PIATA CAPITALULUI

1.1. Piata financiara

Piata financiara este mecanismul prin care activele
financiare sunt emise si introduse in circuitul economic. Pe
piata financiara se efectueaza tranzactii cu titluri de
valoare (in special actiuni si obligatiuni) intre emitentii si
posesorii de titluri, pe de o parte, si detinatorii de capital
banesc, pe de alta parte.
In sens restrans, piata financiara e reprezentata de piata
titlurilor financiare. Piata titlurilor financiare e aceea in care se
cumpara si se revand active financiare, fara a fi schimbata natura
lor. In cea mai simpla forma a sa reprezinta o relatie directa intre
detinatorul si utilizatorul de fonduri.
Notiunea de activ este abordata din mai multe puncte de
vedere.
In plan juridic, activul este definit ca totalitatea drepturilor cu
continut economic, aflate in patrimoniul unei persoane fizice sau
juridice. Ca universalitate juridica, activul patrimonial cuprinde
drepturi reale, care poarta asupra unor bunuri corporale sau
necorporale
si
drepturi
de
creanta, care
confera
titularului, creditorul, prerogativa de a pretinde unei persoane
determinate, debitorul, efectuarea unei prestatii.
Ca notiune contabila, activul reprezinta o parte a bilantului ce
desemneaza marimea mijloace-lor de care dispune o firma pentru
desfasurarea activitatii sale. In componenta activului intra bunuri
corporale (active tangibile : pamant, cladiri, produse), bunuri
necorporale
(active
intangibile
:
brevete, marci
de
comert), drepturi patrimoniale consacrate in titluri de valoare
(actiuni, cambii), alte drepturi banesti, precum si bani in
numerar si in cont.
In sens economic, activul desemneaza un bun care are
valoare pentru detinatorul sau.
Activul poate reprezenta :
o valoare de schimb, atunci cand
marfa, serveste la obtinerea unui alt bun;

bunul, privit

ca

 o valoare de investitie, cand bunul este folosit nu pentru

consum curent ci pentru valorificarea economica, adica pentru
producerea de venituri in viitor.
Sintetizand, vom considera activul ca un bun apartinand unei
persoane si care poate fi valorificat in activitatea economica.
In raport cu natura procesului de valorificare, activele sunt de
doua tipuri:
activele reale - sunt constituite din bunuri corporale
(tangibile) sau incorporale (intangibile) care, integrate in circuitul
economic genereaza venituri in viitor sub forma de
profituri, rente, chirii;
activele financiare - sunt materializate in inscrisuri (harti
sau inregistrari in cont), care consacra drepturi banesti ale
detinatorului lor, precum si drepturile acestuia asupra unor
venituri
rezultate
din
valorificarea
activelor
respective
(dobanzi, dividende).
Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al
activelor reale si ele releva caracterul dual al economiei de piata :
- economie reala, respectiv procese materiale de producere a
bunurilor si serviciilor necesare pentru consumul individual sau
pentru reluarea productiei ;
- economie simbolica sau financiara adica procese de tip
informational, reprezentate de miscarea banilor si a hartiilor de
valoare.
In mod corespunzator, capitalul, in sensul de activ care se
valorifica in timp, poate fi privit sub forma capitalului real si a
capitalului
financiar.
Contrafata
financiara
a
capitalului
real, activele financiare, reprezentate de bani si o multitudine de
titluri, joaca un rol hotarator in miscarea generala a capitalului in
economia moderna; in calitate de forma financiara a unor active
reale, acestea asigura reglarea vietii economice, reproductia
capitalului real 949f56j , productiv; in calitate de capital financiar
ele tind sa se valorifice in mod autonom[1].
Activele financiare se pot clasifica in doua mari categorii:

 active bancare, rezultate din operatiunile specifice bancilor

si institutiilor asimilate; ele nu au caracter negociabil, dar
prezinta un grad ridicat de siguranta (risc redus);
active financiar nebancare, rezultate din operatiuni de
investitii (plasament) si care sunt concretizate in titluri de valoare
cu caracter negociabil.
Titlurile financiare reprezinta modul de existenta a activelor
nebancare si pot fi definite prin cateva elemente. Titlurile
financiare sunt titluri de valoare ce dau dreptul detinatorilor lor investitorii - de a obtine, in conditiile specificate in titlu, o parte
din veniturile viitoare ale emitentului.
Totalitatea titlurilor financiare ce fac obiectul tranzactiilor pe
piata de capital, in speta la bursa, se mai numesc produse
bursiere.
Se impart in trei mari categorii[2]:
titluri primare (titlurile financiare, in sens restrans) sunt cele
emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului
propriu - numite si instrumente de proprietate si cele folosite
pentru atragerea capitalului de imprumut - numite si instrumente
de datorie[3];
titluri derivate sunt produsele bursiere rezultate din
contracte incheiate intre emitent si beneficiar si care dau acestuia
din urma drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumita
scadenta viitoare, in conditiile stabilite prin contract[4].
Produsele sintetice rezulta din combinarea de catre societatile
financiare a unor active diferite si crearea pe aceasta baza a unui
instrument de plasament nou. Produsele sintetice pot fi realizate
prin combinarea de contracte futures de vanzare si
cumparare, de optiuni put si call, precum si intre diferite tipuri
de futures si optiuni.
Piata
de
capital
(valorilor
imobiliare) reprezinta
ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza
transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital
(investitori) catre cei ce au nevoie (emitenti, investitori), cu
ajutorul unor instrumente specifice ( valori mobiliare )[5] si prin
intermediul unor operatori specifici (societatile de servicii de
investitii financiare ).

Piata de capital reprezinta o piata specializata unde se

intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active
financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre
o
piata
pe
care se
tranzactioneaza in
mod liber
valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol
principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice)
care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care
urmaresc plasarea profitabila a
acestor capitaluri;
aceste
fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce
sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de
investitii.