Respiratia este functia prin care se asigura

continuu si adecvat, atat aportul de oxigen din aerul atmosferic pana la nivelul
celulelor care il utilizeaza, cat si circulatia in sens invers a dioxidului de carbon,
produs al metabolismului celular.

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, din aerul

atmosferic si organism, constituie aparatul respirator.

Componentele aparatului respirator sunt: cavitatea nazala, faringele, laringele,

traheea, bronhiile principale, caile pulmonare si plamanii. In alcatuirea plamanului,
se disting doua componente structurale si functionale: arborele bronsic si tesutul
pulmonar propriu-zis.

Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra- si intrapulmonare,

constituite dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.

In interiorul tesutului pulmonar (parenchim), bronhiile principale se ramifica

progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare din care se formeaza
bronhiolele terminale din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua
cu canalele alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci -saci
alveolari- in care se deschid alveolele pulmonare (figura de mai jos).

Traheea si bronhiile extralobulare, au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de

a mentine deschise caile respiratorii in conditiile variatiilor de presiune din
inspiratie si expiratie. Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul
cartilaginos, contin un strat muscular dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in
caile respiratorii intrapulmonare.

Plamanii
Respiratia

Sistemul respirator
Componentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea
nazala, faringele, laringele, traheea, bronhia) si plamânii.
Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin
nari, iar în faringe prin doua orificii. Interiorul foselor nazale este captusit
cu o mucoasa ale carei secretii mentin locul mereu umed. Mucoasa, fiind
puternic vascularizata, încalzeste aerul inspirat. Mucusul, cât si firele de
par din fosele nazale opresc înaintarea prafului si a altor impuritati care se
pot afla în aerul inspirat.
Faringele este organul în care se încruciseaza calea respiratorie cu calea
digestiva.
Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat
anterior prezinta o proeminenta, numita “marul lui Adam”. La intrarea în
laringe se afla un capacel numit epiglota, care, la nevoie, astupa cavitatea
laringelui numita glota. Laringele este si organul vorbirii, deoarece în
interiorul sau se afla doua perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin
vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.
Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis datorita
inelelor cartilaginoase din care este alcatuit; spre esofag, tesutul
cartilaginos este înlocuit cu tesut moale, ce usureaza trecerea alimentelor
prin aceast. Peretele intern al traheii este captusit cu o mucoasa umeda, ale
carei celule sunt ciliate. Cilii se misca de jos în sus, antrnand astfel
impuritatile spre exterior.
Bronhiile, în numar de doua, sunt ramificatii ale traheii care patrund în
plamâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa
lor contine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifica în bronhii
secundare: doua în plamânul stâng, trei în plamânul drept.
Plamânii sunt doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate în
cutia toracica, deasupra diafragmei.
Plamânul drept este alcatuit din trei lobi, iar plamânul stâng are doar doi
lobi, între cei doi plamâni aflându-se inima.
În fiecare lob patrunde câte o bronhie secundara, care se ramifica în
tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung sa aiba
1mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole
se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din mici umflaturi cu peretii foarte
subtiri, numite alveole pulmonare.
Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamânului.
Între sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamânii nu au
muschi.
Suprafata lor este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de
plamân, cealalta de peretele intern al cavitatii toracice. Între ele se afla o
cavitate foarte subtire, în care se gaseste o pelicula de lichid.
Plamânii sunt foarte bine vascularizati de arterele si venele pulmonare.
Arterele pulmonare patrund în plamâni printr-unloc numit hil, se ramifica
si însotesc bronhiile pâna la sacii pulmonari, unde se ramifica în arteriole
care se continua cu capilarele. Acestea se deschid în venule care înconjoara
sacii, însotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc în venele pulmonare
(câte doua de fiecare plamân) si ies din plamân tot prin hil. Ele se deschid
în final, în atriul stâng.
Un plamân este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari.
 Suprafata acestora sete foarte mare datorita alveolelor, a caror suprafata
totala atinge 200 m patrati. Astfel, sângele si aerul se gasesc în contactpe o
mare suprafata. Ele sunt separate doar de peretii foarte subtiri ai
alveolelor si ai capilarelor.
Fiziologia sistemului respirator
Functionarea sistemului respirator, prin care se asigura respiratia,
cuprinde, în principal, respiratia pulmonara si respiratia celulara.
Respiratia pulmonara
Aceasta etapa a respiratiei cuprinde doua faze: patrunderea aerului în
plamâni (inspiratia); eliminarea aerului din plamâni (expiratia), care
dureaza mai mult decât inspiratia.

Sistemul respirator este compus din organele care transporta oxigenul la sistemul circulator care
il duce la celulele corpului. Oxigenul este esential pentru celule, care folosesc aceasta substanta
vitala pentru eliberarea energiei necesare activitatilor celulare. In afara de transportarea
oxigenului, sistemul respirator ajuta la scoaterea dioxidului de carbon din oraganism, prevenind
intoxicarea tesuturilor cu aceasta substanta nefolositoare. Fara a fi constienti de acest lucru,
sistemul respirator isi duce actiunile ce ne mentin in viata. Daca sistemul respirator este oprit
pentru mai multe minute, deteriorari grave, ireversibile apar in tesuturi, urmate de oprirea
activitatii tuturor sistemelor, in sfarsit moartea.

In timp ce inhalarea oxigenului si eliminarea dioxidului de carbon sunt functiiile primare ale
sistemului respirator, acesta joaca si alte roluri importante in organism. Sistemul respirator ajuta
la reglarea acizilor si bazelor din tesuturi, un proces crucial pentru functionarea normala a
celulelor. Acesta protejeaza corpul impotriva organismelor ce produc imbolnavirea si impotriva
substantelor toxice inspirate cu aerul. Sistemul respirator are in structura si celule ce detecteaza
mirosul si care asista la producerea de sunete .

Organele sistemului respirator se intind de la nas pana la plamani si se divid in tractul respiartor
superior si inferior. Tractul respirator superior consista din nas si faringe, sau gatul. Tractul
respirator inferior include laringele, sau cutia vocala; traheea si bifurcatiile acesteia, bronhiile,
mici ramificatii ale bronhiilor numite bronhiole si plamanii, niste organe buretoase. Nasul,
faringele, laringele, traheea, bronhiile si bronhiolele conduc aerul de la si la plamani. Plamanii
interactioneaza cu sistemul circulator care transporta oxigenul si elimina dioxidul de carbon.

Pasajul nazal
Fluxul de aer din afara corpului la plamani incepe cu nasul, care este impartit in pasajul nazal
stang si drept. Pasajele nazale sunt acoperite de o membrana cu celele epiteliale. Fiecare celula
epiteliala este impanzita cu mii de cili microscopici, extensii ale celulelor. Numeroase mici vase
sangvine numite capilare stau chiar sub membrana mucoasa, in apropierea pasajelor nazale. In
timp ce aerul este transportat la faringe, pasajele nazale au doua roluri importante: filtreaza aerul
pentru a scoate particule ce pot provoca boli; si pentru a umezi si incalzi aerul pentru a proteja
structurile sistemului respirator.

Filtrarea previne bacteriile , virusii sau alte substante toxice sa intre in plamani, unde pot cauza
o infectie. Filtrarea elimina deasemea si urmele de poluare si praful, ce pot infunda ingustele
pasaje din cele mai mici bronhiole. Pasajele nazale umezesc si incalzesc deasemenea aerul
pentru a preveni daunarea delicatelor membrane ale plamanilor. Membranele mucoase ale
pasajelor nazale emana vapori de apa, cere umezesc aerul in timp ce acesta trece deasupra
membranelor. In timp ce aerul trece deasupra capilarelor in pasajul nazal, acesta este incalzit de
sangele din capilare. Daca nasul este blocat sau “infundat” datorita unei boli sau unei alergii,
persoana este fortata sa respire pe gura. Acesta este un lucru potential periculos pentru sistemul
respirator deoarece gura nu filtreaza, incalzeste sau umezeste aerul.

In afara rolului ce il au in sistemul respirator, pasajele nazale contin receptori olfactivi, care sunt
implicati in simtul mirosului. Cand chimicale intra in pasajul nazal, ele intra in contact cu
receptorii olfactivi. Acest lucru face ca receptorii sa trimita un semnal catre creier, creand
perceptia unui miros.
Faringe

aerul paraseste pasajul nazal si intra in faringe, in scurt tub de aprox. 13 cm lungime care
transporta aerul catre laringe. Ca si pasjul nazal, faringele este acoperit de o membrana mucoasa
protectoare si celule cu cili care scot impuritatile din aer. In afara faptului ca servesc pe post de
tub, faringele are in structura amigdalele, tesuturi limfatice care contin leucocite. Leucocitele
ataca orice organism ce poate cauza boli si care au scapat de “trierea” de la parul, cilii si
mucoasa nazala si de faringe. Amigdalele sunt de mai multe feluri depinzand de locul in care
sunt situate: adenoida, amigdalele linguale si amigdalele palatine.

• Prima pagina
• Boli de sezon (gripa, laringita, sinuzita, bronsita, pneumonia)

Boli de sezon (gripa, laringita, sinuzita, bronsita, pneumonia)

verifica-ti sanatatea

Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul
prezumtiv.

sanatate a-z

consulta medicul online

comunitate

Pagina printabila

Cauze

Cauzele favorizante ale bolilor respiratorii sunt factorii care determina reactii congestive
(modificari circulatorii) ale mucoasei nazalei, faringelui, traheei si bronhiilor, ale alveolelor si
ale pleurei. Aceste modificari micsoreaza rezistenta si puterea de aparare locala a acestor
tesuturi, ajutand sau declansand actiunea microbilor.
Aproape orice "raceala" incepe cu o rinita reprezentand inflamatia si secretia nazala abundenta.
Inflamarea mucoasei nasului poate asocia si o afectare a faringelui (rinofaringita) ce se va
manifesta cu dureri in gat. Adesea, o data cu mucoasa nasului, faringelui si traheii, se
congestioneaza si laringele; apare laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la
pierderea vocii.
O alta cauza favorizanta este actiunea factorilor iritanti asupra mucoaselor respiratorii si anume a
substantelor care exercita o iritatie mecanica (praf, fum, pulberi minerale si organice, scame,
ciment, particule mici de origine vegetala si mai ales fumul de tutun) sau chimica (gaze iritante,
gaze toxice, vapori iritanti ) factori din ce in ce mai des intalniti in prezent si mai ales in orasele
mari, datorita dezvoltarii crescande a industriei.

Cauzele predispozante sunt factorii care inlesnesc producerea inflamatiei mucoaselor

respiratorii prin creearea unor conditii ce scad rezistenta organismului fata de cauzele
determinate si favorizante. Sunt considerati factori predispozanti:
- defectele de anatomie nazala (deviatii de sept, hipertrofii de cornet), care constituie o oarecare
piedica in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat
- focarele infectioase cronice ale cailor respiratorii superioare (faringite, amigdalite, sinuzite,
infectii dentare, supuratii), care pot sa provoace si sa intretina inflamatii ale traheei, bronhiilor si
alveolelor pulmonare prin infectarea din aproape in aproape sau de la distanta (prin inhalare sau
pe cale limfatica)
- starile debilitante pentru organism, cum ar fi bolile infectioase, subalimentatia, surmenajul,
debilitatea generala, alcoolismul, sifilisul, tuberculoza, bolile cronice de inima si rinichi, guta,
obezitatea, diabetul, tabagismul si starile alergice.

Toate aceste conditii favorizeaza si aparitia recidivelor.

Ca factori favorizanti pot fi mentionate si eforturile respiratorii repetate (cantareti, suflatori de
sticla si in instrumente de suflat), abaterile de la regulile banale de igiena (bauturi de la gheata,
respiratul pe gura cand este frig si umed, trecerea brusca de la cald la frig cu o imbracaminte
sumara) si frecventarea locurilor aglomerate (transport in comun, cinematograf) in perioada de
epidemii de gripa, pojar, tuse convulsiva.

Cuprins articol

1. Cauze
2. Guturaiul
3. Gripa
4. Raceala
5. Alte viroze respiratorii
6. Laringita acuta
7. Sinuzita
8. Bronsita acuta
9. Pneumonia bacteriana

GuturaiulSus

Guturaiul este o boala foarte frecvent intalnita, cu caracter sezonier (mai frecventa primavara si
toamna) favorizata de starile de oboseala, subalimentatie, respirarea unei atmosfere viciate cu
gaze si pulberi iritante, fum de tutun.

Factorii determinanti sunt infectiile virotice si bacteriene la care se adauga actiunea nociva a
frigului, exercitata in special asupra regiunii fetei si extremitatilor.
Debutul guturaiului este marcat de o senzatie de infundare a nasului cu usturime si uscaciune
locala, precum si in gat, stranuturi frecvente, insotite de secretie nazala apoasa abundenta,
lacrimare, senzatie de infundare a nasului si a urechilor. In cateva zile, secretia nazala devine
purulenta-galbuie, pentru ca apoi in circa o saptamana sa dispara. Bolnavul acuza si fenomene
generale, sub forma durerilor de cap, a unei stari de indispozitie, mici frisoane, stare subfebrila,
scaderea poftei de mancare, uneori insomnie.

Tratamentul local consta in instilarea nazala de substante decongestionante si dezinfectante,

sub forma solutiilor medicamentoase apoase sau solutii uleioase (eventual mentolate). Folosirea
medicamentelor vasoconstrictoare puternice cum ar fi rinofugul sau bixtonimul trebuie limitata
la o perioada scurta de timp deoarece predispune la aparitia unei rinite medicamentoase cu
fenomene de obstructie nazala permanenta, ce nu cedeaza decat partial si numai la administrarea
substantei de care bolnavul devine dependent. Medicamentele antihistaminice au actiune
favorabila, in special in perioada initiala de declansare a rinitei acute. In perioada de stare se
administreaza medicamente sub forma de instilatii nazale, urmate de inhalatii sau vaporizatii pe
nas cu substante volatile sau substante aromatizate, balsamice, recomandate si prescrise de
medic, din care se adauga cateva picaturi la 1 litru de apa fierbinte si se aspira vaporii pe nas
timp de 5-10 minute, in camera incalzita. Bolnavul va sta acasa cel putin o ora dupa inhalatie
care va fi repetata de 3-4 ori pe zi.

Tratamentul general medicamentos consta in antitermice, vitamine, preparate de calciu.

Concediul medical este recomandat atunci cand este acordat de medic, mai ales la unii bolnavi
cu o suferinta organica (cardiaca, hepatica sau renala) pentru care rinita acuta poate constitui un
factor agravant.

GripaSus

Gripa - Boala infectioasa determinata de virusul gripal, se manifesta printr-o febra cu debut brusc
si o durata de 4 -5 zile, cu cefalee si dureri musculare, catar respirator suparator, care favorizeaza
pneumonii si alte complicatii. Fiind tipul cel mai des intalnit de raceala, gripa este contagioasa,
aparand de obicei in epidemii. Manifestata prin forme variate (simple guturaiuri, rinofaringite,
laringite, traheite, bronsite sau combinatii de tipul rino-faringita, larigo-traheo-bronsita,
complicabile cu pneumonii, inflamarea alveolelor pulmonare) gripa nu are tratament specific.
Gripa este cea mai importanta dintre virozele respiratorii, atat printr-o mare contagiozitate
(generatoare de mari epidemii, extinse uneori la intregul glob), cat si prin gravitatea
imbolnavirilor. Epidemiile de gripa insotite de multe complicatii, in special pneumonii, sunt
responsabile de excesul de mortalitate in anii epidemici.
Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba frecvent structura antigenica, facand sa apara, la
anumite intervale, tipuri diferite de virus gripal, care surprind populatia neimunizata impotriva
noului tip epidemic. Virusul are 3 serotipuri principale: A, B, si C.

Serotipul A creeaza epidemii mari si are numeroase subtipuri si variante, care circula pe toata
suprafata globului. Subtipurile circulante actuale sunt A/H3N2 si A/H1N1.
Izvorul de infectie este omul. Sunt suspectate insa si unele animale, la care au fost izolate
virusuri gripale (porcine, cabaline).
Perioada de incubatie este scurta: 1-3 zile.
Antibioticele nu au nici o eficacitate, decat in caz de complicatii (suprainfectii cu germeni).

Tratamentul este similar cu cel utilizat in cazul traheitelor, bronsitelor - picaturi dezinfectante
in nas, gargara dezinfectanta, tablete de faringosept, aspirina tamponata (3-4 tablete pe zi)
contraindicata la copii si adolescenti (srd. Reye), paracetamol (4-5 tablete pe zi), antinevralgice,
antitusive, expectorante (sirop expectorant sau bromhexin), comprese calde, 2-3 tablete de
vitamina C pe zi. Cand simptomele nu cedeaza in cel mult cateva zile sau se agraveaza, se va
apela la medic, deoarece exista posibilitatea unor complicatii. Se recomanda evitarea contactului
cu personele bolnave, evitarea aglomeratiilor in perioade de epidemii, evitarea expunerii
nerationale la frig si umezeala; vaccinarea antigripala.

Simptomatologia: debut brusc, cu febra si frison, mialgii, cefalee, secretii nazale abundente,
astenie intensa, care obliga bolnavul sa zaca la pat. Febra dureaza 3-5 zile si este insotita de
cefalee si dureri ale globilor oculari, dureri musculare, astenie intensa, catar respirator (laringita,
traheita, bronsita),
Complicatiile pulmonare (pneumonii), angine, sinuzite, otite sunt frecvente.
Boala lasa o imunitate specifica, dar numai pentru tipul epidemic de virus in cauza.
Tratamentul gripei simple se face la domiciliu cu repaus in casa circa 7 zile, aspirina,
algocalmin, paracetamol, siropuri de tuse, frectii.
Antibioticele sunt fara efect in formele necomplicate.
Formele severe de gripa cu colaps, stare toxica, catar sufocant sau cu complicatii se interneaza la
spital.
Atentie mare trebuie acordata ,,persoanelor cu risc" (de a face forme grave): gravide, copii mici,
batrani, bolnavi cronici (pulmonarii cardiaci, diabetici).
Profilactic exista vaccinuri antigripale, care trebuie facute din timp (inainte de sezonul
epidemic).

RacealaSus

Denumita generic si partial impropriu, raceala, este cea mai cunoscuta si mai comuna boala, ale
carei semne sunt recunoscute cu usurinta de fiecare.
Desi exista peste 200 de virusuri diferite care produc raceala, un procent de 30-50% dintre
cazurile de raceala sunt produse de virusuri neidentificate.
Prezenta polipilor nazali, a bolilor alergice care afecteaza mucoasa nazala si a stresului prelungit,
cresc riscul producerii racelii.

Simptomele racelii sunt: dureri de gat sau inrosirea acestuia, dureri de cap si febra, infundarea
nasului sau scurgerea de secretii nazale, stranut, respiratie dificila pe nas si uneori febra. Ele apar
la 2-3 zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile, peste doua treimi din bolnavi vindecandu-se
in cel mult o saptamana. In cazul in care simptomele persista mai mult de doua saptamani,
inseamna ca aceasta este mai mult decat consecinta unei raceli, ea poate fi consecinta unei
alergii. Raceala se poate complica sau asocia uneori cu o infectie bacteriana a faringelui
(amigdalelor) sau a sinusurilor, instalindu-se uneori febra ridicata, secretii faringiene abundente
eliminate prin tuse, alterarea starii generale.

Infectia este cauzata de virusurile care ataca sistemul de aparare a organismului. Mucusul
produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a
organismului. Particulele pe care noi le inhalam, ca praful, polenul, virusurile si bacteriile, sunt
retinute de aceasta mucoasa. Odata ce un virus trece de aceasta mucoasa si patrunde intr-o celula,
el se multiplica si astfel apar noi virusuri care invadeaza celulele din jur. Semnale de alarma sunt
trimise la globulele albe din sange, specializate, de celulele infectate. Acestea ajung in scurt timp
la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, precum kininele. Astfel, simptomele
racelii sunt produse de aceste substante - cresterea productiei de mucus prin ruptura
membranelor celulelor si pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.

Raceala se transmite pe diferite cai, in functie de tipul virusului:

- prin inhalarea picaturilor suspendate in aer, chiar timp indelungat;
- prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt
timp;
- prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de
atingerea ochilor sau a nasului.

Studiile de epidemiologie au aratat ca riscul transmiterii infectiei de la un bolnav este intre ziua a
doua si a patra de la contactarea acesteia, cand nivelul virusului in secretii este cel mai ridicat.
Din cauza existentei unui numar foarte mare de virusuri si a faptului ca fiecare virus contine
propriul antigen, nu exista inca un vaccin care sa combine toate antigenele existente si care sa
poata preveni raceala.
In cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, aspirina si
paracetamol pentru febra si pentru durerile de cap, aport crescut de lichide, ceaiuri calde,
vitamina C.

Unele studii de actualitate au aratat ca folosirea de aspirina in tratamentul unui copil/adolescent

cu gripa, creste riscul aparitiei sindromului Reye. Sindromul Reye este o complicatie a gripei,
care se caracterizeaza pin afectarea cu predilectie a ficatului si a creierului, putand genera coma
si chiar decesul copilului. Antibioticele nu sunt necesare, intrucat ele nu distrug virusurile, ele
fiind utile doar in cazul unor complicatii bacteriene, ca sinuzita sau infectiile gatului.

Alte viroze respiratoriiSus

In afara de gripa exista numeroase alte viroze respiratorii, date de peste 150 de virusuri cu
tropism pentru aparatul respirator. In acest mod ne explicam faptul ca - asa cum s-a demonstrat -
un copil face in medie 6-7 viroze respiratorii in cursul unui an, iar un adult 2-4 viroze respiratorii
pe an.
Implicatiile pentru sanatatea oamenilor si pierderile de zile de lucru pentru economie sunt
evidente (15 -30% din zilele de incapacitate de munca).
Aceste viroze sunt:
- adenovirozele sunt determinate de 32 de serotipuri de adenovirusuri, cu variate manifestari:
rinita, faringita, laringita, bronsita (uneori de tip spastic, asemanatoare tusei convulsive),
pneumonii, conjunctivite etc.;
- virozele paragripale (4 serotipuri) se manifesta cu rinita, laringita sufocanta (crup), bronsita,
pneumonii;
- viroza cu virusul sincitial respirator este grava cind apare la sugar cu tabloul clinic de
bronsiolita acuta (catar sufocant) boala adesea mortala;
- alte viroze respiratorii sint date de: rinovirusuri, reovirusuri, oncomavirusuri, precum si de
unele serotipuri ale enterovirusurilor.

Laringita acutaSus

Este inflamatia acuta a mucoasei laringiene favorizata de atmosfera poluata, expunerea la frig,
umezeala, inhalarea unor vapori fierbinti sau substante toxice iritante, fumul de tutun, abuzul
vocal (efort vocal prelungit), cauza determinanta tinand alteori o infectie virala sau mai rar
microbiana.

Se manifesta prin raguseala, senzatie de uscaciune si arsura in gat, intepaturi la inghitit, tuse
seaca, uneori dureroasa, iritativa, persistenta. Dupa o evolutie de citeva zile pana la o saptamana,
fenomenele cedeaza, raguseala se diminueaza pina la disparitie. La profesionistii vocali (actori
lirici sau dramatici, profesori, avocati, crainici) se recomanda repausul vocal obligatoriu si
reluarea treptata a efortului vocal.

Tratamentul consta in repaus vocal complet, in camera incalzita, aerul fiind umezit cu vapori de
apa (prin introducerea unor surse de evaporare, cum ar fi un vas cu apa sau un prosop umed
aplicat pe calorifer), regim alimentar usor, cu evitarea condimentelor, a bauturilor alcoolice,
alimentele fiind servite la temperatura camerei. Se interzice fumatul, se interzic pulverizarea de
substante iritante, care agraveaza tulburarile mucoasei laringiene.

Local se recomanda instilatii nazale cu fedrocaina, oleu eudaliptolat sau oleu gomenolat 2%, de
3-4 ori pe zi, aerosoli cu antibiotice si hidrocortizon, antitermice (aspirina, piramidon), antitusive
(codenal), vitamine. Aplicarea de comprese calde in jurul gatului poate fi utila. La copii, laringita
acuta imbraca uneori o forma dramatica, cu tulburari respiratorii grave (copilul este agitat,
respira zgomotos, cu greutate), cu asa-zisul cornaj (zgomotul produs de trecerea cu viteza a
aerului prin lumenul stramtat al laringelui, datorita prezentei edemului din regiunea subglotica),
mergand pana la asfixie - forma de laringita subglotica edematoasa. Crizele de spasm laringian
ce apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza copilului sunt fenomene grave ce impun
interventia rapida a medicului. Febra, paloarea, tahicardia, uneori pulsul filiform, alteori starea
de prostratie, adinamia copilului epuizat ce lupta sa invinga obstacolul respirator laringian
completeaza tabloul acestei laringite dramatice. Internarea de urgenta a copilului in spital este
obligatorie, antibioticele fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon, sedative,
antispastice, aerosoli, oxigen. La nevoie, intubatia orotraheala sau operatia de traheotomie sunt
necesare pentru salvarea vietii copilului pana la cedarea leziuniior edematoase din zona
subglotica.

SinuzitaSus

Sinuzita acuta este inflamatia acuta a mucoasei sinusului. Ea poate interesa un singur sinus
(maxilar, etmoid, sfenoid), mai multe sinusuri (polisinuzita fronto-etmoido-maxilara), toate
sinusurile de pe o parte (pansinuzita acuta dreapta, stanga) sau de ambele parti (pansinuzita acuta
bilaterala).
Simptomele principale acuzate de bolnav sunt cefaleea, secretia nazala mucopurulenta,
infundarea nasului, pierderea mirosului, febra, ameteli, inapetenta. Sediul durerii variaza dupa
sinusul inflamat (in obraz, in sinuzita maxilara; in arcada sprancenoasa, in sinuzita frontala; in
unghiul intern al orbitei, in sinuzita etmoidala anterioara; in crestetul capului, inapoia ochilor si
in ceafa, in sinuzita etmoido-sfenoidala). Radiografia sinusurilor arata opacifierea lor datorita
umplerii cu secretii purulente. Tratamentul consta in repaus in casa, instilatii nazale cu Rinofug,
Mentorin, ser fiziologic efedrinat 2% de 3 - 4 ori pe zi, inhalatii cu alcool mentolat 4% sau
„Inhalant" (o tableta la 1 litru de apa fierbinte) repetate de 3 - 4 ori pe zi. La nevoie se recurge la
administrarea de antibiotice (de preferat cele cu spectru larg: tetraciclina, aureomicina).

Sinuzita cronica este inflamatia cronica a mucoasei sinuzale ce urmeaza unei sinuzite acute
nevindecate deplin in 2 - 3 luni. Bolnavul acuza o scurgere nazala purulenta permanenta, uneori
rau mirositoare si o senzatie de greutate care in perioadele de acutizare se poate transforma in
durere localizata in raport cu sinusul bolnav. Secretia nazala si modificarile mucoasei produc
infundarea nasului si scaderea mirosului pana la disparitie. Datorita inghitirii puroiului, bolnavul
prezinta tulburari digestive si inflamatii repetate ale faringelui, laringelui, traheei si bronhiilor.
Tratamentul sinuzitei cronice acutizate este acelasi cu al sinuzitei acute. Cele recent cronicizate
beneficiaza de tratament conservator; in sinuzitele maxilare se fac punctii sinuzale si spalaturi cu
ser fiziologic steril urmate de instilarea de solutii antibiotice, hidrocortizon si alfachimotripsina.
In formele vechi, cu modificari ireversibile ale mucoasei sinuzale, se procedeaza la drenarea
supuratiei si inlaturarea mucoasei bolnave pe cale chirurgicala.
Bronsita acutaSus

Bronsita acuta - Rar izolata, face de cele mai multe ori parte din inflamatia mucoase intregului
aparat respirator sau a bronhiilor, datorita infectiei cu virusuri (in 80% dintre cazuri, bacterii ca
pneumococi, streptococi, Haemophilus influenzae, ciuperci, spirochete) sau cu microbi.

Apare indeosebi toamna si iarna cand aerul inhalat este rece, corpul se raceste, fiind expus la
frig, cand hainele si incaltamintea umeda provoaca o congestionare a mucoasei cailor respiratorii
favorabila inmultirii microbilor existenti si cresterii virulentei lor. Continuare a inflamarii
mucoasei nasului (guturai), a faringelui (faringita), a laringelui (laringita), a traheei (traheita),
bronsita incepe cu o stare febrila, tuse seaca (la inceput) urmata de expectoratie intai mucoasa,
apoi muco-purulente sau net purulenta. Bolnavul va sta in casa in perioada febrila, intr-o camera
nu mai calda de 18-20 grade celsius, aerisita si cu aerul umezit.
Bronsita acuta infectioasa este de doua tipuri: bronsita acuta virala (cea mai frecventa), este
produsa de virusuri si bronsita acuta bacteriana care apare in evolutia unei bronsite acute
virale prin suprainfectie cu flora, care populeaza in mod normal nazofaringele.

Tratamentul consta in administrarea de aspirina, paracetamol.

Alimentatia trebuie sa fie usoara, cu lichide abundente, fructe si legume. Fumatorilor care nu se
pot abtine de la fumat li se racomanda totusi sa intrerupa inhalarea fumului iritant si toxic, care
nu va face decat sa prelungeasca suverinta si sa favorizeze cronicizarea bronsitei sau aparitia
evenutualelor complicatii.
Durata bolii variaza in functie de rezistenta organismului in jur de 10-15 zile, iar la copii si
persoanele varstnice perioada de vindecare este mai lunga.

Pneumonia bacterianaSus

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar (alveole sau intestitiu sau ambele provocate de
bacterii sau de virusuri.
Pneumoniile determinate de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi) se manifesta in
general acut, cu expectoratie la inceput ruginie, apoi purulente (galben-verzuie), dispnee,
moleseala, stare generala alterata.

Copiii si batranii fac forme mai grave deoarece au rezistenta mai scazuta la boli. De asemenea
persoanele expuse la frig, oboseala, bolnavii cardiaci, alcoolicii, bronsiticii cronici, cei cu
bronsiectazii, ciroza, etc. Tratamentul cu antibiotice reduce aproape la zero complicatiile acestei
boli. Dar acesta nu este justificat decat daca prin persistenta sau agravarea simptomelor exista
presupunerea ca a survenit o complicatie microbiana, si atunci nu cu orice antibiotic si numai la
indicatia medicului.

Igiena

Igiena sistemului respirator

Omul poate traii cinci saptamani fara hrana , cinci zile fara apa, dar nu poate rezista nici macar
cinci minute fara aer. Creierul si inima nu pot suporta lipsa de oxigen. Viata si sanatatea noastra
depind , in primul rand , de aportul respirator, de calitatea earului respirat , cat si de prevenirea
factorilor de risc.

Factori de risc
Mecanici
fizici
chimici
biologici
-obiecte introduse pe caile respiratorii
-particule de praf din atmosfera
-temperatura earului prea scazuta sau prea ridicat
-vapori toxici emanati in atmosfera de mijloacele de transport ,fabrici
-nicotina cianhidric, gudroanele din fumul de tigara
-microbi
-ciuperci microscopice

Efectele actiunii factorilor de ris

-asfixie
-hemoragie
-intoxicatie
-silicoza
-amigdalita
-laringita
-intoxicatie
-asfixie
-bronsita
-cancer
-gripa
-amigdalita
-laringita
-bronsita
-pneumonie
-tuberculoza

In cazul necunoasterii efectelor factorilor de risc asupra sistemului respirator , apar diverse boli
care afecteaza starea intregului organism.
Amigdalele, aflate la baza limbii, se pot infecta adesea.
Amigdalita poate dauna maxilarelor si chiar inimii . Este de preferat inlaturarea lor prin operatie.
Gripa este o boala infectioasa , care se datoreaza unui virus si poate fi periculoasa mai ales
pentru copii si la persoanele in varsta . Este reomandabila vaccinarea anuala contra virusului.
Laringita este inflamarea mucoasei laringelui datorita iritarii acestuia prin consumul de bauturi
reci, suprasolicitarii coardelor vocale, inspirarii pe gura a aerului rece.
Bronsita este inflamare bronhiilor datorita frigului , prafului, gazelor toxice. Forma tabacica a
bronsitei , duce la acoperirea cililor mucoasei bronhiilor, cu formarea unui strat ce se incearca a
fi eliminat prin accesele de tuse.
Pneumonia este o boala infectioasa ..ta de cea a uni nefumator. Tutunul contine numeroase
substante toxice nicotina, substante iritante, gudronul, monoxid de carbon.
Din pacate si nefumatorii care traiesc in preajma fumatorilor se inbolnavesc de astm bronsic
In zilele noastre , agravata prin dezvoltarea industriei , inalzirea locuintelor cu carbuni sau petrol
si extinderea traficului rutier , poluarea aerului a devenit o sursa importanta a bolilor respiratorii ,
chiar daca se incearca limitarea cantitatilor de praf si de produsi toxici eliminati in atmosfera.
Igiena nasului. întreţinerea curăţeniei nasului se face cu batiste curate, individuale ; este interzis
să fie împrumutate după folosire. Elevii trebuie dezvăţaţi de obiceiul de a-şi curaţi nasul cu
ajutorul degetelor. Aceasta, pe lângă gest urât, constituie un mod de vehiculare a microbilor în
nas, ducând la apariţia unor furuncule sau abcese nazale.

Bolile nasului influenţează în mod nefavorabil funcţia olfactivă şi respiraţia şi cauzează

respiraţia pe gură. Respiraţia defectuoasă, datorită, în special, vegetaţiilor adenoide şi deviaţiilor
de sept, inhibă dezvoltarea întregului organism şi reprezintă o cauză de debilitate şi de scădere a
capacităţii de muncă şcolară, iar respiraţia pe gură favorizează, aşa cum s-a arătat, apariţia i
nfecţiilor căilor respiratorii. Bolile nasului mai frecvente la copii sunt : furunculul
nazal, guturaiul, vegetaţiile adenoide, deviaţiile de sept şi hipertrofiile de cornete.

Furunculul nazal se previne prin respectarea regulilor de întreţinere a curăţeniei nasului.

Guturaiul este o inflamaţie a mucoasei nazale cu germeni banali, o infecţie. Se încadrează în

grupul rinitelor. Acestea pot avea cauze alergice, iritative, microbiene etc. Guturaiul apare cel
mai frecvent ca urmare a debilitării organismului datorită răcelii cauzată de schimbările bruşte de
temperatură. Datorită respiraţiei pe gură şi prin vehicularea descendentă a microbilor poate duce
la infecţii ale căilor respiratorii inferioare.

Cronicizarea guturaiului este favorizată de existenţa deviaţiilor de sept şi a hipertrofiilor de

cornete, prin reţinerea secreţiilor şi a microbilor ca urmare a împiedicării drenajului normal al
foselor nazale. Prin extinderea infecţiei, guturaiul cronic produce sinuzite (inflamaţii ale
sinusurilor) şi este cauza cea mai frecventă a polipilor , a vegetaţiilor adenoide, a faringitelor şi
astfel a amigdalitelor şi a otitelor medii cronice. Se naşte un cerc vicios în sensul că aceste boli
întreţin în continuare guturaiul cronic, constituind o sursă permanentă de germeni către fosele
nazale, iar polipii şi vegetaţiile adenoide împiedică totodată drenajul lor normal. Rezultă că
pentru prevenirea guturaiului trebuie să se evite răceala şi toţi acei factori care duc la debilitarea
organismului, iar pentru prevenirea cronicizării guturaiului trebuie tratate deviaţiile de sept,
hipertrofiile de cornete, polipii, vegetaţiile adenoide, sinuzitele, faringitele, amigdalitele şi
otitele.

Vegetaţiile adenoide sunt hipertrofii inflamatorii ale amigdalei faringiene, reprezentând o

complicaţie a rinitelor (guturaiuri), amigdalitelor şi faringitelor repetate pe un teren predispus. La
apariţia vegetaţiilor adenoide contribuie subnutriţia, rahitismului, tuberculoza latentă, sugerea
degetului (sursă de microbi vehiculaţi către amigdala faringiană), praful, aerul iritant foarte rece
sau supraîncălzit şi uscat, bolile infecţioase (factori favorizanţi) şi constituţia limfatică (factor
predispozant). Profilaxia vegetaţiilor adenoide constă în prevenirea şi tratarea guturaiurilor,
faringitelor şi amigdalitelor repetate, a rahitismului, tuberculozei şi a bolilor infecţioase şi în
evitarea celorlalte cauze amintite.

Igiena faringelui. Faringele copiilor este mai susceptibil la infecţii, datorită fragilităţii mucoasei
sale, datorită constituţiei limfatice a multor copii şi ca o consecinţă (complicaţie) a infecţiilor
nasului şi a răcelilor mai frecvente la copii.
Faringitele şi amigdalitele se manifestă prin roşirea mucoasei faringiene, hipertrofia inflamatorie
a amigdalelor, dureri în gît şi febră neobligatorie. La apariţia lor, în special a amigdalitelor,
contribuie aceeaşi factori predispozanţi şi favorizanţi ca în cazul vegetaţiilor adenoide, dar, în
special, răceala, aerul iritant rece respirat pe gură, sau reprezintă complicaţii ale bolilor nasului.
Infecţiile faringiene sunt dăunătoare, în special, prin complicaţiile lor : otite, sinuzite, laringite şi
bronşite, iar amigdalitele constituie totodată focare de infecţie care pot cauza reumatismul
cardioarticular acut şi nefrita acută. Profilaxia faringitelor şi amigdalitelor se face prin evitarea
răcelilor, a respiraţiei pe gură, în special când e frig, prin prevenirea şi tratarea bolilor nasului,
prin evitarea fumatului şi prin talazoprofilaxie (cură la mare).

Igiena laringelui. Laringele este în plină dezvoltare începând de la vârsta de 5 ani şi, în special,
în perioada de maturizare sexuală. în această ultimă perioadă are loc modificarea vocii şi
diferenţierea ei la băieţi şi la fete. Igiena laringelui se referă la prevenirea laringitelor şi astfel la
protejarea funcţiei sale respiratorii şi a vocii, şi la stimularea dezvoltării vocii prin cântatul şi
declamatul raţional, cu evitarea exceselor, mai ales la pubertate.

Laringitele sunt inflamaţii ale mucoasei laringiene exteriorizate prin răguşeală şi scăderea
intensităţii vocii, putând merge până la dispariţia totală a vocii pentru o scurtă perioadă de timp,
în cazul laringitei acute. Printre cauzele favorizante ale laringitei banale sunt incriminate răceala,
datorită schimbărilor bruşte de temperatură, aerul rece respirat pe gură ca efect al bolilor nasului,
infecţii ale căilor respiratorii superioare şi amigdalitele, fumatul şi excesele de vorbire, râs,
cântat, ţipat. Fragilitatea mucoasei laringiene a copiilor reprezintă cauza predispozantă.
Profilaxia laringitelor constă în evitarea tuturor cauzelor favorizante, inclusiv prevenirea şi
tratarea bolilor căilor respiratorii superioare şi a amigdalitelor.

Igiena traheei şi bronhiilor. Datorită particularităţilor căilor respiratorii ale copiilor (prezentate
anterior) şi ca urmare a frecvenţei mai mari a răcelilor şi a infecţiilor căilor respiratorii
superioare, copiii fac mai frecvent traheite şi bronşite.

Traheitele şi bronşitele sunt inflamaţii ale mucoaselor traheei şi a bronhiilor exteriorizate prin
tuse, expectoraţie şi febră neobligatorie. La apariţia lor contribuie, în general, aceleaşi cauze ca
ale laringitelor, cu excepţia exceselor de vorbire, râs, cântat şi ţipat. Sunt, de asemenea,
cunoscute bronşitele tabagice şi bronşitele cauzate de praf în cursul unor munci fără respectarea
măsurilor de protecţie. Profilaxia traheitelor şi bronşitelor constă în evitarea tuturor acestor
cauze.

Igiena plamânilor. Aceasta se referă la prevenirea bolilor pulmonare şi la protejarea şi stimularea

funcţiei lor prin respectarea tuturor regulilor generale de igienă ale aparatului respirator
prezentate o dată cu obiectivele igienei acestui aparat. Bolile mai frecvente ale plamânilor sunt
infecţiile acestora. Datorită cauzelor prezentate în cadrul particularităţilor aparatului respirator,
copiii fac mai lesne şi mai des infecţii pulmonare. Mai importante sunt : pneumonia, bronho-
pneumonia şi tuberculoza pulmonară.

Pneumonia este o inflamaţie acută a alveolelor pulmonare dintr-un lob pulmonar, dintr-un întreg
plămân sau din ambii plamâni, manifestată prin junghi puternic, frison iniţial puternic,
ascensiune bruscă a temperaturii, respiraţie grea şi accelerată, tuse şi expectoraţie specifică.
Bronhopneumonia este o inflamaţie acută a bronhiolelor mici şi a alveolelor acinilor pulmonari.
Frisonul nu este unic şi nici iniţial, febra nu se instalează atât de brusc, iar starea generală a
copilului este mai puţin alterată.

Pneumonia şi bronhopneumonia pot avea ca origine infecţiile bronhice, dar, în general, ele sunt
cauzate de răceală ca efect o influenţei schimbărilor bruşte de temperatură asupra unui organism
necălit. Profilaxia lor constă deci în prevenirea şi tratarea bronşitelor şi în prevenirea răcelii. în
acest scop, copiii trebuie să evite să iasă în frig dezbrăcaţi, în special dacă sunt transpiraţi,
trebuie să se evite supraîncălzirea încăperilor, lipsa de mişcare în frig, iar copiii transpiraţi în
timpul jocurilor în curte vor trebui să intre imediat la căldură, în special iarna.

Trebuie să se folosească o îmbrăcăminte adecvată temperaturii ambiante, ştiind că

îmbrăcămintea prea groasă favorizează transpiraţia, iar aceasta favorizează pierderile de căldură.
Copiii trebuie, de asemenea, să evite băile excesiv de reci în aer liber, primăvara şi toamna, şi
culcatul pe zăpadă în timpul jocului sau pe pământ umed în timpul excursiilor. Trebuie să se
evite folosirea apei de la gheaţă, în special dacă elevul este asudat.