2.2.1.

Aplomburile
Aplombul membrelor anterioare se considera normal atunci cand privite din fata,
verticala coborata din punctul spetei imparte regiunea in doua parti egale si cade la o mica distata
inaintea copitei. Apreciat din profil, aplombul normal este atunci cand verticala coborata din centrul
tuberozitatii superioare si externe a radiusului imparte membrul in doua parti egale si cade imediat
inapoia calcaielor. ( Fig. 1.)
Deviatiile fata de aplombul corect la membrele anterioare privite din profil sunt campat dinainte,
sub el dinainte, genunchi arcat, genunchi sters (de oaie) si buletura care este o deviatie inainte a
buletului.

a.Aplomb corect

Inchis
dinainte

b.

Inchis

Dechis

dinapoi

dinainte

Inchis
c.

dinapoi

Sub el
dinainte

d.

Sub el

Campat

dinapoi

dinainte

Rasucit
in afara
Panard

Campat
e.

dinapoi

Rasucit
f.

inauntru
Cagneux

Fig. 1. (a, b, c, d, e, f ) Aplomburile si defectele de aplomb la membrele anterioare si

posterioare.
Privite din fata, deviatiile fata de aplombul corect sunt: larg dinainte, (Fig. 2. a.), stramt dinainte,
(Fig. 2. b), inchis dinainte, genunchi de bou (Fig. 3. a), genunchi cambrat(Fig. 3. b), panard, canios.

a.

b.

Fig. 2.(a si b) Aplomb larg dinainte (a) si stramt dinaite (b)

a.

b.

Fig. 3.(a si b)Genunchi de bou (a) si genunchi cambrati (b)

Aplombul membrelor posterioare se considera normal cand, privite din profil, verticala ce coboara
din punctul fesei atinge jaretul, merge paralel cu tendonul si cade inapoia copitei, iar privite din
spate aceeasi verticala imparte membrul in doua jumatati egale.
Analizate din profil, deviatiile fata de aplombul corect sunt: sub el dinapoi; campat dinapoi; jarete
drepte (Fig.4); jarete sabiate si buletura.
Privite din spate, deviatiile fata de aplombul corect sunt: larg dinapoi (Fig. 5. c.), stramt dinapoi
(Fig. 5. b.), inchis dinapoi, deschis dinapoi, coate de vaca, panard si canios. (Fig. 6.).

a.
Fig.4.(a si b) Jaret drept (a) si jaret sabiat (b).

b.

Fig. 5. Aplomb normal vazut din spate (a),stramt dinapoi (b) si larg dinapoi (c).

Fig. 6. Defecte de aplomb:a. coate de vaca;b. jarete cambrate;c. canios.

2.2.2. Aprecierea mersurilor
Examenul static la cabaline trebuie completat in mod obligatoriu cu examenul dinamic, in
miscare.
Prin examenul dinamic se poate aprecia corectitudinea aparatului locomotor, sub raport
morfologic si functional, felul cum se misca razele osoase sub actiunea muschilor, succesiunea si
alternanta miscarilor, sprijinul si suspensia, intensitatea si ritmul batailor, daca membrele se misca
paralel cu planul median al corpului, amplitudinea si supletea miscarilor precum si temperamentul
animalului.
Toate aceste aprecieri se fac prin metoda libera.
Principalele mersuri la cabaline sunt reprezentate de pas, trap si galop.
Pasul este mersul natural cu viteza cea mai mica de deplasare, dar complicat prin succesiunea
miscarilor si forma bazei de sprijin. Este o alura umblata sau nesaltata deoarece corpul se afla
intotdeauna in contact cu pamantul prin doua, trei sau patru membre. In timpul unui pas complet
se aud patru batai cu urmatoarea succesiune a membrelor: daca prima miscare se face cu membrul
posterior stang, urmeaza membrul anterior stang, apoi membrul posterior drept si in al patrulea
timp membrul anterior drept.

Trapul este un mers mai energic decat pasul si mai obositor pentru animal. Trapul se
caracterizeaza prin alternanta miscarilor pe bipede diagonale. -Biped inseamna doua membre
privite, apreciate sau asociate impreuna. Trapul este o alura saltata care se executa in doi timpi si
se aud doua batai date succesiv de cele doua diagonale.
Galopul este un mers natural saltat in care calul poate sa se deplaseze cu viteza cea mai mare. In
timpul unui pas complet se aud trei batai: prima bataie este facuta de un membru posterior, a doua
bataie de bipedul diagonal corespunzator si a treia bataie de celalat membru anterior. A doua
bataie data de bipedul diagonal este cea mai puternica.
Mersuri frumoase si mersuri defectuoase. Mersul la cal este frumos cand ritmul miscarii este
uniform, razele osoase oscileaza in planuri paralele cu planul median, miscarile sunt libere,
articulatiile se inchid si se deschid complet, bataile sunt usoare iar impulsia data de membrele
posterioare este energica.
Principalele defecte ale mersului sunt:
-mersul inalt, cand membrele sunt ridicate de la sol iar la cele anterioare se observa actiunea
genunchiului. Este elegant si energic, evita poticnirile dar este obositor si nefavorabil vitezei;
-mersul jos, la care, membrele se ridica foarte putin de la sol, uneori copita este tarata cu fruntea
pe pamant. Se observa la caii batrani si obositi sau la cei cu gatul orizontal si predispune la
poticnire;
-mersul leganat, cand oscilatiile laterale ale corpului sunt prea ample, datorita largimii exagerate a
bazei de sustinere. Se observa la caii buestrasi, deasemeni la unii cai grei cu aplomburi largi;
-mersul lopatat cand copitele, in miscare, descriu un arc de cerc in afara. Se observa la caii cu
defecte de aplomb, cu copite mari si plate;
-mersul impleticit, cand copitele descriu un arc de cerc inauntru. Se observa la caii cu defectul
panard si expune membrele la coseala;
-mersul incrucisat, cand membrele din stanga se aseaza pe o singura linie cu ale celor din dreapta.
Este obositor si determina un echilibru putin stabil;
-mersul spetit, cand miscarile spetelor sunt limitate si pasii scurti;
-mersul lenes este lipsit de vioiciune si denota obosela, batranete sau lipsa de temperament;
-mersul tacanit, atunci cand se aude un zgomot particular produs de lovirea membrelor anterioare
de catre cele posterioare. Se observa si la caii cu membrele lungi si trunchiul scurt, la caii cu
spinarea si salele convexe;
- schiopatura este un mers particular care se observa cand animalul are un picior bolnav si evita
sprijinul sau acesta are loc incomplet.