www.e-referate.

ro

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE JURNALISTIC

Institutia purttorului de cuvnt

Comunicarea politic

Conf.univ.dr: Lucian Grozea

Student: Bordean Maria Teodora
Anul III, C.R.P I.D

SIBIU 2011
Notiuni introductive. Simbolistic politic
Comunicarea politic este rezultatul interactiunii dintre publicitate-sondaje si
televiziune, sondajele venind cu conceptul de opinie public (constructie formal,
teoretica n care individul este ncadrat ntr-un mediu statistic). Mediul este mesaj
(importanta canalului) -> idee depsit, sustinut de mediul publicitar. Consistenta
mesajului n prezent este aproape de zero, motiv serios pentru scderea prezentei la vot.
Televiziunea duce la anomie, aduce la nestatornicia individului, spargerea
traditiilor, socializarea politic n familie scade.Programele de campanie, strategiile si
demersurile trebuie s tin cont de sondaje.
Campaniile politice reprezint practice sociale care urmresc stabilirea identittii si
a valorilor unei comunitti.
Spatiul public si comunicarea politic
n ceea ce priveste conceptul de spatiu public, asistm la o miscare n planul
cercetrilor, care se centreaz n jurul comunicrii electorale. Aceast tendint se
evidentiaz n timpul campaniilor electorale, perioada n care sunt mobilizate resurse
importante n directia investigrii mecanismelor si practicilor de comunicare politic.
Campania electoral este un eveniment conventional n care actorii politici, individ sau
partid intr n competitie n fata alegtorilor, n vederea dobndirii de credibilitate.

Privind din perspectivele unei pratici politice, campania electoral este reglementat de
un set de coduri socio-politice, existnd un set de proceduri si ritualuri configurate n
principal la scara national.Din punct de vedere al metodei, campaniile electorale rspund
nevoii de a seleca n mod democratic liderii politici. Aceasta se realizeaz respectatrea
normei participrii si respectarea normei majorittii, n vreme ce norma participrii
presupune crearea conditiior sau a posibilittii de a fi selectat, norma majorittii impune
criteriile de validare a selectiei.
Principiile democratice din punct de vedere procedural spun despre campaniile
electorale c reprezint cadrele legale si tehnice n care se desfsoar procesele de
selecsie a liderilor.
Din punct de vedere al ritualului politic, n cadrul campaniilor electorale sunt
generate discusurile sau practicile de comunicare ce doresc validarea unora sau altora
dintr actorii politici. Se vorbeste despre un spatiu discursiv n care candidatii apeleaz la
o anumit tematic, fac apel la modalittile diverse de expunere a acestei tematici.
Ritualul politic regsit n campaniile electorale este dat de conditiile socio-culturale ale
fiecrei tri. Aceast specificatie se regseste mai mult la nivelul procedurilor legale sau
tehnice, este extrem de accentuat n ceea ce priveste ritualul campaniilor electorale.
Campaniile electorale ofer unei comunitti posibilitatea de a-si construi o parte din
identitatea ei. Practica politic si social, votul ca act individual sau colectiv, d
legitimitatea formal a actorilor sociali de a se exprima n spatiul public. Aceast
exprimare n spatiul public este deja azi una mediat. Mass-media este singurul actor
socila care are posibilitatea si resursele de a facilita schimbul de idei ntre electorat si
politicieni. Acest schimb are menirea de a construi identitatea electoratului. Aceast
constructie exclude manipularea acestuia. Conceptul de spatiu public este identificat ca
fiind functional la mijlocul secolului al XVIII-lea n Anglia si Franta, apare ca si sfer
politic burghez.
Habermas : sfera politic burghez este sfera persoanelor private reunite ntr-un loc
public.
ntr-o prim faz, aceste spatii publice reunesc indivizi care se manifest n sfera
puterii, iar pentru prima dat aceast form primar a spaiului public include folosirea
public a raiunii.
Conceptul de spaiu public cunoate o dezvoltare odat cu teza lui Habermas.
Spaiul public si campania electoral ofer posibilitatea manifestrii discursului electoral.
Discursul politic este electoral n momentul n care este generat de un element
convenional, si anume campania electoral, este nevoie de un anumit context
comunicaional (practici specifice de campanie electoral), este nevoie de un context de
interaciune (dezbaterile electorale). Discursurile actorilor politici mbrac forme diferite
pentru ca ele comenteaz situaii de comunicare diferite. O situaie de campanie include :
- un context evenimenial (reprezentat de momentul care declaneaz discursul)
- context comunicaional ( verbal, non-verbal sau vizual).Tipul de comunicare susine
schimbul discursiv, cruia i corespund diferite practici de comunicare.
Contextul de interaciune, n care accentul cade pe rolul fiecrui participant la
schimbul discursiv, iar in funcie de aceasta prestaie sunt satisfcute sau nu anumite
ateptri ale interlocutorului.
Discursul politic se distinge de alte forme discursive tocmai prin gradul ridicat de
contextualizare. Este punctual, legat de un eveniment, poate genera sau poate fi generat

de anumite evenimente, are rolul de a evalua situaia comunicrii publice. Aceste evaluri
sunt puternic ritualizate.
Riturile trebuie privite ca ansamblul de comportamente individuale sau colective,
relativ codificate, avnd un suport corporal (gestual, verbal) cu caracter mai mult sau mai
puin repetitiv. Riturile au o ncrctura puternic pentru interpreii lor, ele reuind s
determine adeziune mental adeseori incontienta. Cu alte cuvinte, ritul poate fi neles ca
reprezentnd un set de aciuni secveniale, de roluri teatralizate, de valori sau simboluri si
sunt comunicate ntr-un sistem mass-media sau codificat. Riturile sociale au rolul de a
crea o anumit realitate.
Aceast dimensiune simbolic a realitii sociale e cea care d sens sau modific
sensul n plan individual. Aceast realitate simbolic nu se poate constitui fr a tine
seama de rolul imaginaiei individuale, care st la baza reprezentrilor sociale (se vizeaz
cea a ateptrilor, care va fi regsita in discursul politic.)
Discursul electoral este unul codificat, reprezint o ofert, una deja cunoscut de
electorat, oferta ntrebuinat de fiecare dat.
Prin discursul sau actorul politic trebuie sa ajung s simbolizeze exact ceea ce vor
masele, ntrete astfel nevoia de sigurana, speranele si nvinge nelinitile.
Campania electoral privit ca ritual social implic n mod simetric omul politic si
ceteanul ntr-o relaie n care cele dou pri ajung s fie convinse c au asemnri si
interese comune.
Votul este singura form prin care majoritatea cetenilor particip la actul de
guvernare. Studiile privind comportamentul politic arat c majoritatea dintre cei care
voteaz nu sunt contieni de urmrile votului acordat si putini tiu pe cine voteaz.
Metodele utilizate pentru descrierea, tipologizarea si explicare comportamentelor
electorale se regsesc n trei mari abordri:
1. Modelul determinist statutar care explic comportamentele electoratului plecnd de la
ariile culturale de apartenena, de la poziia social sau mediul social de apartenena,
votul nefiind altceva dect un reflex al variabilelor prezentate anterior.(are un caracter
puternic descriptiv)
2. Modelul psihosociologic se centreaz pe atitudinile sociale ale alegtorului si pe
studiul motivaiei acestora. n acest model apar ca fiind variabile importante n explicare
comportamentelor electorale, efectul de persuasiune n canalizarea opiunilor electorale si
proceselor de identificare comunitar.
3. Modelul interactiv (comunicaional) este rezultatul interaciunii teoriilor despre
sociologiile interpretative (interactionismul simbolic, etnometodologia, semiotica si
lingvistica).Pentru acest model mesajul electoral este privit ca produs al negocierii ntre
semne si interpretarea acestora. Conform acestui model factorii care influeneaz
comportamentul electoral nainte si n timpul campaniilor sunt discursul politic,
mediatizarea sondajelor si resursele cognitiv-interpretative ale alegtorilor (n funcie de
aceste resurse se definesc si ulterior sunt controlate situaiile sociopolitice cu care se
ntlnesc alegtorii).
Astfel votul poate fi explicat ca fiind efect al percepiilor situatiei politice si a
ofertei electorale si nu ca efect mecanic al poziiei sociale.
n ceea ce privete explicarea comportamentului electoral prin prisma comunicrii
politice, putem reduce ntreg universul de interpretare si explicaie la dou paradigme:

 o paradigm determinist, care spune c alegtorul este acionat de grupurile sociale de

apartenen, de elitele socio-culturale sau de mediul social
o paradigm naionalist care privete electoratul ca fiind bine informat, calculat,
raional, care ia decizii strategice si care analizeaz totul din perspectiva costuri-beneficii
(beneficii mai degrab simbolice). Acest model raional rmne limitat deoarece se pare
c vizeaz o minoritate.
Etape in evoluia comunicrii politice
n a doua jumtate a secolului XX:
1. Etapa 1 caracterizat prin acces relativ larg si facil la instituiile si organizaiile
media
2. Etapa 2 una de recunoatere a puterii pe care o au organizaiile si instituiile
media asupra (n raport cu) instituiilor politice, apare ideea de mass-media
3. Etapa 3 se diversific extrem de mult canalele de comunicare ale mass-media att
n sensul apariiei unor canale noi (internet si comunicare mediat de PC) ct si n sensul
proliferrii posturilor de radio, TV, numr de publicaii n presa scris.
Cele trei etape reprezint stri calitativ distincte n evoluia comunicrii politice, att
pentru actorul politic, ct si pentru organizaiile media si cetean. Cele trei stri calitativ
distincte sunt determinate de schimburi majore care au avut loc n plan social, cultural si
tehnologic. Aceste schimbri au determinat alte schimbri n planul instituiilor politice si
ulterior a comunicrii politice.
Efectul cel mai vizibil n acest sens e legat de modul n care sunt definite agenda omului
politic si agenda ceteanului.
Studiile media efectuate n anii `40-50, pe comunicare politic, arat o relativ
stabilitate a instituiilor politice care aveau la baza un sistem de valori care se baza pe
ncrederea votanilor si pe o anumit tradiie n asumarea unor ideologii sau a orientrii
politice.
Accesul actorului politic la canalele media nu fcea dect s consolideze un cadru
instituional stabil.(`40-`50)
Urmtoarele dou decenii nseamn accesul restrictiv al unor forte politice la massmedia si tot atunci o ntrire a poziiei vis-a-vis de instituiile statului, n special n
relaiile cu guvernele.
Dezvoltarea tehnologic determin puin mai trziu o ubicuitate a instituiilor si a
mesajelor politice n mass-media .
n condiiile abundentei si a omniprezentei informaiilor si tirilor, este extrem de
dificil prestaia actorului politic. El trebuie s rspund de multe ori la provocri sau
situaii pentru care nu s-a documentat suficient sau pentru care nu i-au fost furnizate
suficiente date sau informaii. Astfel, competiia politica nu se rezum doar la respectarea
unei strategii prestabilite, ea trebuind sa fie att proactiv ct si reactiv.
n ceea ce privete jurnalistul,(n situaia informaiilor abundente) el trebuie s fac
fat unei competiii din ce n ce mai mari n procurarea de tiri care s menin atenia
publicului cruia i se adreseaz.
Dezvoltarea tehnologic a fost si va rmne un factor important n ceea ce privete
rspndirea aciunii jurnalistului si a actorului politic n planul comunicrii politice. Un
alt grup important n configurarea comunicrii politice este cel format din cercettorii
acestor procese. Dinamica ridicat a schimbrilor n cadrul campaniilor politice
determin nevoia evalurii permanente a tendinelor sau a evoluiilor care au loc n rndul

publicului sau a opiniei publice. Publicul su opinia public de dup anii`80 se

caracterizeaz printr-un grad ridicat de scepticism sau de indiferent fat de actorii
politici. Acest tip de atitudine se datoreaz n principal proceselor de socializare a
individului.
Printre principalele valori ale proceselor de socializare dup anii `50 vin din sfera
consumatorismului : prosperitate, bunstare individual, individualism, confort si
securitate. Aceste idei se regsesc n agenda politicianului sau actorului politic sub forma
o viat mai bun pentru individ si servicii publice mai bune pentru individ. n aceste
condiii, n agenda ceteanului figureaz probleme sau situaii la care solicit rezolvri
rapide chiar n condiiile masificrii universului de ateptare, politicienii trebuie s fac
fa unor publicuri extrem de volatile, individualizate si sceptice sau critice. n acest
context, rolul mass-media rmne unul important, avnd de ndeplinit cteva sarcini:
selectarea
adresarea unui grup int
amplificarea unor teme
rolul de mediator ntre actorul politic si grupul int
identificarea problemelor de interes pentru opinia public
Calitativ, publicul difer n funcie de publicaiile emise.
n condiiile acestei diversiti a publicului, rolul mass-media este acela de a menine
interesul si de a creste aria de audient.
Profesionalizarea este impus tocmai de abundenta mijloacelor de comunicare si a
mesajelor, de fragmentarea publicurilor si a mijloacelor de comunicare. Cteva aspecte
ale profesionalizrii n acest domeniu sunt date de posibilitile de rspuns rapid la
evenimentele zilnice, posibilitatea de a culege si analiza date privind tendine n rndul
opiniei publice. Calitatea sau capacitatea de a planifica un detaliu, o strategie de
campanie. Profesionalizarea mai poate nsemna si capacitatea de a obine si gestiona
resurse financiare consistente.
n etapa comunicrii politice, actorii se mic ntr-un mediu competitiv, ntr-un mediu
extrem de mare. Este vorba de o competiie dat de:
mass-media
opinia public
oponeni
Oferta ridicat a mass-media n ceea ce privete emisiunile sportive, divertisment,
muzica, etc., reprezint motive de abandonare a emisiunilor cu caracter politic. Rolul
emisiunii politice sau a aciunii politice este cel de a informa, de a persuada att editorii
ct si reporterii si audienta.
Opinia public si comunicarea politic
Opinia public nu poate fi n primul rnd altceva dect un sistem de norme si valori
prezent la un moment dat ntr-o societate.
Rolul sociologic al anchetei n ceea ce privete opinia public este stabilirea unei
agende compatibile cu mentalitile.
Plecnd de la definiia opiniei publice, (un complex de preferine exprimate de un
numr semnificativ de persoane cu privire la o problem de important general)
putem identifica principalele elemente (ale opiniei publice) detectabile, elemente care au
o larg circulaie att n spaiul de analiza ct si n cel al informrii publice.

Un prim element important este reprezentat de existenta unei probleme de important

general. Pentru a deveni de interes public, ea trebuie s fie controversat, n sensul
posibilitii de a suscita dispute, dezbateri. n cazul unor teme ca de exemplu corupia,
exist un grad mare de consensualitate, iar n cazul altora de geniul problemelor mediului
apar curente de opinii extrem de puternice dar de sens contrar. Argumentele nu se bazeaz
pe raionalitate ci de cele mai multe ori pe tradiie, recursul la moral, aceste argumente
subliniind de fapt importanta social a problemei discutate.
Un alt aspect important referitor la opinia public este dat de numrul semnificativ de
persoane. Semnificativ nu nseamn majoritatea populaiei. Acest atribut, de semnificativ,
n ceea ce privete numrul celor vizai se refer la publicurile expuse. Dezbaterile pe
teme politicedetermin de cele mai multe ori formarea unor publicuri semnificative, care
trebuie tratate cu relativitate. n unele situaii nu numrul determin apariia unei
probleme care s intre n discuia opiniei publice.
O alt caracteristic ar fi aceea a populaiei vizate, care, preocupat de o anumit
problem formeaz publicul. n spaiul social exist n acelai timp mai multe publicuri.
Criteriile care determin gruparea indivizilor ntr-un anumit public sunt n principal
legate de aspecte socio-demografice si economice. Cu alte cuvinte publicurile pot fi
identificate si apelnd la anumite criterii : clasa socials, profesii, gen sau vrsta.
O ultim caracteristic a opiniei publice ar fi faptul c avem de-a face cu un complex
de preri, lucru care nseamn c n rndul unui public exist poziii sau opinii care se
manifest cu intensitate diferit. Aceste preri sau opinii nu sunt neaprat mutual
exclusive (de genul da sau nu). n foarte puine cazuri avem situaii dihotomice (ca n
cazul pedepsei cu moartea).
Caracteristic opiniei publice este multitudinea de preri exprimate public. Aceast
exprimare public desemneaz opinia public manifesta. Exprimarea public poate
mbrca diferite forme : verbale, comportamentale, (aciuni deschise sau colective),
iconice (afie, obiecte simbolice). La baza opiniei publice manifeste, se afla opinia
public latenta. Gradul de cristalizare a unor opinii sau intensitatea, credina, reprezint
doar civa dintre predictorii privind manifestarea opiniei publice.
Una dintre greelile frecvent ntlnite n discursul politic se refer la personificarea
opiniei publice. Nu se poate vorbi de o opinie public singular, unic, nu putem
presupune o unanimitate n cazul opiniei publice. Forme de genul opinia publica
romneasca sunt folosite cu intenia de a da greutate unei informaii si de cele mai multe
ori n scopuri propagandistice sau electorale. Invocarea opiniei publice se poate face doar
n condiiile n care putem dovedi existenta unor curente de opinie a unor teme aflate n
dezbatere, dovada aceasta fiind fcuta n urma cercetrii opiniei publice. Plecnd de la
anumite sondaje n cmp politic, unii lideri de opinie (politicieni, jurnaliti) i asuma
rolul de lider sau se erijeaz n purttor de cuvnt al opiniei publice.
Formarea curentelor de opinie nu depinde n mod necesar de eficienta unor
instituii politice sau administrative. Curentele de opinie se formeaz n principal plecnd
de la un sistem de mentaliti sau a unui sistem de valori existente n populaie la un
moment dat.
Triada conceptual: norme atitudini comportamente, reprezint sau cel puin ar
trebui s reprezinte obiectul de studiu si de analiz al tuturor celor care proiecteaz
campanile de comunicare politic. n primul rnd aici ar trebui cunoscut fundalul
axiologic al populaiei/publicurilor. n funcie de acest fundal axiologic se poate construi

un fundal de consens. Acest fundal se construiete cu ajutorul mass-media, liderilor de

opinie, asociaiilor, partidelor politice, structurilor organizaionale. Invocarea frecvent a
mentalitii nu trebuie explicat prin intermediul opiniei publice manifeste ci fcnd apel
la structurile axiologice din societate.
Un alt concept frecvent ntlnit n analiza opiniei publice este acela de climat de
opinie. Climatul de opinie nu reprezint n mod necesar curentele de opinie deja
cristalizate ci doar o stare n care exist consens valoric asupra unor teme sau probleme
aflate n dezbatere. Schimbrile majore la nivelul opinie publice sunt determinate sau pot
fi corelate cu schimbrile de mentalitate, care este n general determinat de componenta
pozitiv praxiologic educaional.
Ceea ce trebuie s rmn n atentia analistului si practicianului din domeniul
comunicrii politice este multitudinea si fluctuaia mare n rndul publicurilor si a
opiniilor exprimate, motiv pentru care singurul mod eficient n care putem gestiona
aceste opinii trebuie s se bazeze pe cunoaterea permanent a opiniei publice.
Comunicarea politica si aciunea colectiva
Wilfredo Pareto Aciuni non-raionale de mas
Cele mai multe orientri teoretice din tiinele socio-umane consider ca
dimensiunea raional a comportamentului uman este dominant. Experiena cotidian
atrage atenia asupra faptului c o mare parte a comportamentului de grup depete
grania raionalului. Foarte multe din manifestrile individuale sau instituionale depesc
cadrele normalitii.
Majoritatea comportamentelor umane sunt reprezentate de dimensiunea non-raional.
O atenie deosebit se acord comportamentelor sau aciunilor de mas (comportamentul
colectiv). Acestea desemneaz aciunile ce nu ntrunesc cerinele raionalitii si de obicei
n aceste aciuni sunt angajai un numr mare de oameni. Aciunile colective sunt tratate
corelat cu tema schimbrii sociale.
n caracterizarea acestor concepte nu putem omite definirea termenului de
colectivitate
grup social aparte care se comport mai spontan si mai puin deliberat n comparaie cu
grupurile obinuite, o colecie mai larg de indivizi care nu sunt selectai dup anumite
criterii, scopurile nu sunt alese pe baze raionale si de obicei colectivitile sunt de scurta
durata.
Grup temporar, nestructurat, cu o slab definire a rolurilor si o slaba configurare a
autoritii.
Cnd se amintete de formele comportamentului colectiv se definesc:
aciunea de mas demersul acionar este slab reglat de norme
comportamentul instituionalizat intervin normele, apare recursul la regul ntr-o mai
mare msura
n categoria aciunilor de mas sunt ncadrate urmtoarele tipuri de aciuni sociale:
moda, zvonul, isteria de mas, micrile sociale.
n clasificarea aciunilor de mas n funcie de non-raionalitatea lor avem n vedere
urmtoarele trsturi:

 gradul de percepere neadecvat a realitii existente (exista n unele cazuri o nepotrivire

ntre ceea ce fac, spun si gndesc oamenii, dar si mai mult ntre ceea ce fac si ceea ce
cred c fac)
gravitatea efectelor
mrimea abaterilor de la alegerea raionala a scopurilor si a mijloacelor
msura nerespectrii normelor sociale
gradul de ignorare a altora
Principalele aciuni non-raionale de mas
Este vorba de publicuri formate dintr-un numr relativ mare de oameni ce
mprtesc un interes comun fr de anumite probleme. Identificarea unei ntregi
populaii cu opinia public este ficiune. Ea este rezultanta prerilor mprtite de un
public despre o problema sau alta.
Opinia public este fluctuant, motiv pentru care n societile democratice se consum
resurse importante pentru cunoaterea curentelor de opinie n vedere influenrii sau
schimbului acestor opinii. n acest sens, n spaiul politic sunt organizate adevrate
campanii n vederea construirii unor imagini favorabile pentru partid sau pentru
candidai.
Campanii -> organisme de propagand cu intenia deliberat de a convinge audienta n
vederea unor opinii particulare.
Cel puin in campaniile electorale se face apel frecvent la conceptul de opinie publica,
considerndu-se sau invocndu-se tirania opiniei publice.
Sociologii invoc unele practici care au menirea de a influenta comportamentul electoral,
ca de exemplu publicarea datelor din sondajele de opinie n perioada campaniei electorale
cu intenia de a influenta modul n care oamenii vor vota.
Faptul ca opinia public este volatil, instabil, este caracterizat de unii ca fiind o aciune
non-raional de mas.
Moda - apare spontan si de obicei are o viata scurt, este rapid nlocuit cu un alt
curent. n unele cazuri moda este asimilat n cultura societii, motiv pentru care
persistenta crete. Se vorbete de mod att sub aspectul nfiri ct si a
comportamentelor. Stilurile de vestimentaie sau de comportament sunt induse prin
intermediul reclamei si a predispoziiei oamenilor de a imita. Moda nu este cunoscut n
comunitile mici si tradiionale. Acela care vine cu inovaia este ostracizat, marginalizat.
Aici, variaiile comportamentale sunt mici de la individ la individ. Se poate vorbi de un
succes al modei doar n societile moderne.
- societile moderne sunt orientate spre viitor, noul este vzut ca si ceva dezirabil si nu
periculos. n societile tradiionale este un status-quo stabil, constant si neschimbat.
- Interesele comerciale puternice ncurajeaz apariia modelor, oferind unora ocazia s
profite de pe urma modei.
n orice societate bazat pe competiie exist o concurent si ntre statusuri. Fiecare
individ ncearc sa sublinieze acele caracteristici personale prin care sa devin mai
atractiv, se poate distinge sau pur si simplu i propune satisfacerea unor nevoi de natur
psihologic.
- n ceea ce privete comportamentul ostentativ, se ncearc diferenierea.
Aciuni non-raionale de mas -> Capriciile si nebuniile
Capriciul schimbare deseori bizar n comportamentul oamenilor, schimbare
observabil n anumite segmente din populaie. Au durata scurt de timp, ating rapid un

punct culminant dup care se sting foarte repede. Se deosebesc de moda prin scurta
durata si prin faptul c sunt admonestate public.
Pentru anumite grupuri sau anumii indivizi, capriciile devin o preocupare permanent,
devin pasiuni. n aceste situaii, de cele mai multe ori capriciile devin nebunii.
Fanismul -> se refera la anumii indivizi pe care i denumim fani ai anumitor
personaliti publice.
Se manifest prin audiente mari la ntrunirile publice ale idolului. La aceste ntruniri fanii
pot fi recunoscui prin reacii de simpatie puternic sau chiar ieiri patologice (leinuri,
tahicardie). Alturi de aceste manifestri ale grupurilor sunt prezente si alt gen de
activiti care sunt extrem de bine organizate (activiti comerciale, activiti de
promovare n vederea formrii unor curente de opinie). n unele condiii grupurile de fani
pot dezvolta comportamente agresive.
Celebrarea excelentei (cultul personalitii -> n anumite domenii ale vieii sociale sau
culturale apar si se afirm, funcional sau disfuncional anumite personaliti. Acestea
devin celebre, sunt respectate sau temute de ctre o tar sau mai multe naiuni. Ex|: Hitler,
Stalin etc.
Pentru a marca prestigiul acestora, pentru a-l menine si spori, aceste personaliti
apeleaz la politici de construcie si argumentare a imaginilor. Imaginea nu se bazeaz
doar pe construcii spontane. Vorbim de o strategie de imagine. Pentru pstrarea imaginii
unei personaliti politice trebuie s existe o strategie de imagine.
Zvonurile - > prezint informaii venite din surse anonime si care sunt transmise fr un
plan anume, din aproape n aproape de cei care au cunotina de ea. Cercetrile privind
zvonul ridic problema raportului ntre zvon si adevr. Realitatea si cercetrile arat c
zvonurile pot fi false, adevrate sau o combinaie a celor dou. Este sigur faptul ca nu se
poate verifica. Zvonul este informaia care circula n afara spaiului formal (mass-media,
organizaiile guvernamentale). Probabilitatea ca zvonurile sa apar este mare n sistemele
n care opinia public nu beneficiaz de informaii sau instituiile care ofer aceste
informaii nu sunt credibile.
Zvonul este nlocuitorul tirilor importante. Ofer explicaii la ceea ce se ntmpla si
ofer predicii. Perioadele de stres, de mbuntire a sistemului economic, situaiile
tensionate favorizeaz circulaia si producia zvonurilor.
Exist trei etape n circulaia zvonurilor:
Nivelarea : etapa n care zvonul devine mai redus, mai accesibil, mai concis,
circula uor de la o persoana la alta.
1. Cizelarea zvonurilor : se modific n funcie de caracteristicile persoanei care-l preia.
n situaiile n care l transmite mai departe, individul va selecta acele elemente care
prezint interes pentru el si le va accentua.
2. Asimilarea indivizi vor aduga experienele personale, vor aduga obinuine si
interese care s corespund ateptrilor grupului din care face parte. n plan personal,
exist un anumit profil psihologic si social al individului care calporteaza (rspndete)
zvonuri. Psihologic individ cu anxietate iar sociometric individ marginal, izolat,
predispus la astfel de preocupri. Individul marginalizat apare n prim-plan ca deintor al
informaiilor preioase devenind cineva pentru o scurt perioad. Autoritile dar si
unele instituii private privesc cu seriozitate acest fenomen, impactul negativ major
manifestndu-se n plan economic si politic.

3. Isteria de mas o mulime de indivizi cuprini de o stare de team inexplicabil,

provocat de informaii greite sau credine nefondate. Aceast stare se adncete si se
extinde rapid. n cazuri extreme se transform n panic. Ex: vntoare de vrjitoare, a
teroritilor sau extrateretrilor.
Comportamentul colectiv si aciunea politic
ntr-una din lucrrile sale, Gustave LeBon abordeaz problema contiinei si aciuni
colective. Spune ca indivizii, indiferent de modul lor de viat, de aspiraii caracter sau
inteligent, n momentele n care compun o mulime sufer modificri n planul
contiinei si al comportamentului.
Situaia de mulime pentru individ l determina s simt, s gndeasc si s acioneze ntro manier semnificativ diferit dect n situaiile n care s-ar afla singuri. Bazndu-se pe
date si pe observaie, Le Bon ajunge la concluzia c emoiile si comportamentele pot fi
transmise de la o persoana la alta. Considera aceste procese ca fiind de contagiune, un
fapt comun pentru indivizii care se afl in grupuri mai mari.
Strile de contagiune presupun o sugestibilitate pronunat. n situaiile de mas,
individul ateapt configurri, idei de susinere din partea celorlali.
Disponibilitatea de a primi idei, aprobare, ncurajare, este n planul contiinei. n al
doilea rnd, procesul de contagiune presupune stimulare permanent n situaiile de mas
cu proximitate fizica ridicata. Stimularea ia forma rspunsurilor circulare, fiind puin
prezente situaia rspunsurilor interpretative. Dimensiunea critica scade. Rspunsul
interpretativ se reflecta atunci cnd decide sa acioneze.
In cazul rspunsurilor circulare acetia nu judeca si nu apreciaz aciunea fcuta de alii.
In aceste condiii oameni apreciaz greit situaiile in care se afla. Situaia de contagiune
presupune imitabilitatea. Mulimea determina in plan individual tendina puternica de a-i
imita pe ceilali care sunt in mare majoritate liderii. Eroarea individului luat ca model
poate fi considerat ca fiind un adevr pentru ca se observa ca si alii fac la fel.
Un alt autor care trateaz aceste aspecte ale imitrii este Gabriel Trade n Legile
imitaiei. n cadrul masei, tocmai datorit acestei tendine de a imita, o idee sau un
anumit comportament ce apare ntr-un anumit loc al mulimii se rspndete n progresie
geometric. Imitaia respect regula de la socialul superior spre socialul inferior n
general. n plan social imitaia are o anumit perioad de ciclitate.
Contagiunea presupune facilitarea social care determin n plan individual un plus de
curiozitate sau un grad mai ridicat de asumare a riscului.
Asumarea unor riscuri inutile n situaiile de mulime au loc pentru c individul apreciaz
c nu poate fi tras la rspundere.
Contagiunea presupune conformitate. n situaiile de izolare, individul e liber sa
gndeasc si s acioneze, dar ca parte a mulimii aceast libertate este semnificativ
redus, mulimea exercitnd o presiune puternic asupra individului, ncurajnd anumite
aciuni si descurajnd altele.
Studiul conformitii i gsete aplicabilitate n problemele sau n raporturile care se
stabilesc ntre majoritate si minoritate. ntr-un sens, majoritatea este asemnata ci ideea
de mulime si cei care nu se ncadreaz n aceasta majoritate sunt percepui ca fiind
indezirabili sau n minoritate.
Alturi de teoria lui LeBon mai putem meniona alte cteva teorii frecvent apelate atunci
cnd tratm substraturile comportamentului de mas.

 Teoria convergentei principala variabil luat n analiz este compoziia mulimii,

de obicei persoane care se aseamn sau care mprtesc n comun anumite
caracteristici, formeaz o mulime.
Teoria devenirii normelor neag prezena unor porniri non-raionale ale individului
n situaii de mas. Exist o dinamic a normelor si valorilor pe care individul o adopta
contient n funcie de caz (rspunsurile potrivite situaiei n care se afl). n funcie de
situaiile de mulime exist atitudini si comportamente diferite la nivel individual.
Cercettorii care observ mulimile sunt deseori afectai de situaiile de mas si nu pot
observa n totalitate si obiectiv acest fenomen.
Teoria deindividualizrii Ph. Zimbardo autorul acestei teorii, care prezint trei
elemente importante : anonimitatea, reducerea responsabilitii, alterarea modului n are
individul percepe realitatea.
Teoria condiionrii Neil Smelser analizeaz condiiile care determin
transformarea unor aciuni de tip raional. Condiii:
- conductibilitate structurat se refer la condiiile care evideniaz apariia unor aciuni
particulare non-raionale
- tensiuni structurale condiii ce provoac tensiuni n rndul oamenilor (srcia,
conflictul, discriminrile, incertitudinea)
- credina generalizat situaia n care majoritatea dezvolt opinii comune fat de situaia
n care se afl. Credina nu este o situaie care s pstreze caracteristicile raionalitii
- factorul precipitant un incident minor si singular amplificat prin intermediul zvonurilor
este suficient n unele cazuri pentru a declana aciuni non-raionale de mas
- modificarea pentru aciune desemneaz organizarea mulimii n forme nestructurate si
rudimentare mecanisme de control social de obicei, n situaia n care controlul social
redus poate determina aciuni non-raionale de mas
Aciuni de mas mixte
Realitatea social nu e constituit doar din aciuni raionale si non-raionale. Cele
mai multe din aciuni nu pstreaz caracteristici ale logicului sau ilogicului, raionalului
sau non-raionalului.
Aciunile non-raionale cu efecte distructive sunt cel mai des tratate n lucrrile de
specialitate. Marea majoritate a aciunilor colective au la baz o ideologie sau un set de
idei fundamentale.
Comunicarea politic si tranziia
rile Europei Centrale si de Est se angajeaz n procese de tranziie odat cu
schimbarea regimurilor de tip totalitar. Aceste societi se confrunta cu o instabilitate care
se reflect negativ la nivelul comportamentului individual si instituional. La nivel politic
de vrf asistm la o negociere simbolic ce are ca rezultat inventarea regimurilor
democratice. Avem un joc politic la care este greu de anticipat cursul, miza este puterea
iar actorii politici nu sunt foarte bine definii.
Situaiile de tranziie n general sunt surse de stres pentru individ si societate. Putem
vorbi de un stres individual si instituional. Un individ stresat comite greeli, tensiunile
sunt consecine normale.
Lipsa sentimentului de stabilitate genereaz disfuncionalitatea n ceea ce privete
funcionarea sistemului politic si economic. Aceasta lips de stabilitate are drept cauza
inoperabilitatea vechilor tipare, noile tipare nefiind suficient de adaptate.

n acesta tranziie, suportul social la nivel individual este furnizat de reeaua personal a
indivizilor (diferite aranjamente interpersonale-strategii de adaptare). Aceste strategii de
adaptare se regsesc si n planul vieii politice. Ele sunt dictate de anumite circumstane,
n general sociale si politice.
Din nefericire, aceste strategii conjuncturale de salvare a unor indivizi (actori politici sau
partide) au generat n timp o imagine negativ ->nencrederea ceteanului asupra clasei
politice. n societile de tranziie totul este incert, vechile valori sunt considerate
accidente politice, noile valori nu sunt nc structurate, perioada vizibil a tranziiei este
transferat unor instituii. Tranziia este complet n momentul n care asistm la
schimbarea mentalitilor si a comportamentelor.
Limbaj si tranziie politic
Transformrile instituiilor aduc dup sine si anumite mesaje, imagini sau
simboluri. O instituie nou va transmite altceva. Semiotica regimurilor politice este n
unele cazuri mai relevant.
Perioada de tranziie a nsemnat pentru viata politic o adaptare a unor practici
occidentale si democratice, o cretere a culturilor politice, nivelul rmnnd totui sczut.
Primii ani dup 1990 nseamn pentru discursul politic o revenire la sintagme, concepte si
practici caracteristice limbii de lemn.
Limbajul politic post-decembrist este structurat pe trei dimensiuni:
1) mesajul populist si mobilizator mesaje proprii celor aflai la guvern indiferent de
culoarea politic
2) mesaje contestatoare mesajele celor aflai n opoziie,mesaje cu referire la
democraie
3) mesaje moralizatoare caracteristice att puterii ct si opoziiei, fac referire la un
fals apel la dialog, o fals tolerant.
n ceea ce privete mesajul populist, ntlnim o serie de teme deja consacrate in ultimii 15
ani:
- unicitatea si virtuile unice ale poporului roman
- tot ceea ce se ntmpla negativ nu este din vina poporului romn
- poziia geo-strategic a Romniei
- cauzele insucceselor econ- contextul socio-politic si economic la nivel regional si global
Strategii de comunicare politic
Elaborarea unei strategii privind comunicarea politic reprezint un proces si nu o
activitate punctual. Strategia e mai mult dect un plan de lucru iar elaborarea ei
presupune parcurgerea unor etape.
Activitatea de cercetare Muli politicieni evit aceasta etap, argumentul lor fiind c ei
cunosc realitile si problemele oamenilor. n fapt, anchetele sociale, sondajele de opinie,
focus-grup-urile trebuie s reprezinte primul pas n orice demers strategic. Din nefericire,
exist numeroase situaii n care consilierul PR ncepe elaborarea mesajului fr a avea n
spate o anumit strategie. Acest demers este unul eronat, pentru ca vorbim de mai multe
mesaje, avem mai multe publicuri. Vorbim de eficienta n comunicarea politic n
momentul n care tim cu exactitate publicul int si pentru fiecare din acestea stabilim
mesajul si canalul de comunicare.
O alt situaie eronat este aceea n care creatorii publicitii politice consider ca
mesajul trebuie sa fie frumos. Mesajul trebuie s schimbe atitudini si comportamente,
trebuie s motiveze audient.

Rolul cercetrilor n elaborarea strategiei este impus de situaia n care comunicarea

politic vizeaz publicuri mari. Orice form de investigare este o form de ascultare.
Atunci cnd avem de-a face cu grupuri mici se impune ascultarea necodificat a fiecrui
individ din grup; n momentul n care grupul este mai mare ascultarea este posibil prin
intermediul a mai multe metode.
Acest demers este unul extrem de util n lumea politicii, n care politicianul trebuie s
identifice teme si probleme n rndul publicului. Unii politicieni se feresc s apeleze la
cercetri argumentnd lipsa fondurilor sau autosuficiena.
Cercetarea este singura metoda prin care adunm informaii corecte si precise despre
diferitele publicuri. Astfel putem identifica valori, credine, comportamente si nevoi.
Rezultatele acestor studii ne indic ce trebuie s spunem si cui, cum trebuie s spunem si
prin ce canal. Cunoatem aceste lucruri pentru a evita bombardarea sau suprasaturarea
grupurilor int.
Ex: discursul specializat, logic, bine argumentat vizeaz indivizi bine educai. Acest grup
int este unul redus ca dimensiuni, este deja informat iar ei sunt deja pro sau contra unei
idei.
Exista mai multe modaliti de investigare a publicurilor. O parte din aceste
modaliti sunt accesate naintea elaborrii strategiei, altele sunt puse n practic n
paralel cu desfurarea strategiei sau sunt utilizate la final n vederea evalurii.
Primul sondaj care se realizeaz naintea elaborrii unei strategii este cunoscut sub
denumirea de base-line. n baza acestuia sunt produse cifre exact, avem o reprezentare
cantitativ asupra audientei. Ulterior, aceast informaie se impune a fi completat cu
informaie calitativ (focus grupuri) care ne permit s aprofundam gusturile grupului,
identificarea sentimentelor.
Ce-a de-a doua modalitate de cercetare, care se desfoar continuu, pe parcursul
activitii se refer la sondajele periodice, n mod normal sptmnale. Aceste traking
peals au rolul de a semnala reacia publicului in situaiile de criz.
n ultima faz, post strategia, rolul cercetrii e acela de a evalua nivelul de atingere a
obiectivelor propuse, pentru c nu ntotdeauna a ctiga nseamn ca ai lucrat bine.
Tipuri de audient
Cercetarea identific publicurile. Cu ct un public este mai puin numeros cu att
mesajul, pentru a fi mai eficient, trebuie s fie mai specific.
Publicurile se divid n general n funcie de vrsta, gen, statut social, educaie, zon
geografic. n funcie de aceste caracteristici vom stabili mesajul pentru fiecare grup
int.
Pentru comunicarea politic, principiul publicului-int vizat este format din indivizi.
Alegerea publicului ostil necesit resurse consistente si timp substanial si exista
certitudinea convingerii acestora. Asupra publicului fidel vor fi transmise informaii care
s consolideze fidelitatea.

Powered by http://www.e-referate.ro/
Adevaratul tau prieten