Studiul factorilor culturali in

analiza politicii externe

Luciana Alexandra Ghica

Acest studiu este dedicat evolutiei importantei elementelor culturale printre

preocuparile celor din aria analizei politice externe sau a interactiunii internationale.
Domeniul relatiilor internationale si-a indreptat atentia mult mai tarziu asupra acestor factori,
dupa incheieirea Razboiului Rece, desi primele cercetari au fost atestate inca din perioada
interbelica. In consecinta, studiul acestora in sectorul FPA este destul de recent.
Structura acestui studiu presupune un prim capitol ce abordeaza premisele, mai apoi
este analizata problematica notiunii de cultura Cultura, un concept problematic . Un alt
capitol expune contextul evolutiei politicii externe ca stiinta Traditii, context, genealogii. In
incheiere este prezentat un altul numit O schimbare de paradigma?, care are la randul sau
ca obiect de studiu chestiunile culturaliste.
Premisele
In aceasta sectiune a textului nostru, autorul incearca sa evidentieze si totodata sa ne
impuna ca fiind necesar sa intelegem, in ideea de a intelege mai bine fenomenul factorilor
culturali studiati in cadrul FPA, faptul ca ariile de cercetare nu sunt obiecte de studiu atat de
distincte, nu intocmai reciproc exclusive si nu foarte clar delimitate. Acestea interconectanduse de foarte multe ori prin utilizarea acelorasi instrumente si mecanisme si intersectandu-si
deseori domeniul de activitate. Insa, cel mai important factor al relationarii disciplinelor de
studiu se realizeaza prin impumuturi.
Dar, motivul

pentru

care

este

pastrata

aceasta

diferentiere

este

datorita

institutionalizarii profesiilor, metode de lucru si canoane disciplinare. De asemenea,

perspectiva disciplinara ramane una dominanta, prin faptul ca ofera un criteriu usor de inteles
pentru ordonarea cunoasterii si a producerii acesteia.1
Acestea fiind spuse, totusi textul ne propune intocmai ceea ce a sugerat inca din incipit
ca noi cititorii ar trebui sa nu facem, anume sa nu tratam disciplinele ca arii tematice clar
delimitate si explicit si reciproc exclusive. Insa, pentru a putea intelege subiectul, in
captitolele ce urmeaza politica externa si studiul factorilor culturali in analiza politicii externe
vor fi tratate ca fiind doua discipline complet separate.
Cultura, un concept problematic
Aici, este prezentata evolutia termenului de cultura, inca de cand acesta a inceput sa
fie utilizat intr-un mod semnificativ, in secolul al XVIII-a pana in prezent. Cele trei sensuri
majore capatate de acest termen, anume illuminist, romantic si clasic vor fi povestite in cele
ce urmeaza:

Sensul iluminist interpretarea francezilor a termenului de cultura este aceea

de civilizatie, ratiune si progress stiintific. La culture tinde sa fie replica fata de
gandirea instinctuala promovata de Vechiul Regim. Astfel prin caracterul sau
universal, cultura devine o caracteristica potentiala a intregii umanitati,
manifestandu-se la nivel material, prin progress stiintific si tehnologic, cat si la
nivel spiritual, prin impunerea ratiunii drept principiul ultim de cunoastere si

actiune.2
Sensul romantic interpretarea germana a termenului este total opusa de
interpretarea franceza, intrucat urmele protestantismului se resimt in toate
domeniile de activitate. Cuvintele cheie in definirea termenului aici sunt :
cosmopolitanism, materialism si spirit stiintific. Germanii pun accentul pe
evolutia naturala si organica a comunitatilor lor, motiv pentru care termenul de

cultura capata un caracter particular.

Sensul classic acest sens imbina cele doua sensuri anterior expuse. Pastreaza
caracterul universal al culturii franceze, dar totodata pastreaza valorile de

1 CIOCULESCU, Serban Filip, MOTOC, Iulia, Manual de analiza a politicii externe,

Editura POLIROM, 2010, p. 214
2 Ibidem, p. 216

natura spirituala ale culturii germane. Acest sens se refera cu precadere la

traditia europeana de cunoastere, argumentatie si creatie.3
Din punct de vedere al investigatiei stiintifice, cultura este cel mai frecvent
reprezentata ca un set transmisibil de cunostinte, credinte si valori prin care fiecare se
raporteaza la mediul in care actioneaza, pe baza carora poate face alegeri si la care poate
contribui. ( Parsons si Shils, 1951) .4
Traditii, contexte, genealogii si O schimbare de paradigma?
Spre deosebire de capitolele rezumate anterior, pe ultimele doua le vom comasa,
intrucat sunt interconectate. Cel din urma capitol este o continuare a evolutiei a
problematicilor culturale. De aseamenea studiul construieste un panou al stimulilor care au
catalizat cercetarea in aceasta directiva, un exemplu in acest sens ar fi conceptul de
securitate.
Textul ne propune o evaluare a disciplinei politicii externe in termenii gandirii liberale,
romantice ( sau realiste) cat si rationaliste. Acestea reprezinta incorsetari ideologice ale
domeniului politicii externe, care limiteaza de fapt si de drept analiza din perspectiva
culturalista. De asemenea, autorul aduce in discutie aici de noile generatii de studii care
abordeaza aceasta problemativa la nivel metateoretic, incercand sa explice cum este
posibilaschimbarea in interactiunea international si de ce nivelul simbolic este extrem de
important.5

3 Ibidem
4 Ibidem
5 Ibidem, p. 226