/zi, in functie despecie. Acesta este un subiect despre care oamenii nu vor sa
1

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

vorbeasca, vor sa fielasati in pace, dar realitatea trebuie infruntata.Singura cale de a evita
problemele asociate cu infectiile provocate de paraziti esteaceea de a va autoeduca
La oameni exista 2 tipuri de paraziti intestinali:
helmintii - organisme pluricelulare, precum: teniile, oxiurii, limbricii. Helmintii au o
lungime de la cativa milimetrii la cativa metrii si se hranesc cu continutul intestinului sau
cu sangele din peretii intestinali.
protozoarele - organisme unicelulare, precum: giardia lamblia, cryptosporidium,
blastocystis hominis si microsporidia. Acestea se multiplica in interiorul organismului si,
adesea, apar in randul pacientilor cu HIV / SIDA.
Scurta clasificare a parazitilor intestinali prezenti la om:

Helminti, formati din mai multe celule

Nematode = parazitii rotunzi:

Ascaris lumbricoides (limbricul);

Trichuris trichiura (tricocefalul);

Enterobius vermicularis (oxiurii);


Anchilostoma duodenale;
Strongiloides stercoralis (Anguillula);
Trichinella spiralis (trichina).

Cestode = parazitii lati:

Taenia solium

Taenia saginata (tenie)

Difilobotrium latum (Botriocefalus latus);

Himenolepsis nana (Taenia nana)


2

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Protozoareformati dintr-o singura celula

Amibe: Entamoeba histolitica

Flagelate:

Lamblia (Giardia) intestinalis;

Trichomonas hominis;

Chilomastix mesnili.
Infuzori: Balantidium coli

Parazitii intestinali ajung in organism din cauza adoptarii unei igiene precare, din
cauza comportamentului sexual sau pot fi transmisi de catre agenti patogeni (tantarii).

Nematode
Nematodele sunt viermi des intalniti: rotunzi (Ascaris lumbricoides), viermi
"carlig",etc. Marimea poate varia de la 2 la 35 centimetri. Viermii rotunzi arata ca un
vierme de pamant si poate produce 200.000 oua pe zi.Aproximativ 1.008 milioane de
oameni sunt infectati, facandu-i cei mai intalniti viermidin lume.
Cel mai frecvent simptom pentru existenta viermilor rotunzi este
discomfortulabdominal. Alte simptome sunt astmul, dureri de ochi, insomnia si eruptii
cauzate desecretiile viermilor. In multe cazuri pot cauza blocaje in tractul intestinal,
hemoragiecand penetreaza peretele intestinal, apendicite, peritonite, abcese in ficat,
pancreatitehemoragice,

pierderea

apetitului. Adultii

cresc

pana

la

38

cm

lungime.Larvele viermilor "carlig" penetreaza pielea. Cand acesti viermi ajung adulti
potsubmina rezistenta bolnavului, vitalitatea lui, starea generala de bine, de sanatate.

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Viermii tineri isi folosesc dintii pentru a trece prin peretele intestinal si se
hranesc cusangele omului. Simptomele date de existenta acestor viermi in organism
sunt lipsade fier, dureri abdominale, pierderea apetitului, deficiente cu proteinele, piele
si paruscate, iritatii ale pielii si chiar moartea. Ei pot atinge o lungime de 1.5
cm.Pinworms pot infecta unul din cinci copii.
Simptomele sunt mancarimile si iritatiileanusului sau vaginului, deranjamente
digestive, insomnia, iritabilitate si nervozitate.Femelele acestei specii de viermi se
tarasc in afara anusului si depun aproximativ15.000 de oua pe zi. Din moment ce ouale
sunt depuse expuse la aer, pot supravietuidoua zile oriunde in mediul dumneavoastra
de viata.In toata lumea, cam 500 milioane de oameni sunt infectati cu aceasta
specie.Viermele este alb si poate ajunge in lungime la 1.5 cm.Infectiile cauzate de
whipworms sunt estimate la cateva sute de milioane in lume.Simptomele sunt durerile
de abdomen, pierderea greutatii, ameteli, anemie.Hemoragia poate aparea atunci cand
viermii penetreaza peretele intestinal si infectiilebacteriale sunt aproape iminente.
Lungimea lor este de 2.5-5 cm.
Ascaris lumbricoides (limbricii): este cel mai mare vierme intestinal, ajungand
pana la 35 cm lungime iar in grosime este cat un creion. Afectiunea provocata de
infectarea cu acest parazit se numeste ascaridioza.
Habitat
Acest parazit se localizeaz n intestinul subire la om. Se deplaseaz constant i
se hrnete cu chil intestinal. Adulii triesc n intestinul subire unde pot depune pn
la 200.000 de ou pe zi. Acestea sunt eliminate odat cu materiile fecale i ajung pe
sol. Dup 3 4 sptmni, dac condiiile de umiditate i temperatur sunt favorabile,
oule embrioneaz i devin infecioase. Acestea se transform n geohelmini, foarte
rezisteni n natur.
Infecia cu Ascaris lumbricoides se produce prin ingestia oulor embrionate
odat cu fructe sau legume contaminate i nesplate. Ajunse n duoden, oule
eclozeaz i se transform n larve. Urmeaz apoi o etap obligatorie de migrare ce se
realizeaz n mai multe sptmni: din intestin ajung n ficat (n 3 4 zile), apoi n
4

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

plmni (n 10 zile), folosind sistemul circulator pentru transport. Din plmni ajung
din nou n intestin, prsind plmnii prin trahee. Dup 2 luni de la contaminare,
Ascaris lumbricoides devine adult i poate tri pn la un an n interiorul corpului
uman.
Rol patogen
Ascaris lumbricoides este agentul etiologic al ascaridiozei. Simptomele care
apar difer n funcie de localizarea parazitului n etapa obligatorie de migrare enterohepato-pneumo-enteric. n etapa pulmonar apare sindromul bronho-alveolar sau
Loffler, caracterizat prin febr, tuse i creterea numrului de eozinofile din snge. Mai
rar se pot elimina larve prin sput. n etapa intestinal adultul de Ascaris lumbricoides
determin manifestri clasice de infecie parazitar: dureri abdominale, tulburri de
tranzit, greuri, diaree i manifestri neurologice, tulburri de somn i iritabilitate.
Prezena parazitului la copil produce scdere n greutate, urmat de refacere complet
dup tratament i eliminarea parazitului.
Complicaiile infeciei cu Ascaris lumbricoides pot cuprinde greeli n migrarea
parazitului prsete gazda pe nas sau pe gur sau poate migra n cile biliare,
pancreas sau apendice. Uneori se poate produce ocluzie intestinal prin blocarea
tranzitului intestinal de ctre un ghem de parazii.
Diagnosticul de ascaridioz se face coproparazitologic, dar ca la muli ali
parazii un examen negativ nu exclude diagnosticul, deoarece n interiorul corpului pot
fi ntlnii doar masculi. Creterea numrului de eozinofile ne poate orienta ctre un
diagnostic. Uneori se pune diagnosticul prin evidenierea viermilor aduli ce au ieit pe
gur sau prin anus. Ascaris lumbricoides este eliminat prin tratament medicamentos,
fiind sensibil la multe antihelmintice.
Prevenie
Msurile sporite de igien pot preveni infecia: E de menionat importana
splatului pe mini i a fructelor sau legumelor consumate. La aceste msuri se pot

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

aduga unele ce se refer la toat populaia: tratarea apelor menajere i interzicerea


folosirii dejeciilor umane ca ngrmnt pentru sol n agricultur.

- Enterobius vermicularis (oxiurii): este un vierme acciform de culoarea alba,


care masoara pana in 2 cm iar larvele acestuia provoaca prurit anal. Afectiunea cauzata
de acest parazit de numeste oxiuroza.
Enterobius vermicularis este un parazit rotund, care infecteaza adesea omul si
care apartine, alaturi de recent descoperitul Enterobius gregorii, din clasa
Nematodelor. Sunt paraziti ubicuitari care se caracterizeaza prin faptul ca se limiteaza
(in conditii de imunocompetenta a sistemului imun) la a popula tubul digestiv al
gazdei. Enterobius gregorii si Enterobius vermicularis sunt foarte asemanatori din
punct de vedere al aspectului (E.gregorii este un pic mai mic), al modului de infectare
a organismului gazda, simptomatologiei si tratamentului. Boala este denumita
enterobioza
Enterobioza este o parazitoza aparuta prin infectarea organismului uman cu
Enterobius vermicularis (sau cum mai sunt cunoscuti, oxiuri). Infectia este foarte larg
raspandita pe Glob, afectand in principal copii din grupa de varsta 5-9 ani, dar nu
numai. Se apreciaza ca peste 200 de milioane de oameni sunt infectati. Infectia se
produce in grupuri (in general in familii), apare in toate clasele socioeconomice si nu
este corelata in mod obligatoriu cu igiena deficitara. Enterobius vermicularis sunt
paraziti nematozi ce au drept sursa de infectie omul si se gasesc aproape exclusiv doar
in tubul digestiv al gazdei. Sunt viermi de talie mica: masculul adult are 1-4 mm in
lungime iar femela are 8-13 mm. Sunt alungiti si au partea posterioara foarte efilata.
Populeaza in special intestinul gros si cecul.
Ciclul biologic
Enterobius vermicularis este un parazit care are nevoie de organismul gazdei
umane pentru a-si implini maturarea si pentru a-si definitiva intregul ciclu biologic.
Parazitul ajunge in organism prin haine murdare, alimente contaminate (aceasta este
6

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

cea mai frecventa metoda de infestare). Dupa ce a fost ingerat, Enterobius vermicularis
ajunge in duoden unde eclozeza in 6 ore. Viermele matur se formeaza in 2 saptamani si
este capabil sa supravietuiasca timp de 2 luni (maxim). Viermii populeaza liber
lumenul tubului digestiv de unde isi iau nutrientii necesari cresterii si dezvoltarii
(spoliind astfel pacientul de o seama de substante hranitoare).
Comportamentul femelei de Enterobius vermicularis este aparte. Cea mai mare
parte a corpului ei este ocupata de uterul cu oua (aproximativ 15000). Cand toate
aceste oua au ajuns la acelasi stadiu de dezvoltare, femela incepe sa migreze
descendent pana la nivelul anusului, unde isi depune ouale.
Ciclul urmat de oua este simplu: pacientul se scarpina (deoarece atat substantele
secretate o data cu depunerea oualor cat si miscarile femelei determina prurit), ouale se
lipesc de degete (au substante adezive care le permit acest lucru) si apoi, in lipsa unor
masuri igienice (sau chiar si in prezenta lor, pentru ca ouale rezista la apa) ajung pe
alimente si direct in gura. In conditii propice de temperatura si umezeala, ouale rezista
afara chiar si 2 saptamani. Uneori, dupa aceasta perioada ouale au trecut in stadiul de
larva si au dezvoltat capacitatea de a se reintoarce in organism, urmand traiect
ascendent, pana ajung iar in cec.
Transmiterea lor se face de cele mai multe ori prin scarpinarea zonei respective.
Pacientul le mobilizeaza din regiunea anala si le pune in contact cu alte persoane (prin
atingere) sau pe alimente.
Infectia apare daca sunt consumate astfel de alimente, daca persoana duce
mana in gura, daca exista contact cu obiecte contaminate. Infectia se perpetueaza atata
timp cat ouale ajung in contact cu noi si noi pacienti. De aceea specialistii insista
asupra importantei igienei corecte: spalarea mainilor inainte de masa, schimbarea
zilnica a lenjeriei de corp - sunt gesturi simple care au o mare importanta in oprirea
transmiterii acestei boli foarte contagioase.
Astfel de masuri sunt cu atat mai importante cu cat pacientul simte un oarecare
disconfort nocturn in regiunea perianala, are insomnii datorate pruritului si scade in
greutate, aparent fara motiv.
7

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Mod de transmitere
Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala (maini murdare
si alimente contaminate), insa exista si autoinfectie (exogena si endogena). Spre
deosebire de foarte multi alti paraziti intestinali, E. vermicularis nu trec in torentul
sangvin si ajung doar rar in alte organe (vagin, tube uterine, ficat sau peritoneu). Doar
in tubul digestiv au conditii propice dezvoltarii si inmultirii.
Pacientul se infecteaza cel mai adesea cu oua embrionate. Ouale se transforma
in adulti in aproximativ 1 luna. Acestia se localizeaza temporar in intestinul subtire,
apoi in cel gros. Dupa imperechere masculul moare iar femela ramane in cec pana la
maturarea oualor. In acel moment femela migreaza spre anus, iese in afara
organismului gazdei si le depune in zona perianala, sau in pliurile mucoasei anale.
Procesul are loc noaptea, in timp ce gazda doarme si rezultatul este depozitarea a 1020000 de oua in exterior.
Ouale sunt depuse intr-o substanta foarte pruriginoasa (care este secretata de
femela). Pruritul cauzat de aceasta substanta este intensificat si de miscarile pe care le
executa femela si care in final vor determina pacientul sa se scarpine intens. Astfel,
ouale ajung sub unghii, pe degete, pe lenjeria intima.
Dupa ce si-a depus ouale, femela moare si ea. Ouale sunt sferice, si au
dimensiuni de ordinul micronilor (de aceea nu pot fi vazute cu ochiul liber). Sunt
inconjurate de substante care le confera aderenta la piele si haine. Evolutia oualor
continua in afara uterului femelei inca 6 ore, pana se ajunge la stadiul de ou embrionat.
Acestea sunt apoi ingerate, ajung in duoden, si se matureaza in aproximativ 45 de zile.
Ouale pot rezista in mediul extern 2-3 saptamani (sunt rezistente chiar si la apa).
Infectia se poate transmite foarte usor, in cadrul aceleiasi familii, in
colectivitatile din gradinite, scoli si nu trebuie asociata cu lipsa masurilor de igiena.
Oxiuroza este o boala care poate fi tratata foarte eficient cu medicamente
antiparazitare.
Simptome frecvente
8

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Cele mai frecvente simptome ale pacientilor cu oxiuroza sunt reprezentate de


prurit si senzatie de disconfort cu localizare perianala.
Majoritatea pacientilor cu E.vermicularis nu au si alte simptome asociate si nu
sunt constienti de faptul ca sunt infectati. In cazuri mai grave pruritul devine foarte
sever si afecteaza semnificativ viata pacientului, nu il lasa sa se odihneasca noaptea.
Pacientul cu enterobioza poate sa scada in greutate si sa devina foarte anxios
comparativ cu perioada in care era sanatos.
Enterobius vermicularis nu determina probleme importante de sanatate si nu
asociaza riscuri de aparitie a altor boli. Totusi, pruritul poate determina aparitia unor
leziuni in regiunea perianala ce se pot complica adesea cu suprainfectarea determinata
de flora bacteriana care populeaza acea zona. Datorita perioadei de incubatie foarte
lungi (1-2 luni), pacientii vor prezenta simptome mult dupa contactul infectant initial.
Oxiuroza nu poate fi diagnosticata pana cand nu apar simptomele.
Cauze
Enterobius vermicularis este agentul etiologic al oxiurozei (enterobioza).
Pacientul se infecteaza prin ingestia oualor embrionate, prin alimente sau apa infectata,
fie prin maini murdare. Calea digestiva si autoinfectia sunt cele mi frecvente moduri
de contaminare a pacientului.
Viermii adulti populeaza de obicei ileonul terminal, cecul, apendicele
vermiform si colonul ascendent proximal. Ei se gasesc in lumenul intestinal, nu au
caracter invaziv (decat daca gazda este imunocompromisa). Dupa copulare, femela
migreaza in rect si daca nu este eliminata cu materiile fecale in exterior, iese in perineu
unde isi depune ouale. Acestea devin infectante in 6-8 ore si se mentin viabile (in
conditii propice de mediu) chiar si 3 saptamani.
O alta modaliate de infectare este autoinfectia endogena - daca ouale stau foarte
mult timp in regiunea anala, in special in pliurile mucoasei anale, in conditii de igiena
precara, din noua ies larve care migreaza ascendent, intra in colon si ajung in cec, unde
vor forma viermele adult, reluand ciclul infectiei.
9

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Infectia cu E. vermicularis poate dura intre 30-50 de zile (aceasta este de cele
mai multe ori intervalul de supravietuire a viermelui) si este intretinuta de
autoinfectiile recurente. Acestea sunt si motivul principal al esecurilor terapeutice. Cei
mai frecventi factori de risc asociati acestei infectii (si perpetuarii ei) sunt in principal:
- varsta: cu cat pacientul este mai mic, cu atat este mai expus infectiei. Cel mai adesea
sunt afectati copiii cu varsta intre 5-9 ani
- colectivitatile: infectia se transmite chiar si in cadrul aceleiasi familii. Daca un
membru este diagnosticat cu enterobioza cel mai probabil si alte persoane vor fi
descoperite ca fiind pozitive la testari. Tratamentul trebuie adresat tuturor membrilor
pentru a preveni reaparitia. Riscul de a transmite si de a lua infectia este de asemenea
crescut in gradinite, scoli, diverse alte institutii (peste 50% din persoanele care petrec
foarte mult timp in astfel de institutii sunt expuse riscului)
- factori de mediu: se pare ca mediul cald, umed, favorizeaza supravietuirea
indelungata a oualor in exteriorul organismului.
- igiena precara: este un factor care participa la transmiterea infectiei, dar nu
unul decisiv.
-

Trichinella spiralis: richinella spiralis este un parazit intestinal mic i

foarte cunoscut. Acest nematod msoar 3 mm femela, iar masculul 1,5 mm lungime.
Caracteristic acestei specii este femela vivipar care elimin direct larvele. Mai multe
detalii, n cele ce urmeaz
Trichinella spiralis este ntlnit n toate regiunile din lume, dar cu o inciden
foarte mic n populaiile n care carnea de porc este nterzis prin religie. Are o
frecven crescut n Asia, Europa de Est i regiunile arctice.
Habitat
Trichinella spiralis n form adult se localizeaz n intestinul subire la om,
porc, roztoare i alte animale slbatice.
Ciclul evolutiv i mod de transmitere
10

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Sursa de infecie este reprezentat de carnea de porc i uneori de carnea de


vnat: porc mistre, foc ori urs. Elementul infecios este larva nchistat localizat n
muchii striai ai animalului.
Trichinella spiralis se transmite prin consum de carne crud sau insuficient
preparat termic ce conine larve vii nchistate. Ajunse n stomac, larvele se
dechisteaz i trec n intestin. n 48 de ore de la momentul infeciei devin aduli
capabili de reproducere. ncepnd cu a 6-a zi de la infecie, femela fecundat se afund
n mucoasa intestinului subire i elibereaz aproximativ 500 de larve.
Larvele ce msoar 100 m ajung n circulaia sanguin i se distribuie n
muchii striai. Aici, devin imobile i se nchisteaz ateptnd s fie consumate de o
alt gazd, ceea ce nseamn c pentru Trichinella spiralis omul constituie un impas
parazitar. Larvele inchistate se localizeaz n muchii striai foarte activi muchii
intercostali, diafragmul, bicepi, deltoid sau muchii limbii.
Rol patogen
Trichinella spiralis este agentul etiologic al trichinelozei. Gravitatea acestei
afeciuni este direct proporional cu numrul de larve nchistate. O infecie obinuit
are aproximativ 1000 de larve, un numr mic de larve nchistate produce o infecie
asimptomatic, iar infeciile masive sunt adesea fatale.
n funcie de ciclul evolutiv al parazitului se disting trei faze.
Faza intestinal apare dup ingestia de carne contaminat i se instaleaz rapid
n 48 de ore. Larvele din carnea trichinat se dechisteaz, devin aduli i se fixeaz n
intestin. Faza intestinal se manifest prin durere abdominal, diaree i vrsturi.
Faza de diseminare a larvelor apare n momentul intrrii larvelor n circulaia
sanguin. Se nsoete de febra (40C), dureri musculare, dificultate la deglutiie i
masticaie, iar numrul eozinofilelor crete rapid. Ptrunderea larvelor n miocard
poate produce miocardit toxic i favorizeaz apariia trombilor, iar diseminarea
larvelor n sistemul circulator poate produce moartea individului prin oc alergic.

11

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Faza de convalescen ncepe din a treia sptmn de la momentul infeciei i


corespunde nchistrii larvelor n muchii striai ai gazdei. n timpul acestei faze,
durerile musculare se reduc i febra dispare.
Dup prima lun de boal riscul de deces scade, dar durerile musculare se
menin la o intensitate constant.
Prevenie
Trichineloza este o boal cu rspndire n toat lumea, focarele fiind ntreinute
de unele animale carnivore slbatice lup, vulpe, mistre. Acestea favorizeaz trecerea
infeciei de la animal la om, prin intermediul animalelor domestice. Cea mai frecvent
surs de infecie pentru om este carnea de porc trichinat deoarece acesta consum
oareci sau obolani infectai de la animalele slbatice.
Msurile generale de prevenie se refer la necesitatea controlului sanitar al
crnii de porc, dar i la deratizarea fermelor de porci i distrugerea obolanilor. Cea
mai eficient msur de prevenie se refer la educaia sanitar a populaiei carnea de
porc sau de vnat tratat termic corespunztor nu prezint risc. Prin fierbere sau prjire
n interiorul crnii trebuie atins temperatura de 77C. Larvele nchistate sunt distruse
i prin congelare prelungit, mai mult de 10 zile..

Cestode
Cestodele (clasa Cestoda) sunt o clas de viermi pla i parazi i din ncrengtura
Platyhelminthes. Adulii acestei clase paraziteaz tractul digestiv al gazdelor definitive,
iar formele larvare paraziteaz diferite alte organe din corpul gazdelor intermediare.
Toate speciile de vertebrate pot fi parazitate de cel puin o specie de cestode.
Din cele peste 1000 de specii descrise, cteva paraziteaz i omul, fie ca gazd
definitiv (Taenia solium, T. saginata, specii din genul Diphyllobothrium,
Hymenolepis etc.), fie ca gazd intermediar (Taenia solium, T. echinococus, T.
multiceps, etc.).
12

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

La gazdele definitive cestodele adulte produc boli numite generic cestodoze, din
care fac parte: teniazele, difilobotrioza, anoplocefalidoza etc.
La gazdele intermediare formele larvare ale cestodelor produc o categorie de
boli numite metacestodoze, n care se ncadreaz: cisticercoz, cenuroz, hidatidoz,
liguloz,etc.
Caractere morfologice
Cestodele au corpul turtit dorso-ventral, neted, segmentat, de culoare alb i
lung, cu aspect de panglic. Sunt alctuite din scolex[2], gt i strobil[3] sau corpul
propriu-zis. Dimensiunile variaz, de la civa milimetri (Echinococcus granulosus), la
civa metri (Taenia solium).
Scolexul este situat n partea anterioar i are rol de organ de fixare. Forma
scolexului este variabil: sferic (Moniezia expansa), oval (Dipylidium caninum) sau
piramidal (Anoplocephala magna).
Organele de fixare sunt: botriile i ventuzele.

Taenia solium
Taenia solium este un vierme segmentat din clasa Cestoda, care prezinta un
scolex (organ de fixare) cu 4 ventuze, un gat (regiunea de crestere si proliferare) care
genereaza proglote si o strobila (lant de proglote) alcatuita din aproximativ 900 de
proglote (segmente) de forme diferite in functie de varsta.
Segmentele tinere sunt mai mult late decat lungi, latimea lor creste apoi treptat,
astfel incat cele adulte devin patrate, iar cele situate spre extremitatea caudala a
strobilei au lungimea de cateva ori mai mare decat latimea.
In segmentele tinere organele reproducatoare sunt nedezvoltate, in cele adulte
sunt bine reprezentate, atrofiate in segmentele terminale, apoi regreseaza si chiar
dispar ramanand uterul cu peretii destinsi plini de oua, veritabile magazii (50.000 in

13

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

fiecare proglota) care se desprind spontan din strobila si se elimina impreuna cu


materiile fecale.
Daca este inghitit de gazda intermediara susceptibila, de obicei porcul, oul isi
continua dezvoltarea. Sucurile digestive pun in libertate un embrion hexacant care
strabate epiteliul intestinal, patrunde in torentul circulator de unde ajunge in intreg
organismul si paraseste capilarul atunci cand ajunge in tesutul muscular (predilect
pentru muschii limbii, diafragm, cord) dar si in ficat si in creier. In tesuturile infectate,
embrionul se veziculeaza transformandu-se intr-o larva (cisticercul), care in decurs de
3 saptamani se transforma, devine complet dezvoltat si infectant pentru om.
Atunci cand omul digera carnea de porc parazitata cu cisticerci, scolexul
evagineaza (sub actiunea sucului gastric) si se fixeaza de mucoasa intestinala, gatul
creste si genereaza proglote crescand intr-un ritm de 7 cm/zi, astfel incat ajunge la
maturitate in 2 luni cand proglotele batrane pline cu oua se detaseaza si se elimina prin
materiile fecale de unde fie sunt inghitite de porc, fie direct de om (cisticercoza
umana).
Prezenta parazitului adult in intestinul omului este de obicei asimptomatica,
unele persoane pot prezenta discofort abdominal, apetit capricios, constipatie alternativ
cu diaree, insomnie, astenie, tulburari dispeptice.
La copii, pot apare fenomene neurologice, tulburari de comportament, tulburari
de memorie, stari de neliniste si agitatie, insomnie.
Diagnosticul infectiei cu T.solium este dificil in primele 2 luni de la infectie,
spre sfarsitul perioadei de incubatie (5-12 saptamani) apare o leucocitoza cu
eozinofilie moderata.
Diagnosticul de specie se poate pune pe baza examenului parazitologic al
proglotelor sau a scolexului eliminat in urma tratamentului. Prezenta inconstanta a
oualelor in scaun (care ajung numai daca se distrug proglotele inainte de eliminare) nu
poate stabili diagnosticul de specie, deoarece ouale de T.solium nu difera de cele de
T.saginata.

14

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Taenia solium
Un alt reprezentant din clasa Cestoda este Taenia solium, o alt tenie ce se
gsete la om n stadiul adult i la porc n stare larvar. Comparativ cu Taenia saginata,
adultul este mai mic i are o lungime de pn la 8 metri.
Taenia solium este compus din scolex, cu rol de fixare i strobila ce conine
proglotele cu ou de tenie.
Mod de transmitere

Omul se infecteaz prin consumul crnii de porc insuficient preparat termic ce


conine cisticerci vii. Ajuni n intestinul subire al omului, cisticercii se transforma n
larve, apoi n aduli. Un adult de Taenia solium poate tri 10 15 ani.
Ciclul evolutiv
Taenia solium elimin proglotele cu ou n mod pasiv. Acestea vor ajunge odat
cu materiile fecale n mediul extern. Porcul, gazda intermediar, va consuma
proglotele ce conin milioane de ou de tenie (porcul este un animal coprofag,
hrnindu-se cu materii fecale). n esutul muscular al porcului sau sub limb se vor
dezvolta larvele de tenie, nchise ntr-o vezicul. Prin consumul crnii contaminate cu
larve (Cysticercus cellulosae) ciclul evolutiv al teniei se reia.
Rol patogen
Ambele tipuri de tenie (T. saginata i T. solium) sunt agenii etiologici ai
teniazei. De obicei, n intestinul subire al omului se dezvolt o singur tenie adult, ce
va tri pn la 20 de ani fr tratament.
Teniaza este de obicei asimptomatic, de aceea este important examinarea
crnii de ctre veterinar. Cnd se manifest, teniaza se caracterizeaz prin tulburri
digestive greuri, dureri abdominale, diaree i modificarea apetitului cu scdere n
greutate. Toate aceste semne apar n perioada de cretere a parazitului, odat
transformat n tenie adult, semnele i simptomele dispar.
15

Cretu (Bahnaru) Ioana Paula

Parazitologie, bacteriologie si virusologie

Dup maturarea parazitului, un pacient i poate da seama de prezena teniei


prin identificarea proglotelor eliminate, mai ales n cazul Teniei solium ce elimin
proglotele activ, acestea fiind vizibile n lenjerie.
Dup contaminare numrul eozinofilelor crete doar n faza de maturare a
parazitului i revine la normal cnd tenia ncepe s elimine proglote. Examinarea
proglotelor din materiile fecale ale pacientului, prin examen coproparazitologic,
permite punerea unui diagnostic de specie.
Tratamentul teniazei presupune urmarea unei diete hidrice i practicarea de
clisme evacuatorii. Apoi se administreaz tratamentul specific speciei de tenie.
Prevenie
Msurile generale de prevenie impun prepararea termic eficient a crnii de
porc sau de vit i evitarea rspndirii oulor de tenie n mediul exterior pentru cei
infectai. Un alt mijloc de prevenie este practicarea unui control veterinar, indiferent
dac animalul sacrificat a crescut la ferm sau n propria curte. La porc, evidenierea
cisticercilor este simpl datorit numrului mare i localizrii n esutul celular
subcutanat. Cisticercii din carne pot fi distrui prin congelarea crnii o perioad mai
mare de 15 zile sau prin preparare termic eficient.

16