Sunteți pe pagina 1din 4

Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Psihologie

REFERAT
Psihologia Cognitiv
Introducere in sistemul nervos vizual

Student: Mihai Voievidca


ANUL 2
GRUPA V - ID

Semnalele luminoase captate de sistemul npstru vizual sunt


unde
electromagnetice, cu lungimi de unda care variaza intre 440810 mm, aflata pe spectrul intre ultraviolete si infrarosii fiind
vizibile.
O unda este vizibila daca produce o activitate fotochimica la
nivelul receptorilor, acesti receptori provoaca un potential de
actiune care este transportat la sistemul nervos vizual, loc in
care, informatia este prelucrata. Aceste unde electromagnetice
traverseaza corneea, camera anterioara, pupila, cristalinul si
umoarea apoasa, formand imaginea pe retina. Zona de pe
retina pe care se formeaza imaginea se numeste zona foveala
sau fovee, zona care este si cea mai sensibila.
Retina contine doua tipuri de receptori: conuri si bastonase.
Fiecare tip de receptor are o functie anume: conurile sunt
sensibile la culori si acuitatea detaliilor, sunt amplasate in
centrul retinei, in mod special in zona foveala si sunt in numar
de aproximativ 6 milioane. Bastonasele sunt in numar de 120
de milioane si se afla la periferia retinei, fiind specializate in
detectarea luminii de slaba intensitate.
Ambele tipuri de receptori sunt pigmenti sensibili la lumina.
Fotonii stimulilor luminosi produce descompunerea pigmentilor,
dand
nastere unor potentiale de actiune si generand variatii ale
frecventei de descarcare ale acestora, realizand trnasmiterea
informatiei la sistemul nervos vizual. Receptorii sunt legati pe
verticala de celulele bipolare, ganglionare si nervi optici si pe
orizontala de celulele amacrine si orizontale. Modul in care
receptorii sunt conectati de celelalte celule confera sistemului
nervos pe verticala o structura laticeala, cu functii excitative, si
pe verticala o structura inhibitiva, care permite o procesare
sofisticata a informatiei vizuale.
Modul de atasare a receptorilor de celulele ganglionare este
diferit, si anume:
in zona foveala, receptorii con se leaga de un singur ganglion,
insa cu cat ganglionii se distanteaza de centrul retinei, cu atat
se ataseaza de ei cat mai multe celule receptor, cat mai multe
celule bastonas.
Aceasta distributie duce la diferentierea de acuitate. La
periferia sistemului nervos, la o celula ganglionara revine 120130 de receptori.

Nervii optici duc semnalele nervoase la zona de proiectie


cerebrala.
Numarul mare de receptori ce revine pentru o celula
ganglionara face ca
aceste celule sa nu reactionele la stimlarea unui singur punct
pe retina, ci la stimularea unei arii sau suprafete, care include
mai multi receptori. Aceasta zona modifica si ea la randul ei
functionarea celulei receptoare, aceasta zona se numeste camp
receptor. Orice stimulare luminoasa dintr-un camp receptor
aduce modificari comportamentului ganglionului corespunzator.
Cand stimulul luminos este receptat, rata de descarcare
sporeste in mod semnificativ.
Marimea campului receptor se modifica in functie de activitatea
celulei nervoase in conditiile stimularii retinei cu un stimul
luminos.
Se inregistreaza si se sonsemneaza daca activitatea celulei, si
anume frecventa potentialelor de descarcare, creste ori la
aparitia luminii, ori la disparitia acesteia.
Prin aceasta metoda au fost identificte doua tipuri de celule:
celule on-of
si celule of-on. Ambele au campuri circulare receptoare si
concentrice, darpolaritatea acesto campuri este diferita.
Celulele on-of-stimularea luminoasa intensifica frecventa
potentialelor de actiune, daca lumina cade in centrul campului
receptor si reduce activitatea celulei daca punctul luminos se
afla spre periferie.
Cu cat punctul luminos se deplaseaza mai mult spre periferie,
cu atat efectul sau asupra comportamentului ganglionului
scade, pana cand ramane nemodificata frecventa descarcarilor
spontane.
Celulele on-of au un camp receptor cu polaritate pozitiva in
centru si
negativa spre periferie. In momentul in care apare un spot
luminos in zona centrala a campului receptor, activitatea
bioelectrica a acestora se intensifica brusc. In cazul in care
campul vizual ar fi iluminat uniform, activitatea electrica ar
ramane nemodificata prin procesul de inhibitie laterala.
Celulele of-on- activitatea acestor celule se intensifica daca in
zona central apare un punct negru, marginit sau circumscris de
fascicule luminoase. Daca pata se descentreaza, activitatea

ganglionului se reduce, revenind, o data cu marirea decentrarii,


la rata spontana de descarcare.
Celule simple specializate pentru depistarea contururilor,
fantelor
luminoase si liniilor. Se gasesc in retina dar chiar si la nivelul
cortexului vizual, facand parte din organizarea somatotropica a
acestuia (somatotropica =corespondenta intre primul nivel al
analizatorului si zona din creier specifica);
Celule complexe se gasesc in cortexul striat si parastriat si
raspund de
orice localizare de stimuli in campul vizual. Se refera la stimulii
aflati in
miscare. Diferenta intre celulele simple si complexe e aceea ca
celulele
complexe au un camp receptor mult mai mare;
Celule hipercomplexe se gasesc in celelalte zone ale creierului
vizual si realizeaza analize mult mai complexe decat celelalte
celule, indiferent de dimensiunea stimulului; implicate in
recunoasterea fetei sau corpului uman.
Acestea se mai numesc detectori de trasaturi.