Sunteți pe pagina 1din 1

Salut, numele meu este Lidia Borlean, sunt studenta la Facultatea de Psihologie si Stiintele

Educatiei ( specializarea psihologie) in anul 2 si sunt voluntara la Asociatia Raza de Speranta


din luna august 2015.
La inceput am fost pur si simplu curioasa si dornica de a face voluntariat la o asociatie. Am aflat
de la o colega de facultate de Asociatia Raza de Speranta si am zis sa i-au legatura cu cineva si sa
vad despre ce este vorba. Cea care mi-a raspuns la mail a fost Antonia Domokos, una din
terapeute, care acum imi este o prietena foarte buna.
Asadar, am ajuns pentru prima data la DSS (Directia de Servicii Sociale Brasov), unde Antonia
urma sa aiba terapie cu Delia, o fetita incredibila de 6 ani. Am stat cuminte pe scaun in timpul
terapiei, iar Antonia mi-a oferit informatii despre Delia, despre particularitatile copiilor cu
tulburare din spectrul autist si pas cu pas, mi-a descries fiecare actiune pe care o facea cu Delia.
Am ramas emotionata, intrigata si dornica de a mai asista si la alte sedinte, asa ca am hotarat sa
particip in continuare la terapii si la activitatile rganizate in cadrul asociatiei.
In calitate de voluntar, asist la terapii, unori ma implic direct in desfasurarea unei activitati cu
copilul din terapie, particip la evenimentele ce au loc fie la Reduta, la Coresi, diverse
workshopuri cu copii, promovarea Asociatiei, ateliere de confectionare.
Cea mai de impact intamplare a avut loc in timpul unei terapii, cand fetita cu care avea Antonia
terapie, Iustina, s-a ridicat de la masuta de lucru, s-a plimbat putin, iar apoi m-a strans in brate.
M-am atasat fara sa vreau de ea si cred ca a fost cel mai emotionant gest de care am avut parte.
In opinia mea voluntariatul este de departe cea mai utila si satisfacatoare munca pe care o poate
face oricine si pe care ar trebui sa o facem cu totii pe parcursul intregii vieti. Fie ca este chiar si o
zip e saptamana, sau pe luna, daca timpul nu permite, oricat de putin conteaza. Tocmai de aceea,
eu continui sa merg si sa ma implic atunci cand am timp, pentru ca mereu am cate ceva de
invatat, iar implinirea pe care o ai la sfarsitul zilei este de nepretuit.
Saptamana Nationala a Voluntariatului aduce in atentia oamenilor oameni care isi dedica timpul
in folosul altora si cred ca este un semnal de constientizare a bunavointei. Am avut ocazia sa il
cunosc pe stimatul psiholog in psihologie eriksoniana Wess Wingett, care la varsta de ~70 ani (nu
stiu exact cati are, 70 si ceva) face voluntariat in fiecare an si este un om extraordinary de active
si plin de viata.
Cred ca acesta este secretul tineretii si al fericirii, voluntariatul.