Sunteți pe pagina 1din 4

Rolul bancilor centrale in stabilitatea financiara

I.

Consideratii generale

Conform dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 312/2004 privind statutul Bancii
Nationale a Romaniei, Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a statului
roman avand personalitate juridica independenta, cu sediul central in municipiul
Bucuresti si poate avea sucursale si agentii atat in municipiul Bucuresti, cat si in
alte localitati din tara.
Atributiile BNR definite de art.2 al Legii nr. 312/2004 sunt :
- Elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de schimb
- Autorizarea, reglementarea si supravegherea institutiilor de credit,
promivarea si monitorizarea bunei functionari a sitemului de plati pentru
asigurarea stabilitatii finaniciare
- Emiterea bancnotelor si a monedelor ca mijloace legale de plat ape teritoriul
Romaniei
- Stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acetuia
- Administrarea rezervelor internationale ale Roamaniei.
In alin. 1 al articolului de mai sus obiectul fundamental al BNR este asigurarea
si mentinerea stabilitatii preturilor, iar pentru indeplinirea obiectivului sau
fundamental colaboreaza cu autoritatile publice centrale si locale care ii vor
solicita opinia asupra actelor normative privind politica monetara, activitatea
bancara, regimul valutar si datoria publica si asupra proietelor bugetelor
administratiei publice centrale.1
II.

Conceptul de stabilitate financiara

Ion Turcu, Drept Bancar, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, pp. 251-252

In literatura de specialitate nu exista o definitie general acceptata a stabilitatii


financiare si nici un model sau cadru analitic standardizat de evaluare. Dar au fost
concepute anumite definitii care evidentiaza sensul larg si sensul restrans al
acesteia. Astfel, o definitie in sens larg, care pune accent pe functionarea de
ansamblu a sistemului financiar este urmatoarea : stabilitatea financiara reprezinta
situatia in care sistemul financiar este capabil sa atraga sis a plaseze fonduri banesti
in mod eficient si sa reziste la socuri fara a aduce prejudicii economiei reale. Astfel
se sugereaza ca supravegherea prudentiala detine rolul principal in promovarea
stabilitatii financiare ; politica monetara prezinta importanta din perspective
alocarii eficiente a resurselor in masura in care poate contribui la stabilitatea
preturilor.2
Intr-o abordare mai ingusta, dar mai utila din perspectiva unei banci centrale, care
pune accent pe evitarea crizelor, stabilitatea financiara constituie situatia in care nu
se produc crize bancare, iar pretul activelor si in special rata dobanzii manifesta un
grad ridicat de stabilitate. Astfel, se poate define stabilitatea financiara ca fiind in
special traiectoria neteda a ratelor dobanzilor, politica monetara avand un rol mai
important, iar spatiul de manevra in privinta utilizarii instrumentului sau poate face
obiectul unei limitari.3
Importanta stabilitatii financiare pentru economia unei tari este recunoscuta la
nivel global. S-a creat chiar si un Forum al Stabilitatii Financiare, la initiativa celor
mai importnate banci centrale, pentru a coordona cercetarea problemelor legate de
stabilitatea financiara.4

www.bliblioteca.regielive.ro/economie/rolul bancilor centrale, 29.04.2014, ora 16:55


Ibidem, ora 17:00
4
Francois Gianviti, Rolul bancilor centrale in stabilitatea bancara, in culegerea Probleme
actuale in dreptul bancar, Ed. Wolters Kluwer Romania, Timisoara, 2007, p. 46
3

G. Schinasi defineste stabilitatea financiara ca fiind situatia in care sistemul


financiar este capabil de a-si executa satisfacator cele trei functii ale sale. Mai intai,
sistemul financiar faciliteaza , eficient si optim, alocarea intertemporala a
resurselor de la cei ce economisesc la investitori si alocarea resurselor economice
in general. In al doilea rand, sa evalueze riscuri financiare viitoare si li se stabileste
pretul in mod rezonabil si corect, riscuri care sunt gestionate relativ bine. In al
treilea rand, sistemul financiar este intr-o asemenea stare incat poate, confortabil
chiar daca nu optim, sa absoarba surprizele si socurile financiare si economice
reale.5

III.

Rolul bancilor centrale in asigurarea stabilitatii financiare

Rolul bancilor centrale in a promova stabilitatea monetara este binecunoscut. S-a


scris mult pe aceasta tema, iar legislatiile moderne ale bancilor centrale sunt de
obicei explicite in a face din stabilitatea monetara obiectul cheie al bancilor
centrale, desi pot exista variatii referitor la ce se intelege prin stabilitatea monetara;
si alte obiective concurente sunt uneori adaugate la mandatul bancilor centrale,
cum ar fi de exemplu cresterea economica si ocuparea totala a fortei de munca.
Totusi, tot mai mult, se recunoaste un al doilea obiectiv cheie al bancilor centrale,
fie implicit fie explicit, respectiv promovarea stabilitatii financiare.6
Motivul implicarii bancilor centrale in promovarea stabilitatii financiare este
dublu. Mai intai, se accepta in general ideea ca stabilitatea financiara este o
5

Op.cit. , p. 82. Apud Francois Gianviti, Rolul bancilor centrale in stabilitatea bancara, in
culegerea Probleme actuale in dreptul bancar, Ed. Wolters Kluwer Romania, Timisoara, 2007,
p. 49
6
Francois Gianviti, op.cit. , p.p. 45-46

conditie a stabilitatii monetare. O criza financiara este, de obicei, rezultatul unei


contractii a masei monetare, care afecteaza stabilitatea monetara, invers in timpul
formarii unei bule speculative in pretul activelor, se creeaza prea multa lichiditate,
ceea ce genereaza riscul inflatiei si cel al supraincalzirii economiei, de obicei
urmate de scaderea activitatii economice si o contractie dureroasa. In al doilea
rand, crizele financiare afecteaza economia reala. Deoarece creditul se bazeaza pe
incredere, creditarea va disparea daca se pierde increderea in solvabilitatea
debitorilor. O banca centrala nu poate fi indiferenta la astfel de consecinte. Chiar
daca nu are un mandat explicit privind economia reala, o recesiune majora va
ridica inevitabil intrebari cu privire la utilitatea bancii centrale pentru tara
respectiva.7

Ibidem, p.46