Partea I.

HIDROTERMOTERAPIA

~I

APLICATllLE El
'

1.1. Hidrotermoterapia - generalita~i

Hidrotermoterapia este un domeniu al medicinii fizice, in care, se urmare~te realizarea
unor schimburi de energie calorica, intre organism ~i diverse medii, fn scopul obtinerii unor
reactii de adaptare ~i a unor efecte asupra aparatelor ~i sistemelor organismului uman.
Aceste schimburi calorice utilizeaza ca vector, in cele mai multe cazuri, apa, la care, in
unele situa\ii, se adauga gaze (dioxid de carbon, sulf, ~.a.), saruri minerale, substante
vegetale special pregatite, astfel incat sa actioneze prin factori fizici (in principal,
temperatura, eventual factori mecanici sau chimici) asupra organismului uman. Uneori
vectorul purtator de energie calorica este diferit de apa, ca in cazul termoterapiei uscate. fn
general, hidrotermoterapia este o terapie nespecifica care actioneaza asupra intregului
organism.
Factorii activi care actioneaza in cadrul procedurilor de hidrotermoterapie sunt:
factorul termic,
factorul mecanic,
factorul chimic.
fn func\ie de temperatura factorului terapeutic folosit, poate fide:
crioterapie -temperatura in jur de de O grade Celsius,
hidroterapia propriu-zisa - temperatura intre 5 - 40 grade Celsius,
termoterapia - temperatura intre 40 - 80 grade Celsius; se folosesc vaparii de
apa, nisip, namol, parafina.
Excitantul mecanic care actioneaza la nivelul corpului poate fi exprimat, in cazul
procedurilor de hidrotermoterapie, prin :
presiunea apei asupra corpului,
inaltimea coloanei de lichid,
inaltimea de la care cade apa asupra organismului,
masa totala de apa cu care va lua contact organismul.

1.1.1.Bazele fizice !ji fiziologice ale hidroterapiei

Apa a fast utilizata ca vector principal de transport a energiei termice spre organismul
uman, in primul rand datorita proprietatilor fizice i fiziologice specifice, i anume:
capacitatea termica mare (o cantitate mica de apa transporta cantitati mari de
caldura),
termoconductibilitatea mare - de 25 de ori mai mare decat a aerului,
temperatura de indiferenta mare - in medie, 33-34C (fata de temperatura de
indiferenta a aerului, de 20-22C).
Temperatura de indiferen1a a unui mediu reprezinta temperatura la care schimburile
calorice, intre organism i mediul respectiv, sunt minime. Nu exista o temperatura la care
schimburile de caldura intre organism i mediu sa fie nule, atata timp cat organismul este viu
9i produce continuu caldura, rezultata din activitatile permanente ale aparatelor i sistemelor.
Fiecare mediu are insa o temperatura la care aceste schimburi sunt minime, deci efortul de
adaptare al organismului la ace! mediu este minim, i aceasta temperatura este temperatura
de indiferenta. specifica lui : pentru aer este 20 - 22 C iar pentru apa este 33 - .34 C.
Oeoarece temperatura de indiferenta a apei este foarte aproape de temperatura periferica a
corpului uman, apa este suportata cu LI$Urinta ca vector in cadrul procedurilor de

hidroterapie. in determinarea temperaturii periferice medii a organismului uman, $i in relatia

acesteia cu apa, sunt determinanti cativa factori fiziologici:
Starea de nutritie a organismului (grosime stratului adipos),
irigatia tegumentului - nivelul mediu al acesteia,
consecutivitatea actiunii termice - dupa cald, senzatia de rece.

1.1.2.Funcfiile tegumentului
Tegumentul are mai multe functii care joaca un rol deosebit in hidrotermoterapie. Ele
sunt urmatoarele:
Tegumentul are o bogata retea vasculara care prezinta o dinamica vasculara foarte
accentuata. Reactiile vasculare de vasodilatatie ~i vasoconstrictie sunt foarte prompte, ~i
conduc la aparitia diverselor efecte, fiziologice ~i terapeutice, specifice procedurilor de
hidrotermoterapie.
Tegumentul are o re\ea de receptori, in deosebi senzitivi, foarte bogata pentru toate
tipurile de sensibilitati.
Tegumentul este un organ de schimb de caldura cu mediul ambiant, caldura rezultata in
cea mai mare masura, din procesele metabolice permanente, pe baza carora sunt
intretinute functiile vitale ale organismului.
La nivelul tegumentului, se produce secretia sudorala, proces integrat func~iilor de
termoreglare. Prin aceasta secretie sudorala se elimina metaboli\i ~i in plus, este
influentat, in foarte mare masura, metabolismul apei. Relatiile intre volumele
organismului se coreleaza, interesand inclusiv resorbtia diferitelor esxudate in anumite
zone (ex. articulatii).
Tegumentul are un rel important in imunitate. Sistemul reticulo-histiocitar din piele are un
rol de aparare deosebit, la nivelul lui fiind activate reactii imune specifice ~i nespecifice.
Procedurile de hidrotermoterapie ac\ioneaza la nivelul mai multor tipuri de tesuturi ~i
structuri anatomofunctionale din organism. Procedurile activeaza reactii la nivelul nervilor
periferici, a musculaturii vaselor, a mu~chilor, activeaza mecanismele de reglare in general;
astfel, procedurile de hidrotermoterapie pot fi considerate ca reprezentand o terapie de
reg Iare.
Excitatia termica, exercitata asupra organismului prin metodele de hidrotermoterapie, are
urmatoarele efecte asupra organismului :
in general, impactul factorului termic rece declan~eaza eliberarea de substante
histaminogene, care actioneaza stimuland fibrele nervoase simpatice,
factorii calzi actioneaza prin eliberarea de acetilcolina, care stimuleaza fibrele nervoase
parasimpatice;
un rol deosebit ii are mecanismul complex de transport al caldurii ~i actiunea profunda a
acesteia asupra organismului uman.
Actiunea profunda a caldurii depinde de mai multi parametri fizici, ~i anume de:
1. viteza de patrundere a caldurii - la randul ei, aceasta este propof1ionala cu:
o temperatura mediului - direct propoftionala - pentru baie, depinde de temperatura
apei din baie,
o i invers propof1ionala cu grosimea tegumentului ~i a structurilor subiacente;
2. mentinerea constanta a temperaturii - care depinde foarte mult de :

0
conditiile anatomice locale - de ex., la nivelul mu~chilor, caldura profunda
inmagazinata este mai mare, de~i sunt bine vascularizati;
3. scaderea temperaturii la nivelul structurilor organismului uman este .mai lenta, daca
temperatura baii este mai mare ~i daca este mentinuta.
Actiunea excitatiei mecanice asupra organismului, in timpul procedurilor de
hidrotermoterapie, este complexa :
Actiunea de impingere in sus - conform legii lui Arhimede, munca depusa de organism In
sensul Tmpingerii coloanei de apa va fi mai mica (u~urand efortul unui mu~chi mai slab),

dar munca depusa contra coloanei va fi mai mare. Oeci, imersia poate fi utilizata ca factor
facilitator.
Presiunea hidrostatica dezvoltata pe zonele compresibile - un segment in imersie va
suferi o compresie din partea mediului, care va determina scaderea circumferintei sale $i
creterea presiunii in interiorul acestuia; de ex., scade circumferinta toracelui $i cre$terea
presiunea intratoracica, cu efect asupra organelor intratoracice, acela$i lucru la nivelul
abdomenului cu cre$terea consecutiva a intoarcerii venoase. Presiunea actioneaza $i la
nivelul trenului inferior, prin cre$terea intoarcerii venoase $i scaderea volumelor sanguine
la nivelul extremitatilor inferioare.
Efectele excitatiei mecanice exercitate de procedurile de hidrotermoterapie se exprima $i
la nivelul aparatelor $i sistemelor. astfel:
La nivel respirator, la temperatura de indiferenta sau la temperatura mai mare se
produc:
scaderea tensiunii la nivelul tesutului elastic pulmonar, ceea ce se constituie intrun handicap pentru bolnavii cardiaci, la care apar conditiile stazei pulmonare, $i astfel,
datorita deturnarii unei cantitati mari de sange, scade consecutiv circulafia coronariana
(efect cu atat mai important, cu cat temperatura apei este mai mare);
alterarea schimburilor de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare;
scaderea excitabilitatii centrului respirator i modificari in dinamica respiratorie.
Din punctul de vedere al circulatiei, consecintele temperaturii i presiunii ridicate a
coloanei de apa se rasfrang :
la nivelul circulatiei venoase - cre9te circulatia venoasa, in special in venele cave,
la nivelul cordului - cre$te frecventa cardiaca $i ampliatia ventriculara, datorita
creterii intoarcerii venoase,
la nivelul rezistentei vasculare periferice, care va scadea prin vasodilatatie; de
asemeni, transferul de caldura relaxeaza peretii vasculari; valoarea TA diastolice (TAd),
care este data in principal, de rezistenta vasculara periferica (RVP). este cu atat mai
crescuta cu cat RVP este mai mare: in cazul nostru, sub actiunea apei calde, TAd scade
prin scaderea RVP;
la nivelul extensibilitatii vaselor, care va fi marita.
Modificarile metabolice induse de excitatia mecanica se manifesta pe doua cai :
prin modificari de circula\ie ale fluxului sanguin: datorita accelerarii ritmului i fluxurilor
sanguine, crete coeficientul circulator in periferie,
prin modificari respiratorii: creite ii coeficientul respirator in periferie.
Uneori, procedurile de hidroterapie beneficiaza de factori mecanici adaugati :
micarea apei, sub forma de :
o valuri,
o curgere continua,
o turnari.
o dUUri,
0
vartejuri;
manopere mecanice ca: percutii. fric\iuni, periaj (periaj uscat sau sub apa);
bulele de gaz :
o pot fi de bule aer, oxigen, dioxid de carbon, ii
o devin importante datorita actiunii mecanice foarte fine la nivelul tegumentului. prin
stimularea directa a circulatiei i a sistemului nerves periferic (mecanism reflex de
stimulare a circulatiei);
in general, curentul de aer poate determina stimularea termina\ii!or nervoase ii
modificarea functiilor tegumentului.
Exista i posibile asocieri cu excitatia chimica, in functie de ce se adauga apei de baie :
o rol stimulant - cand in apa de imersie se adauga decocturi ale unor plante medicina!e,
o rol iritant - cand in apa de imersie se adauga anumite substante/plante (ex. hrean,
mutar),
o ro! astringent (decoct de coaja de stejar, sau sapun de potasiu),

___________

,........

--

--

- -- - - - -

--

------

----------~----===-~---

- ---- -

in general, autorii sunt de acord ca rolul chimic al procedurilor de hidroterapie este puiin
important ;;i ca, eel mai important este rolul termic.

Transmiterea excitatiei de la nivelul tegumentului, la nivelul diverselor aparate ~i sisteme,

se realizeaza prin :
mecanism nervos: informatia primita de la receptorii tegumentari ajunge la hipotalamus,
~i la acest nivel, se elaboreaza un raspuns;
mecanism hormonal ~i umoral: rol deosebit fl joaca tiroida, hipofiza ~i suprarenala;
prin modificarile temperaturii sangelui.

1.1.3. Acfiunife procedurilor de hidroterapie asupra

organismului uman, precum $i asupra funcfiilor acestora

organelor

$i sistemelor

1. Actiunea procedurilor de hidrotermoterapie asupra sistemului nerves periferic este

complexa.
Factorul termic rece actioneaza,in doua faze :
o initial cre~te u~or sensibilitatea la nivelul nervilor periferici,
o iar daca persista suficient, face ca sensibilitatea sa scada pana la
anestezie.
Factorul termic cald actioneaza, ~i el, fn doua faze :
o ini1ial cre~te excitabilitatea (ex. proceduri de incalzire a mu~chiului),
o apoi, daca ac1iunea este prelungita, apare efectul sedativ.
Factorul eel mai important care ac1ioneaza asupra nervilor periferici nu este temperatura
excitantului, prin ea fnsa~i, ci diferenta fntre temperatura excitantului 9i tegument: cu cat
gradientul (diferenta) de temperatura este mai mare, impactul va fi mai putemic pentru ca
afluxul de caldura va fi mare.
2. Actiunea procedurilor de hidrotermoterapie asupra sistemului nervos central
Se obtin efecte calmante prin folosirea de factori termici calzi, sau efecte excitante prin
folosirea factorilor termici reci.
3. ;\~~ljnea p..r~~or de hidrotermoterapie asupr~-~~!~mulb!L_~J!g,tlator
(f actorul term_sreQg ac\ioneaza in trei faze :
----Jnlfal, declarn~eaza f~noJTlen_L!!J:!e vasoconstrictie, care dureaza 1 --:_2 mim@,__
- faza a II-a - vasodilata\ia prin li1P9remie aaiva(cu tonus pastrat}, care are rolul
de a preverii ischemierea zonelor, compenseaza lipsa prelungita de sange,
faza a Ill-a - staza: sangele stagneaza viteza de circulatie scazand foarte n:iult,
cre~Te-exagerafschimbuTsange-gaze ~i sange-tesuturi {sangele este spoliat de
oxigen 9i incarcat cu dioxid de carbon), iar tegumentele devin cianotice.
Factorul termic cald determina o reactie dermo-vasculara in trei faze :
vasoconstric1ie reactiva, foarte scurta 10 - 20 secunde,
hiperemie activa datorita dilatatiei,
hiperemie pasiva, niciodata cianotica, intotdeauna ro9ie.
Dilatatia la rece din faza a 11-a este o reactie determinata de mai multe elemente :
eliberarea de histamina fn tegument,
paralizia vasomotorie,
contrac1ia concomitenta a arteriolelor i venulelor,
cre$terea metabolismului 9i a schimbului de gaze, care conduce la coloratia
cianotica.
I

Reac1iile vasculare la nivelul diferitelor sectoare difuzeaza dupa urmatoarele reguli :

Reac\ia consensuala a vaselor de pe intregul tegument, la excitanti aplicati pe suprafe\e
!imitate - legea Ottfried-MO!ler: Daca excita\ia termica se exercita pe suprafe\e !imitate,
vasele de pe Tntregul tegument vor reac\iona consensual.

Ex : in cursul aplica\iei de parafina la nivel lombo-sacrat, este necesara acoperirea

pacientului pana sub barbie, pentru a nu pierde caldura prin evaporare sau convectie, la
nivelul altar zone ale suprafe\ei tegumentare.
Reactia consensuala ac\ioneaza $i asupra mucoaselor, datorita existentei rela\iei directe
intre vasculariza\ia tegumentului $i a mucoaselor de continuitate - legea Brown-Sequard.
Reactia antagonista la nivelul circula\iei organelor interne - mcanismul (legea) DastreMorat
Ex : Un excitant termic rece determina vasoconstrictie tegumentara, volumele de sange
var fi impinse spre viscere determinand cre$terea fluxului sanguin, a diametrului vaselor $i a
vitezei de circula\ie a sangelui in organele interne.
Exceptie fac vasele cerebrale, renale, bron$ice, ca $i arterel~ coronare care raspund
mereu consensual cu tegumentul, datorita reflexelor cuti-viscerale. In acest caz functioneaza
regula reac\iei antagonice intre cele doua mari rezervoare sanguine ale corpului uman
(mecanismul Hauffe ) :
o un mare bazin este reprezentat de: tegumente, musculatura striata, organe cu
vasculariza\ie terminala,
o alt bazin este reprezentat de circulatie profunda.
Acela$i lucru, dar in sens invers, se intampla pentru factorul termic cald : vasodilata\ia
periferica face ca necesarul suplimentar sanguin sa fie preluat din circula,ia profunda, din
viscere, care var suferi vasoconstrictie, cu scaderea diametrului vascular $i a vitezei de
circula\ie sanguine.
Reac\ia consensuala dintre tegument $i organele din metamerul corespunzator mecanismul KIRICINSKY - Ex:
o vasculariza\ia bra\elor ac\ioneaza corespunzator cu teritoriul coronarian,
o vasculariza\ia scalpului actioneaza consensual cu vasculariza\ia cerebrala,
o teritoriul tegumentar abdominal ac\ioneaza consensual cu organele digestive
corespunzatoare.
lntroducerea bratelor, antebra\elor, mainilor in baie calda determina vasodilata\ie
tegumentara la aceste nivele: aceata vasodilatatie tegumentara va activa circulatia coronara,
iar vasodilatatia coronara are rol in intreruperea spasmelor coronare, deci a crizelor
anginoase. Spasmele gastrice, biliare 9.a. se trateaza prin aplicarea factorului cald pe
tegumentul corespunzator organului afectat.
Mecanismul mobilizarii depozitelor sanguine
Exista organe de depozit sanguin : ficat, splina, plex venos subpapilar care sunt .mobilizate"
cand este nevoie de un apart suplimentar fn periferie (ex: vasodilatatie puternica datorita
aplicarii procedurilor hiperterme).
Parametrii circulatori care se modifica in timpul procedurilor de hidrotermoterapie, $i de
care este bine sa se tina cont, sunt:
rezisten\a vasculara periferica,
viteza de circulatie a sangelui,
viteza undei pulsatil - crete la aplicatia factorului termic cald,
travaliul cardiac - exprimat prin minut-volum, care este produsul dintre frecventa cardiaca
i volumul-bataie,
tensiunea arteriala, atat cea maxima (sistolica - TAs), cat $i cea minima (TAd):
o TA sistolica variaza datorita :
modificarii capacitapi de dilatatie a aortei (crete la factor termic cald),
modiftcarii minut-volumului (cre9te la factortermic cald);
o TA diastolica - determinata de rezistenta vasculara periferica (RVP).
Exista o reactie diferita a amplitudinii tensionale ( TAs - TAd ) sub actiunea factorului
termic:
la cald: amplitudinea crete ( TAs cre$te, TAd scade)
la rece: amplitudinea scade (TAs constanta sau cre9te foarte putin, TAd crete foarte
mult prin vasoconstrictie periferica).
La nivelul sangelui, efectele procedurilor de hidrotermoterapie sunt multiple ~i se exprima la
mai multe nivele:

asupra masei sanguine:

o la rece, apare hemoconcentratie,
o la cald, apare hemodilutie;
coagulabilitatea sanguina:
o la rece scade,
o la cald cre~te;
variaza concentratia unor substan\e din sange:
o la rece, pH-ul deviaza spre acid,
o la cald, pH-ul crete (alcalinizare);
celularitatea sanguina :
o la rece poate fi cvasinormala,
o la cald leucocitele cresc, iar la fierbinte scad.

4. Actiunea asupra sistemului respirator

Baile reci determina aparitia tremuraturilor. Oaca capacitatea lor este depa~ita, apare
termoreglarea chimica : organismul arde substantele energetice de depozit pentru a produce
caldura. Apare un consum de glucide ~i lipide, implicate in producerea de caldura, dar
reactiile catabolice implica ~i o cre~tere a consumulu~ de oxigen ~i. implicit, o cre~tere
cantitatii de dioxid de carbon rezultata din arderi, ceea ce necesita un aport gazes (aerie)
crescut: reflex, subiectul supus baii reci f~i accelereaza ritmul respirator, astfeli va cre~te
debitul respirator, in principal prin creterea volumelor respiratorii.
In cazul bailer fierbin\i, datorita vasodilata\iei periferice, cresc mult atat minut-volumul
sanguin, cat ~i respirator. Hiperventilatia va produce alcaloza, fenomen care antreneaza ~i el
un consum metabolic mare.
5. Actiunea asupra sistemului muscular
La stimul rece, tonusul muscular crete, in general. Se folosesc aplicatii scurte cu efect
stimulativ, dar ~i aplicatii lungi cu efect inhibitor asupra tonusului muscular exagerat
(rigiditate, contractura).
La stimul cald, tonusul muscular scade ~i acest aspect se coreleaza cu efectul sedativcalmant.

6. Actiunea asupra termoreglarii

Componenta fizica a termoreglarii se bazeaza pe schimburi calorice intre organism ~i
mediu, realizate prin patru mecanisme fundamentale. Termoreglarea chimica este
determinata de accelerarea proceselor metabolice care au loc la nivelul musculaturii
scheletice i/sau a ficatului.
Oaca pacientul este supus actiunii unor temperaturi inalte, ca in cazul aplicatiilor
generale cu factor termic cald/fierbinte, sunt foarte importante mecanismele de pierderi de
caldura:
evaporarea :
la nivelul pielii, prin secretie sudorala i perspiratie insensibila,
la nivelul mucoasei respiratorii;
declan9area sudora~iei i a polipneei (cre9te ventila~ia, cre~te evaporarea de la nivelul
mucoasei respiratorii);
scaderea metabolismului bazal;
vasodilatatia activa periferica (reflexa).
Actiunea temperaturilor joase in aplicatii generale, este corelata cu scaderea pierderilor
de caldura - gradientul termic este inversat.
Limitarea pierderilor de caldura se face prin :
anemierea zonei : scaderea fluxului sanguin in zona respectiva, in care exista contact
direct cu mediul rece, ceea ce diminueaza cu pana la 70% pierderea de caldura
(mecanism benzii Esmarck),
vasoconstrictie - din cand in cand, apare hiperemia pasiva compensatorie, pentru ca
organismul se apara contra fenomenelor de ischemie cronica.

Aplicatiile locale reci au urmatoarele efecte :

racirea profunda de durata - mecanismele implicate sunt vasoconstrictia $i scaderea
debitului sanguin;

anestezia regional - factorul local rece determina scaderea excitabilitatii asupra

receptorilor, dar $i scaderea conductibilitatii la nivelul nervilor periferici;
efectul psihic - apare un efect de inviorare, dorinta de mi$care, are un efect stimulativ.
Aplica\iile locale calde/fierbin\i au urmatoarele efecte :
incalzirea moderata mai scurta pentru ca, in ciuda vasodilata\iei, cre$terea torentului
sanguin are $i rol refringent;
efectul sedativ, corelat $i cu efectul psihic.
7. Ac\iunea asupra metabolismului
Procedurile reci declaneaza termoreglarea chimica: crete rata metabolismului glucidic
$i lipidic, crete consumul de oxigen $i eliberar"ea de dioxid de carbon.
Aplica\iile foarte reci i foarte lungi genereaza procese catabolice, care epizeaza
rezervele glucidice i lipidice, actionand apoi asupra celor proteice, inclusiv cele
constitutionale, crescand eliminarile azotate (rezultate din reac\iile catabolice proteice).
Procedurile calde (38 - 40 C) genereaza 0 cre$tere U$Oara/medie a metabolismului.
Procedurile fierbin\i declan!}eaza o cre$tere importanta a metabolismului, cu consum
accentuat de oxigen, cu antrenarea celor trei metabolisme $i cu cre!}terea eliminarii dioxidului
de carbon. Pe acest fapt se bazeaza folosirea procedurilor fierbin\i la scaderea in greutate a
subiec\ilor sanatO$i.
8. Ac\iunea asupra secre\iilor este complexa, variind in func\ie de tipul de secre\ie studiat.
Secre\ia sudorala depinde de :
tipul de procedura i?i intensitatea ei,
ingestia de apa rece - declan$eaza constrictii la nivelul mucoasei gastrice $i
accentueaza dilatatia activa cutanata antagonista (mecanism Dastre-Morat); ingestia
lichidului rece determina o accentuare a transpiratiei $i a pierderilor de caldura.
Secre\ia sudorala reprezinta $i un factor depurativ, deoarece exista posibilitatea eliminarii
de produ$i toxici, rezulta\i prin procese patologice ca: icter, diabet zaharat, uremie, intoxicatii,
afectiuni microbiene.
Diureza - de obicei, factorul termic ac\ioneaza la Tnceput, in sensul de cre$tere a
diurezei, dar daca factorul cald ac\ioneaza in continuare, o data cu cre$terea sudora\iei,
scade diureza (excesul se elimina pe alta cale).
Echilibrarea secre\iei gastrice
Procedurile calde au efect de hiperclorhidrie, iar cele reci de hipoclorhidrie. lngerarea, in
timpul crizelor de ulcer, a unor lichide reci determina vasoconstrictie i hipoclorhidrie.
Secre\ia biliara este influen\ata de proceduri alterriante cald/rece, iar spasmul de organ
(criza diskinetica spastica, respectiv colica biliara) este influen\at de proceduri locale calde

/.1.4 Reguli generale de aplicare a procedurilor de hidrotermoterapie

Sunt foarte multe, dar esentiale sunt trei, iar nerespectarea lor pune sub semnul intrebarii
rezultatele.
1. Procedurile reci nu se aplica niciodata pe tegumente reci, ci necesita o prealabila
incalzire.
2. Tnaintea procedurilor, mai ales a celor calde, e bine sa se puna comprese reci pe cap
~i/sau gat(ceafa).
3. La finalul oricarei proceduri calde este nevoie de o scurta procedura de racire.
Procedurile de hidrotermoterapie nu sunt indicate, in nici un caz de insuficienta, de orice
fel. Se pot aplica in afec~iuni cronice compensate, sub tratament eficient. in' programul

complex de recuperare, pe parcursul unei zile, este de dorit sa se aplice dimineata. dupa o
masa U$Oara, sau inaintea pranzului cu 1-2 ore.

1.2. Termoreglarea
Din punctul de vedere al mecanismelor complexe de termoreglare, organismul uman are
doua zone:
centrala - cu temperatura cvasiconstanta,
periferica - compusa din structura tegumentara i subtegumentara, care participa
direct la schimburile calorice cu mediul.
Schimburile de caldura organism - mediu se realizeaza prin intermediul a patru
mecanisme fundamentale :
conduc\ia - transfer de caldura din aproape In aproape,
convectia - transfer de caldura prin fluide, datorita circula1iei acestora - transferul
convectiv poate fi intern (transfer realizat de sange) sau extern (transfer realizat de
aer),
iradierea (radia\ia) - organismele vii produc caldura sub forma de infrarou,
evaporarea.
Tegumentul dispune de doua mecanisme esentiale, implicate In mecanismele de
termoreglare:
are capacitatea de a varia factorul convectiv, datorita circula\iei periferice, care are un
comportament particular, permi\andu-i sa angreneze o cantitate mai mare sau mai mica
de sange prin vasodilata\ie/vasoconstric\ie, variind astfel cantitatea de caldura implicata
fn schimbul de caldura organism - mediu,
variatia factorului evaporativ - secreiia glandelor sudoripare poate fi modulata dupa
necesitatile reale de schimb.
Perspiralia insensibila este o functie normala a oricarui organism, actionand indiferent de
temperatura din mediu.
Secreiia sudorala intra In functie numai cand temperatura depa~e~te un anumit prag.
Zona periferica, tegumentara ~i subtegumentara, are func\ii foarte importante :
Roi de tampon termic - temperatura centrala trebuie sa ramana permanent Constanta,
datorita necesitatii mentinerii funqiilor vitale, procesele metabolice impunand o anumita
desfa~urare i o anumita temperatura. Zona periferica preia i elimina excesul de
caldura, urmarind sa intretina o temperatura constanta la nivelul nucleului.
Roi de izolator caloric variabil - este dependent de amplitudinea retelei vasculare
periferice.
Vasculariza\ia cutanata are capacitatea de a varia foarte mult. Cand vasodilataiia preia o
cantitate mai mare de caldura, rolul de izolator termic scade foarte mult. Deci, in conditii de
cald rolul de izolator se pierde, iar tegumentul are rol de "pierzator" de caldura.
Cand se produce vasoconstric\ie, re\eaua se strange foarte mult, cantitatea de sange
scade foarte mult, iar zona tegumentara i subcutanata devine izo!ator termic.
A~adar, rolul de izolator termic poate fi funciional sau nu.
Functie de comutator al tesutului adipos - este convergenta cu func\ia anterioara.
in condiW de frig, tegumentul comuta cu iesutul adipos. La vasodilata\ie se pierde ro!ul
izolator al tesutului adipos.
Functia de receptor caloric
La nivelul tegumentului exista statia de recep\ie a informatiilor pentru temperatura.
Receptorii care sunt implicati in mecanismele termoreglarii sunt de douacategorii:
o receptori specifici pentru temperatura : Ruffini pentru cald, Krause pentru rece,
o exteroreceptorii - ac\ioneaza in contextul func\iei generale de recep\ie: sunt receptori
mecanici.
Percep\ia cald - rece la organismul uman
Percep~ia cald - rece este diferita in funciie de :

Percep\ia este influen\ata de viteza modificarilor de temperatura; este mai greu de

suportat varia\iile de temperatura, mai ales cu viteza mare, decat temperaturi scazute.
Pragul de perceptie :
o Pentru cald
Semnifica o varia\ie de aproximativ 0,001C/unitate de suprafata. Functioneaza numai
Tntr-un interval de temperatura: maxim 40-45C, minim 20-25C.
o Pentru rece
Semnifica o variatie de apraximativ 0,004C/unitate de suprafa\a. lntervalele in care
func\ioneaza sunt: maxim 35-34C, minim 27-16C. 0 variatie mai mare de 0,004C nu
determina senzatie de rece, ci de cald, datorita efectului paradoxal.
Perioada de actiune a stimulului
Este de eel pu\in 3 secunde, perioada minima de ap!icare pentru factorul termic cald. In
acest interval are lac un transfer termic de 0,00015 calorii/cm 2/sec.
Marimea suprafetei
lntensitatea va fi cu atat mai mare, cu cat trebuie sa actioneze pe o suprafata mai mare.
Excitantul termic este transformat In impulsuri cu a anumita frecven\a, dupa intensitatea
excitantului. Deci, conteaza atat nivelul absolut de temperatura, cat ~i viteza de varia\ie a
temperaturii.
Reparti\ia receptorilor pe tegument nu este uniforma :
o la nivelul tegumentului frun\ii exista a aglomerare de receptori, care sesizeaza cele
mai mici varia\ii de temperatura, 9i la acest nivel temperatura este cea mai apropiata
de temperatura centrala;
o la nivelul mainilor ~i picioarelor, repartitia receptorilor este mare ~i apare func\ia
aditiva de termoreglare, mecanism de ajustare fina a proceselor de termoreglare. De
exemplu, orice tigara fumata scade temperatura la nivelul halucelui cu 0,5C.
Centrul termoreglarii este hipotalamusul, care participa la procesele specifice, prin cele
doua pafti componente:
Hipotalamusul posterior
Este esen\ial in controlul vasomotricita\ii periferice. La rece, el declan~eaza cre9terea
tonusului vasoconstrictor periferic. Controleaza trei elemente :
vasoconstrictia cutanata,
scaderea secretiei sudoripare,
termogeneza netremuranda 9i ulterior, tremuranda.
Exista o gradare a intrarii in functie a acestor mecanisme :
primul element este vasoconstrictia cutanata,
daca este dep8$it, scade secre\ia sudoripara,
daca ambele sunt depa~ite, organismul se apara pentru a nu pierde in continuare
caldura, $i se incearca termogeneza netremuranda, chimica, in prima faza 9i apoi
tremuranda, daca prima nu este suficienta. Acest tip de termogeneza este o forma de
producere de caldura prin contractie musculara" reflexa, rezultand prin contrac~ie o
cantitate suplimentara de caldura pentru a echilibra pierderile.
Factorul termic cald inhiba hipotalamusul posterior, tonusul vascular scade ~i apare
vasodilatatia.
Hipotalamusul anterior
fl controleaza pe eel posterior, ~i este corelat cu temperatura centrala, termostatul
principal.
Temperatura central~ la om este 37C. Orice variatie mai mare de 37,3C inhiba
hipotalamusul posterior. In consecinta, scade tonusul vasoconstrictor periferic, se produce
vasodilatatie generala periferica de termoreglare, cre9te secretia glandelor sudoripare, ori de
cate ori vasodilatatia nu este suficienta.
Evaporarea
Este un mecanism de schimb caloric organism - mediu, In care sunt implicate mai multe
verigi :
perspira\ia insensibila, reflexa:

este caracteristica tegumentelor, carora le intretine troficitatea. Este un mecanism umoral

mediat de bradikinina;
evaporarea la nivel respirator:
aerul inspirat este rece $i uscat, aerul expirat este cald $i urned. Se preia din caile respiratorii
caldura $i umiditatea. Cu cat frecventa $i amplitudinea respiratiilor este mai mare, cu atat se
pierd cantita\i mai mari de caldura $i apa. Tahipneicii au mucoasele uscate;
transpira\ia propriu-zisa:
este declan!i)ata pe cale reflexa (orice cre$tere a temperaturii peste 37,3C) sau umorala
(prin bradikinina).

Conductia
Reprezinta un schimb de caldura organism - mediu, din aproape in aproape. Fluxul
termic este fluxul de caldura pierdut sau acceptat $i poate fi exprimat ca raportul dintre
diferenta de temperatura organism - mediu (gradient extern) $i rezistenta (rezistivitatea)
termica.
Rezistivitatea termica poate fi :
interna - tine de organism $i este data mai mult de zona periferica (tegument $i tesut
adipos);
externa - tine de straturile de aer. Cu cat mi$carea straturilor de aer este mai mica, cu
atat rezistivitatea este mai mare, $i cu cat mi$carea este mai mare, cu atat rezistivitatea
este mai mica $i exista tendinta de a pierde mai U$Or caldura. La o viteza a straturilor de
aer de 2 m/sec rezistivitatea este 1/3, iar la 9 m/sec rezistivitatea este de 1/5.
Convectia
Se bazeaza pe schimburile de caldura ce folosesc ca vehicul fluide.
Convectia interna este controlata de sange, iar convectia externa este controlata de masa de
aer din jurul corpului.
Radiatia
Orice corp viu produce caldura, pe care o cedeaza in jurul sau.
Legea lui Boltzmann precizeaza ca organismul uman functioneaza ca un corp aproape
negru, emitand prin suprafata sa o radiatie reprezentand aproximativ 98% din radiatia unui
corp negru perfect. Energia radiata (infraro$ie) emanata reprezinta temperatura absoluta a
organismului la puterea a patra i are lungimea de unda A=9,4. La o temperatura a mediului
de 22C, fluxul radiativ este de aproximativ 5 calorii/h/m 2 pentru fiecare grad Celsius
diferenta (organism-mediu).
La temperatura de 22C schimburile calor:ice organism - mediu sunt minime, aceasta
fiind temperatura de indiferenta pentru aer. Schimburile cresc, cu cat gradientele de
temperatura sunt mai mari.
Pierderea de caldura va scadea dupa :
pozitia pe care o are corpul:
o in clinostatism, contactul cu mediul aerian este cu cca.50% din suprafata corpului,
deci schimburile vor fi mari,
o in aezat var fi mai mari,
o in ortostatism singura parte care nu participa la schimb sunt talpile, deci schimburile
sunt foarte mari;
imbracamintea: omul modern i-a pierdut adaptarea la frig, iar decondi~onarea poate
apare la frig sau factori fizici.
Evaporarea
Prin perspiratie se pierd cca.18-25 g apa/h corespunzand la cca. 10-15 calorii/h.
Evaporarea respiratorie depinde de gradientul de umiditate : 40-70% umiditate relativa
aerul inspirat i 85-90% aerul expirat.
Secretia sudoripara, in conditii medii, elimina 1-1,51/h i 580 calorii/h din care 563 efectiv
din tegument.

Cand umiditatea relativa a mediului crete, secretia sudoripara nu se mai poate elimina i
se acumuleaza la suprafata tegumentului, proces denumit hidromeioza. Organismul nu poate
evapora cantitatea de secretie sudorala pe care o produce i secretia sudorala nu mai este
function ala.
Secretia sudoripara se afla sub influenta hormonala a mineralocorticoizilor (secreta\i de
corticosuprarenala) care influenteaza atat cantitatea, cat ~i calitatea secre\iei sudorale. Este
un proces activ, cu o componenta umorala controlata de bradikinina.
Observa\ii legate de acest mecanism:
cantitatea de caldura metabolica produsa in condi\ii de repaus este de 70 calorii/h pentru
om;
daca un factor termic ac\ioneaza in sensul creterii temperaturii centrale, pentru fiecare
grad Celsius sunt necesare cate 58 calorii.
Mecanismele termogenezei :
Primul activat, este mecanismul termogenezei netremurande (chimica) - este vorba
de activarea metabolica, atat enzimatica prin citocromoxidaze, cat ~i prin sistemul
adrenergic - adrenalina ~i noradrenalina determinand cre~terea consumului de
oxigen i a arderilor, deci cre~terea metabolismului.
Organismul nu raspunde printr-o cre9tere egala a metabolismului in toate
compartimentele. Cre9terea este mai importanta in mu~chi ( pana la 50% ), in ficat este de
25%, in \esutul adios este 10%, rn tegument, creier 9i miocard cate 15%. Unul din organele
care participa eel mai putin la acest mecanicm este rinichiul.
Caldura metabolica eliminata realizeaza un flux caloric cu intensitatea de 0, 11 x 9C =
0,99, deci aproximativ 1 cal/m 2/min.
O, 11 este un coeficient ce se aplica la fiecare grad de gradient. Pentru un organism va fi
de 60 cal/m 2/h. Producerea de caldura depinde de temperatura camerei.
Circulatia de termoreglare sufera modificari importante, pe parcursul aplicarii diverselor
proceduri de hidrotermoterapie, datorita permanentelor schimburi calorice dintre organism ~i
mediu. Astfel:
o Debitul circulator periferic poate cre~te de circa 6 ori ~i in unele zone, chiar de 30 de ori
(extremita\i ); eel mai mult cre~te la nivelul mainilor 9i picioarelor (de 40 - 80 de ori).
o La temperatura mediului < 20C, fara izolare, se produce o circulatie cutanata minima,
prin vasoconstrictie.
o Daca temperatura scade mai mult, vasoconstrictia nu se mai modifica (nu este un
mecanism gradual ca vasodilatatia) ii este nevoie de termogeneza.
o Lao temperatura a mediului de peste 30C, circulatia periferica este dilatata la maximum;
orice cre~tere suplimentara de temperatura nu mai poate influenta circulatia.
intre 22 - 30C exista o relatie liniara intre modificarea de temperatura a mediului $i
debitul circulator periferic. Tn afara acestor limite, nu se mai respecta varia\ia liniara.
Debitul circulator este dat de relatia:

0, 11 x ( t 0 cutanata - t0 mediului }

-----------=

gradient extern
0,11 x

t0 nucleului - t0 periferica
gradient intern
$i se exprima In l/min/m2 Se mai nume9te INDEX CIRCULATOR CALORIC ii a fast definit
de Burton.
Administrarea de vasodilatatoare are efect hipotermizant (pacientii au extremitati reci $i le
este frig). Temperatura nucleului se apropie de temperatura tegumentului, scade gradientul
intern, scade capacitatea de transport de caldura a sangelui.
lzolarea prin imbracaminte determina:

cre9terea temperaturii cutanate, prin cre9terea debitului circulator (vasodilatatie). Daca

cre9terea temperaturii periferice se apropie de temperatura nucleului, apare hipertermia
9i se declan9eaza spontan transpiratia;
o cre9terea temperaturii cutanate prin izolarea cu lmbracamintesSe exprima in CLOTH;
o un Cloth reprezinta temperatura corpului uman, acoperit cu un postav de grosime 6 mm,
exprima capacitatea fiecarui articol de fmbracaminte de a realiza izolarea
o 1 cloth= 7,2C
in conditiile termoreglarii in apa, ac\ioneaza prevalent conductia ~i convectia. Evaporarea
nu ac\ioneaza decat la nivelul capului. Nu ac\ioneaza iradierea decat prin emisie de infrarO$U
la cativa milimetri in apa.
Daca primul mecanism este depa9it, se activeaza eel de-al doilea - mecanismul
termogenezei tremurande.

1.3.Fiziologia circulatiei de termoreglare in conditiile aplica\iilor de termoterapie

1.3.1.Particularitatile circulafiei cutanate core/ate cu mecanismele termoreglarii

La nivel cutanat exista artere, arteriole, metaarteriole i capilare. Metaarteriolele au
sfincter precapilar 9i pereti musculo9i 9i reprezinta elementul activ al circulatiei periferice, de
termoreglare. De la nivelul lor porne9te un canal comunicant cu venula, care poate 9unta
circulatia capilara, determinand un apart sanguin mai mare 9i o circulatie mai rapida, atunci
cand condi\iile circulatorii o impun.
Circulatia capilara activa are o viteza mica, de cca. 0,07 cm/sec 9i un timp de tranzit de
1-2 sec. La nivel capilar, circulatia elementelor figurate ale sangelui este ,,in !;lir indian".
Exista pori capilari prin care se realizeaza schimbul intre sange !;li mediul exterior, iar la baza
sta rnecanismul de difuziune sau filtrare. Acest schimb depinde de gradientul presional,
dezvoltat la nivelul conductului respectiv.
Volumul total de sange variaza in functie teritoriile vascularizate :
aorta - 2% din volurnul total de sange,
artere - 8% din volumul total de sange,
arteriole - 1% din volumul total de sange,
capilare - 5% din volumul total de sange,
vene, venule, sistern cav - 50% din volumul total de sang,e
cord - 12% din volurnul total de sange,
circulatia pulrnonara - 8% din volurnul total de sang,e
depozite - 14% din volumul total de sang.e
Circula\ia venoasa depinde de rnai multi factori :
bataile cordului: circula,ia venoasa are doua varfuri presionale intr-un ciclu
pulsatil, pe sistola !?i pe diastola, varfuri care se regasesc pe unda pulsatila;
pompa toracica: reprezinta factorul de aspiratie care se cornbina cu presiunea
intraabdominala, corelata cu pozi\ia diafragrnului;
pompa rnusculara: reprezinta factorul activ in circula~ia de intoarcere.
Reteaua vasculara arteriolara cutanata este structurata pe doua nivele.
Arcadele arteriolare profunde
Sunt situate in derm ~i de la ele pleaca ramuri spre glandele sudoripare, foliculii pilo!;li,
\esutul subcutanat. De aici urea ramurile "in candelabru" care vascularizeaza epiderrnul.
Plexul arteriolar subpapilar (subdermic)
De aici pornesc rarnurile terminale, in unghi drept, care se dezvolta In papilele dermice ~i
din care pornesc metaarteriolele, cu sfincter precapi!ar.
$unturile arterio-venoase coreleaza palierul arteriolar cu circulatia venulara. Trnpreuna cu
re\eaua nervoasa sunt inconjurate de \esut conjunctiv mai dens !?i formeaza corpusculul
g!omerular, cu rol foarte important In termoreglare, participand la transportul convectiv al
caldurii.
Reteaua venulara cutanata are patru nivele.

 Plexul venular subpapilar superficial

Acesta da culoarea tegurnentului :
tegument roz-ro~ietic, plex in conditii de dilatare, plin cu sange oxigenat,
tegurnent cianotic, plexul prezinta spasm sau are circulatie incetinita, iar sangele este
saracit in oxigen,
tegument palid, plex cu vasoconstrictie.
Plexul subpapilar profund
Plexul in poftiunea rnijlocie a dermului
Plexul in dermul profund
ObseNatie : La 14 - 15C Tn apa, vasoconstrictia ob\inuta este maxima, dar este
fntrerupta din cand in cand de perioade de vasodilatatie, denumite perioade de "hunting
reaction". Aceste perioade de furt de sange apar, ca reactie de aparare prin mecanism
simpatic, contra ischemizarii prelungite a teritoriului. Prin acest mecanism se realizeaza un
sacrificiu de caldura pentru a mentine temperatura cutanata la nivelul solicitat de procesele
metabolice locale, ~i pentru a mentine structurile viabile.
Arterele $i venele se gasesc in acela$i pachet vascular. Datorita acestui fapt, exista un
schimb de caldura inca de la baza membrului, numit ,,schimb contra curent", $i. reprezinta o
posibilitate de adaptare fn plus, a metabolismului la temperaturi mai rnici, fara ca
extremitatile sa sufere.
In functie de zona tegumentara studiata, raportul circulatie nutritiva/circulatie functionala
este diferit ':
'
'

la mana raportul este de 1:30,

la degete raportul este de 1:50,
la varful degetelor raportul este de 1:80.
Temperatura de contort termic este temperatura la care subiectul resimte o senzatie de
echilibru cu mediul, in conditii de repaus ~i metabolism normal.
Un individ antropologic normal $i aflat In conditii fiziologice, la temperatura de 22c are
temperatura cutanata medie de 34-35C $i temperatura centrala de 37C, $i in aceste
conditii debitul cutanat este de 0,2 - 0,4 l/min/m 2

1.3.2.Raspunsurife fizio/ogice la cald

Caldura determina o vasodilatatie periferica de termoreglare care determina cre~terea
debitului circulator periferic, activand raspunsurile cardio-circulatorii.
Caldura activeaza receptorii pentru cald din tegurnent, declan$and mecanisme reflexe
circulatorii la distanta. stimuland SNC ~i alte functii ale organismului.
Principalele efecte ale aplicatiilor locale asupra circulatiei de termoreglare $i a sistemului
circulator, in general, sunt urmatoarele:
Patrunderea conductiva a caldurii prin tegument
Uneori, cand procedura beneficiaza de parafina, namol, profunzimea pote fi importanta, de 4
- 5 cm. Temperatura locala cre~te cu cateva grade celsius.
Modificarea mecanismelor circulatorii locale dependente de vasodilatatia obtinuta prin

~i

actiunea caldurii asupra peretilor vasculari,

mecanisrne reflexe,
mecanisrne urnorale locale.
Stimularea rnetabolisrnului tisular local, concordant cu cre~terea nevoilor de oxigen
Edeme locale prin extravazarea lichidelor din fluxul capilar
Fluxul caloric mare, dar cu termoliza irnpiedicata datorita vasodilatatiei (cre!?te
temperatura locala) i producerii hiperterrniei centrale (daca este suficient de intens !?i
actioneaza suficient timp).
Fluxul caloric intens declan9eaza efecte vasodilatatoare consensuale.

Principalele efecte ale aplicatiilor generals de caldura asupra circulatiei de termoreglare

a sistemului circulator, in general, sunt urmatoarele:

 Modificari circulatorii periferice

Se produce vasodilatatie directa, locala, prin caldura !?i indirecta, atat In teritoriul Incalzit,
cat !?i in teritoriul neincalzit.
Modificari circulatorii sistemice
Caldura determina cre9terea debitului circulator periferic, care va determina cref?terea
frecven\ei cardiace pan a la 100-120 /min, $i chiar 150-180 /min la temperaturi mai mari. n
plu~. cref?te debitul-bataie. Debitul circulator poate cre9te de 3 - 4 ori fa\a de normal.
In prima faza, tensiunea arteriala scade, datorita scaderii rezisten\ei vasculare periferice
(TA diastolic scade mai mult). Daca factorul termic continua sa ac\ioneze, tensiunea
arteriala ajunge la normal sau chiar poate sa creasca.
Rezistenta vascular periferica scade la 1/3, chiar 1/4 din nivelul bazal, ceea ce
determina o solicitare cardiaca moderata. Mecanismele circulatorii compensatorii sunt
stimulate mai mult in cazul expunerii acute la cald f?i apare o vasoconstric\ie puternica in
circula\ia visceral, iar eel mai afectat teritoriu este eel bronho-pulmonar.
Efecte hipertermizante $i antrenarea termolizei
Daca temperatura mediului cre~te mult peste temperatura cutanata, se declanf?eaza
transpira\ia care combate supraincalzirea tegumentelor. Cref?te $i circulatia cutanata care
participa prin transportarea caldurii in periferie ~i stimuleaza termoliza sudoripara.
Efecte asupra altor aparate f?i sisteme
fncalzirea intensa determina creterea nevoii de oxigen cu 10-20% peste normal.
Diureza cre~te initial datorita vasodilata\iei renale, pentru ca apoi sa scada, datorita
sudora\iei.
La nivelul sistemului nervos central caldura blanda are efect sedativ, iar cea intensa efect
excitant.
Musculatura striate reactioneaza prin hipotonie, relaxare, datorita vasodilatatiei, $i prin
cre$terea eficien\ei mecanice a contractiei musculaturii striate, datorita cre9terii coeficientului
de elasticitate $i scderii vascozita\ii \esuturilor.

f.3.3.Raspunsurile fiziologice la rece

Procedurile de hidroterapie care presupun aplicatii locale de apa sau ghea~a definesc
crioterapia. Efectele fiziologice ale acestor aplicatii sunt multiple.
La 18C, debitul circulator la mana scade la 0,5 ml/min pentru fiecare 1OOg de \esut. La
temperaturi sub 18C, apare vasoconstrictie marcata a teritoriului.
Efectele fiziologice la rece sunt:
vasoconstriciia cutanata i musculara in muscu!atura profunda prin dublu mecanism :
o direct, prin impactul factorului rece asupra fibrei musculare a peretelui vascular,
o reflex, rnediat de fibrele nervoase perivasculare, mai pu\in semnificativ, ca
pond ere;
scaderea metabolismului tisular, corelata cu scaderea consumului tisular de oxigen.
Efectele prelungite se concretizeaza prin accentuarea vasoconstric\ie care, daca se
prelungete devine discontinua $i este inso\ita de vasodilatatie periodica scurta, ca
mecanism protector, de conservare a viabilitatii structurilor tisu!are la ischemia prelungita.
TotU!?i, eel putin intr-o prima faza, racirea prelungita (masaj cu gheata) poate declan9a
durere. Daca se depa9ete acest moment, apare o modificare semnificativa a senzatiilor:
parestezii, chiar anestezia zonei.
.
Racirea profunda determina re!axarea muchilor subiacenti: practic, se realizeaza prin
imersie in apa cu gheata 9i aplicatii de comprese reci. Racirea superficiala poate stimula
fntinderea musculara (stretch reflex).
Expunerea acuta a corpului in mediu rece dezvolta o reac\ie complexa, care prezinta
urmatoarele efecte fiziologice :
Tulburari circulatoril periferice
Apare vasoconstric\ie periferica general, prin mecanism direct, vascular, 9i indirect,
umoral. Astfel se asigura cre9terea izolarii calorice a zonei periferice i scaderea
transportului convectiv de caldura prin sange.

 Modificari circulatorii sistemice

Apar modificari majore in volumele sanguine circulante, pe diferite teritorii, $i modificari
circulatorii compensatorii in circulatia viscerala, prin vasodilatatie. Sangele sufera o U$oara
hemoconcentratie $i redistributie la nivelul viscerelor.
Modificari la nivelul tesuturilor
Temperatura periferica cutanata i a extremitatifor scade, iar deficitul caloric al zonei
respective crel?te. Scaderea temperaturii sanguine este factor de stimulare a
hipotalamusului. Este inhibata activ secretia sudoripara $i sunt stimulate axul hipotalamohipofizo-tiroidian $i axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian. Apare termogeneza, la inceput
fizica, apoi chimica, care este mult mai eficienta. Aceste procese implica consum energetic
mare, interesand in primul rand metabolismul lipidic, lipidele constituindu-se in principalul
element de protectie contra racirii organismului.

1.4. Aplicatiile de caldura - efecte ~i metodologie

Aplicatiile de caldura, generale $i locale, sunt importante datorita efectelor multiple pe
care le dezvolta, $i in care antreneaza majoritatea tesuturilor, organelor, aparatelor $i
sistemelor organismului uman.
Efectele aplica\iilor de caldura sunt foarte importante, in principal, in cateva domenii:
Efectul imunologic
In timpul aplicatiilor de caldura, mai ales la temperaturi ridicate (42-43C), ace$ti factori
termici fierbinti au capacitatea de a distruge agentii patologici, microbieni sau virali. Se
constata, eel putin scaderea agresivita\ii l?i scaderea capacitatii de raspandire a germenilor.
Foarte vulnerabili la agentii fierbinti sunt agentii patogeni ai: sifilisului, gonereei, meningitei,
dizenteriei, tifosului, febrei tifoide, difteriei, etc.
De asemeni, au un impact suficient de favorabil ii au aplicatiile generale de caldura, in
suferinte nespecifice :
o bai de 42 - 45C in lombosciatica (bai ascendente, in care temperatura pleaca de la
valoarea de indiferenta i crel?te cu 1C/min), colite cronice, afectiuni spastice, etc.
Efectele in timp ale temperaturii scad foarte mult, pentru ca organismul se adapteaza mai
U$Or $i la temperaturi foarte mari
La 39-40C factorul termic mobilizeaza mecanismele de aparare ale organismului: prin
vasodilatatie foarte intensa, crel?te foarte mult aportul de sange in teritoriile aflate sub
impactul factorilor vulneranti, atat in piele cat $i in mucoase. La schimbarea anotimpurilor,
mucoasele nu sunt adaptate pentru contactul cu germenii i, datorita vasoconstrictiei, nu se
pot apara. Tn consecinta apar catarurile, deoarece raspunsul mucoasei nu este suficient de
prompt. Aceste mecanisme deficitare pot fi compensate prin aplicatii de caldura, mai ales
generals.
fntre 38-39C, efectele imunobiologice sunt importante i se repercuta inclusiv in boli
inflamatorii cronice, ca de ex. in spondilita anchilozanta, sau in artrozele activate, sau
afec\iunile difuze care au i o componenta infectioasa. Baile fierbinti sunt foarte utile: ele
determina virajele imune, care sunt mai putin violente, dar sunt suficient de eficace, i daca
activitatea umorala era perturbata (ex. anticorpii), in urma procedurii se normalizeaza.
Tn serviciile de boli infectioase nu se agreaza tehnica procedurilor calde, pentru ca intr-o
boala infecto-contagioasa grava, cu incarcare mare de germeni, reactia poate fi violent prin
distruc\ia germenilor i eliberarea unei cantitati mari de substan\e imunoalergice, riscand
efecte secundare periculoase.
Criteriul dupa care putem alege sau nu baile fierbinti in asemenea cazuri ii constituie
electroforeza : cre9terea exagerata a a2-globulinelor contraindica baile fierbinti.
Efectul spasmolitic
Este un efect miorelaxant i decontracturant, datorita faptului ca agentul cald scade
vascozitatea colagenului ;;i cre$te elasticitatea structurilor mioartrokinetice. Procedurile calde
15

reprezinta o foarte buna pregatire a manipula\iilor, programelor de kinetoterapie, masajului.

Sunt foarte utile in contracturi, dar nu sunt neaparat utile in spasticitatea de tip piramidal,
singurul factor indicat, de regula, in hemiplegie pentru scaderea spasticitatii, fiind eel rece.
Efectele circulatorii
Efectele circulatorii dezvoltate de aplicatiile de caldura sunt de vasodilata\ie $i
spasmolitic. Mecanismele prin care se obtin aceste efecte sunt multiple :
o mecanism direct,
o mecanism reflex, metameric,
o mecanism consensual, la distan\a.
Exista unele patologii in care se indica termoterapia indirecta, care antreneaza in principal
ultimul mecanism, atunci cand local, conditiile patologice dezvoltate, nu permit aplica\iile
directe de caldura: de ex. in arteriopatii, unele forme de spasm coronarian, $.a ..

1.4.1.Principalele tipuri de ap/icafii locale de ca/dura

1. Baia ascendenta Hauffe
Este o procedura par-fiala, dar cu efect atat local, cat $i central : datorita cre$terii
suficiente a temperaturii in zona de aplicatie, este influen\ata cre$!erea temperaturii centrale,
informa\ie care ajunge la nivelul hipotalamusului. Cre$terea temperaturii centrale peste
37,3C declan$eaza termoliza, sudora\ia, $i este activat mecanismul de evaporare.
Se poate aplica la nivelul membrelor inferioare sau superioare, ultima fiind mai frecventa
datorita
efectului consensual intre vasodilata\ia tegumentului membrului superior :;;i
vasodilata\ia circulatiei coronariene (duce la liza spasmului coronarian).
Se introduc membrele superioare sau inferioare intr-un recipient cu apa, pornind de la
temperatura de indiferenta (33 - 34C), $i se cre:;;te temperatura in baie cu 1C/min pana la
39-40C. Procedura are Ice intr-o incapere calda, pentru a evita influenta contrara a
mediului, in schimburile calorice. In tot acest interval, restul corpului trebuie sa fie acoperit,
exceptand capul, pentru a nu pierde caldu'ra prin alte zone cutanate de evaporare.
Efectele caldurii se manifesta, pe parcursul procedurii:
direct, local - vasodilata\ie cutanata a segmentelor imersate,
metameric - in teritoriile de distributie,
consensual :
o la nivelul membrului superior, se obtine vasodilata\ie pulmonara !li coronariana;
efectele nu sunt foarte brutale, iar remanenta efectelor este suficient de mare;
o la nivelul membrului inferio,r se obtine vasodilata\ie pelvina 9i digestiv inferioara.

2. Impachetarile cu parafina
Parafina este un produs ob\inut in industria petroliera, este gelatinos-pastoasa, :;;i are
capacitatea de a dezvolta un efect termopexic: la incalzire, preia o cantitate foarte mare de
caldura, pe care ulterior o elibereaza gradat, intr-un interval mare de timp, cedand ritmic
llcuante" de caldura, pe teritoriul aplicat.
Are termoconductibilitate mica, adica rise mic de pierdere in mediu a caldurii. Caldura
inmagazinata este de 0,7 cal/kg parafina pentru fiecare grad Celsius. La aceasta se adauga
caldura de grup, adica 35 cal/kg, caldura suplima~tara datorata proprietatilor sale chimice.
Pana la punctul de topire se mai adauga 9 cal/kg. In final, parafina ajunge sa inmagazineze
o cantitate foarte mare de caldura, pe care o cedeaza gradat, timp Tndelungat; avand plus,
capacitatea ca aceasta caldura sa penetreze foarte profund. S-a confirmat, utilizand studii
izotopice, o vasodilata\ie foarte mare in straturile profunde sub aplica\iile deparafina.
Efectele sunt generate de mecanisme complexe:
mecanismul conductiv : incalzirea se produce spre profunzime,
mecanismul convectiv : apare o vasodilatatie mare $i rapida, cu impact metameric :;;i
consensual, dar 9i excita\ia termoreceptorilor determina o reac\ie hiperemianta la nivel
tegumentar, :;;i astfel sunt antrenate efectul metameric ~i consensual.

in

Parafina se incalze$te pana la punctul de topire, se toarna in placi de dimensiunea

necesara $i se aplica. deasupra unui suport textil, pe zona de tratat. Deasupra se pune un
strat izolator, de ex. o bucata de cauciuc, $i apoi se acopera pacientul cu cear$af $i patura,
pentru a nu se pierde caldura prin evaporare in alte zone; impachetarea se face complet
pana la nivelul mandibulei. Deci, indiferent unde se face aplicatia de parafina, se acopera tot
corpul, cu excep\ia capului.
3. Cataplasmele cu namol
Namolul este o substan\a complexa, cu componente solida, lichida $i gazoasa, $i are $i
el capacitate termopexica, de inmagazinare de caldura (caldura de grup).
Se aplica pe suprafata de tratat un strat de 2-4cm de namol cald, la temperatura de 44460C (termoconductibilitatea namolului permite temperaturi atat de mari, fara a exista
accidente tip arsura). Se transmit 2-3 calorii pentru fiecare dm 2de suprafata corporala, $i
este nevoie de 8-10 kg de namol pentru o cataplasma, evident in functie de suprafa\a zonei
de tratat.
Apare un efect de profunzime important, de$i nu atat de mare ca la parafina: apare
vas9dilatatia $i in muscularura segmentului, sub suprafa\a de aplicatie.
In plus, apare un efect metameric, determinand vasodilata\ie $i in organul/organele din
teritoriul corespunzator de proiectie - mecanism cuti-visceral. Pe acest efect se bazeaza
aplica\ia pe zona hipocondrului drept (pentru colicile biliare) sau pe zona lombara (pentru
colicile renale). Efectele se vad prin intreruperea crizei, datorita scaderii spasmului de perete
neted al organului respectiv.
4. Saia de lumina partiala
Baia de lumina partiala se realizeaza prin introducerea unui segment/zona a
organismului (trenul superior sau inferior, trunchiul, etc.) intr-o incinta inchisa, asemanatoare
unui dulap de lemn, care are pe doi pereti becuri care se aprind concomitent. Lumina
produsa determina caldura intr-un spa\iu inchis. Aprinderea simultana a becurilor va degaja
o cantitate de caldura corespunzatoare insumarii puterii becurilor. Efectul este de incalzire a
segmentului/zonei introduse, la inceput cutanata, apoi in profunzime.
ln baile par\iale de lumina, cantitatea de caldura produsa este mai mica, dar doza pe
suprafata corporala este mai mare. De aici avantajul de a putea introduce pacientul in
intregime, cu exceptia extremitatii cefalice, in ,,baia de lumina", fara aparitia unor efecte
negative, prin reacpi mult prea intense. Comportamentul organismului traverseaza mai multe
faze:
in prima faza aerul este uscat, se declamiieaza termoliza, sudora1ia, este posibila
evaporarea,
in faza a II-a, prin evaporare in spatiu inchis, cre!_?te umidifierea mediului, pana la un
nivel la care evaporarea nu mai este posibila ~i se produce hidromeioza (secretia
sudorala ramane pe suprafata corpului) $i organismul se supraincalze~te.
Efortul de echilibrare a temperaturii periferice a organismulu,i cu temperatura foarte
ridicata a mediului inchis din incinta, fara posibilitatea antrenarii evaporarii, determina
consum suplimentar din structurile de rezerva, predominant din tesutul adipos, ~i apare
scaderea in greutate. Initial se pierde apa prin cre~terea diurezei, apoi se slabe~te in trepte,
prin consum din depozite.
Toleran\a la baia par\iala de lumina este cu atat mai mare cu cat zona este mai limitata.
La nivelul trenului superior doza/suprafata este de cca. 150 - 200 W/suprafata tren superior.
5. Termopatch-ul
Termopatch-ul reprezinta a punga continand diverse geluri termopexice, care se
incalzezsc la a sursa $i transmit un flux termic mediu, care cedeaza lent caldura $i au efect
prelungit. incalzirea este de obicei locala, eventual in profunzime, $i mai putin la distan\a.
Daca aplica\ja este suficient de lunga, minim 30 min, se poate realiza lncalzirea profunda.
Efectele caldurii in aplicatiile locale
Efectele aplica\iilor locale de ca!dura sunt multiple.
1. Efecte directe pe peretii vasculari - in primul rand, vasodilatatia.
17

2. Efect reflex
Aportul de caldura, din zona periferica in zona centrala este variabil $i depinde de
gradientul de temperatura. Cu cat aplicatia locala se realizeaza la temperatura mai mare, pot
fi declan$ate efectul hipertermizant, efectele consensuale $i efectele generale de
termoreglare.
3. Efect rezorbtiv
4. Efect analgetic - eficient atunci cand substratul durerii sunt contracturile, tulburarile
vasculare (fenomene ischemice) $i acumularile consecutive de metaboliti.
lndicatiile aplicatiilor locale de caldura
lndicatiile acestor aplicatii sunt multiple, in majoritate ele vizand acele domenii de patologie
In care mecanismul vascular-ischemic este implicat in aparitia, dezvoltarea $i complicarea
suferintei. Mai jos, prezenta cateva dintre cele mai comune indicatii.
Reumatismele inflamatorii cronice, in perioadele dintre pusee
Reumatismele degenerative de tip artrozic
Nevrite, nevralgii
Tulburari circulatorii
Suferinte respiratorii, digestive, urinare
Tulburari metabolice
Boli genitale inflamatorii

1.4.2.Aplicafiile generale de caldura - mecanisme specifice

Este vorba, in principal, de baile obii;muite, cu apa simpla, dar la diverse temperaturi
A$adar, procedurile folosesc ca vector apa. Reamintim ca, in cazul organismului uman,
temperatura centrala este de 37C, iar cea cutanata, in medie de 34C, dar poate varia.
Deci, gradientul intern (temperatura centrala - temperatura periferica) are, in general,
valoarea de 3C, iar gradientul extern (temperatura periferica - temperatura mediului) poate
varia, in cazul nostru, in functie de temperatura apei din baie.
Subiectul se cufunda integral in apa de baie, capul la suprafata. Subiectul nu trebuie sa
ramana cu umerii in afara baii.
Efectele bailer depind de temperatura apei baii, de mentinerea ei constanta, !?i evident de
reactiile declan~ate, in functie de amplitudinea gradientilor de temperatura.
Temperatura apei de baie se controleaza permanent cu termometrul, $i pentru a dezvolta
efectele urmarite, trebuie sa fie constanta. Apa se recircula permanent, iar temperatura baii
este una intretinuta la nivelul constant dorit.
Prezentam in continuare principalele efecte obtinute prin aplicarea bailer generale, la
diverse temperaturi, i amploarea mecanismelor antrenate in schimburile corespunzatoare.
Baia de 36C
Studiile efectuate la nivelul sistemului circulator au dovedit ca debitul cardiac i circulator
cresc de trei ori. Efectele produse in baia de 36C sunt :
vasodilata1ie periferica semnificativa, cre$te debitul circulator periferic,
scade rapid deficitul caloric al ,,cojii", in functie de deficitul caloric initial: la un gradient
extern de 2C, exista un transfer de caldura din apa din cada catre "coaja" (sectorul
periferic al organismului) care are dear 34C (gradient extern inversat),
subiectul elimina caldura metabolica, produsa permanent, pe care are tendinia sa o
transmita "cojii", dar acesta nu mai poate sa o elimine in mediul care are o temperature
superioara (gradient extern inversat) $i se incalze~te; gradientul intern scade
(temperatura "cojii" va fi de 36C pentru ca a primit caldura din mediu, dar ~i din caldura
metabolica, pe care nu o mai poate elimina !?i o stocheaza, deci diferen\a Tntre
temperatura centrala $i cea periferica va scadea continuu).
Scaderea gradientelor se face prin mecanism de conduc\ie $i convectie, atat interna, cat ~i
extern a.
Baia de 37C
Fluxul termic este tot inversat $i este mai mare ca in cazul anterior: schimbul caloric
orcianism-mediu este invers.

;:::fuxul termic inversat determina urmatoarele efecte :

vasodilata\ie periferica mai importanta,
lichidarea rapida a deficitului caloric ("coaja" nu va mai avea deficit caloric fata de
nucleu),
cre$te semnificativ debitul cardiac ~i debitul circulator.
Nu vor mai exista gradiente ~i baia de 37C va fi Uor hipertermizanta, adica va cre~te u~or
temperatura centrala pana la 37,3C dupa 15 minute de baie sus\inuta (la 37C constant).
Secretia sudorala se produce, apare termoliza, dar evident, numai la nivelul capului.
Saia de 38C
Gradientul extern este inversat, ~i este mai mare decat In cazul anterior. Prin conductie,
cre$te temperatura cutanata cu mult mai mult ~i mai repede.
'
Efectele sunt :
vasodilata\ie mai mare,
temperatura cutanata ajunge, relativ rapid, la 37,4 -37,5C,
se produce un gradient intern inversat, procedura fiind hipertermizanta, temperatura
centrafa crescand mai mult, pana la cca.37,5C,
se declan~eaza termoliza (sudoratia) la nivelul capului,
,,mi$carile" fluxului termic (transferul termic) sunt mai mari, reactia cardiovasculara este
mai mare: alura ventriculara cre~te semnificativ, scade tensiunea arteriala diastolica,
pentru ca scade semnificativ rezistenta vasculara periferica; tensiunea arteriala sistolica
are o evolu\ie bifazica : ini\ial scade, ulterior cre$te, ajungand la valori aproape normale
sau UOr crescute.
Saia de 39C
Temperatura cutanata va cre~te pana la 37,8-38,3C. Lichidarea deficitului caloric se
face foarte repede, in 3-4 minute, deoarece fluxul caloric este foarte mare 4-5
calorii/min/m 2 . Temperatura nucleului ajunge, relativ rapid, la cca. 37,8C. Mecanismul
activat este termoliza, care devine foarte importanta la nivelul capului.
Baile intre 40 - 43C
Temperatura tegumentului cre:?te foarte mult, in functie de temperatura sustinuta a apei
de baie, ;;i deci a gradientului termic tot mai mare, astfel :
apa de baie - temperatura constanta de 40C - temperatura tegumentui 39C
apa de baie - temperatura constanta de 41C - temperatura tegumentui
39,8C
apa de baie - temperatura constanta de 42C - temperatura tegumentui

40,7C
apa de baie - temperatura constanta de 43C - temperatura tegumentui
41,6C
lntensitatea fluxului caloric este de 4 - 6 calorii/min/m 2 . 0 treime din fluxul caloric
lichideaza deficitul caloric la nivelul cojii, iar restul este preluat de sange i transportat spre
nucleu.
Daca mediul are temperatura de 41C, "coaja" va ajunge la 40C. Periferia nu este
obi~nuita cu aceasta temperatura care depa~e~te centrul, gradientul intern va fi inversat, iar
excesul de caldura vine catre centru ~i ii ridica temperatura.
Se ajunge la o mobilizare maxima a circulatiei periferice de termoreglare : se ajunge la
6-7 I/min mobiliza\i la tineri, iar la varstnici 3-4 I/min. Mobilizarea declanl?eaza reflexul
termocirculator, adica vasodilata\ie brusca in circulatia periferica. Rezulta un efect paradoxal
de deplasare brusca a unei cantitati foarte mari de sange in periferie ~i pentru un timp foarte
scurt (cca.3 - 4 minute) va scadea temperatura centrala cu 0,2 - 0,4C, care ulterior
temperaturile se reechilibreaza.
Mecanismele de schimb caloric cele mai importante, care se declan~eaza in cursul
aplicarii acestor proceduri, sunt in principal, convectia ~i evaporarea, la nivelul capului f?i
respira\iei.

19

/.4.3.Principafe/e apficafii general e de caldura - metodologie

Exista doua grupe mari de aplicatii generale de caldura, care folosesc ca vector apa sau
aerul uscat. Alte tehnici derivate, folosesc vectari ca namolul, aburii, nisipul uscat.
Schematic, principalele tipuri de aplica\ii sunt cele prezentate mai jos.
Bai calde (36-37C)
Bai hiperterme (>37C)
Bai intens hiperterme (40-43C)
Bai ascendente hiperterme
Bai de aburi
Termaterapia cu namol integral sau diluat, fmpachetari generale
Termoterapie uscata :
Saia de lumina generala
Saia generala de aer cald
Sauna
Recapituland schematic principalele date metodologice eyi de eficienta, observam
urmatoarele:
1. Baile obieynuite
36C
Debitul sanguin cutanat cre~te de 2 - 3 ori. Temperatura centrala crete u~or cu O, 1 0,2C.
37C
Exista doua faze :
o vasodilatatia periferica cutanata, creeyterea debitului sanguin cutanat ~i egalizarea
temperaturii corpu!ui cu baia,
o caldura metabo!ica se acumuleaza, crete temperatura central cu 0,1C la
fiecare 5-6 minute eyi se produce termoliza (care nu este eficienta in apa ci numai
la nive!u! pielii capului, dar este suficienta la 37C).
38C
Vasodilatatia periferica mare determina cre~terea debitului sanguin periferic. in 10 minute
temperatura centrala poate ajunge la 37 ,5C. Crete frecven\a cardiac ~i se modifica
tensiunea arteriala.
39C
Pentru zona imersata, temperatura cutanata este de 38,2C. Temperatura centrala este
37 ,8-38,3C, daca baia este sus\inuta, sau 37,7C, daca baia este cu racire spontana.
Baile ascendente hiperterme
Au o temperatura cuprinsa in intervalul 36-37 pana la 40-42. Avantajul varia\ieie
ascendente de temperatura, fl constituie evitarea efectelor brutale circulatorii. Temperatura
centrala dorita este atinsa intr-un anumit interval de timp. Are lac o mobilizare progresiva a
circula\iei periferice ~i centrale, fara incidente.
2. Baile de aburi
Se folosesc vapori de abur la 50C. Aburii au o termoconductibilitate scazuta, fata de cea
a apei, iar tegumentul suporta mai bine temperaturi mai mari. Sudoratia este foarte intensa,
dar nu se poate evapora, datorita umiditatH crescute a mediului. Temperatura centrala cre9te
foarte rapid.
Exista doua modalitati de aplicare a bailer de aburi :
in camera de aburi (intra tot corpul),
in dispozitive in care capul ramane afara.
Sunt bai sudorifice i hipertermizante. Temperatura centrala crete cu 1C la fiecare 15
minute de aplicatie. Transferul termic este de cca. 60 calorii pentru fie care cre9tere cu 1C a
temperaturii centrale.

3. Termoterapia cu namol
Namolul are o termoconductibilitate mai mica decat cea a apei, i prezinta calitati
termopexice. Este utilizat la temperaturi medii in jurul valorii de 47C, iar in combinatie cu
apa, la temperaturi de 44-45C.
Exista mai multe variante de aplicatie a namolului :
Baile de namol integral
Procedura este foarte solicitanta din punct de vedere cardiovascular, deoarece este
vorba de o baie de 42C. Se produce un reflux termocirculator mai mare decat in baia
simpla. $ocul termic seamana cu eel din baia hiperterma i pot apare arsuri. Namolul integral
cedeaza o cantitate totala mai mare de caldura decat apa, deoarece capacitatea termica
este cu 20-30% mai mica decat a apei.
Baile diluate de namol
Presupun o dilutie mare i se aseamana cu baile simple la temperatura echivalenta.
impachetarile generale cu namol
Namolul la 42-47C se aplica in strat de 2-3 cm pe toata suprafata corpului, fara cap. Se
consuma cca.25-35 kg pentru o aplica\ie generala, in functie de suprafata corporala a
subiectului. Procedura cedeaza corpului cca.180 - 200 kcal. Se produc urmatoarele efecte :
o vasodilatatie cutanata importanta,
o mobilizare~ circulatiei sistemice,
o creterea temperaturii centrale.
Efectele sunt foarte asemanatoare ca intensitate bailer hiperterme.

l.4.3.1Termoterapia uscata
Presupune folosirea aerului uscat ca vector al caldurii. Aerul are termoconductibilitate
mai mica deca a apei, iar efectele sunt mai putin intense i mai u~or de suportat. Se
folosete in aplicatii de tipul :
Saia de lumina generala
Se introduce individul intr-o incinta, cu mentinerea capului in afara (vezi anterior).
Puterea dezvoltata de instalatie este de 2 -2,5 kW. Efectele sunt:
vasodilatatie cutanata, in prima faza;
in faza a doua: cre~te temperatura centrala prin mecanism de convectie; crete cu
1C la fiecare 6 -9 minute;
in faza a treia: crete umiditatea relativa in interior; initial, aerul este uscat, dar cand
temperatura centrala depaete 37C: apare sudoratia, evaporarea este permisa $i
cre~te umiditatea relativa in incinta. In timp, scade posibilitatea de evaporare i se
produce supraincalzirea nucleului, care este mai importanta.
Efectele obtinute sunt foarte importante; sunt de doua tipuri :
Procedura este hipertermizanta, iar temperatura centrala crete semnificativ.
Efectul cardiocirculator este foarte important $i mult mai greu de suportat.
Saia generala de aer cald
Aerul introdus are 60 pana la 80 - 90C.
Tn incinta inchisa apar mai multe faze:
Aerul este uscat iar efectul este mai bland. De$i aerul are 60 - 90C este suportat bine
pentru ca are termoconductibilitate scazuta $i transferul nu se face brutal, nu exista riscul
arsurilor.
lncepe sa se produca evaporarea secretiei sudorale $i incinta se lmbogate9te in vapori
de apa, umiditatea cre~te pana la 100%. Posibilita~ile de evaporare sunt foarte mici $i
efectele sunt mult mai intense.
Sauna
Sauna este o procedura scandinava de termoterapie, deosebit de intensa, solicitand puternic
functiile organismului, in principal functia cardiovasculara. Fazele saunei sunt urmatoarele:
21

fn incinta intra aer cald uscat, cu temperatura de pana la 80-100C (sursa aerului cald,
pietre incinse la foe).
fn incinta intra aburi calzi - $OC termic de aburi (se torna apa peste pietrele incinse) $i
pacientul trebuie sa stea aproximativ 2 minute in incinta. Se poate repeta, daca pacientul
rezista.
Automasajul cu o maturica sau manunchi de nuiele, (,,biciuire" blanda), pentru a produce
o vasodilatatie suplimentara.
Baia du$ul rece, sau imersia in apa cu ghea\a (procedura ,,de spalare" pentru fnchiderea
teritoriului periferic, fntreruperea vasodilatatiei extreme, care ar duce la pierderea caldurii
acumulate, $i deci, a efectelor secundare).
Efectul circulator obtinut este puternic, sistemic, cu impact foarte important. in primii
timpi, se produce o vasodilatatie foarte intensa $i o incarcare cu caldura a zonei periferice,
apoi centrale, prin mecanism convectiv. Hipertermia determina cre$terea temperaturii
centrale fntr-un interval foarte scurt.
fn faza a patra apare vasoconstric\ia care se produce pe vase p!ine.
Daca dureaza foarte mult pot aparea accidente; acestea sunt cardiorespiratorii !?i apar in
primele trei faze. Efectele negative respiratorii se produc datorita inhalarii de aer fierbinte !?i
exista riscul iritatiei mucoasei respiratorii.

1.4.3.2.Efectele aplicafiilor generale de caldura

Foarte schematizat, prezentam principalele efecte ale aplica\iilor generals de caldura.
l n scop profilactic
Antrenarea termoreglarii, prin antrenarea circulatiei periferice
Efectul depurativ prin curele de sudatie
Accelerarea metabolismului tisular
Cre$te reactivitatea imunologica
Efecte vasculotrofice
Efecte miorelaxante pe musculatura striata
In scop terapeutic
Efecte imunologice - indica\ie in patologia neurologica $i reumatismala
Efecte spasmolitice - Tn programele kinetice
Efecte circulatorii vasoactive foarte importante - indicate in afectiuni vasculare
cu tulburari de irigatie locala sau ca aplica\ii, la distanta, pentru efectele
consensuale
Efecte citostatice in unele forme de neoplasme - au fast incercari prin care se
aduce organismul la temperaturi de 42-45C, sub anestezie, ~i se lasa 2-3
ore - oarecare eficienta Tn unele tipuri de neoplasme.

Termoterapia uscata actioneaza, in mod specific, dezvoltand trei categorii de efecte.

o
o
o

Efecte reflexe - se declarn~eaza efecte la distanta 9i apar doar la procedurile fierbinti.

Efecte prin termoliza
Efecte de tip diaforetic

Acestea apar cand termoliza nu se poate produce.

La o baie de lumina generala cantitatea de caldura cedata variaza de la 2'."""2,5 kcal
(aproximativ 1/3 din cantitatea de caldura transmisa la corp este cea care de fapt activeaza
mecanismul de termoreglare - 8-10 cal/min).

De obicei, baile sunt utile pentru preincalzirea in kinetoterapie.

in cazul saunei, transferul este de 5 cal/min/m 2 9i temperatura centrala crelite cu 1C la
fiecare 1Ominute.
Baile de nisip cald sunt sunt foarte U$Dr de suportat pentru ca permit terrnoliza. Nu se
folosesc pe scara larga.
fmpachetarea generala uscata urmeaza, de regula, dupa o procedura de incalzire (dupa
sauna, baie de lurnina), pentru a nu permite pierderea rapida de caldura prin vasodilatatie.
lndividul se a$eaza pe pat !?i este impachetat in cear$af uscat, apoi intr-o patura. Pentru ca

schimbul cu mediul este intrerupt, prin suprafata cutanata nu pierde caldura, nici conductiv,
nici convectiv. Patura cre!?te rezistenta izolatoare cu 1-2 cloths 9i ca!?tiga 8-21 cal/m 2 .
Aportul de caldura este relativ mare $i se mentine cantitatea de caldura ca!?tigata.
in orice fel de procedura de termoterapie trebuie luate in calcul :
particularitatile de reactie ale individului,
reactia dermo-vasculara pe care o are fata de factorul termic (cald/rece).

Particufaritatile de reactie ale individufui

Din punctul de vedere al reactiei la factorul termic, exista doua tipologii umane diferite de
reactie.
A. Tipul microkinetic - in repaus are extremitatile reci $i tendinta de vasoconstrictie.
8. Tipul macrokinetic - in re pa us are extremitatile calde, este transpirat.
A. Tipuf microkinetic
Acesta raspunde greu la factorii termici, iar efectul care se obtine este mai mic, dar
persistent. La factorul rece, exista riscul vasospasmului. Din punct de vedere cardiovascular,
se obtin urmatoarele efecte :
cre9te debitul cardiac,
tensiunea arteriala sistolica este cvasiconstanta,
tensiunea arteriala diastolica scade foarte puternic.
Temperatura centrala cre$te de regula putin 9i termoliza se produce rapid.
Regulile de aplicare a factorului termic sunt urmatoarele:
Orice aplicatie de factor termic rece necesita preincalzire, deoarece factorul rece nu
se aplica pe vase goals ~i riscul de a se produce vasospasmul trebuie eliminat.
Nuse face hipertermie, pentru ca raspunsul brusc cu spasm poate duce la colaps.
De regula, este indicata doar terapia ascendenta.

B. Tipul macrokinetic
Raspunsul la factorul termic este rapid, intens 9i scurt. Din punct de vedere
cardiovascular, se obtin urmatoarele efecte:
frecventa cardiaca cre9te foarte mult ~i foarte rapid,
tensiunea arteriala sistolica cre9te, iar cea diastolica scade,
vasodilata~ie tegumentara brutala poate determina senzatie dureroasa.
Hipertermia cutanata este intensa $i uniforma.
Cre9terea temperaturii cutanate este destul de mare, cu tendinta de a se apropia de
temperatura centrala. Sunt indicati factorii reci, predominant in aplicatii locale.
I

Reacfia dermo-vascufara
Este raspunsul pe care organismul ii poate dezvolta fata de un factor termic, de obicei
intens $i brutal.
Reactia dermo-vasculara are implicatii favorabile, daca :
La aplicarea factorului termic cald, se produce o vasodilataiie cu aflux sanguin, cu
inro9irea tegumentelor, tegumente se mentin calde, apare senzatie placuta, pe care
subiectul o poate tolera u9or.
La rece, apare vasoconstrictia plexului venos subpapilar, dar pe o incarcare prealabila de
sange oxigenat, deci .pe vase pline".
Reac\ia dermo-vasculara are implicatii nefavorabile, daca :
Apar tegumente palide, reci.
lndividul face piloerectie.
Acesta reactie este resimtita ca disconfort.
Se poate insoti de fenomene generale.
Reactia dermo-vasculara a individului depinde de mai multi parametri, dintre care cei mai
importanti sunt prezentati mai jos:
lntensitatea excitantilor
Gradientul caloric extern
Bruschetea aplicarii
23

Suprafata de aplicare
Factorul mecanic asociat
Reactivitatea circulatorie
Gradientul intern - in corelatie cu gradientul extern

1.5.Termoterapia rece
ln domeniul termoterapiei cu factor rece, exista trei categorii importante de aplica\ii.
1. Aplicatiile generale
Din punct de vedere terapeutic, nu sunt propriu-zis reci, ci sunt terapii cu factori termici
contrastan\i (alternan\a de factori termici cald/rece).
2. Aplica\iile locale alternante
3. Crioterapia - aplica\ii de factor rece/ghea\a
1. Aplica\iile generale - folosind factor termic racoros $i factori termici contrastanti
Aceste aplicatii \in cont de mai mul\i parametri, dintre care cei mai importan\i sunt cei de mai
jos.
Echilibrul termic al individului
Percep\iile anterioare (daca este invatat sau nu)
Excitabilitatea sistemului nervos central
Zona de recep\ie
Starea termoreceptorilor
Pentru cei neantrena\i, daca temperatura interna ajunge la 25-26C exista riscul
fibrila\iei ventriculare $i al decesului, prin afectare cardiaca, iar sistemul nervos central nu
suporta temperaturi sub 28-30C (somnul final, caracteristic inghe\ului).
Exista mai multe tipuri de aplica\ii :
Proceduri clasice cu factor termic racoros
Acestea sunt practicate, in general, mai ales in sta\iunile balneare $i pot fi de mai multe
feluri:
Baile de jumatate
lndividul este introdus In cada de baie, in care apa se recircula. Pentru o temperatura
periferica convenabila se face "turnar cu $i$tarul". Acesta este un ibric de lemn, factor
mecanic ce determina o U$Oara vasodilatatie pe fondul de vasoconstrictie $i astfel se
compenseaza perioadele prea lungi de vasoconstric\ie. Tnaintea procedurii se face o
prealabila incalzire iar racirea va fi descendenta. Efectele cele mai importante ale baii de
jumatate sunt efectul termic $i efectul mecanic.
DU$UI sco\ian
Este un du$ alternativ, orizontal, proiectat asupra subiectului de la 3m distan\a, cu
presiune medie de 3 atm $i este o aplicatie alternanta, de apa calda $i rece. Se incepe cu
du9ul cald (dureaza de doua ori mai mult decat eel rece) $i se terrnina cu eel rece.

Aplica\ia calda se face la 38-42C $i se men\ine 30-40 sec, apoi se alterneaza cu du~ul
rece la 25-18C pentru 15-20 sec. Altemanta se repeta de 4 - 6 ori. Efectele foarte
importante sunt date de asocierea celor doi factori, termic ~i mecanic (presiunea apei).
DU$UI alternativ vertical - mai bland, factorul mecanic este mai bland
Tmpachetarea umeda complete
Are un efect decongestiv, sedativ, foarte important. Procedura se realizeaza astfel: intrun recipient cu apa la 25-18C se inmoaie un cearceaf, se stoarce, se impacheteaza
individul de la rnandibula Tn jos. In cear~af, raman dupa stoarcere cca.1-2 litri de apa rece.
Pacientul are tendinta de elibera caldura, pentru a echilibra temperatura cearceafului, pana
cand cearceaful va incalzi, astfel incat apa sa se evapore. Procedura dureaza pana cand
cearceaful se usuca. fn acest mod, subiectul pierde foarte rnulta caldura, cedand fntre 5801160 kcal la o singura Tmpachetare.

Actualmente, in strainatate se aplica procedurile specifice curei Kneipp.

Se aplica in Germania, bazandu-se pe aplicatii succesive cald/rece pentru antrenarea

termoreglarii ~i a reactiilor circulatorii periferice. Aceste proceduri necesita, de obicei,
preincalzirea. Se pot asocia cu fric\iuni sau bateri. Se termina cu aplica\ii reci. fntre aplica\ii
este nevoie de pauze relaxante.
De obicei cura Kneipp are trei faze :
Procedura de preincalzire
Aceasta procedure este obligatorie ~i se realizeaza printr-o baie generala:
o calda:
la 40C, ti mp de 6 - 8 minute,
la 39C, timp de 10 minute,
la 38C, timp de 12 minute,
o de lumina,
o de aburi sau aer cald.
Scopul procedurii este de a lichida deficitul caloric: temperatura periferica sa fie
suficienta, vasodilatatia sa fie suficienta pentru ca vasele sa fie pline.
Faza de excita\ie care poate fi baie de jumatate, du!? sco\ian, du~ alternativ.
Etapele intermediare sau relaxante care pot fi :
o repaus simplu la pat,
o impachetare generala uscata, 20 - 30 min,
o impachetare generala umeda - poate fi urmata sau nu de un du~ sco\ian sau imersie in
apa, la temperatura de indiferen\a.
In cadrul acestor cure, aplica\iile succesive de factor rece antreneaza mecanismul de
adaptare la rece, pe care omul modern I-a pierdut. Pentru antrenarea acestui mecanism,
este nevoie de repetarea suficienta a procedurii ~i ca diferen\a, intre factorul rece l?i eel cald,
sa fie suficient de mare. Aplicatiile trebuie sa fie progresive, ca durata !?i temperatura.
Aplica\iile se fac pe suprafete cat mai mari.
2. Aplica\ii locale la rece
Efectele acestor aplica\ii sunt multiple: vasculare, vegetative, endocrine, psihice.
Diferenta fundamentala, intre aplica\iile generale racoroase l?i aplica\iile locale cu factor
rece, este ca, nu necesita preincalzire; ~i totu~i este necesar un confort termic la aplica\ie.
Procedurile folosite sunt :
Spalari!e
Afuziunile
Procedurile se aplica local. De obicei, sunt eficiente daca se fac alternant, aplica\ii de
cald-rece. Se folosel?te un tub prin care curge o cantitate de apa la o anumita temperatura.
Se face de la membrul inferior, mereu in aceeal?i ordine. Exista o sursa calda i una rece,
care se alterneaza.
Frictiuni, perieri - asociaza un factor mecanic, sub apa se face masaj.
Du9-masaj - individul se Tntinde pe o masa, de sus vine apa de du9, iar maseurul ii
maseaza sub apa.
Compresele, impachetarile locale
Compresa Priessnitz este o compresa rece acoperita. Este o procedura locala in care
exista o succesiune alternativa de rece 9i cald, determinand in permanenta alternanta de
racire-incalzire-evaporare i ciclul se reia. Se inmoaie o compresa in apa rece la 18C, se
stoarce, se al?eaza pe zona inflamata i se acopera cu o compresa uscata mai mare. De
obicei, se aplica noaptea. Factorul termic rece va prelua cantitatea de caldura din zona
inflamata, compresa se incalze9te i apa din ea se evapora. Astfel, se race~te din nou i
ciclul se reia, pana cand se evapora toata apa ramasa in compresa, dupa stoarcere.
Compresa nu trebuie sa se acopere cu plastic pentru ca se impiedica evaporarea apei i
compresa se incalzel?te. Compresa Priessnitz are un efect decongestionant foarte bun i un
efect sedativ, antialgic.
Baile paf\iale alternante
De obicei, se fac la membrele inferioare. Sunt foarte utile In insuficien\ele venolimfatice,
asigurand o recirculare mai rapida a sangelui care stagneaza. Se pot Tnsoti de factori
25

mecanici, astfel fncat vasoconstrictia sa se produca tot pe vase pline. Factorul termic rece
excita in principal simpaticul, chiar ~i la nivel central. Factorul termic cald excita mai mult
parasimpaticul, ~i este factor de sedare al sistemului nerves central.
Toate metodele de hidroterapie interfera cu functiile organismului, determinand variatii
ale acestora:
functia circulatorie,
functia metabolica,
reactiile trofice, locale ~i generale,
functiile imunologice.
Baile cu dioxid de carbon asociaza la efectul baii efectele dioxidului de carbon:
hipotermia u~oara ~i efecte farmacologice. Dioxidul de carbon se poate absorbi, respirator
sau prin piele. in final, ajunge in sange ~i reu~e~te sa influenteze centrii nervo~i. Excitatia
receptorilor din tegument prin bulele de dioxid de carbon intereseaza in principal arteriolele.
Efectul chimic direct produce vasodilata\ie pe capilare, arteriole, anastomoze arteriovenoase.
Saia cu dioxid de carbon are efect hipotermizant central, pentru ca nucleul va trebui sa
compenseze permanent pierderea de caldura din periferie. Temperatura de indiferenta va fi
mai mica, la 32-33C. Oioxidul de carbon resorbit prin tegument, cu efectul sau
vasodilatator, are un flux la tegument de 30-35 ml/min/m 2 suprafata corporal a. Pelicula de
dioxid de carbon are prin ea insa~i un gradient termic de 1,3C !?i deci, temperatura de
indiferenta va fi de 32-33C.
Efect~le baii cu dioxid de carbon sunt importante:
Cre!?te circulatia cutanata la temperaturi mai mici.
Are o U!?Oara actiune hipotermica: scade temperatura centrala dupa 20-30 minute cu
0,4-0,5C.
Vasodilatatia periferica determina scaderea rezistentei vasculare periferice, dar in
conditiile cre!?terii debitului circulator cutanat ~i a debitului cardiac.
Prin acumularea in tegument a dioxidului de carbon, cre$te intoarcerea venoasa $i
umplerea cardiaca este mai buna, iar debitul cardiac cre!?te. Aceasta se va face pe
seama creterii volumului-bataie i nu prin cre!?terea frecven\ei. Se ob\jne o bradicardie,
i inima lucreaza in conditii de contort.
Tensiunea arteriala variaza: initial scade, apoi cre!?te Uor. Varia\ia este mica, iar baia de
dioxid de carbon nu are efect hipotensor.
Saia cu dioxid de carbon reprezinta un antrenament exceptional pentru miocard, in
conditii economice: solicita cordul, dar in condi\ii de termoreglare !?i metabolice scazute.
Rezistenta vasculara periferica, a!ura ventriculara $i tensiunea arteriala diastolica scad,
avand ca !?i consecinta bradicardia.

1.5.1.Crioterapia

Exista mai multe metode de aplicare, In functie de efectele urmarite.

Metode de proiectare a unui curent de aer rece pe tegument - se antreneaza, in
principal, mecanismul convectiv.
Metode ce folosesc evaporarea - se pu!verizeaza o substan\a volatila (ke!en), care
absoarbe caldura din tegument, se evapora i determina o racire a tegumentului pe care
s-a aplicat. Efectul eel mai important ob\inut, este de analgezie - anestezie i hipotermie
!ocala, la nivelul tegumentului !?i subiacent acestuia.
Metoda prin conduc\ie - aplicarea ghetii, local sau regional. Nu se face direct, datorita
riscului de "arsura cu rece".

Efectele aplica\iei cu ghea\a sunt complexe:

Ac\iunea pe receptorii cutanati ~i nervii din piele este de tip analgetic - scade fluxul
impulsurilor i transmisia.
o Efecte pe vase :
ini\ial, vasoconstric\ie ob\inuta prin mecanism triplu :

mecanism direct, prin actiunea factorului rece asupra vasului,

mecanism reflex de axon, neurogen,
prin ac\iunea terminatiilor libere;
vasodilatatie reflexa, la distanta;
vasoconstric\ie pe fibrele musculare.
Hipotermia straturilor profunde se ob\ine prin conduc\ie i genereaza mai multe tipuri de
efecte. Ac\iunea factorului rece profund, se exercita asupra mai multor categorii de structuri:
La nivelul nervilor mielici - scade viteza de transmisie a impulsului nerves; in muchi, la
20C, aceasta viteza scade cu 80%. Cre!?te perioada de inexcitabiliate a teritoriului respectiv
i se induce relaxarea. Scade tensiunea de contractie 9i este posibila refacerea musculara.
Scade transmisia prin fibrele aferente musculare - apare, clinic !?i terapeutic, ac\iunea
analgetica consecutiva, care imbraca un caracter dermatomial. De ex. se folose!?te masajul
cu gheata paravertebral in radiculopatiile hiperalgice. De asemeni, apare efectul miorelaxant.
Scade metabolismul local.
I

27
.....