Colectia ATHENAEUM WILHELM DILTHEY Coordonator: AUREL CODOBAN, Coperta: CALIN STEGEREAN CONSTRUCTIA LUMIL ISTORICE IN STUNTELE SPIRITULUL Traducere de VIRGIL DRAGHICT Vu, EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA, 1999Tiparul executat sub comanda nr. 94/1999, la Imprimeria de Vest R.A., Oradea, str, Maregal fon Antonescu nr. 105 ROMANIA © PREFATA Intenjia fundamentala a stridaniilor lui W. Dilthey o constituie “completarea” Criticit rapiunii pure a lui Imm, Kant printr-o “critica a ratiunii istorice”, una care poarta interogafia asupra conditiilor posi- bilitatii experientei, proprii stiintci, in general, Iar acest fapt trebuie s& corespunda cet pulin urmitoarelor cerinje: reorganizatii stiinfelor in conformitate cu noul standard propus de revolufia stiinfifica si reorga- nizarii stiintelor spiritului in acord cu revolufiile sociale ale lumii mo- deme, stiinte a cdiror vocatie practica (in “evolutia omului”) este, dupa Dilthey, incontestabild. Trebuie investigat, spune el, cu referire la acest al doilea aspect, “influenfa cresoainda a cercetii teoretice despre natura umandi asupra instruirii acestei naturi, ca o principal parghie a culturii'. in acest fel ajunge Dilthey la conceptul fundamental de raflume, concept care-| situeaz’ in proximitatea interogatiei transcen- dentale kantiene, prin “solutiile” date inst, cu mult dincolo de Kant, Caci “critica ratiunii istorice” insemneaza fa Dilthey: 1, Critica acelei ratiuni (pure), al cirei mode! teoretic tl reprezin- 18 metafizica traditional 2. Critica facultitilor omului si elaborarca unui now “sistem” ca- (egorial prin care omul se injelege pe sine si infelege propria-i isto- rie,Sa le consideram pe rand. 1. Critica conceptului Kantian al rafiunii poate fi rezumata ta esenfi la urmatoarele: i a.) procesul diferentierii crescénde a stiinelor, constituirea unor noi grupe de stiinfe, solicit revizuirea fundamentelor conceptului de stiinl4, revizuite incompatibila cu temeiul metafizic, aprioric al cat goriilor kantiene. Schimbarea cadrului presupozifional al cunoaster stiinfifice o dati cu progresul ei nu mai ingaduie o rezolvare absoluet a problemei cunoasterii: “Aprioriul lui Kant este rigid si mort: inst condifiile reale ale constiinei si presupozifiile sale, asa cum le concepcu, sunt un proces istoric viu, sunt dezvoltare, ele avo storie, iar devenirea acestei istorii este adaptarea lor Ja 0 diversitate cunoscuta inductiy, mereu mai exact, (a confinuturilor experientei)" > 'b) eriticii unci experiente infepenite in relatia dintre un subiect alemporal si un obiect neschimbétor ~ natura, Dilthey' ti substituie roblema posibililatii unui alt tip de experienf’. una schimbatoare, asa ‘cum poate fi ea intalnité in investigalile vielii social-istorice: “Aga cum ni se prezinti astizi, ea este deja largita prin adaugarea unui now it, cel al slinjelor sociale, morale si istorice, in a cdror edificare ‘em norocul si traim”? In felul acesta ratiunea nu mai poate fi sepa- 1 de praxisul cercetdriistiinfifice, iar distinctia kantiand rafiune pura 1 teoreticdi) - rafiune practica tsi pierde relevania. la Dilthey, corelativ, o critica a inclafizicii irintreaga-i aperturi, intrucdt la Kant metafizica se origi- cai in raliunea puri. ar critica ei devine posibild prin situarea imolafizicii sub unghiul de vedere al istoriei rafiumii pure. 2. Critica facultatilor omului insemneazé de fapt claborarea unui wou concept al rafiunii, El reprezintét inceputul a ceea ce astazi numim losofie, trecerea de la rafunea trtemelefoare inea comprehensive. Critica ratiunii intemeietoare este criti ‘in sensul ci hegetian, tema “realitatii rafiunii” ficdnd obiectul or ropetate analize pana la Jugendgeschichte Hegels (Istoria tineret jogel, 1906) si a unor influenfe usor evidentiabile tn serierile sale Ciigi conceptele fundamentale ale stiinfei, categoriile, sunt “pro- itului care se dezvolta in istorie"* La Hegel ins “proble- tii” se rezolva cu ajutorul ratiumii intemeictoate, a ragiunil c presupozific indemonstrabila a oricaei filosofli. Aceasta pre~ clafizicii esté fir indoiala mai veche. O intalnim ca prin- siului (Nihil fit sine ratione) la Leibniz, p care inte- aga cunoastere, fiind identic in fond cu rafiunca inteme- pre acest principiu Dilthey spune ca prin el “metafizica incheierea ei formal, Caci principiul nu este unul logic. ci fizic, adica el exprima nu o simpli lege a gandirii ci totodata 1 conexiunii realitifii si cu aceasta gi regula relajici dintro 14.5 Agadar, cxtensiunea principiului de la logicd la re- ie csle presupozifia fundamentala a metafizicii, pe care ea insasi ai poats intemeia, Critica lui Dilthey priveste ambele sensuri ale \eipiutui ratiunit (sau temeiului), cel logic si cel metafizic, La c c.) critica rafiunii pure are, Dilthey el pierde i reguld, avand Este, mai exact spus. reg} sisui corcetirii suintifice ca si in cunoastere in general data in temei. adic temeinll este suficient én raport cu VIL. 26, GS, XIX, 245 si urm.). Nefiind lege a gindirti, nici a reali- ave niei caracter universal, Chiar daca i intalnim in stiintele sub forma legii cauzale (efectul este confinut in cauza, cauza teste rafinne suficicntd pentcu efect), ef acoperd doar ceea ce poate fi dlerivat prin rationamente, deci explicat. Lumea in totalitatea si reali- tatea oi insd nu poate fi explicata, ci numai Inteleasa ( G.S. VII. 178) Nefiind un concept intemeictor, Dilthey va pune din nou problema va~ tii conceplelor findamentale ale stiinfe. gandiri, regula mata in pra- consecinfa este socinfa (GS. temeietoare din sistemele metalizicii clasiec. in Jocul ratiunii Ditthoy agazit la tncepy cgologiei carte: Bewusstselns) isserliene, “principiul consti (Satz der acterul de dat mea este locul care cuprinde accasté intreaga, apareat incomensurabilé lume esterioara, materia din care sunt {esute toate obiectele care se Ingramédese in ea. Cit de mult se intind aceste obiccte care-mi apar, tot atat se -ntinde si conexitnea toprezentirilor mele, Tot ceea ce intalnim la cle, duritatea care sfirama, caidura escent care topeste, totul, pana in miezul obiectelor, seprezinta fapt al constiintei mele: i este, pentru a spune astfel, 0 combinare de asemenea fapte spi Scop sale fundamentale (Gi senscherf) i si suprimarea 1 concept al ratiunii nu mai teoretic al sfjinlelor naturii: fatea in. car trim, se afl preocupali s1 cunoastem, si ne bucurim, n, Ceea ce ciulim prin aceasta sfi ne reprezentim. expunere este geneza const fi tratal-o ca obiect al cervetarit asa izolate, ditrdire, concept transcendental cate concentreaza intreaga anvergura a experienfei Tr zare a “fenon dacd ceva este dat ca fap i istinctia subiect-obiect se suspenda. Ni u deosebeste onstiinfei, care este obiectul, de faptul exterior care ar fi tomeiul explicativ pus in afara constiinjei”®. data se arata asadar ‘ dacd in trdire expe- rienta si cunoasterea au un caracter nemijlocit, alunci care este statutul formelor si legilor logico, aga de evidente? Dupa Dilthey sunt posibile Ms necesitatea gindi subordonata asupra real pentru ea. Evidenla devine judecatoare gandirea asupra tr? mai constituie evidenfa care veste $i perspectiva de a face lociti despre realitate, ope- des Bewusstseins), tea obiectelor exterioare la care prin transcendentali otalitate? Dupa Dilthey, real litatea ci generala: trairea este o con T-0 negare fictivi a re repune in mod necesar realitatea pe care trebi solubila poate fi adusa a) categoriile formale, “intemeiate in separarea, ordonarea, raportarea ca 'b) categoriile reale , sunt eategor , : ‘Si cum conjinut poate fi epuizat prin gandire, ni lea acestor categorii nu poate fi determinati odat& pentru tot~ trei grupes ~ Identitatea -de -sine (Selbigkeit) , abstract (/dentitdf), desemneaza certitu nemijfocit: faptul 8, de-a lungul ca deosebita de identitatea ‘cauz - fect” sau legea abstractii a ca , P la conceptul de pentru care la Dilthey vom tai. Acesta este motiv(upta (Zim) - sufering’ (Leiden), fie rel ne (Wirken) -suferint (Leiden) si nu relatia cauz’ ~ elect (Ursacke-Hirkung): “faptal caruia i alribuim realitate poseda o relafie cu viala noastra activa: el este in conexiunea actiunii si suferin{ei, in care cul nosiru este 0 ric, si este tin element in aceasta conexiuine doosebit de acest eu" in conesiunea vietii categoriile de esenta. valoare, semnificatic, @, suferin|a detin © pozitie cenfralé in raport eu celelalte sgorii, cele de scop, mijloc, cauzl, efect = Cea de a treia grupa sunt cele eneumerate de Dilthey in antetul i Exenfialitate sau esenja, scop, valoare. sens, rificatie'®. de categoriile kantiene, calegorii ale ratiunii intemeietoare, aie aceste categorii reale se raporleaz’ comprehensi’ la inlreaga rea- fom in utilizarea for, fapt care le ndamentale, in . presupune dupa Dilthey de-dogmatizarca Caci prin arterele subiectului logicii gi “nu curge sige adevarat, ci 0 seva subtire a lale a gindirii, O rafiune fundamentul “constructiei lumii istorice inctiei clasice dintre obiect si subiect. in u elibereaz cAmpol edi st uci trairea, ca unitate insolubila, se arata in icarea conceptelor realifate. existenjél pentru mine yi constiingd. Prin restrangerea realitéii la tréire lumea si constiinta de ne sunt date totodati: “Ambele sunt date pentru noi simultan si ca simpla activ mai poate constit urile”=? “Fara o lume, n-am fi avut nici o constiing de ‘cast constiin{a de sine n-ar fi existat pentru noi nici o | acesta, conceptele traditionaie ale tcoriei cunoasterti (senzatic, judeca{i etc.) cedeaza locul reflexiet (Erlebniszusammenhang), conesiune care se dezvoltirii istorive gi pe care Dilthey o vede ca © (olalitate a cunoasterii, evaluarii si actiunil. Un asemenea concept ‘care reuneste in sine cunoasterea teoretic’ si practic si care scoate in evident faptul ca stiin{ele spiritului nu sunt nici teoretice, nici prac- pra conexiunii ttuie de-a lungu live este reflexia de sine (autoreflexia, Selbsthesinnung) ‘Constructia lumii istorice in slinfele spiritului se integreaza intr-0 unitate coerent’ cercetirilor celor dow volume ale Introducerti th Spliinjele spirinutut, preocaparea lui Dilthey {lind situarea acestor inves iigatii sub punctul de vedere epistemiologic: “ E vorba asadar, in mod cort, despre trecerea de la reflexia de sine la hermeneutic’, de la accas~ ta la cunoasterea naturii, Toate aceste raporturi ins au ca temelia lor cea mai gencrala raportul dintre viafi si cunoaslere, dintre experienta intern’ si gindire... in intregul perimetru al reflexiei de sine si al opera- {iilor hermeneutice trebuie pusa asadar problema epistemologica = Deosebirea dintre cele dow’ grupe de stiinte, stiintele naturii si sliin{cle spiritului, corespunde dup’ Dilthey unor moduri diferite de Faportare a subiectalui cunoasterit la stiin(a gi deci celor dou mari tendinfe care s-au impus in cpoca moderna. Pe de o parte, prin proce- sele sale psihice omul este o parte a naturii; omul pune stépénire pe aceasta lume prin studiul logilor ei, legi care pot fi descoperite “numai in masura in cate caracterul trairii impresiilor noastre despre natura. sentimentul viu in care ne bucurim de ca, se retrag din ce in ce mai tnult in spatele aprehensiunii abstracte”..2 In aceasta lume, omul Insusi, ca subiect al aprebensiunii nu mai apare. Cealalta tendinti o reprezinta intoarcerea omului la “wairea - doar prin care natura este pentru el prezenti2 la viala - doar prin care apar semnificatia. va~ oarea si scopul”® Cele doud “lumi”, a stiinolor naturii $a stiinfelor spiritalui, nu exist asadar pentru Dilthey in modul obiectivitatit a dou’ domenii de fapte: in acest sens nici nu “exist”. Ele sunt mai degrabi construte in stiinicle corespunzitoare, prin cele dowd moduri diferite de raportare a subiectului. Acest mod de considerare confers fitlului Constructiei lumii isiorice in stiinjele spiritulud ambiguitatea unei semnificalii obiective si subiective, cdci stiintele spiritului sunt construite printr-o raportare la realitatea lumii istorice, a cirei con- siruefie ele trebuie totus mai inti s-0 fimdeze Problema valabilitati cunoasterii din sliinfele spiritului, sau problema posibilitatit “judecalilor universal-valabile in istorie”, se Fezolva prin teza convertibiliti(ii cunoaslerii si actiunii, lansatait de G.B.Vico%, Obiectivitatea se bazeazi pe faptul ca subiectul cunoasterii este ef insusi fiin{& istoried, “cel ce cerceteaza istoria este acelasi cu cel care face istoria””. “Tot eeea ce oste aici dat este creat este deci istoric: este infeles, confine deci in sine o dimensiune a communitatii cu cel care -1 injelege:"2* . Postulatul lui Vieo reprezinté insa numai una din premisele noii fundamentiri a cunoasterii, pentru cé y este constituirea unei logici transcendentale (sau hermencutice) care ia ca punct de plecare reflexia de sine, aceas- id totodata si rolul de “teorie a cunoasterii"®, Nowa logi- Aare ca obiect clarificarea “natucii tairilor”0, Pentru aceasta va com Pleta principiul constiintei (Satz des Bewusstseins) cu principiul train (Der Erlebnissate): “tot ceea ce exista pentru noi aici (in traire, n.t.) sist mumai ca ceva dat in prezent... Raportul cu principiul Constiin{ei: principiul (acesta, n.L.) este mai general (si mai complet). Cici ol cuprinds si ceea ce nu este efectiv (das Nichiwirkliche) Includetea tactorului temporal (chiar si o amintite trecut poate con stitui ua fapt - de -a -fi ~dat in trdirea prezenta) si unitatea subiect ~ obiect fac din traire punctul de plecare al findamentarii noii cunoasteri “Caci coea ce trdirea este nu mai poate fi deosebit intr-un act, de exem- blu sesizarea, $i un conjinut care ise sesizeazd. Ea este mai degraba un fapt ~de -a fi - constient, care nu mai poate fi descompus. Chiar expre- sia ef in tre ceva este posedat deosebeste ined prea mult. Dilthey uumareste apoi cum din acest element al lumii spiriluale, care este desigur nemijlocit, se constituie conexiunea si cum devine posibila o cunoastere a unei asemenea conexit Aceasta unifate a relatie: inseisi, care exista in traire intre act si dat, care uneste laolalta partile formale si materiale, Dilthey 0 numeste “unitate structurala” Aich nivelul “senzorial” (procesele senzafici si percepliei) este legat struc- tural de nivelul “conceptual”, Tar acest fucru este exemplificat in “aprehensiunea obiectuala “ prin faptul c& operatiile elementare ale comparirii, separarii, reuniunii, ca operatii premergatoare eandirii dis- cursive, constituie suportul operatiilor logice: conceptualizarea, jude- carea, abstractizarea ete, Logica hermeneutical, stadiul de proiect, trebuie s@ reducd formele si legile gandirii Ja “mo- durile exprimatii raporturilor continute in dat, asa cum au fost puse in evicenfa prin operatile elementare ale giindirit” si si examineze “ima enta ordinii in materia experienfei noastre sensibile”™, Trecere Psihologia descriptiva la o logicd suficient de elaborata a sti spiritului a rimas insé la Dilthey un pas nerealizat, Distinctici stin(e ale naturi stiinfe ale spiritutui ti corespunde in praxisul cercettirii distincfia dintre logica traditionala a teoriei Cunoasterii si o logic& revizuita pe baza unci autorellexii, aplicabila RQ investigatiei din stinjele spivitului. Stauutul si specificul obiectivitayii acestor sliinfe rezulta, in opinia lui Dilthey, dintr-un anume mod al infelegerii crticii rajiunii istorice, unul care de-dogmatizeaza istorio- grafia tradijionala a unei “istorii in sine”, ce poate fi reprezentat prin redarea fidela a con{inutului izvoarelor istorice, Nowa istoriogratic cerceleazi conditiile si modurile procedurilor (Herfahrmgsweisen) prin care istoria devine “pentru noi”. $tiinjele spiritului’ se rela- Uivizeazd astfel sub raportul obiectivitaqi, intrucdt mu mai reprezinta o simpli copie a realititii istorice’, ci conexiuni intetactionale (Wirkungszusammenhange) dependente de procedutite aplicate. O alta deosebire a acestor doua grupe de stiinje rezulta din opo- zijia metodologica explicajic - comprehensiune care activeaz’ intr-o formula mult atenuata distinctia dintre stiinfele nomotetice (cunoastere dupa legi) si stiinjele ideografice (istorie-hermenentice sau descrip- tive). °O stiin{a apartine numai atunci stiin{elor spiritului ednd obiec- {ul ci ne este accesibil prin atitudinea care este fundamentata in arti- cularea vietii, expresiei si comprehensiunii.”38 Chiat dacd o asemenea distinctie intre stiinfele celor dowd grupe exist, la Dilthey nu mai e valabila opozifia metodologica intalnita 1a Windelband intre metodele isloric-descriptive si cele sistematic-explicative, pentru ca $1 riei se referd si la generalul continut in fenomene istorice particulare (economie , in general; oragul medieval; revolutie moderna), i ru comprehensiunea unei personalitatiistorice (de exemplu Bismarck) sunt necesare mai multe calegorii de propozifii generale care meng de Ja expresii dospre insusirile comune oamenilor pani la clase indivi- dualizate, de ta cele despre cursul individual al vietii pand la desfigurarea istoriet Prusiei in ansamblu, Pentru a-! infelege asadar pe marck nu trebuie sa te identifici cu persoana sa, ci este necesara o unoastere general a societifii si statului epocii sale, cunoastere oferita de stiinfele sistematice ale spiritul La Dilthey’o delimitare stricta intre comprehensiune gi explicare au vom gasi, deoarece in procesul comprehensiunii iftervin procedee deductive, aga cum, pe de alta parte, explicatia cauzala este un demers obligatoriu al comprehensiunii sensului. Avem asadar nu 0 opozitia ci *“o gradafie”... Acolo unde judccd|ile universale sunt aplicate metodic si constient pentru a duce singularul lao cunoastere general’, expresia “esplicafie” isi dobdndeste locul stu pentru genul de cunoastere a sin- gularuur’s?, Astfel privit& interdependenta dintre explicati 13 eensirucfia... lui Dilthey depdigeste dualismul general al i in raport cu acesic conesiuni amnereu aceeasi slructurd se rein atit mai mult cu ct nici postulatul unei descrieri pure. toarce in natiuni. epoei istorice etc. Astfel ajunge Dilthey 1a ideea unei ake, vizavi de idealismul hegetian al istoriei, nu mai ratiuni istorice ra o autentic’ istoricitates |. dupa Dilthey, din motive teoretice si practice. Aceeagi neglijare a istoricitatii esent (elor pe care roce © descriere completa a unui eveniment istoric ¢ yrea si le edifice, poate fi intdinita la Dilthey si ca rezultat al tratairii ica ar trebui mentionate toate relafiile sale ou ele- “hermeneutice” a lumii, punct in care hermeneutica romantica ii vine faved si care-I succed. Practice, deoarece orice cerce- Intrucét aceasta desc 4a expe- i 0 alegere de care este legatit apoi o asumptie: ea ci obiectul comprehens reprezin- 4 dintr-um punct refeaua cvenimentelor sub toate de desciffat si de sesizat in sensul su. Astfel, orice intalnire mai dograb’ in unitatea unui obiect, cate con in text este. pentru ca. o intalnire cu sine a spiritului. Orice text este lui, rezida un principiu al alegerii, care este dat i suficient de strain ca sa pund o tema. gi totusi suficient de fa tocmai a acestui object”, Mai mull, in procesn posibilitatea ci fundamental de rezolvare sa fie solida, chiar si atunci F interactionale delimitate sunt folosite diferite nu se stic nimic aliceva despre un text decat ca el este text, constala faptele si verigile cauzale, sinteza care rit”, In acest fel credea Dilthey’ cd justifica epistemologic acliei conexiunile cauzale, analiza care separa si anume tratnd lumea istoricd ca un text de sticulare, compararea - prin aceste genuri > ce henneneutica lui Schleiermacher se baza pe 0 n alicle echivalente se constituie stiinla noastra otodica artificial care intentiona si producd o unealtt uni- nteractionalg.”? versala a spiritului, ins& cu aceasti unealta rebuia s& aducd vorba 1 scoala istorict, dupa Dilthey, nu exist un subiect despre puterea mantuitoare a credin|ei crestine, pentru fundamentarea \ivizi istorici. Datul originar il con: shintelor spiritului lui Dilthey hermeneutica era mai mult dect wn iduakd. Conexiunea viebi u ijloc. Ea este mediul universal al constiintel istorice. pentru care nu i si resemnificari ale momentclor at exist nici 0 alld cunoaslere a adeviirului decat accea de a infelege stiin{e aflate sub unghiul de vedere cpis- expresia $ storie este it Caci ‘buia si treacd de la conexiunea individnala a totul este text. ‘Ant, viafa gi istoria aw un istoricd. ne-traita de nici un individ singular, Ai sens“. Astfel este y reali, ci doar “subiecti logici”. Dilthey va admite istoric, ca descifrare si nn cero experienta istoricit a unci comunitafi ca ceva inepuizabil prin expli Pri ictirli epistemologice a enun{urilor despre giisi si raspunsul ta Intrebarea privi neclarificatd fia sa, cea a hermeneuticii units anticipeaz’ fenomenotogia husserlia Heidegger. $i 1 din aceste cate totdeauuna numai o laturd a rapor in fine, cercetarea trecutului vietii". Dilthey va ie in forma “conexiunilor inter- icluri ce tree dincolo de manifestitile indivizilor, val Tui Hegel. “Aceasta conexiune dcosebestc de conexiunea canzalé a naturii prin accca © vulori si realizeazd scopuri pe potriva vielii psihice. $i nal, ca ceva care survine intémplator, ci insasi struc in conesiunea sa interactionala, pe baza aprehensiunii, © produce valori si realizeazé scopuri™’. Isioria se _ aceste conesiuni interactionale, fiecare contrat in ea VIRGIL DRAGTHCI Taman doar punctele de hermenetNOTE LA PRERATA Grundriss der Logik und des Systems der Wissenschaftslelire, Belin, 1965, p.10 sium. Breslauer Ansarbeiang, p60 Leben Schleiermachers,p.101 Gesammett Schriften, vol. XVI, p.227, (@.S., XVM, 227) 8,1, 178 Breslaver Ausarb Tid, p23 Mid p. 2 Bid. Thi. p id. p43 Leben und Erker Kategorienlelre, GS. XIX, 361, Mid. 361. Ibid Ii Breslaver Ausarboinayg, p25 : GS, XIV, 374 12, p-l gi im, wheoretischen Logik wd rer usarbettung, 187 Wid, p. 188 Der Fovtgang fiber Kant (GS, VOI Construeyia lait istorice..., p13 Consirucfialunit istorice,..p 80, comp gi 93 GS. VOL, 7-8 Ibid, p 237 37.GS. V, 337 38. Consirucfia lumi istoriee.. 39, bid, p85 40. Ibid, p.80 41. CE HLS, Lieber, Gesehiclue Zeitschrift fr Soziologie und 42, HG, Gadamer, op, ci 43. GS. VIL, p29, 4.HLG, Gadamer, opcit, p. 228 gi ur, 48, W. Dilthey, Das Hesen der Philosophie, Philipp Rekl. Jun, Stuttgact, Denken Dilthess, XVIL/1965, p-703 gi usmNOTA ASUPRA TRADUCERI radlucerea conexiume inter- raportiile la Filosofia lui Hi {ate in mod concentrat prin notcle de la sférgitul lucraniCONSTRUCTIA LUMI ISTORICE IN STLUNTELE SPIRITULUI Baza lucrdrii wmétoare 0 constituie studtile prezentate la Acaciemia de Stiinfe, de-a lungul mai multor ani, pand ta 20 tanuarie 1910, despre delimitarea stitntelor spiritului, conextunea structurald a cunoaslerti, trdire si comprehensiune!. Dintre ele, cel despre cone- xiunea structurald a cunoasterii iyi ave fundamental in cel despre conexiunea structurald psihicd, prezentat la 2 martie 1905, tiparit in raportul sediniei din 16 martie si care. aici, a putut fi deci numai rezu- mat pe scurt si completat. Dintre studiile netiparite cuprinse in Incrarea de faia, unul, cel despre delimitarea stiinjelor spiritulua, este doar reprodus aici, cele despre traire si comprehensiune sunt dez- voltate. De altfel, ceca ce lucrarea prezimit se adaugd prelegertior mele despre, logica si despre sisternu! filosofiei. aI. DELIMITAREA STIENTELOR SPIRITULUL ndicii sigure, stiinfele naturii avut loc interesante dez~ balcri despre stiinfele naturié si stiinfele spiritului, si indeosebi despre istorie: fara a intra in opiniile care, in aceste dezbateri, sunt opuse uunole altora, prezint aici 0 incercare colaterala acestora, aceca de a cunoaste csenfa stiinfelor spiritului si de a le delimita de stiinfele hna(urii, Sesizarea deplind a deosebirii se va realiza abia prin corcctarea care urmeaza, 1 Plee de la slarea de lucruri cuprinzéttoare care constituie fisnda- mentul form al oricarui rafionament cu privire Ja stiinfele spiritului, Alaturi de st s-a dezvollat in mod spontan o grupa de stiinte plecand de la problemele viefii insasi si care stint legate unele de altele prin notele comune ale obiectului lor. Asemenea stiinfe sunt istoria, economia politic, stiinfele statului si dreptutui, stiin{a religici, iudiul literaturii $i poczici,al artei decorative si muzicii, al concepti- lor filosofice despre lume si al sistemelor, in fine, psihologia, Toate aceste siiinfe se raporteaza Ja acelagi mare fapt: genul uman, Ele descriu si povestesc, judec si formeaza concepte si teorii cu privire la acest fapt. Ceea cc in mod obisnuit se separi ca fizic si psihic riméne inseparabil in accasté realilate, Ea cuprinde conesiunea vie a durora, Noi insine suntem natura, iar natura a inconsticnt, prin intunccatele instincte: starile constiente se exprima in pemanenfa prin gosturi, mimicd, cuvinte, iar acestea isi au obi 3 2 lor in institutii, state, biserici, stabilimente stiinfifice: tocmai in aceste conexiuni se migcd istoria Aceasta nu exclude.fireste, faptul ca stiintele spiritului, acolo unde scopurife lor 0 cer, s& se slujasca de deosebirea dintte fizic si psi- hic. Numai ci ele trebuie si constienle ci opereaza cu abstracfii, nu cu entitafi, si c& aceste abstracii sunt valabile numai in limitele punctului de vedere sub care sunt concepute, Eu expun punctul de vedere prin care fundamentarea urmtoare distinge fizicul de psihic si care determina sensul folosirii expresiilor, Datul proxim il constitu- ie tairile* Acestea stau insd, cum am incercat si argumentez mai inainte aici, intr-o conexiune care persista, in miezu! oricdror schim- pe intreaga durata a vietii: pe baza sa ia fiingi ceea ce am descris i inaime ca fiind conexiune dobénditi a vielii psihive,s care cuprinde reprezentirile noastre. evaluaile si scoput cao unilate a acestor componente. Conexiunea dobandita cxistd apoi, in fiecare din acestea, in legituri specifice, in raporturile dintre reprezentiri, in evaludri, in ordonarea scopurilor, Noi posedam aceasti conexiune gi ca actioneazi permanent in noi; stirile si reprezentarile aflate in constiinté sunt orientate prin ea, impresiile noastre sunt percepute prin ea, ea regleaza afeotele noastre: este astifel mereu prozenta gi activa, fart a fi Lolusi constientizati Nu stiu ce s-ar putea objecta daca se separa in om, prin abstractie, aceastd vonexiune de trait, de-a iungul duratei unei viefi, si, conceputi ca psihic, si de~ subieet logic face posibi spiritului. La fel de leaitim este si concept impresiile, imaginile, Obiectele fizice sunt apoi supor! rile practice, pe baza carora pot fi con: ‘om 1 foniate. ii expresiilor din stiinfele mentionate sunt de mérime diferité: indivizi, familii, formatiuni mai complexe, naliuni. epoci Je gi alte fragmente din intregul umanitafi, inclusiy umanitatea insagi Se poate isiorisi despre ele, pot fi descrise, pot fi dezvoltate teorii despre cle. intotdcauna ins& acestea se raporteaz Ia acelasi’ fap:‘umanitatea sau realitatea istorico -socio -umani, Apare deci posit latea de a defini aceasta grup’ de stiinfe mai intai prin referirea lor comund la acelasi fapt: umanitatea, si de a le delimita de sti in phis, din aceasta raportare comuna rezulta apoi o rel reciprocd a expresiilor privitoare la subi starea de lucruri denumiti infele spiritului si lor poate fi determinat in ea este totusi o stint a naturii, rate in si pentru ele insele nu poate pentru separarea celor dou’ cl raporteze la latura fizic’ a omului allfel decat la cos cde mijoace de infolegere, Este orientarea spre reflexia de sine.* este mersul comprel i dinspre exterior zeazil orice c& in aceste rapoarte cea ce este cea ce poate fi trait mari tendinte, Omul se aflé determinat de naturi, Aceasta cuprinde stirica- cioasele procese psihice care Astfel considerate, ‘Totodat: este Jocul originar al oricarei cunostinfe p noi suntem de la bun inceput detern bucurdm de ea, abstracte a aces- scatii. Toate aceste jot omu! trebuie si se exclud sale acest mare obiect - “natura”. ca 0 sc rotrag din ce teia potrivit relatiilor sp: mare natura este valoarea si suma viaja, organi: adund - toate acestea capata aici 25ib simfuri si care totusi se risfrange asupra si se exprimatin acest acca prim tendinfa {inteste la conceperea conexiunii psi- ice insigi In limbajul gandinii stinfelor naturii gi, prin metodele sale. conceptele acestei gindiri, indepartindu-si-l oarecum de sine. a doua tendin{d se exprima tn raportarea inversa a desfigurait re sensibile a intémplailor omenesti la ceva care nu cade sub in reflexia asupra a ceea ce se manifestd in accasta desfiisurare finjele care se refera Ja om sunt conce- jere permanent de felul mai indepartat al unci ra lui insusi i aveastd tendinfa trece incolo de lumea omului, in natu- = pe aceasta care poale fi constru- ins niciodata injeleast - ptin concepte intemeiate in co- sibbicd, aga cum s-a intamplat 1a Fichie, ing, Hegel, r, $i de a4 surprinde pe care ea nu-! last (otusi niciodata cunoscut. in acest punct ni se seveleaz sens iui conceptual extern- si dreptul de a folosi aceste conceptc. Ele desomneazi rel gti in comprehensiune intre fenomenalizarea, sensibila, exte- di. a viotii si cel care a creat-o gi se exprima if. ca. Nu inde comprokensiunea exist acest raport esteri ‘mai e&t cuprinde cunoasterea nalutii exist raportul ne gi cel prin care ele sunt consti 3. exact a esentei gi coerentei acestei plecdin, ‘Am separal mai ica de natura organic’ situata in prosimi de cea anorganica. Era 0 separare a partilor in raport cu Pamantul ca intreg, Aceste parti const wie trepte, iar umanitalea trebuie delimitatd de treapta finfelor ca treapta in care apar conceptual . evaluarea, re jor, responsabilitatea, constiinta senmificatiei vielii, Deter atunei propristatea cea mai generala comund grupei noastre de sli 26 ptintr-o raportare comund la om, fa umanitate. In accastii raportare se inlemeiazd conexiunea acestor sliinfe, Aveam apoi in vedere natura specifica a acestci raportiri care exista intre faptul “om”, “umanitate”, siaceste stiinte. Acest fapt nu poate fi desemnat, simplu, ca si obiect ‘comun al acestor stiinte. Mai degraba obiectul Jor ia fin(2 abia printr-0 atitudine specifica fati de umanitate, atitudine neaplicata inst din afar, ci care-se flndcaz in esenfa umanitatii. E vorba despre state, biserici, institutii, moravuri, c&rfi, opere de arti; asemenea fapte contin Sntotdeauna, ca $i omul insusi, raportarea unei latusi sensibile exte- rioare [a una care se sustrage sim{urilor gi deci interioara, ‘Trebuic s& determindim mai departe aceasta interioritate. Ar fi 0 greseal’i banali si desemnam pentru cunoasterea noastri despre accasta laturii interioar a evolutiei vietii psihice psibologia. incere, prin consideratiile cate urmeazi, s& kimurese aceasta greseala. Aparatul juridic - judecatorii, reclamantii, acuzatii - asa cum este el consiatabil intr-un aiumit timp gi fntr-un aoumit loc, este mai Inti expresia uitui sistem de determinaii juridice, creat cu un anumit scop, sistem in virtutea cdruia acest aparat funcfioneaz, Aceasti conexiune, finalizatt este orientat& intr-un mod neechivoc spre constrangerea din afari a vointelor, conexiune care realizeazi prin forlé condifiile per- feclionarii raporturilor vicfii si care delimiteaza sferele puterii indi- ilor in relalile lor reciproce, in raport ou lucrurile $i cu voin{a gene- rali, De aceea forma dreptului trebuie sa fie imperativele, in spatole clrora sti puterea comunitifii de a le impune, Comprchensiunea istoticd a dreptului, aga cum existé el intr-o asemenca cor acest sens trata Thering’ despre spiritul —drept Comprehensiinea acestui spirit nu este o cunoastere psihologic’. recursul la o plismuire spisituala ou structurd si legitale proprii aceasta se bazeazA jurisprudenta, de la interpretarea unor pa: Corpus inris pod la cunoasterca dreptului roman si comparan temolor juridice intre ele. Asadar, obiectul ei nu e totuna cu sta fapt si evenimentele extorioare in gi prin care dreptul se exercita ‘Numai in masura in care aceste stari de fapt realizeaza dreptul sunt ele obiectul jurispnudentei, Pinderea unui riuficdtor, imbolnavitile martorilor dispozitivul de esecufie apartin ca alate patologiei. gi nice: oa‘Tot asa stau lucrurile gi cu estetica, Am in fat opera unui poet. Ea consti din litere, este culeas de ze{ari si tiparita de masini, Insti istoria literaturii si poetica au de a face numai cu raportul dintre: aceasta conesiune perceptibila de cuvinte si coea ce este exprimat prin ele. $i ceea ce este cel mai important; acestea niu sunt procese inte- rioare ale poetului, ci o conexiume creat prin ele, inst separabili de ele. Conesiunea unei drame consti inur-o relalie specifica dintre subiect, almosfera pocticé, motiv, narafiane si mijloace de reprezentare. Fiecare din aceste momente realizeazi o prestalic in structura oporei. lar aceste prestafii sunt legate intre ele printr-o lege intemé o poeziei. Astfel, obiectul cu care au de-a face mai intai istoria literaturii sau poetica este cu totul diferit de procesele psihice ale poc- tului sau ale cititorilor sai. Este realizatt aici o conexiune spiritual, care ia fiin{4 in lumea sensibila si pe care o infelegem trecdnd dincolo de aceasta lume. Aceste exemple lamurese ce anume determina obiectul stiinjelor despre care este vorba aici, in ce se-ntemeiaza prin urmare esenta lor si cum se delimiteaza ele de stiin{ele naturii, Chiar gi acestea din unm’ nu-si au obiectul lor in impresii, asa cum apar ele in trai, ci in obiectcle pe care cunoaslerea le creeaz pentru a putea face constru- ibile aceste’impresii. Aici, ca gi acolo, obiectul este creat pe baza logilor stirilor de lucruri insele. In aceasta privinta cele doud grupe de stiinte concorda. Deosebirea dintre ele consté in tendin{a prin care este constituit obiectul lor. Ea consta in procedeul care constituie fiecare gnupa, Acolo, prin comprehensiune ia fiin{& un obiect spiritual. aici prin cunoastere - obiectul fizic Jar de acum inainte putem utiliza gi expresia “stiinfe ale spiritu- lui”. Sensul ei este aici clar. inc& din secolul al XVIIF-Iea, apairase nevoia de a gasi un nume comun pentru aceasté grupa de stiinte: cle au fost desemnate fie ca sciences morales, fie ca stiinle ale spiritului, fie, in fine, ca stiinfe ale culturii, Deja aceasta schimbare de nume aratit ci nici unul dintre ele nu este potrivit in introgime pentru ceea ce trebuie si fie desemnat, {n acest loc trebuic dat doar sensul in care eu folosesc expresia aici. Este acelasi in care Montesquieu vorbea despre spiritel legilor, Hegel despre spiritul obiectiv, Ihering despre spiritul dreptu- {ui roman. O comparare a expresioi cu altele uilizate pnd acum, sub ei, este posibilé abia intr-un pasaj ulterior. 4, Abia acum putem indeplini gi ultima cerin{a pe care ne-o pune determinarea esen{ei stiinfelor spiritului, Putem acum s& del prin indicii cu totul clare stiin{ele spiritului de stiinfele naturii, Acestea constau in atitudinea spiritului, mai sus prezentat, prin care se consti- tuic obiectul stinfelor spiritului, spre deosebire de cel al cunoasterii din sliintele naturii. Sesizata prin perceptie gi cunoastere umanitatea ar fi pentru noi o realitate fizicd si aecesibila ca atare numai cunoasterii stiin|elor natn al stiinfelor spiritului ea apare inst numai in maswra in care situatiile omenesti sunt trite, in misura in care se exprima in exteriorizari ale vie(ii si in masura in care aceste expresi nente ale spiritului in structuri sociale prin care strabate ceea ce este com esenfei umane si care este pentru noi in permanenfa clar si cert: ci si unilatea psihofizica a viefii se cunoaste ea insisi prin acelagi dublu raport dintre traire si comprehensiune, Ea devine constienta de a insagi in prezent, se regaseste in amintire ca cova trecut; ins’ in timp ce tinde sa-si constate si sé-si infeleag’ stile, indreptandu-si atentia asupra ci insigi, ies in evidenté limitele inguste ale unei asemenea metode introspective a cunoasterii de sine: numai acfiunile sale, exte- riorizarile fixate ale vietii sale? efeciele acestora asupra altora, i Invafé pe om despre sine; invafa sd se cunoasca pe sine, astfel, numai pe calea ocolité a comprehensiunii, Ceea ce etam odinioara, cum am evoluat si cum am devenit ceea ce suntem aflim din modal in care am. actionat, din proiectele concepute cdndva cu privire Ia viafi, din cat exam de eficienfi intr-o profesie, din scrisori altadata pierdute, din judecati despre noi rostite cu mult timp in urma, Pe scurt, procedeul comprehensiunii este cel prin care viala se clarifica pé sine in profiun- zimile sale; iar pe de alté parte, ne putem infelege pe noi altii numai in mAsura in care transpunem viata noastra trait In o1 fel de expresic a unei viefi, proprii sau sti expresie gi comprehensiune este astfe! pretutindeni procedeul specific prin care umanitatea este prezenti pentru noi ca obiect al stiinfelor spiritului. $tiinjele spiritului sunt asifel fundamentate in aceasta 29uno a vielii, expresici si comprehensiunii, Abia aici atingem un seni distinetiv pe deplin clar prin care poate fi realizat’ definitiv i © stiinfa aparline numai_atunci ci ne este accesibil printr-o atitudine i, expresiei si comprehensiunii Din aceasta esenfa comund a stiinjelor de care ne ocupim decurg tai toate particularitafile care au fost evidentiate prin discufiile sliintele spiritului, sau stiinfole culturii, sau istorie, ca cd acestei esente. Intalnim astfel raportul special in care se nici unicul, singularul, individualul fap de regularitatile gonerale, ura care are loc aici intre expresiile privitoare Ia realitate, de valoare si conceptele teleologice. Mai departe, “con- i constituie in ele un ultim seop la area regularitailor abstracte”. De aici va rezul- ceva mai mult; toate coneeptele importante cu care opereazt icastt grupa de stiimle sunt diferite de cele corespunzitoare cunoasterii naturii. Exist mai intai gi mai ales tendinfa reintoarcerii de la umanitate, spiritul obiectiv realizat prin ea, la instanfa creatoare, cvaluanta, a cea cate actioncaza, la cea care se exprima, se obiectiveaza, faolalta cu consecinjele care rezulta din aceasta tendin{a si care ne Indreptatese si considerim stiin{cle prin care ea capata expresie drept stiinje ale spiritului, 30 Uf. DEOSEBIREA DINTRE CONSTRUCTIA DIN STUNTELE NATURIT SI CEA DIN STILN' SPIRITULUL Orientare istori in stiinfele spiritului se realizearA agadar const istorice, Cu aceasta expresie figurata desemnez, co! ideal in care, pe baza trairii si comprehensiunii, printr-o ierarhie de prestatii care se extinde mereu, isi are existenta sa cunoasterea obiectiva despre lumea istorict. Care este deci conexiunea in cate o teorie de acest gen este legata le nm inrudite cu ea? Mai intdi, aceasta consti a lumii spirituale si cunoasterea istoricd despre detularea eveni- mentelor prin care lumea spirituald s-a edificat treptal se conditioneaz reciproc, Ele sunt separate una de alta, ins’ igi au obiect in lumea spirituala, obiect care intemeiaza relalia inte Dezvoltarea prin care s-a elaborat stiinta despre aceas! ghid pentru’injelegerea constructiei sale ideale, iar aceasta constructic di posi (olor spivitu- I ia tami Fundamentul unei asemenea teorii este apoi perceperea st cunoasterii, a formelor gandirii si a metodelor sti logica vom scoate astfel in eviden{é numai ceea ce este teoria logicd ca atare ar fi incurcat cerectarca noastré inceputul ei in dispute Piri start. t In fine, mai fntre aceasté doctrind a constructici lumii istorice gi critica fa de cunoastere. Numai angajandi-ne jn icarea acestei relafii ni se relevai dep nostru, Critica cunoasterii este, ca si logica, o analiza a conexiunii stiimtelor de care dispunem. In teoria cunoaslerii analiza acestei co- wexiuni se refntoarce la condifiile sub care stiinla este posibits, Ne nampina aici ins un raport determinant pentru mersul teoriei semnificatie a obiectului alcunoasterii si pentru situafia ei de astazi intai obiectul in raport cu care se realiza aceasta analizi. Oricum, era in mersul fires al felor faptul cd mai intéi s-a constituit iu care facea po: ‘Aga se face c& studiul c i acestor do precede, in momental respectiv, o fundamentare epistemologica el pregateste in ansamblu ca gi in detaliu epistemologia care-i corespunde, Acest studiu sti sub punctul de vedere al probl 2. Cand popoarele europene modeme, devenite majore prin uma- nism gi refonnd, intrau din a doua jumatate a secoluiui al XVI-lea din stadiul metafiziec si teologic in cel al jor autonome ale expe- ar decat, odinioara, fa fa Matematica a naturii, ca si cunoastere a or natura potrivit legi secolului al XVIl-lea si din secolul al Locke, Berkeley, Hume, D’Alembert, Lambert si Kant. 32 apar intr-o continua schimbare, sunt implu si preocupa con anaturii, insi, care apar lor, de distanfa, de lumi- in imagini de punctul de vedere al observ nozitate. Fizica $i acestor calitai sei aa fel incdt id barea fenomenelor si regu! taile care apar n aceasté schimbare. Conceptele prin care se petrece acest fapt sunt consts i ai rea le produce pentru acest scop. fn felul acesta, natura, strain nou’, transcendent subiectului cunoscdtor, este apropriaté prin gandire, prin ie de datul fonomenal. este data natura sub; si poate fi masurat spatiu apar apoi dacd fenomencle auzului nu cuprind in 1 si migcarea, acestea tari eu perceperea vibs : acesta construictia matematica si mecanica devin mijlodul de a miscarile purtatorilor acestora, pe baza legilor invariabile. Orice expres lor, cova, fapt, substanta, desen nscendente ale cunoastes logice, 33stiintele naturii, un punct de insertie pentru asemenea expresii. Prin aceasta se defineste deci, mai departe, structura si con- sttuctia stiinfelor natur in naturi, spatiul si mural sunt date ca si condifié ale determi- natiilor calitative si ale migcArilor, miscarea este apoi condifia gene- rald pentru coeziunea parfilor sau pentru vibrafiile aerului sau eterului, pe care chimia si fizica le pun la baza transformirilor. Aceste raporturi aul drept consecin(® relaliile dint sliinfe in cunoasterea natu Ficcare dintre aceste stiinte igi are presupozifiile sale in cele care o preced: fiecare se realizeaza insa aplicind aceste presupozifii la un nou domeniu de faple si de relalii confinute in ele. Aceastt ordine natural’ lor a fost constatala , cred eu, px ima dati de Hobbes mai departe reprezinta, lamentala o constituic ~ Hobbes merge, dupa cum se fe dopendenta mecanica: explicand lumina, culoarea, tonul, caldura rin migcarile celor mai mici parti ale materici, ia fina fizica. Aceasta iportul confinut in obiectele insele, raport dupa care presupozitiile sunt continute in legitatea marimilor spajiale si numerice: vin, ca un now gen f adevarurile chimico-fizice. Pretutindeni aceeasi constructie sata a gtiinfelor naturii. Fiecare din aceste straturi constituie un domeniu inchis in sine, si totodata este conditionat si sustinut de stra- | care-i st Ia bazs. De la biologic in jos, fiecare stinks 2 naturi confine in sine raporturile legice care arata straturile stintei de sub ea, pana la fndamentul matematic ce) mai general; iar in sus, se adaug de fiecare dat ceva ce nu era confinut in stratul stinjific anterior, ca. 0 i si, vatzuta de jos, tate De grupa in care se constituie cunoasterea legilor naturii, se deoscbeste o alta, cea care descrie umea ca pe ceva 4 tunic sub aspeciul articulirit sale, care constata ev timp si care aplicd, pentru explicarea constitutici ei, sub presupozitia unci ordini originate, iegile naturii descoperite de prima grupa. In miisura in ‘caro tree dincolo de constatarca, definirea matematic’, descrierea con- stilufiei factuale gi a evolufiei istorice, ele se bazeazd pe prima grupa. Si aici cercetarea naturii este dependenta asifel de constructia Cunoasterii legilor naturii. Din faptul c& teoria cunoasterii igi avea obiectul situ cel mai privi- legiat in primul rand in aceasta constructic a stiinfelor naturii, aparea conesiunea problemelor sale. Subicctul gindirii si obiectele perceptiei care stat in fala tui sunt separate. Obiectele percepfiei au un caracter Tenomenal, iar atfita timp cat teoria cunoasterii riméne in domeniul cunoasletii naturii, nu poate depasi niciodata aceastit fenomenalitate 3 realititii pe care o are in fata. In ordinea legica ce stti la baza fenomenelor sensibile. proprie stiin{elor naturii, calitayile sensibile sunt reprezentate prin forme ale migearii, care se referd la aceste ca- litafi. Si chiar dacd faptele sensibile, cu a ciror receptare si repiezentare incepea stiin{a despre natura, devin obiectul fiziologici comparative, nici o cercetare istoric-evolutiva nu poate totusi face conceptibil felul in care una din aceste prestalii senzoriale trece in alta. Se poate postula foarte bine o asemenea transformare a senzatiei tac~ tile intr-o senzafic sonora sau vizuala, iis ca nu poate fi pur si simplu reprezentat’ niciodata, Nu exist® nici o comprehensiune a acestei lumi iar noi putgm transpune in ea valoarea, semnificafia, sensul numai prin analogie cu noi ingine, si numai de acolo de unde vi ich incepe $4 so manifeste in lumea organic&. Rezult& apoi. din const sliintelor naturii, c& aici definifiile si axiomele care conslituic fun mentul acestei construclii dobandese caracterul necesitilii spe Jor, iar legea cauzala cagtig’ o semnificalie aparte in teorin cunt $i cum construcia stiinfelor naturii permitea o dub se dezvoltau, pregatite de directiile teoretice ale cunoasterti ev mediu, doud tendinfe epistemologice in care au fost realizate. fiecare, si alte posibilitat. ‘Asiomele pe care se intemeia aceast constructie au fost combi nate, inti-uma din aceste tendinfe, cu o logica ce fandamenta veritabila coerenta a gindirii pe formule ce atinseser& cel mai inalt grad de abstractizare a continu ndirii, Legile gandirii si formele gindinii, aceste abstiac{ii extreme au fost in{elese ca fundamental‘conexiunii cunoasterii. fn aceasta tondin{a se situa formularea prin | piului raiunii prin Leibniz, Apoi, in timp ce Kant deducea tot ceea ce era stabil din matematica gi logic& s-i cauta condilile in conslin(a, se constituia doctrina sa a apriori-ului. Din aceasta aparitie a doctrinei sale rezulté pe cét posibil clar ch acest apriori vrea sa desemeze in primul Find un raport de intemeiere. Logicieni importan{i precum Schteiermacher, Lotze, Sigwart! au simplificat si transformat acest mod de investigatie in care apareau, prin ei, incercari de rezolvare cu (otul diferit Cealalté tendin{é are un punet de plecare comun in regularitjile pe care le indicd inductia si experimentul si in aplicabilitatea si prog- foza caro se bazeaza pe ele, In cadrul acestei tendinfe s-au constitu apoi posibilitii cu totuldiferite, mai ales cu privice fa intelegerea fim damenielor matematice si mecanice ale cunoasterii de catre Avenatius, Mach, pragmatist si Poincaré.* fn acest fel, si aceasti tendinla a teoried cunoagteri sa despicat ntr-o multitudine de opfinni ipotetice. 3. ___ Asa cum stiinfele naturii se constituiau printr-o rapid dezvoltare in prima jumatate a secolului al XVI-la, tot astfel a existat si pe stiinfele spiritului o perioada de baza, de moderata extensiune, si care cuptinde pe Wolf, Humbodt, Niebuhr, Bichhom, Savigny, Hegel $i Schleiermacher, Bopp si Jakob Grimm Trebuie sa cautam si nelegem coerenfa interna a acestei miscdri, Marea ei prestatie meto- dic& consta in fundamentarea stiintelor spiritului pe realitatile social-. istorice. Ea fficea posibila o noua organizare a sliintelor spiritului, in care filologia, critica, istoriografia, aplicarea metodei comparativ stiinfele sistematice ale spiritului si folosirea ideii evolutiei in toate domeniile lumii spirituale intrau pentru prima data intr-un raport reci- proc. Problema stiinfelor spiritului pasea cu aceasta intr-an nou stadit si flecaré pas ficut, si care trebuia mai departe ficut spre rezolvarea acestei probleme, este dependent de adncirea in aceast’ noua co- nexiune factual a stiinfelor spiritului, in ale c&rei cadre cad toale prestatiile ulterioare ale stiinfelor spiritului, pana la cele de astizi Dezvoltarea care trebuie prezentata acum era pregititi de-a lun- Sul secolului al XVIlI-lea. Pe atunci aparea conceptia universal- 36 istoristé despre diferitele parti ale istoriei. Din stiinfele naturii veneau ideile directoare ale Au/klérung-ului, aducénd mai inti 0 conexiune emeiata sliinfific in desfigurarea istoricd: solidaritatea nafiunitor in miezul luptelor lor pentru putere, progresul for comun intemeiat pe valabilitatea generala a adevarurilor sliinfifice, progres in conformitate cu cate acesiea se multiplica mereu gi se cumuleaza orecum in straturi succesive, in fine, domina{ia crescdnda a spiritului omenesc asupra pamantului prin intermediul acestei cunoasteri. Marile monarhi europene au fost vazute ca purtétorii siguri ai acestui progres. Pe baza Jor se vedeau apoi dezvoltandu-se, laolaltd cu stiinfele, industria, co- merful, bundstarea, civilizatia, gustul si arta; aceasta chintesenté a fost concentrat sub ideea culturii, a fost investigata evolutia acestei cul- tusi, au fost desorise epocile ei, au fost operate seotiuni prin ele, pariile separate au fost supuse unei cercetiri aparte, find raportate uncle altele in ansamblul fiecdrei epoci. Voltaire, Hume, Gibbon* su reprezentan{ii tipici ai acestui mod de considerare, Tar daca acum fost admisd ideca cA in anumite parfi ale culturii se realizeazd reguli derivabile din constructia ei rafionala, cu aceasta se pregitea deja, treptat, 0 injelegere istoricé a domeniului culturi Caci, alunei cind Aigklarung-ul gindea fiecare paste a culturil determinata in primul rind printr-un scop si supus’ regulilor de care era legat& atingerea acestui seop, el pleca de Ia a vedea in epocile tre realizarea regulilor lor. Arnold, Semler, BOhmer si scoala drept canonig,* ca si Lessing, investigau crestinismul originar si consti- {ufia sa ca pe adevaratul tip al religiozitafincrestine si al organizatiilor sale exterioare; Winckelmann si Lessing® giseau nommele idealului lor artistic gi poetic realizate in Grecia, Dincolo de studiul persoan morale angajate prin datoria perfecfiunii aparea in psihologie si poezic omul, in realitatea sa individual si irajionala. Tar dacé in epoca Augjklarung-ului ideea de progres punea acestuia un scop determinabi rafional, idee care in stadiile anterioare ale acestei ci nu permiten punerea in evidenfé a valorii gi continutului proprii dbestor stadii, dact seopul statelor a fost constatat, de Schlozer,? in constituirea marilor slate cu administratie intensiva si centralizatt, asistenti socialA si ccrotirea culturii, de Kant in comuniunea armonioas& a statelor care infiptuiesc justitia, dact, in acelasi mod, restrdins prin idealul timpului, teologia naiurati, Winkelmann si Lessing prescriau gi altor mari forte ale culturii scopuri rajionale finite, tot astfel revolujiona Herder 37aceasta istoriografie determinata de conceptul rational de scop prin Tecunoasterea valorilor de sine statitoare pe care fiecare naliune si liccare epoca a ci le realizeazi. Cu aceasta secolul al XVIMI-lea se afla in pragul noii cpoci a stiinfelor spiritului. De la Voltaire si Montesquieu; Hume si Gibbon, prin Kant, Herder, Fichte trece calea spre marea epoca in care stiinfele spiritului , altturi de stiinfele natu, igi cucerese acum locut lor. Germania ora scena acestei constituiri a unui al doilea ansamblu Aceasti fardi.a centrului Europei, cu o cultura profunda, pase n sine active, de la Reforma, fortele trecutului european, cultura ‘aed, esenfa drepi ul originar; si cum fuseserd concentrate ‘i Germanici” Melanchton!* Astfel putea teste pe pamant german infelegerea cea mai natural, cea mai deplina acestor forje, Perioada in care se intampla aceasta revelase in poezie, wicd si filosofie profunzimile vietii, la care nu ajunseserd pana acum i-o nafiune. Asemenca comori ale viefii spirituale au trezit in gn- ii istorici o mai mare intensitate si diversitate a trairii, o forta crescdnda de a infelege retrospectiv cele mai diferite forme ale exis- i, Tocmai romantismul, cu care noua stiinji a spiritului se afla raport asa de strans, in frunte cu Schlegel si Novalis, cultiva, in i timp cu 0 noua libertate a vietii, si adamcirea in tot ceea ce era tai strain. Prin Schlege! orizontul asimiliié git se lirgea ra introgii diversitati a creafiilor din limba si literatura’. Fle creau Wud conceptie asupra operetor literare prin explorarea formei lor oa lar pe aceasta idee a formei interioare, a compozitiei, se baza apoi Jeconstracfia ansamblului operei platoniciene prin Schleienmacher si, ‘irziu, infelegerca dobandita mai iniai de el, a forme’ intetioare a serisorilor Sfantului Pavel, In aceasta riguroasa analiza formal se afla, «le asemenea, un nou mijloc ajutator al criticii istorice. $i tocmai aici a at Schleiermacher in Hermeneutica? sa provedeele productiei ite si ale infelegerii, pe care Bockh!” le-a perfectionat in Enciclopedia Sa ~ un procedeu de cea mai mare semnificatic pentru dezvoltarea teoriei metodei \W.x. Humboldt sta in mijlocu! romanticilor, bizar prin seninatatea si coeziunea persoanei sale in sens ket totugi innudit cu ei prin particularitatea asimilarii si infologe fiecdrei arte, printr-o lologie care isi gaseste aici intemeicrea sa, printr-o experimentare a 38 Neme ale sti itului, a caret tendin{i cra la we Nene i proectol lui Fredtich Sellego al noi neiclopedi gi intro proximinrudir spiritual. cu W.v.Humsbokdt est Fr. A. Wott care punca ut nou ideal filotogie, ideal in raport cu care aceasta. solid niemeiata in limba, cuprinde intreaga cultura a unei nafiuni, pentru a atinge, de aici, infelegerea celor mai mari creatii ale sale. in acest sens au fost filologii Niebuhr si Mommsen, Bockh si Otfried Maller, Jakob Grimm si Mallenhof"! jar din acest concept riguros a rezultat 0 ne- cfargita binecuvantare pent stiinfa istoriei. Lua fling 0 cunoastere istoticd intemeiaté metodic, care cuprindea intreaga viald a unei na~ lelegerea locului ci in istoria in care s-a format ideea de nafionalitate ; De aici isi dobandeste acum studiul cetor mai vechi epo je diferitelor popoare, mai inléi, sem a creatoare a acestora. putere activa in religie, 0 P explicarea lor prin spiritul comun care se manifesté in aceste epoci in creatii comune in cadrul unor mici corpur politics in care se realizeazat anda a indivizilor ~ acestea erau marile descoperiri ale scolii istorice: ele au condifionat intreaga sa conceptie despre dez- voltarea natiua : Tar pentru aceste epoci pline de mituri gi legende. critica istoriea devenea completarca necesata a comprehensiunii, $i aici Fr A, Wolf cera promotorul, Cercetdnd poemele homerice ajungea la presupozitia ca poezia pica a grecilor at fi apairut inaintea ivirit Hiadei si Odiseii noastre in discursul oral gi deci din plasmuiri mai restrdnse, Acesta era inceputul analitice a poezici epice nationale." Pe deschise de Wolf merge mai departe Niebubr, pleciind de traditiei la reconstructia celei mai vechi istorii romane. Ipo tenfei cdntecelor vechi in sensul criticii homeriene i se a un alt principiu al explicatiei tradifiei, dependen(a cronican factiunile prezente si imposibilitatea epocilor mai tarzii de a infelege raporturile constitufionale athaice: un principin explichtis: de care s-a folosit in modul cel mai fructuos marile critic al tra Christian Ba Niebuhr era legati cel mai strains de noya edificare a istorici romane. El infelegea epocile romane wiai vechi prin intuifia fundamentalat despre existen{a unui spirit national comun, al, drept, in tradilia pootica a , Si care creeaza structura specifica a unui 39‘ afliiexpre- je in doctrina sa despre dreptul eutumiar, provine din jurisprudenta tainic si nu consonan{é marile concept ale lui Jakob Gri spiritului german in limba, drept si x descopetire mai ampla a acestel epoci natura umani se afl, potrivit acestui sistem, —raporturi reprezentabile in concopte riguroase, care croeazi peste tot, identic, aceleasi trastturi principale al economie, drept, in religie gi ara, un mai capabili si conduca progresul societal fied. Ins cea ce reusise in categorial bil in \posi~ Trebuia si se find seama de natura diferité a despicarea sa, pomea in diferite directii care aveau totusi ndament st 40 igie, concept hegelian de cong accel migcare face posibila dezy j colectiv creator, care duce tot ceea ce se aflé juni cu privire la moravuri , drept, mit, poezie epic, si provine apoi intreaga dezyoltare a nafiunilor, Limba, morav'uril , droptul ~ astfel formulase Savigny aceasta conceptie fundae a popomu ceasta tinere{e a popoarelor este siracd in concepto, inst se bucura de o constiin{a clara a condifiilor si starilor ei, le simle lenar”, Aceasta “stare clara, conforma toate activitatile poporului fusese practicat xe formeaza categoria separat a jurist poporul in functiunea sa juridical, concepiualizarea devine acum se leaga apoi un pros Incepand cu scoala aris« 44, formarea metodelor comparative in biologia plantelor gi ani- constituise punctul de plecare pentru aplicarea lor in sttinfele Prin aceasti metoda stiimta politica antica fusese ridicata la J de cea mai dezvoltati disciplina a stiintelor spi i. Respingind derivarea adevarurilor generale i tr-0 cugelare constructiva abstracta, pentru scoala istori comparativi devenea unicul procedeu de a se ridica la ade~ ide 0 goneralitate mai mare, Ea aplica acest procedeu la limba, la 1 epica nalionala, iar compararea dreptului roman ou cel german, in(@ inflorea inca de pe atunci, devenea punctul de plecare fomvarea aceleiagi metode si in domeniul juridic. $i aici exista ant raport cu situafia din acea vreme a biologie’. Cuvier pleca concept al combinarii parfilor intr-un animal-tip. care per- fecte in aceast privinta ale lui Herder, revela intreaga insufi- ie pani acum pentru rezolvarea acestei timp cu go (rica intervine act mod efi- {in acelagi loc in care aceasta isi avea punctul ei central, Hegel. EL gra unul dintre cele mai mari genii istorice ale tuturor tim- purilor, in adncul linistit al fiintei sale el concentra marile forte ale imii istorice. Tema plecdnd de Ia care se dezvoltau intuifile sale era ‘otia spiritului religios. Scoala istorica revendicase un procedeu filo- logic riguros si aplicase metoda comparative, Hegel exersase un pro- ra cedeu de un cu totul alt gen. Sub intiuenta trairilor sale metafizico-reli- gioase, inlr-un permanent contact cu izvoarele, reintoredndu-se ins intotdeauna de la ele in interioritatea religioasd cea mai adancii, ef descoperea o dezvoltare a religiozitatii in care treapta inferioara a constiin{ei religioase colective producea prin forlele sale active una superioara, in care cea precedent este, de acu Secolul al XVlit-lea cercetase progresul umanitafii, progres care aducea cu sine amplificarea cunoasterii naturii gi a stipanirit ci, inte- meiaté pe aceasta cunoastere; Hegel sesiza dezvoltarea interioritatii religioase. Secolul al XVIIl-lea recunostea in acest progres al stiintelor solidaritatea neamutai omenese; Hegel descoperea in domeniul reli- constiinta colectiva ca subiect al evolutiei. Conceptele in care secolul al XVIlt-ea concepuse istoria umanitafii se referean ka fericire, perfectiune si fa finalitatea raion opului orientat spre realizarca acestor {eluri, Hegel era in acord cu el in intenfia de a cs ‘ma, printr-un sistem general valabil de concepte, cxistenfa umandi sub diferitele sale aspecte: insi nici scoala istoricd n-a combatut_ mai nimicitor decd el concepfia rationalista asupra realitilii istorico- umane: sistemul conceptual pe care el il c&uta nu trebuia si ordoneze si formuleze in mod abstract laturile viefi: Hegel tindea spre un now reaga ci cuprindere, Igi extindea procedeu! siu dincolo de viala roligioasa, in cca.a metatizici, iar de aici in toate domeniile vieli, intregul imperiu al istorici devenind obicctul situ. Peste fot cfula activitatea, progresul, iar acest progres are ca esenta, in fiecare puncl, relatiile dintre con cepte. Stiinta istorici trece astfel in filosofie. Aceasta transformare cra posibild fiindca speculatia german a epocit venea in inti concepiele rellxici ratiunii teoretice, legea morala, facultatea de judecat nase structura, Fiecare dintre aceste forme ale intel temeful ci, activitate. Totusi acestea ieseau in relief in intregime abia cfind Fichte Lisa si se iveasca prin pozitie . opozilie si sinteza lumea constiinfei - pretutindeni descoperind in aceasta energie. procese. Intrucdt acum istoria se realizeaza in constiint’, in ea trebuie regisita, dupa Hegel, aceeasi conlucrare dintre activitifile care fac posibilt dezvoltarea in subicctul supraindividual prin pozitie, opozitie si uni- 6tatea superioard. Cu aceasta se creaserd bazele pentru tema hegeliand, aceea de a reprezenta formele constiinfei in concepte si de a infelege dezvollarea spiritului prin ele ca un sistem de relatii conceptuale. O logicé mai inaltd in raport cu aceea a intelectului trebuia sé faci inte- Higibila aceasta dezvoltare: ea era cea mai grea operd a viefii sale. Hegel preluase ghidul pentru ierarhia categoriilor de la Kant. marele descoperitor al diferitelor ordonari de raporturi, a5 fi putut spune, de forme structurale ale cunoasterii, Realizarea efectivaia acestui ansam- blu ideal isi avea apoi, dupa Hegel, punctul ei culminant in istoria uni- versala, in felul acesta a intelectualizat lumea istoricd. In opozitie cu scoala istorict, el a gasit intemeierea general valabilA a stiinfei siste- malice a spiritului in sistemul rafiunii, pe care il realizeaza spiritul, ba, mai mull deca aldt - a clarficat prin intermediul logicii mai inalte a raliunii tot cea ce rafionalismul secolului al XVILI-Iea xeludea din contextul rafiunii ca find existen(’ individual, forma particulard a viefii intamplare gi arbitrar, Din conlucrarea tuturor acestor momente a rezultat infelegerea de ccitre Ranke a lumii istorice. Era un mare artist. incet, permanent, fra Jupta ia fiinfA in el pro- pria-i conceptie despre “necunoscuta istorie universala” Dispozitia contemplativa a Ini Goethe si punctul stu de vedere artistic despre Jume iau la el ca obiect istoria. in felul acesta vrea sd roprezinte numai ceca ce s-a intémplat, Preocupat de o pura fidelitate si cu o desavargita tehnicd a criticii, pe care le datora lui Niebuhr, el exprima ceea ce contin arhivele gi literatura, Aceasti natura artisticd n-are nici-o nevoie s4 se reintoarcd la conexiunea factori evenimentelor, cum 0 Ricusera marit cercetitori ai scolii istorice: se ‘temea si nu piarda in asemenea adénouri nu numai certitudinea sa, oi si bucuria sa privind diversitatea fenomenelor care se miscd in lumina soarclui, cum se intémplase la Niebuhr, El se opreste in fata analizei si gndirii conceptuale despre conesiunile care coopereaza in istorie. ‘Aceasta este limita istoriografiet sale. $i mai putin ti placea ordinea ‘conceptuata lipsitt de culoare a categoriilor istorice din conceptia lui Hegel despre lumea istoried. “Ce are mai mult adevar”, inlzeaba el, “ce ne aduce mai aproape de cunoasterea esentei fiinfei, urmiitirea ideilor speculative sau cuprinderea starilor umanitajii, din care rezulta intot- deauna plin de via} modul nostru inndsout de a gndi? Sunt pentru cca din urma, fiindck este supusd mai putin greselii”. Aceasta este cea 44 inti nowa risiturd 1a Ranke; el exprima pentru prima data pe deplin faptul cd temelia oricdrei cunoasteri istorice si unul dintre {elurile ei mai inalte 0 constituic reprezentarea conexiunii singulare a isto i - cel putin un fel: c&ci limita lui Ranke se afla in aceea c& el vedea {elul sit exclusiv in acesta unul - fardia dezaproba ins® alte feluri. Aici se separau orientale, {in dispozitia sa poeticd in raport eu lumea istorica el a sinit si a exprimat in modul cel mai viguros destinul, tragismul vie(i, intreaga splendoare a lumii si inaltul sentiment al val Prin aceasté intrefesere a constiintei vietii proprie poeziei cu istoria, el este inrudit cu Herodot, cu modelul stu - Tucidide. Joh, Miller si Carly Perspectiva asupra viefii, ca si cum ar dobéndi-o dintr-un loc inalt, alotcuprinzitor, era legal in mod necesar, in aceast fire asa de apropiata de cea a lui Goethe. de infelegerea istoricitafit dintr-un punct de vedere care cuprinde totalitatea acesteia, Orizontul stu era istoria universala: e] infelegea ficcare obiect sub avest punct de vedere: prin aceasta era in acord cu intreaga dezvoltare a istoriografiei de la exista totusi o alta trastitura speci- in felut in cate a cdstigat, din cooperarea si antagonismul nafi- , idei noi cu privire la relaliile dintre dorinta puterii politice, dez- voltarea internd a statelor gi cultura spirituala, Acest punct de vedere universal-istori¢ retrimite din plin la tinerefea sa: el vorbeste undeva despre “vechea” sa “inten{ie de a afla legenda istoriei universale, acel mers al + $i evolutiilor neamului nostra care trebuie con- siderat ca si confinut aulentic al ei, ca miezul si esenja sa”. Istor versala era obiectul preferat al prelegerilor sale; coeren(a diverselor sale activitafi fi ramanea meren prezent in spirit; ea era gi obiectul operei din urma, pe care a intreprins-o mai bine de optzeci de ani, Aclistul din ef cerea reprezentarea anvergurii sensibile a 0 putea face numai pundnd in valoare, inte-un anume obiect, modal sau de reflexie universai-istoric. Asupra alegerij acestui obiect hotdra stu numai inferesul cu care caplivau.rapotiurile lgatiel venoficne, ci gi inclinatia sa pentru ceea ce se manifesta sub soare si un impuls interior de simpatie cu o epoca strabatutd de nazuinfele marilér slate gi ale principilor insemnafi de a stapani, “Treptat mi se incheagt Q istorie a celor nle momente ale epocti modeme aproape ira cos sia 0 aduce pang la evidenta va fi pre- ocuparea viefti mele”. Obiectul arti sale narative devenea astfel con-lituirea statclor modeme, lupta lor pentru putere, efectul retroactiv acesteia asupra situafiilor lor interme, intr-o suecesiune de isto nationale. Tn aceste lucrari se exprima o voinfi gio forta fark egal pentru obiectivitatea istoricé, Simpatia universala fafa de valorile istorice, bucuria pentru diversitatea apariliilor istorice, receptivitatca multila- terali pentre tot coea ce este viala, asa cum il preocupase pe Herder, ja cum fusese activa la Job, Miller pani la slabirea spiritului recep- tiv fal de fortele istorici - accasta cea mai specifica atitudine a spiri- ui german il caracteriza in mod desivarsit pe Ranke. El nu lucta afara influentei iui Hegel, fasd inainte de toate, in opozitic totusi cu el. Si-a constituit pretutindeni mijloace de natu pur istorica pentru a aduce bogatia infinita a celor intimplate intr-un contest istoric obiec- liv, fara si sc extindd ins’ in construetii filosofice in istorie. In aceas- {a ni se releva cea mai specifica trasatura principal’ a istoriografiei sale. Ea vrea sa infeleaga rcalitatea asa cum este. Pe el il preocupa doar care poate crea o constructie a lumii istorice in stiintele spiritului. Nimeni n-a reprezentat, in contrast cu pretenti puse deseori de istorici. de a actiona in viaft direct prin luari de po: in luptele acesteia, aga de eficace ca Ranke, caracterul istoriei ca 0 obiectiva . Noi putem exercita cu adevarat 0 actiune asupra prezentului numai atunci c&nd facem mai intai abstractie de acesta gi ridicdm la 0 stiinta obiectiva liber’, Acest fel conducea apoi gi Ranke la fosmatea tutaror mijloacclor eriticii. Spiritul lui Niebuhr supravie(uia in cl, aga cum 0 arata cel mai bine anexa critica la prim ‘opera principalit. Pe King’ Ranke, alti doi mari istorici ai epocii deschid noi per- spective in constructia lumii istorice. Carlyle arata aceeasi voin irezistibil& de a patrunde in realitate, printr-o alta Jatura. EI cauti omul istoric - eroul, Daca Ranke priveste daca cl triieste i istoriografi Carlyle se bazcaza pe lupta cu problema vietii interioare; in acest fel cele doud perspective se completeaza reciproc, precum cele doudi direofii ale poeziei, una care pleacd de la ceca este obiectiv, iar cealalté de la dezvoltarea propriei esente. Lupta pe care Carlyle o resimfise in sine 0 transpunea in istorie, Romanut sit filosofie, autobiografic, este de aceca cheia istoriografiei sale. Genialitatea sa unidimensional si cu tolul singulara era de un fel intuitiv, Dupii el, tot cea ce este mare se 46 si activitag nomied, drept si con: care fortele unificatoare sunt cficiente, in mod autonom, al, le numeste ere pozitive - co denuntire in care iocrafii. Dupa ce crele pozilive au creat pe baza credintei o stabilitate solida a institufiilor, gindirea ptogresista dizolva acest continut si incep erele negative. inrudirea acestei concepfii fundamentale cu scoala istoricd germana si cu sofia istorici lui Schelling este neindoieinicd, Spiritul intuitiv al fui lyle fi desisoara insa forja sa cea mai mare abia in aplicarea aces- tor idei la injelegerea marilor oan creatorii vietii si so- cietatii pe baza credinfei, El a Jor mai adane decat oricine inaintea lui: isi reprezenta ea vointei lor in fiecare expresic a lor, in ficcare gest. in fiecare modulatie a limbii lor. Poetul sau ginditorul, omul politic sau geniul religios, mu pot fi f izolate ci numai din foria simpla de a uni si stapani oamen -o credin{a, In toate acestea se exprima in mod clar influenta | Fichte asupra Tui Cel de- c istorice originale ale opoci istorici ai timpului ef este ntre tofi analistii politice, cel mai mare totel si Machiavelli. Pe cand Ranke si scoala sa exploata intr-o ordine scrupuloasa azhivele, pentru a infeleg aac lor diplomatice. care cuprinde intreaga Europa in epoca moderna, Tocqueville se folosea de arhive pentrt un now scop. ce este constat i, pent La dat cc porturi structurale, inteme si dua valiza veritabila a demooratie’ americane, Cufoasterea faptul cd in aceasta democra existé “miscarea”, “tendin{a conti itezistibila” de a crea o ordine democraticd in toate statcle se con tuise la cl prin studiul dezvolttit societitii in diferite tari, Accastit cunoastere asa s-a confirmat de atunci prin evenimente in toate partite ii. Ca minte politica gi istoric autenlicd ef nu vedea in aceasta oriemtare a societaifii nici un progres, nici ceva datmaior in orice pri- 47ving Arta politic tebute s find seama tooth de ca si in flecare fara Tre adapteze ordinea poltich eare-i corespunde acesiei otientari @ Se i dar nto alt carte asa Toequeville patrundes, in primal rand HpSonesiunea realé a ordinii politice a Franfet din veacul al XVIi-ea ial Rovolufe. © sinta politica de acest fel pent’ o aplicare in praxisul politic. Se dovedea fructuoas8, ma ales, dezvoltarea de care Tia pencipiviui aristotelic dupa care sanflaice constitujionala Fectini slat se bazeazi pe raportul just al obligatilor st drepturilor, iar see avea avestul rapor, care transformé dreptucle in PY ilegii, tre- puie sf provoace sfarsitul. © alta impostanta aplicare analizelor sale Jnpraxis consta in cunoasterea pericolelor une centraliziiri excesive si oerereingerea in binecuvantarea autonomiel gi awiogyy ematii, In ees! fel, el deriva din istoria insigi generalizant fecunde gi, cv acces fa, prinli-o nouk analiza @ realititilor treeute, s© constituia un now raport, mai temeinic, pentru cele prezente. ‘Ag putea spune cH in infreg acest parcurs 2 A Joc aparitia congliinft istoriee. Aceasta concepe toate fenomenele lumii spirituale ta produse ale dezvoltriistorice. Sub influenta sfiinfele sistemati- ea ere spirtului au fost intemefate pe istoria evolitic! 5! Pe procedeul comparativ. Facind din ideea dezvoltist ppunetul central al stiinjelor spiritului, stiinfe care stan sub schema progresului in timp, Hegel lega, prin aceste ide, privitea retrospective, in te, de mersul in viitor, in Pr feria dobéndea o noua demnitate. Pina in presen’ constiinta sea aiel creat, prin contribufia unor important {00 sa i xtins merou asupra unor noi domenit si probleme not a transfonmat stiin{ele societtit. Aceasta dezvoltare ‘semnificativ’, in care tendinta Sn Sbora mai clar si mai tiguros cuneasterea obec Na umii spiti- oe adat in ghingele sociale cft si in istorie, aflath intr To indi disput’ cu dominatia aspiratiilor potitice st sociale, n-afe nevoie aici ie nici-o prozentage. de vremo ce problemele ei sunt insegi acelea ale jor care wmeaza ree acrebuie s& prezinte conceptual si si intemeleze episct Jogie conestiea asifel formats a stintelor spiritului, iar daca se pleactt Pete Feamke sii se asociazt scoala istoricd, se ivoste © & doua pro- blema, Prin marie sale opere istorice Ranke a trish sensul, sem veal, valoarea epocior si nafiunior in ele nsele Ele sunt oarect aire in ele insele. In aceste opore realitatenistoricd 1 este nicio- dati comparati cu o valoare necondifionata, cu o idee fundamental au cu un scop, Dach se chestioneazl apoi raportul interior care, in Sar cesiunen individ, comunitat, Societe, face posibild aceastd cen- rare a istoriai in ea ins, atunci sunt angajate studiile scolii istorice. rast medlitafieistoried insist vtea SA ie fntemeiatd epistemologic si elucidatd conceptual, si mt iransformatd printr-o raportare oarecare Fy un necondiionat, absolut, in ‘ceva transcendental sau metal 4, Do la sfirgitul socolului al XVil-ea pant in # dova jumatate a secolului al XIX-lea stintele spiritulu, pomnind din Germania, au atins stqfel, prin constataroa adevaratel conesun! & temelor lor, treptat, sla at cove permitea apropierea acestora de problents Jor logic’ si epis- GMhotogicd. Se iviser& acum Tumea istoricd ca ‘obiect unitar al lor si Conslin(a istoricd ca o raportare uniter fa ‘accasti Lume. Toate progre- cee lterioare ale stin(elorspiitulu, orca de semnificative erau cle, sevoltan doar conexiumea dobéndita treptat in epord Aufkdéirung-ulu der iune care punea fiecaze cercetare istorict izolata sub punctul de cokers universal istori, care intemeta stintcle spiritului pe istoria ast Wer ateleasa si care aduna Taolalta, Tnt-o totais, filologia, critica, jetoriografia, metodele comparative st itor dezvoltirii, In acest fol ‘feria devenea filosofiet, cobdndea prin Voltaire, Montesquicu, Kant, Herder, Schiller, Hegel 0 nowk demnitate semnificatie, iar prin scoala istoricd reflectia asupra istorch dobindea, in marca conexite Settel prezentaté, fundamental su, De awe: pind astizi, ineet, Lep= fat teoria istorii a utilizat cereetarea Sool islotice facult in accastt, toe peiune, far noi ne aflém ined in miezul rezolvarii acestei tems Ttediferent de pozitia asuma in acest demers 9 sunt orientate spre faptul major al noi construct a stintelor spiritalui. IGoricrile despre studiul istoried insofiserd mere dpavottarea ist siografiel in epoca modem jar mumarul for fern thereu in perio da Aufklérung-alui in diferitele (ari cu inalt nivel cultural. indeosebi Gnele secolului al XVU-lea incopea Iupta scepticismului impotri futuror claselor cunoasterit; el se indrepta # impottiva tradifit aie iar de aici au rezultat puremice iademnurs Sr reflex sstoree a Alanuri de lverdrile apdrate in vedere intemeiot smepoageri itorice in actvitatea universifard apirean enciclopedilstiinfei istoriei, insé, ce distan{& exist chiar intre incercarea I Wachsmuth asupra unei teorii a isloriei, care a aparut in 1820 in cut- mea noii istoriografii si scrierea din acelasi timp a lui Humboldt, re care fusese impregnata de spiritul noi: itd ferma.1® Noua teorie a istoriei igi avea in mod firesc ambele puncte de ple- care in idealisemul filosofic german si in schimbarea radicalé a stiinfei istorice. Pleezm de la prim Problema lui Kant fusese: cum poate fi gisiti o conexiune uni- ati curs regulat”? in desfgurarea istorica, El nu interogheaz’ tara, din legea moral’, cateia ¢ ine, principiile pentrt injelegerea materici istorice. Devenirea istorica este un membru al vastei conexiuni a nalurii; aceast conexiune insi nu poate fi supusi mei cunoasteri a ordinii sale potrivit legtlor cauzale, ineepand cu jumea organica, ci este aocesibilé numai unui mod de tratare telcolo- gic. Astfel neagi Kant posibilitatea de a gisi legi cauzale in societale si istorie; dimpotriva, el incearca s2 lege scopurile progresului, pe care Auyjkidrung-ul le pusese in perfectiune, in fericire, in dezvottarea capacitiilor noastre, a ratiunii noastre, a culturii in general, de ap ori-ul legii morale, si astfel si fixeze apriori sensul gi semnificatia conexiunti teleologice, Cu aceasta Kant realiza deci pur si simplu 0 transpunere a datoriei perfectiunii, adoptat% de scoala wolffiand ca principiu teleologic pentru progresul istoric, in al sau apriori al le morale. Chiat si opozitia dinte stiintele empirice gi cele filosofice de la Wolff revine in opozitia dintre aprehensiumea antropologica, empi- rica, asupra speciei umane si aceea ceruti in mod aprioric de ratiunca practicd. Analiza, teleologicd a istoriei ca una a progresului in dez~ yoltarea acelor dispozitii naturale care vizeazdi ulilizarea taliunii pen- tru domnia acesteia intt-o socielate care administreazi dreptul univer sal, pentru 0 “constitutie civila cu desdvarsire just” ca “cea mai inal sarcina a naturii pentru speta umand”. este ghidul aprioti prin care devine explicabil jocul aga de incurcat al Lucrurilor omenesti. Mai pro- ia sa cosmopK 30 carea ei in fala rafiunii prin aceca ci ar fi o stare care rezulla din recunoasterea datoriei, nu un simplu “bine fizic”, iar prin permanenti- ‘area ei Sat realiza “un mare pas spre moralitate”. Imporianfa tui Kant in acest domeniu consta asadar, mai intdi, in aceea c’ a aplicat punctul de vedere al filosofiei transcendentale, aga cum il intemeiasera ck gi Fichte, la istorie gi cu aceasta se inaugura o trainic& concepti¢ asupra istoriei, a carei esenfa const in elaborarea unui criteriu absolut, inte- neiat in esen{a ratiunii insisi, a unui neconditionat ca valoare si noma: ea isi are forta in faptul ca indica actiunii o anumita dircctie. care se justificd prin insisi tendinfa sa morala, spre un ideal ferm. gi evalua fiecare parte a istoriei dupa cum se indrepta spre realizarea acestui ideal Din acest punct de vedere principiat mai rezulta si alte determi- nalii semnificative. Domania rafiunii se realizeazé numai generic. Acest scop nu se realizeaz tus’ prin cooperarea pagnica a indivizilor jzolati “Omul 7ea armonie; insi natura stie mai bine ceea ce este bun pentru gonul sau: ea vrea discordie”, Fa isi atinge felul chiar prin migcarea pasiunilor, cgoi , conflictului dintre fo Influenta ideilor fui Kant coincidea cu aparitia si ascensiunea Tui Friedr, Chr. Schlosser. in istoriografia sa se valorifica acest punct de vedere kantian, El supunea fiecare activitate istoric’ particularé pune~ tului de vedere universal-istoric, subordondnd personalitatea istoricd ‘unui concept moral rigid, si nega astfel interesul pentru stralucirea Vielii istorice si pentru fanmecul individual al mari personalitai. In felul acesta istoriografia sa nu putea sezolva dualismnul care exist Tatre aceastit judecati a i si recunoasterea tendin(ei, libore de orice morala, a statelor spre putere si marefie politica lipsita de s Cum Schlosser cauté, cu Kant, punctul central al istorici viziunea cultural-istorica este tendinta findamentala a (ral istoriei, iar istoria vicfii spirituale este partea cea mai activitafii sale: se poate spune la fel de bine oA pe ca se bazeaza. i traséturile sale fundamentale, reprezentarea lui Gervinus a literate noastre nationale din secolul al XVIIF-lea! Schlosser scoate in evi- denfa si recunoaste valoarea tainicei, adéncii interioritati in raport « orice fast, si, cea ce este cel mai important: istoria sa wmirea scopt dc a-si educa poporul in vederea unei conceptii practice despre lume. 1 de vedere filosofic- transcendental pleacd de 1a dat ta ¢ sale apriorice. $i Fichte fl ia in considerare apoi, vizavii de Pi condi 31fiosofia istorei lui Hegel: ceea ce este factual, istorie, nu poale fi elafzicizat” nictodat, pripastia dite esi idlei nu poate {i umphuts prin fietiune conceptual, necondionatu! wu poate fi supra! in flu- Br tadel pin concepie, oa si 0 conesiune ideala a acestuia, Ideile exist precum stclele deasupra aceste tami, ardtand omutui calea. ‘Din acest punct de vedere ficea acum Fichte, in raport cu Kant un progres semnificalis in conceperea istorii, Dezvoltarea sa mergea de ia dufkiarung-l Kantian pand la aparifia mai sus schitala constinflistorice. In timpul dintre catasirofa de la Jena si inceputul Fizboaielor de eliberare el trlia deplasarea tuturor intereselor spirits Jui german spre lumea istoricd si stat, In acelagi timp survene: giin(@intoarcerea romantismulti spre istorie, constuctia Int Schelling aeetcia, Fenomenologia spiritulu! a tui Hegel si ineeputul Lagicit fale. Acesea eran raporturile ub care Flehle Coneepes problema mo- diului in care poate fi infeteasd istoria din ordinea ideala. ins, el a pus ta fel de putin ca si Kant intrebarea epistemologica cum ar f posibili aa roastorea cones uni storie intr sing aistoril efeetiv existent Tretbprdona mai degraba, de Ja bun inceput, totalitatea intémplarilor iatorice punctulul de vedere asiologic.aprioric al prineipiulu sy vocal care constitu ideea fundamental in toate cercetiile sale de Filosofia istorii. pan Ia altima sau pas din “Deduetin ob sctului isto- ‘omenesti”, Din acest punct de vedere istoria apare ca 0 conesiine ntemeiata prin acfiunea liberd a cului absolut, conessiune care Par urge evolutia temporal 4 neamului omenese si prin care S& reali- zeazt, potrvit plamulul divin a) Tur witivarea‘umanitaii” “Universul rfiunit se desttgoaré losofut mod pur din ideea ca atare" gi “Filosofia isi atinge scopul” acolo unde “coneeptualizarea si-l atinge” Flosofilistoriet “cauta de accea prin intregul torent al timpu- Ini si sereferd numa Ia ea ce umanitalen promoveaza cu adevdirat in directa scopului stu, tasind Ia o parte si dispre toate celelalte”. fntalnim agadar aici, din punctul de vedere al une valori neconditio- nate, 9 alegere a materici istorice si este. constituité 0 conexiune. i etorieul empirst™ “analistl” dimpotriva, pleacd de la existent fac tuald a prezentului, El tinde sé Snteleagt pe cat posibil exact starea oestuia si si descopere presupozifille aparitici lui in faptele ante. rioare, Sarcina sa este aceca de a insuma gin faptele istorice si de oa ig in evilenfa succesiunca si conesiunea tor interactional in timp. “Istoria este simp empiric; oa are de Livrat numal faple gt toate 52. govezile ci pot Oi introduse nuniat factual”. Aceste constatari ale derriculu mu slujese drept dovaxla dedvctis® filosofice, ci exclusiv txplcatied. In domeni acestor dove tipuri de demersuri poate exista inal ceea ce Fichie descnma odala & ‘find “logict a adevarului ietoric” sé care mu poate deci insc ‘o analiza metodologic’ constien var titnielistoiei. Tvebuie recunoscul fo'Ne! ca. pe calea deductici TA cleologice, rezultau pentru cl importante ide. El separa fizica. esi are ca object coea co este pormaneis repotabil in existenta, de cee al clei obiect este desfagurarea in Aceasta desfagurare dovenea insé la el, din teoria sa a Stine), evolutie: chiar gi conceptul hegelian al evolufiei fusese cunoscut deja de Fichte. Doctrina teoretic& gi practica a stinfei voia deja si repre: inte dialectica interioar’ a a Pid reale, aga cum se ives ca di faeuliater creatoare a eului: ca trebuia sf uimeze miscarea ev mimentelor in eu si SA proieoteze 0 isto tie pragmatics a spiitului omenese. Conceptual dezvoltari era gsi ‘aici in determinatiile dupa care fotul in eu este activitate, orice activ fate proving din interiovtate, jar realizarea © este condifia activitalii re Hate, in Dedetia din 1813 Fichte se pi oe cu acecasi intu- ie a fore: libere prezente in ev tn opozse natura care este inert® si moarld. Istoria indic& © conexiune teleologica necesara ale carei| S fy diferite sunt create prin liberate gia! ppunet de reper se allt Jaiogea moral, Fiecare verig a acest ir eS reald,, unic’, indi Mata, Valoarea pe care Kant o situa in pertoanes i Taga se realizeaza legea morala, ciden peniny Fichte ca si pent i sieiermacher in individualitate, ofc dacé cence i seme atoarea personnel numai fn realizarea IesH) ‘morale univer renaiviualut i aparea ca 0 mintord empties, ntamplatoare, Ficht iar mximb, lega mai addne semnificatia ingly ‘dualului de problet igtonei ela reunit valoarea individuatul cp ‘endinta scopului ger istuman prin ideca profunda dupa care indivizi creatori injeles scop dinti-o perspectiva now. pan ser ascuinsa, dandii 0 NC expresie prin ci. astfel ci cexistenta lor individual Ae ridicata la, or rent gemnificati in conexiunea tofalitat Sor Natura eroi mothe. tema epocii si problema sa istics corelau intt-o apreciere a valor faptet si a omulu aetitn A injeles insi tot aprramal profetulu religtos, al artistulu, al ginditorului. Cu aces erolaietpat pe Carle, Ceea co este, singdlar real in ist 18 nese o nou semnificafc, find Mntees ca presi facultttiiatoare si a liberta(i. lar dac& acum el infelege din acest punct de vedere irationalitatea istoricitati, atunci trebuie si-i atribuie o valoare iratio- nalutului insusi, potrivit escnjei sale, ca Papta a libertaii si a relafici sale cu cult ras ondinea moral i de aceste teorii ale istoriei, care scoteau i punctul de vedere filosofie transcendental, sau dezvollat wn acts {imp teorii de alte orientari, care au repurtat de ascmenea 0 valoare durabité, Lucrati apdirate in Franfa si Anglia, care se referd la explo- area naturii: pe de o parte, cele franceze, care se bazau in primul rind pe evolutia universului, istoria Pamantului, apa e el, apoi pe inrudirea tipului animalelor superioare cu cel al in fine, pe conexiunca legica a istoriei umane si pe indicarea telectual si social care se realizeaza fn ea: cele engleze, ndament noua psihologic ea ei ullerioara aceeasi 1g, Schleiermacher gi unei constructii concept ut incercat sa facad accesil igurarea istoricd 20 urma in Germania 0 epoct in care scoala istorica zvoltat conesiunea procedeelor sale metodice, idealismul isi tituise diferitele sale forme, iar unitatea ambelor cere itea fntreaga literatura a stiiufelor spritului. De alunci ax nstgi marea migcare a cereetaniistorice, mai multe sorieri despre lorici. Asa cum studile istorice au influenjat in diferite feluri lc filosofice, tot asttel asupra ginditoriloristorici se exerci © influenta a filosofiei transcendentale a lui Hegel $i macher, Fi se intore la forta real’, creatoate, din om si 0 sizeazi fh spiritul comun si in comunitajile organizate: dincolo de £2 nafiunifor c&utau o concsiune a istoriei intemeiatt in invi- vibil. De aici, prin reflectile generale ale lui Humboldt, Gervinus Nroysen,2* aparea acum conceptul ideilor active in istorie. : Reoumitul tratat al iui Humboldt despre sarcina istoriografidui ploacd de Ia teza filosofiei iranscendentale dupa care ceea ce ioneaza in istoria universal se Inisea gi in interior ctul de plecare al lui Hurmboldt se allan individ. Epoea respectiva 0 nova cultura in constituirea perso intracdt 0 gasea rea- lizaté in Tumea greacd, apziea idealul cesti: ins acest M precum, ioada. pri ideal dobandea, prin cei mai importanti reprezentax Humboldt, Schiller, Holderlin, Ft, Schlegel in prima sa losofia transcendental, 0 nou adancime. Valoarea in sine a per- soanei s¢ definise in scoala lui Leibniz ca perfeotiune. in accen a lui Kant ca apirea ca demnitate inerenta persoanei ca scop in scoala aceste forme, pe fimdatul existenfed individuale. regularitate general valabilé a esenfei umane, a ac{iunii asupra ei insiigi sia scopului stu. Pe aceasta se baza apoi la Humboldt si in acclagi Schieiormacher intuifia wnitatii uanscendentale a naturii pe care so bazeaz’ comunitaile organizale gi spiritul comun, care so individualizeazt in rase, natiuni. persoane sin- gulare si care este eficiont in aceste forme ca forla formatoare cea m: jnaltd. Si tn timp ce forfa creatoare a acestei umanitili care se rea zeaza prin nvizibilul, se ivea ore~ dina in realizarea prin istorie a idealului implantat in umanitate. “Scopul istorici poale {1 numai infiptuirea ideii, pe care oamenii 0 ezinta sub toate aspectele sale si in toate configuratiile in care forma iti sé poate impleti cu ideea”. De aici rezulla conceptul lui Humboldt al ideilor care actioneaza in istorie. Fle sunt forte creatoare intemeiate in valabilitatea transcendentala universala a mane. Ele razbat ca lumina prin atmosfera terestra, prin nevoi i si prin aparentul hazard, Noi Je recunoastem in etemnele si originalele idei ale dreptii: ele dau totodatd forti si tel istotive; se manifesta ca direcfii pe care masele le profau amploarea si maretia sa istoricul a explorat configuratia si transformarile so! climei, capacitatea spirituala si mentalitatea nati mai specifice ale individului, influentele artei gi sti ofunde si mai ample pozifiilor civile, piu care nu e vizibil nemijlocit, ins mai puternic, care confers aces si directic: ideile. In fine, ele igi au temeiul lor uitim naa lumii. Cel care actioneazd trebuie si se alature tendinjei pe care o confine ideea pentru a ajunge la efecte istorice pozi- tive. Infelegerea lor este (elu cel mai inalt al istoricului. Asa cum itarea hidata de idei, tot astlel ist buic sa infeleaga aceste idei dincolo de actiunea fortelor finite care semanifesta in evenimente. El este artistul care prezinta aceas nexiune invizibila din evenimente, in miezul marii mised spiritului, la inceputul anilor douazeci, Humboldt si-a publi sau, Dnd expresie momentelor care conlucrau in acea migcare, exercitat o actiune extraordinara. In anul 1837 apareau Pr evenimentele si ceea ce se manifest in exterior”: in ele se reveleazt provider esen{a $i actiunea lor este sarcina autentic& a istoricului. $i opiniile lui Ranke despre istorie, care s-nu conslituit treptat, in paralel cu lucriirile sale, sunt inrudite cu cele ale lui Humboldt, insi concep migcarea istoricd cu mull mai viu si mai ade- Varat, Ideile sunt pentru cl tendinfe manate de situalia istorica, “ele sunt energii morale”, sunt intotdeauna incomplete, se incorporeaza in mati personalitati si actioneaza prin ele: chiar in culmea forfei lor se ives acfiunile contrare, si astfel cad prada destinului oricarei forte finite. Nu pot fi exprimate in conceple, ins “ele se pot intui, per- cope”. Noi avem o simpatie in raport cu existenfa for. in timp ce Ranke pune desfaigurarca istoriei sub punctul de vedere al giivemitii divine a lumii, acestea devin pentru el “gandurile lui Dumnezeu in lume”. in ele “sti secretul istoriei universale”. In opozifie asumata fafa de Ranke, si totusi inrudit in fond cu el prin idealismul comun al epocii a aplrul Historik a lui Droysen, (1868), Droysen este pitruns totusi mai adanc de speculafia timpului dec&t Humboldt. de conceptul ideilor care actioneaza in istorie, de o teleologie extema existent Conexiunea istoricd i care genereaz cosinosul ideilor morale. El sub- ordoneaza istoria ordinii morale a lucrurilor, asta contrazicea parerea naiva cu privire la cursul real al lumii: era expresia credin{ei in felul in care, in Dumnezeu, lucrurile formeaza wn sistem ideal absolut. Opini icher si Bockh pentru metodologie. ins o constructie teoretica a stiinfelor spiritului n-a fost atinsé de acesti ganditori, Humboldt trdieste cu const profunzimi a stiinfei noastre germane a spiritului, care se referd Ta va- labilitatea universala a spiritului: astfel infelege el, primul, faptul cX istoricul, in pofida dependentei sale de obicct, creeaza totusi di 36 rioritatea sa; igi recunoaste inrudirea sa cu artistul, $i tol ceea ce s faborat in cercetarea istoric’ este oarecum adunal gi cuprins in cada nguste ale tratatului stu, Insa ii este refuzatd si aici articularea ps fandet sale conceptii totalizatoare, Motivul cel mai adne este fap cd ol n-a pus problema istoriei in contextul sarcinii epistomologice care ne-o pune istoria; aceasta intrebare I-ar fi condus 1a investiga cuprinzatoare a constructiei lumii istorice in stiinfele spiritu in acest mod, a cunoasterea posibilitagii cunoasterii obiective ele spititului. Tratatul sau are, in fine, drept obiect modul th cz apate istoria sub presupozifiile concep{iei idealiste despre lume gi cv (sebuie scrisd istoria, Doctrina sa a ideilor este explicarea acestui pu de vedere. Chiar cea ce era retrograd in imixtiunea eredin{ei re gioase gi a unei metafizici idealiste in gtiinfa istorica a devenit, pent Humboldt si ganditorii asupra istoriei care-1 urmau, punctul central conceptici despre istorie. In loc si se reintoarca la presupozifiile epi temologice ale scoliiistorice si la acelea ale idealismului de Ia Kant Hegel gi si recunoasca astfel incompatibilitatea acestor presupozi au unit necritic aceste puncte de vedere, Coeziunea dintre stiin|e spiritului now constituite, problema unei critici a ratiunii istorice constructia lumii istorice in stiin(ele spiritului n-a aparut Ia ei, Sarcina imediaté era de a impune in raport cu istoria o asemen problematica logic’ si epistemologica si de a elimina din ea incercar nei constructii filosofice asupra dezvoltirii istorice, aga cum Ricuserd Fichtc cu cele cinci epoci ale sale si Hegel cu stadile reale « evolufici. Acea problematic’ trebuia separata de cea a filosofului ist riei, pentru a etala in mod conseevent diferitele pozitii po care le’p ua epistemologul si logicianul in acest domeniu, Din ultimele decer ale secolului (recul pana in prezent s-au dezvoltat diferite puncte vedere pentri rezolvarea problemei mei inainte se transformaser’ acum: altele noi ieseau in relief: Intt-o privi de ansamblu asupra acestei diversitafi iese in evidenffiganul mai inalte contraste. Se incerca rezolvarea problemei fie prin ideali mul nostru, asa cum se constituise el de la Kant pana la Hegel, fic cduta conexiuinea istoriei fn realitatea lumii spirituale. Plecdind de fa prima pozifie, asa cum era ea conditionata de me sul speculajiei germane, dow s-a ocupat in rozolvarea problemei, Prima dintre ele se baza pe Kant si Fich Punetul ei de plecare este constiinta universal sau supraindividualcare metoda transcendental descoperi un necondifionat, precum noimele sau valorile, Determinarea unui asemenca necondifionat gi a ortului sau cu infelegerca istoriei este, in domeniul acestei mari gi juente scoli, foarte feluritt. Ultimele doud presupozitii la care ese analiza transvendentala al Jui Kant. ay I su teoretic gi iti¢, se concentrasera. urméndu-] pe Fichle, neconditional- tar Acesta putea fi tnfeles ca nonnd, ca idee sau ca valoare vblema putea fi ori construct spiritaale din apriori ori. pen- an principiu al U i Hlogel pentru istorie este, pana astizi, fo 1 metalizicd cedase criticii din partea epistemologiei. In stematice ale spiritului in schimb se realizeaza p ntre marile sale idei si cercetarea pozitiva. in 1 sa dainuie chiar si In ordonares treptelor spiritulu. ypul in care gi Ineercarea sa de a constitui 0 conexiune de ic care poate domina torentul neincetat al istoriei va fi aprecia- ns ‘opozific cu accasta teorie apirea acum 0 alti conce \ge orice principiu metafizic si transcendental pentru ituale. Accasta neagd valoatea metodei transcendentale si jee, Ea respinge orice expose. cu privire fa 0 valoare tionala, 1a o norma valal si simplu, Ja un plan divin sau jemeiata in absolut. Recunoscind. fad dal istoric omenese, ea are de cAstigat ia datului, 0 cunoastere obiectiva a realiti partilor sale. Numai combinarea diferitelor ale datutui si a diferitelor moduri de a proceda sta ta dispo, ru rozolvatea acestei teme. in wrupa care a intreprins fundamentarea teoretica a acestuil punet de vedere in intreaga sa logic’ s-au format, ca si in grupa precedent. orientari foarte diferite. Cea mai proeminenti, in raport cu diversitatea tendinfelor care ia lumii istorice, a fost opo: care separase deja scolile Ini Comie si Mill. Conexitmea lumii istorice este dati, pe de o parte, numai in existen de alt& parte, in devenitea istoriea sii {area acestor doud tipuri de dat prod 38 i despre importanta lor, ia fiinta, plecind de ta aceasti pozifie, o diversitate metodologica in constructia stiin(clor spiritului, Ea se intinde de la cele care cautd s-0 scoata la capa psihologie, pana la cele care recunosc ea locul ei in stiinfele spi este cel pe care-1 ia mecanica in sliinfele naturii. Alte diferente inter- sin in fundamontarea logiea si epistemological a constructiei, in con- figurafia psihologiei sau a stitmlei despre unititile vielii, in deter- minarea regularila{ilor care se constituie intre aceste w pe baza raporturilor sociale, Tar de asemenea diferente sunt dependente apoi inclusiv diferitele solufionai ale ultimelor inttebari cu privire la legile sociale si istotice, la progres, la ordinea din devenizea istoric’, potrivit concep ncere acum sa determi fa(8, in cadrul acestei mised istorice in stiinfele spiritulu de la tema unei critici a rafiumit istorice. Ea se atasa faptului stiinfelor spiritului, asa cum ardta el in special in conexiunea sliinfifica creata de istoric’, si cAuta intemeierea lor epistemologic’. Prin aceasta intemeiere se opunea intelectualismului care domina pe atunci temologie. “Preocuparea istorica, ca si cea psihologica, pent totalitatca sa, accasta fiinfa care se reprezinta simfind, v dus spre a-l ua ca punct de plecare, in diversitatea foriclor sale, esplicatea cunoasterii si a conceptelor ci (precum lume exterioara, timp, substantZ, cauzi)”. Astfel, punctele de plecare ale avestci tu erau viata si comprehensiunea ( p.10, 136 gi urm,), relatia con in viagé intr realitate, valoare gi scop, cautand s& dovegeasea silt onomi’ a sliintelor spiritului in raport cu gtiin{ele natirii, sii pre: barele sistemului logico-episiemologic i conexiune pund in valoare semnificatia sesizarii acum si intemeicz, mai patrunzditor punctul de vedere examingnd constructia lumii istorice in stiinfele la problema epistemologica. Interdependenta dintre pro cunoasterii si aceasta constructie consti in aceea ci an constructii conduce Ja o conlucrare a prestalpoate fi accesibilai numai printr-o asemena analiza a investigajict epis- temologice. Trasez mai Intai, pe scurt, linia care trebuie si duca de la ceea ce s-a discutat pana a entra a cla rifica deja aici opozitia dintre constructia siin(clor naturit si cea a stiinfelor spiritului. Starea de fapt a stiinfelor spiritului, aga cum s-aut format in epoca conistiluirii lor, a fost descrisi: sa aratat apoi cum omoiate in traire gi comprehensiune: de aici tre- buie infeleasé constructia lor, aga cum este ea cuprinsa in acea stare de fapt a constituirii lor autonome prin coal ‘cu aceasta, se ‘Ain tol ccea ce deosebeste aceasta constructic de Mor naturi is. Particularitatea autonomiei stiinfelor spiritului devine tema prineipald a intregi Juerari, fe Ia realitate"s, este 0 asupra ei. Nu exist aici nici un fel de presupozitii la baza datului, Cici comprehcnsiunea pitrunde in exteriorizatile v altuia printr-o transpunere, plecdnd de la plenitudinea trairil Natura, am vazut, este o paste componenta a istoriei numai fn axiswn in care ca actioneazA sau se poate exercita o acfiune asupra domeniul propriu al istoriei este de fapt unul exterior, ins& tonurile care formeazi o bucata muzicat’, panza pe care se picteaz’, tribunalul in care se pronun{’ dreptul, inchisoarea in care este ispagita pedeapsa, nu-si au in naturdi deci materialul lor: dimpotriva, orice operatic de felul stiinfelor spiritului, efectuata cu asemenea stiri de fapte este- rioare, are de-a face doar cu sensul si semnificalia pe care ele Ie-au ob{inut prin actiunea spiritului; ea slujeste comprehensiunii, cate per- cope in cle aceasta scmnificatic, acest sens. Iar acum trecem dincolo de ‘ceca ce s-a spus pana acum. Aceasté comprehensiuue nu desemmenzt numa’ 0 atitudine metodologic’ anume pe care noi o Jum in raport asemenca obiecte: nu este vorba numai despre o deosebire dintre stiin(ele spiritolui si sliinfete naturii in raport cu pozifia subiect fa(i de obiect, despre un mod de a proceda, despre o metoda, ci cedeul comprehensiunii este intemeiat de fapt in aceea cd domel exterior, care determina obiectul lor, se deosebeste cu totul de obiectul elor naturii, Spiritul s-2 obiectivat in aceste realitati ester cle s-au format scopurile, valorile sunt r aceastd componenta spirituala care s~a constituit in interiorul lor este sesizala de comprehensiune. O relajie vilala exist& intre mine gi ele Caracterul finalitatii lor este intemeiat in facultatea mea de a fixa sco- : frumusejea si bundtatea lor, in capacitatea mea de a institu va- Jor rational , in intelectul meu. Apoi, realitajile nu apar numai in trairca si comprehensiunea mea: ele formeazi conexiunea humii reprezentérii. in care datul exterior este impletit cu. decursul violii mole, Eu traiesc in aceasta lume a reprezentati, iar validitatea ei obiectiva imi este garantata prin insusi schimbul permanent cu trairea si comprehensiunea altora: in fine, conceptele, judecafile ui teoriile generale nu sunt ipoteze despre ceva la care noi raportam impresiile din afard, ci derivate ale trairii si comprehensiunii2s, $i cum totalitatea viefii noastre este mereu prezenta in acestea, tot astfel si in cele mai abstracte propozifii ale acestei stiinfe résund bogtifia vietii mele. Cu aceasta putem astfel rezuma raportul dintre cele dou’ clase de stiinte si deosebirile fiundamentale ale construcfici lor, asa cum sunt ele cunoscute pani aici. Natura este suportul stiinfelor spiritului. Natura 1 este numai scena istoriei: procesele fizice, necositilile care exist in ele si cfectele care provin de la ele constituie baza tuturor raporturilor, faptelor si suferin{elor, actiunii si reactiunii in lumea istorica;, lumea fizicd constituie totodata materialul pentru intregul domeniu in care spititul si-a exprimat scopurile sale, valorile sale = fina sa: pe aceasta bazii se ridica ins& apoi realitatea, in care stiinfele spiritului sondeaz din anibele par{i mereu mai adine: din triirea stirilor proprii si din comprehensiunea spiritualului obiectivat in lumea exterioard. $i, cu aceasta, iese asadar in eviden{a deosebirea dintre cele doua feluri de stiinfe, In natura exterioara conexiunea este pusti la baza fenomenelor printr-o legatura de concepte abstracte, Dimpotriva, in lumea spiritua- 14 conexiunea este trditd $i in{eleasd tn raport cu trdirea, Conexiunea natutii este abstract’, coa sufleteasca si istoricd este Tyst vie, plina de viaa. Stiintele naturii completeaza fenomenele adzugahdu-le ceva prin gandire; iar daca particularitatile corpului organic si principiul indi- vViduatici in lumea organicd se impotriveau pan acum unei asemenéa conceptualizari. postulatul c& 0 asemenea conceptualizare este posibila ramdne totusi moreu vin in ele, postulat pentru a erui realizare te lipsese numai elomentele de legitura cauzale: idealul lor rimane de a gsi asemenea verigi, iar concepfia care yrea si introduc in aceste 61tropte intermediare dintre natura anorgani n nou prineipiu explicativ va fi mereu in conflict insurmontabil cu acest ideal. Stiinfele spiritului ordoneaz’, in timp ce , in sens invers, mai tntdi si mai cu seamd re-lraduc realitatea umand social-istoric, exterioar in infinita ci diversitate in viala spiritual din care au apiirut. In stiinfele nat pentru individuatie, sunt ciutate principii ipotetice ale explicatiei; in sliinfele spiritului, dimpotriva cauzele acesteia sunt verificate in viata. De aici rezulta pozitia epistemologica pe care 0 adopti cercetarile unndtoare cu privire la constructia lumii istorice in stiinfele spiritulu Problema centrala a epistemologiei .care priveste doar stiintele naturii, const in fundamentarea adevarurilor abstracte, @ caracterului sitaii din ele, a legii cauzale, si in raportarea certitud mentelor inductive la dala pe stiintele naturii s-a dispersat in directiile cele mai diverse in punctul in care mulfi ar fi putut crede c& ea va impartasi destinul metafizicii, Pe de alta patte, perspectiva pe care a cunoscut-o pan’ aici constructia sliinfelor spiritului a manifestat deja in acest domeniu 0 foarte mare diversitate in relatia cunoasterii cu obieciul sau: prin urmare progresul epistemologici generale pare dependent de la bun inceput de efortul sau de a-si explica sliingele sp ins aceasta cere ca si fie studiata construct plecdind de la prob! ‘nerald va putea fi supusd unei revizit din perspectiva rezultatelor aces tui stu @ + 11. PROPOZITI. GENERALE DESPRE CONEXIUNEA STIINTELOR SPIRITULUL Intemeier Ea determina caracterul general al conexiunii in care domeniu, pe baza datulu, o cunoagtere general valabilt. E votba aici despre st Trebuie explicat apoi cum in iver realizeaz, prin mbinarea prestatiilor dowa tema, iar prin rezolvarea ei se va elabora treptat, prin abstracti- zate din insesi procedeete ci, metodologia stiintelor spintului, in fine, ntlor spiritl si fm ce nie ullimele dout teme exist o relaje mai stranst sl mai inte- rioard, Separarea prestafiilor face posibila examinarea valori lor cog~ nitive, iar aceasta aratai in ce masuré realitatea sovial-istorica gi conexiunea reali care existi in ea se ridica in cunoastere: prin aceas- ta se dobandeste apoi o fundare autonomd a cpistemologiei domeniu- lui nostru si se deschide perspectiva unui sistem gencral al cpiste- mologiei, al re ar fi situal i inie progresiva ce merge de la dat la raporturile de az ale 1 si care, dincolo de dat, se reveleaz gindirii conceptuale. Ac forme ale gAndirii si aceleasi clase de operat ale gandid baza lor fac posibil’ conexiunea stiinfifica in infele spiritului, Pe aceasta bazi apar apoi, pi area acelor forme ale gin plecind de specifice si sub cone ii, metodele lor specifice. in masura in care problemele stiin{elor cer metodele 63