Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Dialoguri Despre Moarte - Gregore Cel Mare

    Încărcat de

    Leahu Serghei
    267 vizualizări73 pagini
    Dialoguri Despre Moarte - Gregore Cel Mare

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Dialoguri Despre Moarte - Gregore Cel Mare

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    267 vizualizări73 pagini

    Dialoguri Despre Moarte - Gregore Cel Mare

    Încărcat de

    Leahu Serghei
    Dialoguri Despre Moarte - Gregore Cel Mare

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 73
    ‘Aconstd carte 9 e rizata de GRIGORE CEL MARE PENTRU 0 SOCIETATE DESCHISA ERIE rare DIALOGURI DESPRE MOARTE ere din limba latina, Introducere si Note de GEORGE BOGDAN TARA © ~ 1998, Toate drepturile asupra acestei editi “rezervate Editurii AMARCORD, str. Dropiet nar. 8c. B, ap. 5, tel fax: 056/146 645, 1900— ‘EDITURAAMARCORD ‘Timisoara, ROMANIA. Colectia GRAUNTELE DE MUSTAR. Colectie ingrijita de ROBERT LAZU A Coperta: CATALIN POPA Consilier editorial : (ON NICOLAE ANGHEL GRIGORE CEL MARE siguranta ins@ cd nu numai aceasta filiatie i-a atras si titlul de doctor al Bisericii eae ci ii importanta operei si ortodoxia doctrinal, 1 intregea astfel galeria celor patru mari ‘doctori ai Bisericii latine, rinduindu-se alaturi de Sfintul Ambrozie al Milanutui, de Sfintul eronim si de Sfintul Augustin. Grigore cel Mare poate fi considerat ultimul mare scrittor erestin al antichitdtii latine tirzit si, in acelagt timp, primul mare autor erestin al evului mediu. La eumpana dintre cele doud perioade, papa Grigore a fost o personalitate Complexd, in care sau intilnit traditia. vietii crestine si cea, mult mai indepartatd, dar inca bie, @ spiritului roman. J. Tixéront afirma despre el ed este ,,un roman, un spirit moderat, care ge fereste de excese si nu incearcd imposibilul”. In contextul vremii sale, aceasta caracterizare insemna pdstrarea unui simf practic, de care aveau nevoie atit biseriea, reprezeniata de eter, cit si ecclesia, ca adunare a credinciosilor, Kara sa abordeze marile probleme ale teologici, eaci timpul disputelor vehemente pe acest tarim trecuse, a explicat carfi intregé din Sfintele Scripturi, pentru a 23, Tiséromt, Préce de patolaple eiaiome dition, Pars. Librairie ecole, 1942, p. 483. 6 DIALOGURI DESPRE MOARTE olosi oamenilor bisericii, si semnele vremii, ntru a implini speranfa sau teama enilor sai aflati in agteptarea celei de-a ja veniri a Mintuitorulut. Grigore cel Mare sa ndscut in anul 540 Hr., la Roma, intr-o familie de patricieni su 0 veche traditie crestina : un stramos al Felix al Il-lea, fusese papa, iar mama Sylvia, si cele ‘doud surori ale tatalui, lla si Aemiliana, fuseserd cinstite ca t ‘ascensiune rapide istratia romana. In $72 atinsese deja, doi ani, inalta functie de praefectus Experienta acumulaid cu aceasté ocazie de mare folos mai tirziu, ca prim slujitor isericii. ‘Burprinzator, la moartea tatdlui, a trans- ‘casa parinteased de pe colina Caclius astire, dupa care a fondat alte sase pe domeniile sale din Sicilia. Pentru ‘cel Mare, aceasta perioada din viata a nat 0 apropiere tihnita de Sfintele si de scrierile patristice, 0 perioada jire a propriei culturi retigioase. GRIGORE CEL MARE Pa are tee lint oe mate ut incon’ pled 'Gonstaptinopol ea nuntiu al pape ius al I.lea, In aceastd imprejurare, contactul sciu cu crestinismul rasaritean va fi neintrerupt vreme de sase ani. Faptul cd, in tot acest timp, nu s-a gindit sd invefe limba greaca a fost infeles ca un indiciu al rupturii ,dintre cele dintre cele doua ae ale crestinatatii“® Noi am inclina sd consideram acest lucru ca pe 0 dovada a unitdtii (ined) a imperiului, unitate asiguratd de limba lating. Intors la Roma, Grigore isi doreste sd se retraga tn mandstire. La inceputul anului 590, papa Pelagius moare répus de ciumd, tar Grigore este ales in locul lui, in aclamatiile cleralui si.ale poporulu, dar impotriva proprie, voinge, Acest episod din viata avea sd-1 apropie te to Tinta ippona gi mai mult de maestrul sdu spirit ‘Augustin, care fusese ales episcop de in aceleasi conditii. Activitatea din timpul pontificatului depaseste chiar importanfa scrisului sdu. Grigore a trebuit sai credinciosii in timpul unor mari incercdri: ciumd, inundatii, foamete, 3d ti * Piorre Thomas Camelot, Encyclopedia Universes, wl 10, p. 925, 8, Grigoire le Grand. DIALOGURE DESPRE MOARTE dle rater + donatitit on Africa) (in Sici oa breast in calea jr: invaziile ilor. A purtat pe 9ilettié tntinselor avufit ale Sfintului Scaun, din Sicilia pina gi lilyria gi in Africa pint tr Gua a sporit puterea bisericii si a apdrat salitatea credintei crestine in situapit cit ite de concrete, Din cauza invaziei anglo- in Britania, viata crestind decdizuse in 14 provincie ined din secolul al V-lea d. cindu-t si educindu-i in mandstiri pe ineri, din acelasi neam cu invadatortt, afi din Galia, i-a transformat in i crestini. Aligustin, trimisul lui conducttorul acestor misionari, ua rimul arhiepiscop de Canterbury. rsit, mai trebuie sd amintim ca de papei Grigore se leaga si organizarea Titurgic in Biserica catolica, chiar 9 GRIGORE CEL MARE dacé originile cintecului gregorian sint mai vechi decit perioada secolulut al Vi-lea. Trupul sau chinuit de boald, dar cu.o excep- ionalé putere de lucru, a primit binemeritata odihna in ziua de 12 martie a anului 604d. Hr. Poate sa deranjeze 0 asemenea prezentare encomiasticd, dar istoria insdsi, precum si istoria ecleziasticé nu au pastrat marturii impotriva Sfintului Grigore cel Mare, fie si numai din dorinja de a-i nuanja biografia. Nu la fel a fost judecat gi de istoria literara, care a inregisirat atit argumentele celor coplesifi de opera lui, cit si pe ale celor nemul- fumifi $i revoliagi de aceleasi serier. 2. Capitolul pe care Pierre de Labriolle i-l dedica in storia literaturii latine crestine* incepe cu afirmatia lui Iidefonse, episcop de Toledo in secolul al Vil-lea, pentru care antichitatea nu mai ardtase ceva pe potriva ‘Sfintului Grigore cet Mare. Dar, in continwarea ‘aceluiasi capitol, este aclusd si obiecfia criticuut ‘Harnack, care vedea la Grigore incerearea de a jerve db Labriole, Hidtdire he Ta littériture ltine ehrétienne, Aeusitme éditon reve ot ugmentée, Paris, Soci cEdition Les belles lettres, 1924, pp: 68-895. 10 DIALOGURI DESPRE MOARTE - cobori elementele spirituale ale docirinei - tradifionale la un nivel de infelegere vulgar. Aceasté ambiguitate este justificatd formal de - varietatea scrierilor Sfintului Grigore. Departe dea avea o dimensiune comparabild cu cea a i Sfintului Augustin, creatia papei Grigore | operei inde: epistole, dialoguri, omilii si " eanonice. Acesiea erau adresate preofilor si lor, dar $i oamenilor insemnati ai sau chiar poporului de rind. “Ambiguitatea este intretinuta gi de una din aturile de confinut ale operei Sfintului re. Manfred Fuhrmann observa ca rrele sale nu contin citate din autori antici ; Is4 nici pe scriitorii mai vechi ai biserieii nu a folosit decit rar”. rimele serieri sint legate de perioada fa Constantinopol. Exposition librm sive Moralium libri XXXV este 0 lucrare Gase volume), in care observatiile de in moral au primat asupra tuturor celorlalte, nind chiar titlul edrfii. B destinata in mul rind clerului, originea ei aflindu-se 4 Furman, Rom in der Spatontie, Port einer Epoch re, Rowohlts Enzyklopadie, 1996, p. 342. u GRIGORE CEL, MARIE intr-un ciclu de prelegeri pe diferite teme, adresate ciilugdrilor eare-2 th XX Homiliae in Ezechielem si LX Homiliae in Evangelia cuprind predici din timpul pontificatului, Prima, datind din anul 398, @ trecut mai putin observata poate si din cauza momentului delicat cu care a coincis gerierea gi: ameninjarea Romei de edtre ‘barbari. In schimb, cea de-a doua lucrare, alcétuita ca un ciclu de predici pentru un an intreg, a fost mult mai cunoscuta si mai citata de catre teologii evului mediu, ca si de cei ce au urmat. Opera care s-a bucurat insé: de cea mai mare edutare s-a \it Dialogi gi a fost scrisd intre 593 gi 594. In cuprinsul celor patru carti care o.compun, Sfintul Grigore vorbeste de minuni si miracole. In primele trei carft, acestea sint savirsite de sfintii din lalia, cartea a H-a find dedicata in intregime Sfintului Benedict, iar cartea a IV-a este o dezbatere in jurul ideti de moarte. Maniera foarte simpla si accesibila in care au fost scrise dialogurile explicd succesul pe care [-au avut intr-o lume avida de dovezi ale minunilor lui Dumnezeu pe pamint, Universalitatea acestei mentalitati indica motivul pentru care Dialogurile au fost traduse 2 DIALOGURI_DESPRE_MOARTE. in greacd, in arabé, in anglo-saxond, in fran- ceza veche ifn italiand. 2 Liber regulae pastoralis a fost scrisd i _exchusiitate pentru elertn jarhl onal gor Aici sint tratate virtutile si faptele care trebuie urmarite de ctitre preot gi se arata in mod trebuie educati credinciosii. Si aceasta lucrare a avut un mare rasunce devenind t timp carte de c&patii pentru preofi si ounici. 4. Perioada in care a scris Sfintul Grigore : conventional ¢} sia sfirsituluilteraturll patristce pa cum am ardtat mai sus, el este, adevér, autorul cu care se face trecerea fatea tirzie la evxtl mediu. Credem ed termenul de decadent necesita totusi are, Faja de limba si de literatura lating, scrierile autorilor erestini au “mereu considerate ca apartinind unei 13 GRIGORE CEL MARE. erioade de decadenta. Prin urmare, si jiteratura cregtind a secolelor IV si Vd. Hr., desi recunoscuté ca apogeul literaturit patristice, n-ar fi fost altceva decit 0 epoca de declin a literaturii antice in ansamblu. Cine epau seritoritacestut timp? Sfintul Augustin, Sfintul Ieronim, Sfintul Ambrozie sau Sféntul Harie sint cele mai ilustre nume ale unei perioade extrem de dense din literatura latina. Operele lor, care s-ait impus si dincolo, de porfile bisericilor sau de zidurile mandstirilor, au creat 0 spiritualitate noud, care inclinam 8 credem ca a rezistat pind astdzi in, fata unei istorii extrem de bogate a mentalitatilor gia eurentelor culturale. Tot acum s-a creat o limba noua, in sensul in care rigorismului din latina elasica i s.a opus permisivitatea latinei crestine fafa de imprumuturile de termeni din greacé. gi ebraica. Aceastd situatie il determina pe profesorul Olegario Garcia de ki Fuente sa Gfirme cd ,¢ absurd si se opund «atina tirzien, watinei clasiees, subevaluind-o pe prima si supraevaluind-o pe a doua, cind, in realitate, «latina tirzien, in general, si datina crestina», in particular, sint mult mai bogate si mai variate decit «latina clasica», deoareee “latina tirzin permite intrarea din now in limba a 4 DIALOGURI DESPRE MOARTE elementelor care au fost climinate de aparatorii latinitatii clasice"*. Referindu-ne la limba operei Sfintului Grigore cel Mare, remareém faptul cd, la sfir- _ gitul secolului al Vi-lea d. Hr., atit cuvintele rumutate, cit si cele nou create in lating " aveau drept de cetate, fiind de multé vreme asimilate de limba scrierilor crestine. Un alt | perioadei patristice, Tertulian sau Ciprian al taginei, a existat 1a crestini preocuparea ‘se face injetesi printr-o exprimare cit mai td, printr-un stil cit mai simplu gi mai ese, dar, de fiecare daté, li s-a reprogat scri- ra prac eludoratd gt atul tributar retoricit ce: In Dialogurile Sfintului Grigore, atit jmba cit gi stilul par sa se apropie cel mai ilt de latina w2uala, de latina vorbita ne de nit cei mai instruiti, Termenii sint, in i itt de doua- i fraze, fara ca autorul i deranjat de repetitie. rio Garsia ds 1a Fuente, Lniroduecion al latin biblico y ano, Madd, dsiones Clascan, 1989, p15 15 GRIGORE CEL MARE pasaje: narative sau dialogate, iar sintaxa e simplificatd, avind chiar o tendinfa spre monotonie. Despre stilul Sfintului Grigore, J. Tixéront afirma cd ,ofer’, in general, o simplitate si o gravitate ‘care se potrivese cu caracterul Seriitorului si care contrasteaz’ cu emfaza $i eu afectarea atit de obignuite pe atunci“”. Tocmai simplitatea si gravitatea sint trésdturile stilului pe care le impune subiectul ‘abordat in Dialoguri, cu precadere in cartea a TV-a. Moartea, ca moment esenfial ai existenfei omului, nu este decit 0 trecere dintr-o viala intr-o alté viaja*, Desigur, ideea nu aduce nimie nou pentru erestinul autentic, dar sur- prinde, in carte, fireseul acestui moment. ‘Absenta tragicului manifest este inlocuita de tensiunea pe care o implica interferenta dintre cele doud lumi in persoana muribundului. Cel ‘mai adesea, inconjurat de cei apropiati i in J Tixérot, op. et, p46 *Y.PhilippeAriés,L'tlom me devant a mort Paris, Kéitions du 1977, p. 20: De cind Hrstos » inviat gi birait asupra mori, rmoartea in aceasta lume esto adevirata moarte, jar moartea fick ‘sto calea spre vita vesnied. De aceea, cregtinal e Tademnat 63 oreasct moartea cu bucurie, ea peo nous nagtere™ 6 DIALOGURI DESPRE MOARTE, Prezenja divinului numai de el vdzut, dar resimpit de tofi, el stie unde, cind si cum va pleca. Menirea iui e 34 releve $i celorlalfi impli- ‘area divinului in viata lor, precum $i parti. ‘iparea oamenilor la dhimneadire Sintem. constienti cd viziunea despre moarte @ omului modern este mult mai ampla decit cea pe care 0 va gasi in rindurile cdrtii de fate, dar poate, nu mai profunda. E prea putin probabil’ ca el sd-si schimbe pdrerile sau fgnvingerile in urma unei simple lecturi Cigtigul celui insetat de cu va fi corecta _ formulare a unora din tntrebarile care fi intesc omului ceea ce este, iar cistigul celui -dornic de injelepciune va fi pe mai departe linta, Acesta este un posibil mesaj al - dialogului dintre un edlugdr, pe nume Petru, “care isi asuma rolul de advocatus diavoli, i Grigore cel Mare, care se supune intre- eu siguranta pe eare fe dats experi veredinta. Recunoastem in raéspunsurile sale jonsabilitate pe care papa Grigore o de cler si mai cu seama fafé de nit simpli. Acestora din urmd li se azdi el prin numdrul mare de pilde, care ac de fiecare dat rdspunsul dat la barea edlugarului. De fapt, tocmai aceste dau impresia de creajie populard, wneori 1 GRIGORE CEL MARE. chiar naivd. S& nu ne deziluzionam citindw-le : pentru omul evului mediu, ele au corespuns unui orizont de asteptare obsedat de miraculos. Despre popularitatea acestor pilde, Pierre de Labriolle afirma, ea jimaginatia populark catoick st datoreacd fui Grigore mai mult decit oricaruia dintre Parintii ‘care I-au precedat™. Efectul lor asupra cititorilor sau, mai curind, asupra ascultdtorilor din acea vreme cu greu st-ar putea gasi un termen de comparatie. Pildele sint_mérturii, personajele lor. sint ‘oameni séiuti de etre tofi sau persoane despre care se dau toate detaliile necesare pentru afi circumserise timpului si locului povestirit, Diavolul e cvasiinexistent, dar trimisti sai, duhurile rele, au putere deplind asupra Sufletului péedios, chiar daca a apartinut unui slujitor al [ui Dumnezeu. Ble tirdse afara trupul celui care a cerut sa fie iamormintat in bisericd, crezindu-se protejat de sfinjenia Toculus sa répese sufletul unl copil prin a carui guré era hulit numele Domnului. Pentru. cei care au iubit si aw implinit cuvintul lui Dumnezeu, dar n-au fost, in cele * Pierre de abril, ap cit. 685, 18 DIALOGURI DESPRE MOARTE din urmd, fard greseala, existé posibilitatea mintuirii. Rugdciunea stdruitoare a celorlalti fi poate ajuta sa se salveze pe patul de moarte sau chiar dupa moartea trupului. Totusi, prezenta diavolului e nesemnificativa in comparatie cu cea a trimigilor lui Dumnezeu. Fecioara Maria, apostolii, ingerii sau sfintit li ‘se araté unora dintre muribunzi, pentru a-i ineredinja de viaja lor viitoare. Bfectul acestor ‘aparitii este ins mai mare asupra celor cdrora “ined nu li s-a tmplinit soroeul. Pentru ei, intil- nirea cu sacrul e accidentald, dar suficienta | pentru a-i simi forfa si pentru a ramine marcafi ‘pe mai departe. Ki vor deveni marturisitorii "nor intimplari neobignuite gi ai unor senzatié ‘eu neputinta de redat in ewvinte, dar pe care Te-au trait ei ingigi. fn ultima instanfa, credem cé aceste pilde trebuie intelese ca 0 marturie a celor care au -yagut si au crezut pentru cei care n-au vazut ‘gi au crezut, céci isi doreau sé creadé. GEORGE BOGDAN TARA 19 Nota: eaduoeree a fot fut dupe vest latin nee iinegen insoyta de aparat crite, aparuta in cadrw peesiogsel colecit, Sources chretiennes™ Grégoire le sul Dialogues, toine Ill (Livre IV), Texte critique ct pote par Adar de Vogt Toadutin par Paul Antm, Index et tables, Paris, Les Rditions du Cerf, 1980. Tee a leita fextal biblic au fost repeoduse, de regu, dug Biblia sau Sfinta Scriptura, Bucuresti, Baitars fkacarta Bile ode Minune Otodox al Bese Peeg Romane, 1975. in eazul neconcordantelor Qrtodoxe ance caponied romaneasch si cea latin, am dirt onouh weducere, conforend cutextul sacru citat {de Grigore cel Mare 22 1. Dupa ce a fost alungat, din propria vina, de la bucuriile raiului, primal parinte al eamului omenese a cunoseut chinul exilului al orbirii de care suferim, cdci, pacatuind, a it din conditia lui de atundi gi n-a mai putut - vedea acele bucurii ale eetatii ceresti, pe care ‘le contemplase inainte. In rai, omul se obis- ge ef se bueure| mereu de cuvintl Iii mnezeu §i si se impartaseasca din du ieifilor ingeri, datorita curatie inimii ‘gi inalfimii gindurilor. Dar, dupa ce a cazut “aici, s-a indepartat de acea lumina a mintii de ‘care fsese patruns, 2, Noi, desi niiscuti din carnea acestuia in intinericul exilului, am auzit deo cetate aseé, am aflat cA locuitorii ei sint ingerii nului, cf sufletele celor drepti si destvirsiti impreuna cu _acesti ingeri; dar traitorii trup se indoiese cf ar exista ceva ce si Mu och trupet, find ole neveute cunoaste prin experienti. Parintele rdintii n-a avut aveast indoial@, céci, i alungat de la bucuriile raiului, isi amintea 23 GRIGORE CEL MARE ce a pierdut tocmai pentru ci vazuse. Ceilalti insA nu pot nici 8 priceapa, nici si-si aminteasci cele auzite, fiindea nu au, ai parintelui dintii, experienta din trecut. 3. B ca si cum o femeie insircinata ar fi aruncata in temnifa 9i, acolo, ar da nagtere unui copil care, odata nascut, ar fi hrdnit si crescut in inchisoare. Daca ‘se intimpla ca mama care i-a dat viata sii vorbeasca de soare, de lund, de munti si cimpii, de zborul Bistros, de alergarea calor, acca, naseut ‘ind si hranit in temnita, nu va sti decit de intunericul ei, indoindu-se de cele co aude ca exista, pentru ca nu le-a cunoscut din pt le experientA. Tot astfel si oamenii, niscuti in intunericul exilului, cind aud vorbindu-se de cele nevazute si mai presus de ei, nu cred 4 sint adevarate, pontru ca nu le cunose decit pe cele vazute gi lipsite de importanta, in mijlocul carora s-au nascut. 4, De aceea a fost dat ca insugi Creatorul vizutelor si nevazutelor, Unul-Nascut din Tatal, si vind spre mintuirea neamului omenese si sa trimita Duhul Sfint in inimile noastre, ca prin el, intorsi la viata, s& credem ce n-am putut cunoaste prin proprie expe- rienta. Asadar, in masura in care am primit ey DIALOGUE DESPRE MOARTE acest duh, .arouna mostenirii noastre’s, nu ne mai indoim de existenta celor nevizute. 5. Cine insA nui intarit in eredinta trebuie, fara indoiald, si creadi in spusele celor dinainte Si in cai care au ajuns deja si eunoascl cole nevazute, prin Dubul Sfint. Prostut e copilul care socoteste ci mama fl minte vorbindu-i de lumina, cind el nu cunoaste nimic altceva in alara intunericului temnitei. 6. PETRU. Imi place mult ce-mi spui. Cine nu crede insA cf cele nevazute exista e cu siguranta un necredincios. Lar necredinciosul, atunci cind se indoieste, nu cauti credinta, ci o explicatie rationala. II, GRIGORE. Indraznese si spun cd fara " eredinfa nici necredinciosul nu poate trai. Dac " Lag intreba: pe cine are tata si pe cine, mama, _ fitarrispunde de indata: Pe acela si pe aoea’ | fu-l, in continuare, daca intelegea ceva cind a fost fcut sau dack a vazut ceva pe i se nstea, va recunoaste ca nici n-a it, nici n-a vazut nimic, gi erede, tia vazut. Fara si stea la indoial’, pune ‘cd unul jie tata, jar cealalta, mama. 25 GRIGORE CEL. MARE 2, PBTRU. Marturisese c&\ n-am stiut pint acum ca si tn necredincios are eredinta, GRIGORE. Chiar wu credinti, numai de ar fi (eredinta — n+. jezeu. Pe aceasta, mai ales, daca ar avé n-ar mai fi necredinciosi. Pornind tocmai de aici, trebuie sA-i convingem de necredinta lor si si-i chemam la harul credintei, De vreme ee cred lucruri pe care nu le-au vazut, chiar despre propriul trup, care e vizibil, eum de nu cred ca cele invizibile nu se pot vedea cu ochi trupesti? 8.Paptul cé sufletul, spre deosebire de trup, dainuie si dupa moarte e acceptat de ratiune, dar numai cu partea sa de credinta. II, De fapt, Dumnezeu atotputernie a creat trei duhuri ; unul fard trup, altul in trup, dar faré a muri o data cu acesta gi al treilea, care moare 0 data cu trupul, Cel care mue in trup e dubul ingerilor, cel ce e in trup, dar nu moare o data cu trupul, e duhul oamenilor, iar dubul care ein trup si moare o data cu acesta e al animalelor domestice si al tuturor fiarelor. 2, Omul a fost rinduit deci 1a mijloc, si fie mai prejos decit ingerii si mai presus decit 26 Ate esse a EEE animalele. El are ceva in comun cui cele de Sus $i altceva, cu cele de jos, adiea nemurirea Sufletului e de la ingeri, iar moartea trupului ede la animale, pina cind biruinta invierii va face sa dispard insAsi moartea trupului. Ti- hind de suflet, trupul va fi pastrat_ pentru totdeatna, deoarece sufletul insusi, tinind de Dumnezeu, se va pastra. Acest trup nu dispare complet nici la cei pacatosi, in timpul chinurilor, caci, disparind mereu, mai rimine pentru ca acei ce at pacatuit cu trupul si cu Eufletul, desi traind vesnic in esent&i, sA moard fara incetare in trup si in suflet. 8. PETRU. Toate cite le spui se potrivese eu modul de a gindi al eredinciosilor. Te intreb ins: dac& separi sufletul oamenilor de al animalelor printz-o distinctie atit de neta, de ce Solomon spune: ,Am zis in inima mea despre fiii oamenilor ca Dumnezew ii incearca ‘si fi dovedeste asemenea animalelor, fiindoa jmoartea e aceeasi pentru oameni si pentru ani- ale, iar soaria este egala amindurora“*? Continuindu-si acelasi gind, el adaugi m moare omul, asa mor si ele, Toti au un nur duh de viata, iar omul n-are nimic mai Beek 3,18, 19. aT GRIGORE CEL MARE mult decit animalele"*. La aceste cuvinte mai adauga 0 concluzie, spunind: ,Toate sint supuse degertdciunii gi toate se indreapta cdtre cacelasi foc. Din farina sint facute gi tn farina 8¢ vor intoaree, fard deosebire"*. IV. GRIGORE. Cartea lui Solomon, unde au fost scrise acestea, se numeste, Ecclesiast, ceea ce inseamni, de fapt, orator. Intr-un dis- ‘curs oratoric se fac afirmatii prin care si fie oprita discordia din sinul unei multimi agitate, Cei multi au pareri diferite, dar, prin argu: mentatia oratorului, sint condugi la o singura, opinie. Asadar, cartea se numeste Orator, pentru’ cd, in éa, Solomon a luat asupra sa modul de a gindi al unei multimi revoltate : el cerceteaza felul in care ar fi tentata sA judece o minte nepriceputa. Ca intr-o ancheta, la cite arent le da el nagtere, la tot atitea personaje iferite li se substituie. 2. Dar oratorul care rosteste adevarul linis- teste, ca printr-un gest al miinii, agitatia tuturor si-t readuce la un singur gind atunci cind spune, in finalul aceletasi carti: Sa ascultam cu tofii la fel sfirsitul discursului : DIALOGURE Moanre ‘Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui ; acesta este Iueru cuvenit fiecdrui om". Dack nu sar fi substitut, cu vorba. sa, mai multor rsonaje dit ‘i carte, de ce fi indeamni Be tot fra deosebire, s& asculte efirsitul Gfscursului? Asadar, spunind in finalul cart SG aseultiim cu tofii ta fel", ol insugi martu iseste ci, luind mai multe chipuri, n-a vorbit ca si cum ar fi fost unul singur. 8, De aici reiese cA, in spatiul aceleiasi carti, seal si parerile provocate prin intrebin, §1 cele care satisfac prin rafiune ; pe unele le aduce Ja lumina dintr-un suflet ispitit si dedat inca plicerilor lumesti, pe altele, intre care cele conforme cu ratitinea, le explic si opreste sufletul de la placeri. Chiar acolo spune : $-a pdrut un lucru bun 8 manince gi sa bea ineva $i, cu bucurie, sé aibé folos, din munca sa". Dar, malt mat jos, adauga fat bine esa ‘mergi la casa in dolix dectt la casa de ospat"". 4, Daca, intr-adevar, bine e si mninci si si ‘bei, s-ar parea ci mai bine ar fi fost si meanga easa de ospit, decit la casa in doliu. Se 29 GRIGORE CEL MARE. vede clar c& prima afirmatie e gindita de un ‘om slab, iar cea din urma ¢ adaugaté cao judecata-a_mintii. Caci Solomon explicd imediat motivele acostei judecafi gi arata care e folosul unei ease indoliate, spunind : ,-Acolo se atragevatenfia asupra sfirsitului tuturor aapeenorr tah cel viu se gindeste lave va veni“*, 5, Tot acolo a fost seris : ,Bucurd-te cit esti tindr®, dar, putin mai jos, adauga : ,Tineretea gi placerile sint desarte™*. Dovedind imediat ca desert ceea ce piiruse cA sfituieste cu o A mai devreme, el arata clar ci le-a prezéntat pe primelé ca fiind vorbe pornite din poftd trupeased sic le-a adaugat pe urmatoarele ca fiind conforme dreptei judecati. 6, Vorbind deci mai intii de plicerea celor trupesti, el declara ca e bine sA maninci gi sa bei la adapost de griji, dar, imediat apo, el Condainind wpeet.tucric eontonm ugecktl minfii, spunind cA este mai bine sa mergi la * Bost. 7,8, Beek i, 9. Bel 11,10 30 DIALOGURE DESPRE MOARTE. casa in doliu, decit la casa de ospat. El pro: Dune, ca pe o judecati a celor trupesti, ca tindirul trebuie sii se bucure in tineretea sa, si totusi, imediat apoi dovedeste, precizindu-si gindul, ca tineretea si placerile trupesti sint desarte, Astfel, oratorul nostru face cunoscuta mai intii pirerea lumeascd, ca si cum ar veni din mintea celor slabi; ,,Moartea e aceeasi pentru oameni gi pentru animale, iar soaria este egald amindurora. Dupd cum moare omul, asa mor gi ele, Toti au acelasi suflu, iar omut neare nimic mai mult decit animalele". 7, Imediat apoi, isi exprima totusi propria irere, conforma cu judecata mintii : ,Ce are Pueleptul mai mult decit smintitul gl Ge are sGracul, dacd nu faptul cd merge acolo unde e viata? Asadar, el a spus : ,Omul n-are nimic mai mult decit animalele”*, dar el insusi a " aritat cA infeleptul are mai mult nu numai, decit animalele, ci si fata de cel smintit, tocmai pentru ci ,merge acolo unde e viata**. Prin ste cuvinte, el spune mai intii cf nu aici fe viata omului, dovedind ca ¢ intr-alt loc. aL GRIGORE CBL MARE Deci omul are mai mult decit animalele faptul c@ ele nu traiese dupa moarte, iar el abia atunci incepe sa traiasca, cind viata lui vazuta se va fi terminat prin moartea trupului. 8. Chiar si mult mai jos, el spunie : ,Orice poate face mina ta sd facd cu struinta, cdci nu va fi'nici lueru, nici cuget, nici stitn{d, nici injelopeiune la cei de jos, edtre care tu te grabesti”®. Cum si fie totuna moartea omului si moartea animalelor, iar soarta s& le fie a? Cum si nu aiba omul nimie in plus de animale, citi vreme acestea nu mai traiesc dupa moartea trupului, iar sufletele camenilor sint trimise dupa moarte la cei de jos pentru faptele lor rele si, aflate chiar in moarte, nu vor mai putea muri? Dar, prin aceste doua pareri atit de diferite, se arat cl oratorul care spune adevarul prezinta si ce vine din ispita trupeascd, stabilind apoi si ce este adevar spiritual : 9, PETRU. Ma bucur e& negtiinta m-a ficut sa intreb, reugind astfel sa invat cu atit de mare exactitate ce nu cunoscusem. Dar te rog s& ma suporti cu rabdare daca eu insumi ma voi pune in locul celor slabi, dup’ obiceiul Bee. 9, 10. 92 DIALOGURI DESPRE MOARTE Eeclesiastului. Ag putea si le fiu mai de folos, intrebind eu pentru ei. 10. GRIGORE, Cum sa nu am rabdare daci te pui in folosul aproapelui tiu mai slab, de vreme ce Pavel spune: ,,Tuturor toate mam facut, ca sd-i mintuiese pe tofi"®? Pentru ch te smeresti din dragoste, trebuie sa fii Idudat ‘mai mult, cdci urmezi exemplul admirabilului predicator. V. PETRU. Mi s-a intimplat odata sa fiu de | fata la moartea unui frate. Bruse, in timp ce vorbea, si-a dat ultima suflare gi, cel pe care il ‘vazusem mai devreme vorbind cu mine, lam vazut acuma dintr-o data mort. Dar n-am observat daca sufletul sau a iesit sau nu, si mi se pare foarte greu de crezut c& exista un Tucru pe care nimeni si nul poata vedea, 2. GRIGORE, Ce-i de mirare Petre, c& n-ai vazut sufletul iesind daca nu-l vezi nici cita _ wreme rimine in trup? Oare socotesti, in timp vorbesticu mine, cA eu n-am suflet pentru ‘u:l poti vedea in mine? Natura sufletului invizibila ¢i astfel, sufletul iese nevazut din , dupa cum nevizut staruie in el 33 GRIGORE CL: MARE 3, PETRU, Da, dar pot sa-mi dau seama de viata sufletului care ramine in trup din insesi misearile trupului, Dacd sufletul n-ar fi in corp, membrele acestuia nu s-ar putea migea. Insd dupa ce migcari sau dupa ce fapte si vad viata de dincolo de trup a'sufletului, astfel incit 38 dedue logic, din lucruri care se VAd, cea ce de fapt nu pot vedea? 4, GRIGORE. Poti, dar nu aga, ci in alt mod, Dupa cum forta sufletului da viata si pune in migeare trupul, puterea lui Dumnezeu le umple pe toate cite le-a creat: unora le da viafa insufletindu-le, altora le-o atribuie pentru a vietui, iar altora le-o da numai pentru a exista. Caci n-ai cum te indoi ea Dumnezeu ¢ ereatorul si stapinitorul, eel ce implineste si toate le cuprinde, le tranécende si le sustine, necuprins $i nevazut. Cei eare slujese trebuie sa caute sf se asemene cu cel c&ruia fi slujese : cine slujeste celui nevazut, nu ie vor indot c&e, la rindul sau, nevaizut. Dar cine sa credem A, sink acestia, daci, nu sfintii ingen. i duhurile celor dvepti? Dupa cum, privind migcarea trupului, deduci viata sufletului care salagluieste in trap pornind de la un indiciu minor, tot astfél trebuie s& deduci si existenta sufletului care paraseste corpul, pornind ins& de la o ratiune superioard : el poate exista i 34 DIALOGUR! DESPRE MOARTE nevizut, de vreme ce trebuie si rAminé in slujba creatorului nevazut. 5, PETRU. Toate au fost spuse perfect. Totusi mintea refuzi si cread& ceea ce nu Poate vedea cu ochii trupesti. GRIGORE. Cind Pavel zice: lar credinta este ineredintarea celor nadajduite, dovedirea Werurilorcelor nevasute’™, el afirma, pe drept, cA e crezut numai ceea ce nu poate fi vazut, pentru cd nu se crede ceca ce se poate vedea. 6. Ca si ma intore totugi la tine, iti voi spune Scurt cA nimic din cele vazute nu se poate lea decit prin intermediul celor nevazute. Uite, _ochiul tau percepe tot ce are trup, si totusi nici chiar ochil trupese nar putea sA vada cova corporal daca un Iyeru incorporal nu lar stimula _ pentru a-vedea. Inliturd spiritul nevazut si gadarnic se mai deschide ochiul care vedea odinioar’, Smulge sufletul din trup:: ochii vor _ rimine, fird nici o indoial’, deschisi. Asadar, ' dac& prin ei se vedea, de ce, indepartindu-se etul, nu mai vaid nimic? Conchide deci. din 1 ¢8 insogi cele vazute nu se pot vedea decit intermediul celor nevazute. GRIGORE CEL MAREE 7. Sine inchipuim, cu ochii mintii, c& se construieste o casa. Greutati imense sint ridieate, coloane inalte sint suspendate de maginiirii. Cine, rogu-te, face aceasta lucrare : trupul care se vede, pentru ca trage cu miinile de acele povers,,ori sufletul nevazut, care di viata trupului? Inlatura ceea ce nu se vede in trup, si pe data vor ramine nemiscate toate ‘ite le vazusem miscindu-se, toate corpurile din piatra, care se pot vedea, 8. Din acest lucru trebuie infeles ci, in Jumea vazuta, nimic nu poate fi decis fara firea nevizuti. Asa cum Dumnezeu atot- puternic, insuflind sau plinind, di viata si migeare celor nevazute, care silasluiese in minte, tot astfel, nevazutele insesi dau mig. care si sensibilitate revarsindu-se in trupu- rile care se pot vedea. a 9. PETRU. Ma recundsc, cu plaeere, invins in fata acestor argumente, caci acum sint nevoit si consider vazutele ea fiind aproape neinsemnate, tocmai eu gare, sub masca nestiutorilor, ma indoiam, cu putin inainte, de cele nevaute, Prin urmare, imi plac toate cite le spui. $i totusi, dupa cum imi dau seama de viaja sufletului ce staruie in trup din migcarea acestuia, tot astfel rivnesc s8 recu- 36 DIALOGURI DESPRE WOARTE ‘nose si viata sufletului de dincolo de trup, dove- dita prin citeva lucruri clare, VL GRIGORE. Pentru aceasta, prea putin ma voi trudi cu argumentatul dac& te voi gas! ‘cu inima binevoitoare. Oare sfintii apostoli si ‘martirii lui Hristos ar fi disprefuit aceasta viata si ar fi renuntat Ia suflete o data cu “moartea trupului, daca n-ar fl stiut cd pentru suflete urmeazit 0 viata mai sigura? Chiar tu - spui ca ti vinta sufletului care staruie in'trup dupa miscarile corpului. Si iat& c& aceia "ale caror suflete au trecut in moarte, dar au ‘crezut ci viata sufletelor dainuie si dupa ‘moartea trupului, stralucese prin miracolele de zi cu zi. La trapurile lor neinsuflefite vin bolnavii si se insinatogesc, vin sperjurit si sint chinuiti de demon, vin’ posedatii si -sint iberati, vin leprosii si sint curdtati, sint adusi ‘cei morti, iar ei invie. "2. Gindeste-te in ce fel traiesc sufletele lor unde sint, daci aici chiar si trupurile lor traiese prin atit de multe miracole. dar, daca deduci viata sufletului ce staruie ip dupa migcarea membrelor, de ce nu si viata sufletului in afara trupului, it&, prin puterea miracolelor, chiar $i de oseminte lipsite de viata? 37 GRIGORE CEL. MARE, 3, PETRU. Mi se pare ca nici o judecata nu se poate opune acestei demonstratii, prin care sintem constringi s& credem ceea ce nu se poate vedea tocmai de citre cele ce se vad. VIL. GRIGORE, Putin mai sus te-ai plins ci nu ai vazut iesind din trup sufletul unui muribund. Insi chiar aceasta a fost greseala : ai cdutat sA vezi ca ochii trupesti un lucru inyizibil. Caci multi dintre noi, curafindu-ne ochiul mintii prin credinté neintinata si rugiciune spornica, am vazut adesea suflete care pardseau trupul. Prin urmare, sint nevoit sh povestesc cum au fost vizute sufletele iesind din corp sau cite au vazut cle insele in timp ce iegeau. Deoarece ratiunea nu e suficienta, exemplele vor convinge un suflet sovaitor. VUI. in a doua Carte a acestei lucrari’*, am spus deja cd preacinstitul Benedict, dupa cum am aflat de la discipolii sii demni de incredere, aflindu-se departe de Capua”, a vazut in miezul noptii sufletul lui Germanus, episcopul acelui oras, purtat la cer de ingeri, intr-o sfera de foc. Privind acel suflet ridicindu-se la cer, Dialogue Stintului Grigor cel Mare euptind patrucarti Testu de fata reprezineh carta x patra (y-nttd) DIALOGURL DESPRE MOARTE. matea sufletului i se largi si yazu, ca luminat deo singura raz de soare, intregul univers adunat sub ochii lui. IX, De a aceiasi discipoli ai lui, am aflat ca doi nobili barbati, depringi cu’ invatatura rofani, frati drepti, care se numeau, unul Bheciosus”, iar celalalt Grigore, 1 s-au incredintat in viata religioasa, dup’ canonul Tui, Pe acestia, preacinstitul parinte i-a gazduit ‘in minisstiren pe care o construise ling oragul Terracina”, Ei detinusera multe bogatii i ‘aceasta lume, ined pe toate le-au daruit siracilor, pentru mintuirea sufletelor lor, gi au rimas in acea manastire. 2. intr-o zi, pe cind unul dintre ei, anume Speciosus, a fost trimis linga oragul Capua, in folosul mandstirii, fratele sau, Grigore, sezind mas si mincind impreuna cu cAlugarii, a +t cuprins de un duh i. vzut sufletul lui Speciosus, fratele sau aflat atit de departe, jesindu-i din trup. Acest lucru |-a anuntat diat cAlugarilor si a plecat in graba, insa pe fratele su la gasit deja inmormintat, Of pecs 0, um afar" im sane fie moral at, cl. pat). {Terracina (Tarrocina), oe ora Latin 39 GRIGORE CEL MARE: aflind ca isi daduse dubul in acelasi ceas in care avusese vedenia. X. Pe cind ma aflam inca la mandstire, un om cu frie de Dumnezeu si foarte demn de incredere mi-a povestit ca miste cameni, indreptindu-se cu corabia dinspre_partile Sicilici catre Roma, in mijlocul marii find, au ‘vazut cum era purtat la cer sufletul unui rob al lui Dumnezeu, un om care fusese inchis in Samnium. Coborind ei pe mal si ciutind si ee daca asa s-au intimplat lucrurile, au jescoperit ¢@ acel rob al lui Dummezeu murise in aceeagi zi in care il vazusera urcind in impiiratia cereasci. XI. Celé ce voi spune le-am aflat din yelatarea unui om preacinstit, pe cind eram incd in minAstirea mea. El povestea cA un venerabil parinte, pe nume Spes*, construise 0 ‘manistiré intr-un loe al earui nume e Cample, situat cam la sase mii de pagi de vechiul oras al Nursiei®: Pe acest om, Dumnezeu cel atotputernic si milostiv I-a aparat de osinda ‘vesnie’, dul. La harazit sicea mai mare “=r. spe, spe sporanth, obec al sperant Nursia ae ofan in tutl sablniloe (a Novela), 40. DIALOGUE DESPRE MOARTE asprime, si cea mai mare rasplata: mai intii flagelindu-l, apoi insanatogindu-l pe deplin, i-a aratat cit de mult il iubea. Timp de patrazeci de ani i-a acoperit ochii cu intunericul unei neintrerupte orbiri, fri si-i dezvaluic vreo _ lumina sau-cea mai mica aratare. 2. Nimeni insA' nu rezista la chin daca il paraseste harul lui Dumnezeu. Daca Tatal milostiv, cel care di pedeapsa, nu acord’ si puterea de a indura, curind, din neputinta de a suporta, infruntarea pacatelor noastre ne sporeste vina. Din nefericire, se intimpla c& re “ala noastra creste tocmai atunci cind ar rebuit si-i asteptiim sfirsitul. De aceea, -vazind Dumnezeu neputintele noastre, adaugd pAzirea alituri de incercarile lui. Lovindu-i “acum, el e drept si indurator cu fili sai cei i, pentru a putea apoi sai ierte pe drept. fel, cit vreme a fost apasat de intunerieul din afara, preacinstitul batrin n-a fost ciodata lipsit de lumina interioara, Degi era nuit de suferinta trupului, el avea erea inimii, prin protectia Sfintului Duh, 3. Dupa o perioada de patruzeci de ani, scurs vorbire, Domnul i-a redat lumina, i-a anuntat opierea mortii si la indemnat sa predice viefii in mandstirile construite in a1 GRIGORE, CEL MARE, I ae etl cate: pe lumina inimile in cale. data ascultare poruncilor, a mers la i fratilor din imprejurimi, predicind preceptele de viata, pe care insugi le invatase implinindwe. 4, Agadar, in cea de-a cincisprezecea zi, dupa ce sia dus’ pind la capat, propovaduirea, s-a fntors la mandstirea sa. Acolo ia chemat pe frati si, sezind in mijlocui lor, s-a impartasit cu jertfa trupului si singelui Domnului, iar apoi a wut si cinte, impreuna cu ei, sfint i. Ja timp ce ci cintauy, el i-a dat sufletul, absorbit jn rugiclune, Toti frati care erau de fata au vyagut iegind din gura lui un porumbel, care a iesit apoi printr-o deschizatura, din, acoperigul paraclisului si, sub privirile fratilor, a strapuns cerul. Daca sufletul sau s-a aratat sub forma unui porumbel, trebuie si credem ca astfel Dumnezeu cel atotputernic voia sa arate cit de curaté era inima acelui om care-i shujise. XII. Dar n-am s& trec sub tacere nici c& abatele Stefan, un om preacinstit, care a murit in orasul nostru nu ¢u mult timp inainte si pe care tu insuti l-ai cunoseut bine, povestea c& ajunsese in aceeasi regiune a Nursiei 2. El spunea ca preotul de acolo conducea, eu mare frica de Dumnezen, biseriea incre. 42 [ DIALOGUE! DESPRE MOARTE, dintata lui. Din clipa hirotonirii sale, si-a iubit sotia ca pe o sora, dar, ferindu-se de ea ca de un dusman, nu i-a ingdduit sa se apropie de el. Nepermitindu-si nici lui insusi vreo imprejurare de a se apropia de ea, taiase complet relatia de intimitate dintre e1. Caci ¢ dat numai sfintilor ca, pentru a fi mereu departe de cele nepermise, si se abtind cel mai adesea gi de la cole ingaduite, Pentru a nu cAdea in pacat cu ea, acest om refuza ca si cele trebuincioase si: fie ficute de catre sotie. 3, Ajuns la o virsta inaintata, in al patru- zecilea an de la hirotonire, preacinstitul parinte a fost cuprins de o febra mistuitoare, tare i-a adus sfirgitul. Femeia lui, vizindul fntins ca un mort, cu madularele trupului Iipsite de viata, sia apropiat urechea de narile Jui, incereind s& distinga daca se mai afla in el vreo suflare de viata. Simtind aceasta si yAminindu.i un suflu foarte slab, el a mai avut yutere si se sforteze sa vorbeasca. licdrindu-se, si-a regasit vocea gi a izbuenit, d: .Departeaza-te de la mine, femeie. cara @ ine vie, inlatura paiele* 4. Ea s-a retras, in timp ce el, sporindu-i ay — Seppe a inert oe strige cu mare jucurie: ,Bine ati venit, st&pinii mei, bine 4 GRIGORE CRU MARE ati venit, stapinii mei. Cuum de ati socotit: demn Si veniti la mine, o slugi atit de mici? Vin, vin, Va multumese, vi mulfumese® In timp ce repeta de mai multe ori acestea, prietenii care tea in jurul Iu La intrebat ctf vorbost, Mirndu-se, el le-a rispuns: ,Oare nu vedeti ‘eA Sfintii Apostoli au venit impreuna aici? Nusi vedeti pe preafericitii Petru si Pavel, primii intre apostoli?” $i iaragi, intorcindu-se catre ei, zicea : ,lata, vin, inti, vin", Cu aceste cuvinte, $i-a dat duhul, dovedind ea i-a veut intr-adevar pe Sfintii Apostoli, pentru ca i-a urmat. 5. Se intimpla de multe ori cu cei drepti ca Ie moartea lor si li se arate sfintii inainte- mergatori, pentru a nu se infricosa de gindul pedepsei in ceasul din urma. Cind se arata sufletului acestora comunitatea celor ce silisluiese in cer, sint eliberati de strinsoarea trupului lor, fara truda suferintei si a fricii XII. in legaturd cu acest Iueru, mu voi trece sub tacere nici cea ce mi-a povestit slujitorul lui Dumnezeu cel atotputernic, Probus, aflat acum in ministirea zisi a lui Renatus*, din orasul nostru, vorbind despre unchiul ‘stu, CE ronal, tm, part dela 9b. pecan, “nase, nates sum oa enagte: bia) a renaste prin botoz! 4 DIALOGURI DESPRE MOARTE, Probus*, episcopul din, Reate®, Acesta era chinuit de o boala foarte grea, apropiindu-i-se ceasul mortii. Tatal lui, pe nume Maximus, trimitindu-¢i slugile in imprejurimi, a ciutat sa-i stringa pe medici, cu speranta cA ar fi putut sft fie de ajutor fn necazul siu, Dar medicii stringi de peste tot, din tinuturile invecinate, dup ce. i-au luat pulsul, i-au anuntat moartea apropiata. 2, Deoarece venise vremea mesei, iar ceasul i_era inaintat, preacinstitul episcop, : at mai mult de starea lor decit de a se, "ita indemnat pe cei de fata si urce impreund eu bitrinul sau tata in odaile de sus ale casei spiscopale, pentru ai reface fortele in urma ostenelii. Toti, agadar, au urcat in casi, iar el a ramas numai cu un copil mic, despre care amintitul Probus pretinde ca e inca in viata. _ 8, Pe cind acesta sedea linga patul bolna- i, a vizut deodata barbati imbracati cu stole” albe intrind in camera ta robul lui Inga de te git pind fa ebelie (eg mbes" GRIGORE CEL MARE Dumnezeu. Fata lor intrecea in stralucire albul hainelor. Tulburat de limpezimea stralucirii Jor, copilul a. inceput of strige eu glas tare intrebindui cine sint. La auzul voei, episcopul Probus s-a ridicat gi i-a privit pe cei intrati recunoscindu-i. Apoi l-a linistit pe copil, care tot plingea gi fipa, spunindu-i: ,Nu te teme, Aci la mine au venit sfintii martiri Tuvenal si Eleutherius*. ‘4. Copilul insa, neputind suporta o aparitie atit de neobignuita, a fugit pe ust afara si le-a anuntat cele vazute tatalui si medieilor. Acestia ‘au coborit in grab, dar l-au gasit mort pe cel pe gare Il saserd Golnav. Il Iuaserd cu et acst wrbati a cdror vedere copilul nu o putuse suporta, cdci el raminea in lumea aceasta. XIV. Consider ca trebuie si spun acum si ce am aflat din relatarea unor persoane ile gi de incredere. Pe vremea gotilor, Gala, o copila dintr-o familie nobila a acestui rag, fata consulului si patriciulisi Symmachus, a fost data in cdsatorie inca de la o virsta fragedi, Dar, murindu-i sotul, a devenit vaduva dupa humai wn an. Avind din belsug_ bogatiile acestei limi, averea si virsta 0 indemnau sa se recasatoreascd. Ea inst a preferat si se uneasc& cu Dumnezeu, printr-o 46 DIALOGURE DESPRE MOARTE ‘nunta spirituala, care incepe cu o durere nee pentru a ajunge la fericirea vesnica, decit si se supuna unei nunti a trupului, care incepe intotdeauna cu o bueurie, dar se indreapta _ c&tre un sfirsit dureros. 2. Jarul din trup fiindu-i prea mare, medicii au inceput s4-i spuna ca, de nu se va intoarce la imbratisarea unui barbat, va avea barba, impotriva firii, din cauza focului interior prea " puternic. Chiar aga s-a intimplat. Dar sfinta nu s-a temut de uritirea ei exterioara, cici ea iubea chipul mirelui Iuntric, si nick nu i-a "fost frick de slutivea unei parti din ea insisi, ‘nu aceea care era iubita de mirele cerese, _ 8. Deci, curind dupa moartea barbatului ei, lepadind vesmintele lumesti, s-a dedicat slujirit Jui Dumnezeu eel atotputernic intr-o manastire de linga biserica preafericitului apostel Petru. Acolo a trait timp de multi ani intru rugaciune curditia inimii, dindu-si multa osteneala cu uilostenia pentru cei saraci. Cind Dumnezeu tputernic a hotarit si-i dea rasplata vesnica ogteneala ei, a fost: lovita de un cancer ‘sin. In timpui noptii, doud sfegnice siluceau de obicet inaintea patului ei, fiindea a lumina si ura nu. numai intunecimea iritului, ei si intunerioul. a GRIGORE CEL MARE 4. Intr-o noapte, pe cind ziicea sleita de boala, fa vizut c& sfintul Petru statea inaintea patului ei, intre cele doua sfesnice. Nici nu s-a inspAimintat, nici nu s-a temut, ci dimpotriva, prinaind curaj din dragoste,’a trestrit de eurie si i-a spus: ,Ce e Doamne al meu? Tertate au fost picatele mole?" Tar el, cu chipul plin de bunatate, a incuviintat, ficind semn cu capul si zicindu-i: ,lertate sint. Vino". Galla, care tinea Ja o cAlugirita din acea manAstire inaintea celorlalte, a addugat : ,Vreau ca sora Benedicta si vind cu mine". El insa i-a raspuns : »Nu, dar o alta va veni cu tine, Cea pe care o tori te va urma in a treizecea ai, Acestea fiind ‘implinite, imaginea apostolului stind in picioare si vorbindui a disparut. 5. Galla a chemat-o indata pe stareta acclei comunitiiti, spunindu-i ce a vazut si ce a auzit. ‘Dupa trei zile, s-a siivirsit impreund cu acca maica harazita dinainte, iar sora pe care Galla o ceruse le-a urmat, inte-adevar, i a treizecea 4. Intimplarea asta a rimas si acum demna de amintit, acolo in manfstire. Si astfel, maicile ‘maj tinere obisnuiese sit povesteasca in amanunt ce li sa transmis de la m&icutele de dinainte ; cele de acum, fecioarele inchinate Domnului, povestesc ca sicum ele insele ar fi fost de fatil in momentul unui miraeol atit de mare. 48 DIALOGURI DESPRE MOARTE: XV. Mai trebuie ins& stiut ei adesea, cind sufletele celor alesi ies din trup, obisnuiesc s& inalfe cintece de slava. Ascultindu-le ca bucurie, muribunzii nu mai simt desprinderea sufletului de trup. 2. imi amintesc sa fi povestit deja in Omilii™ ca sub porticul pe unde tree drumul celor ce merg la biserica preafericitului Clement, era _ Up gerecare Servulus™ do care mu mi indoiese ifi amintesti si tu, Desi sdrac lipit, el era _ Bogat in meric O bosia indelmgsia tl chimsia, " caci, de cind I-am cunoscut si pind la sfirgitul _ Vietli, a zacut paralizat. Ce si mai spun ca nu uitea sii stea pe picioare, de vreme ce el n-avea “Riciodat& putere sd se ridice $i si sada pe jul ui sau sa se intoarca pe o parte si a duc& propria-i mina 3. Mama si fratele sau veneau s&-l ajute, far el, cu miinile lor, imparjea celor sfrmani ce primea din milostenie. Nu cunostea deloc rele, insd isi cumpara manuscrise cu fintele Scripturi si primea la el credinciogi Homiliae in Bzochielen #4 IX Homilive in Bongelia cuptind ‘le Sfintulul Grigoro ol Mare din pericada pontifiatuli ‘servile, i gslav that, ic selay” 49 GRIGORE CEL MARE pe care fi punea, eu mare ardoare, st le citeascé in fata lui. Astfel s-a facut ca a invatat, dupa puterile sale, toata Sfinja Scriptura, cu toate cA nu pricepea scrisul. In suferinta lui, se straduia mereu sa aduca multumire si si se dedice, ziua si noaptea, cintarilor si laudei lui Dumnezeu. 4, Dar cind veni vremea ca rabdarea lui atit de mare sa trebuiascd a fi rasplatita, durerea din madulare i s-a intors catre organele vitale. Simatinduse aproape de moarto, ta indemnat pe strinii primiti la el si se ridice gi s& cinte impreund psalmi, in asteptarea sfirsitului. Pe cind muribundul cinta impreuna cu ei, cu un strigt de spaimi a oprit bruse vocile celorlalti, ricind : ,Taceti, Nu auziti oare cit de mari cintece de laud rasuna in cer™ Si, in timp ce inima sa tinjea dupa aceste cintari, pe care le auzea inlduntrul sfu, sufletul lui sfint s-a desprins de trup, 5, Cind a iesit sufletul din trup, s-a raspindit acolo un mires atit de parfumat, incit toti cei de faté au fost cupringi de o incintare fara seamin. Au infeles astfel cA sufletul acela a fost primit in eer cu cintan de lauda.. Un monah de-al nostra, care inci mai traieste, a fost de fata si marturiseste, cu lacrimi in ochi, 50 DIALOGURY DESPRE MOARTE c&, pind au ineredint feel mitos placut nue trupul mormintului, parasit. ___XVI. imi aduc aminte ca, in aceleasi om __ 4m povestit un lueru pe care Speciosus™, coleg _ de preotie cu mine, il cunostea si l-a confirmat in timp ce il povesteam. In vremea cind ma _ Tetriigeam la manastire, 0 batrind in vesmintal | eilugariei, pe nume Redempta”, raminea in acest oras, pe lings biserica Ferieitel Mari, Burureafecioard. Fusese ueenica lui Hirundo™, ne uternicd, cu hart virtuti despre care se spune ca ducea 0 viata de pustnica it i et 2 de pustnicd in muntii 2, Redempta avea dou ucenice, calugirite ca si ea: una, pe nume Romula, $i una care ai trBiegte inci, pe care o stiu dupa chip, ‘dar nu si dupa nume. Agadar, stabilindu-se celasi licas, cele trei cilugarite isi duceau Yiata bogata in virtuti, dar totusi saraca in eioace tuimcrss bret calitatile ei, Romula o peeince pe tovarisa sa, de care am pomenit ta. epi um scampi on do mini Ot hirunce iis intone ac ce). ect (Ck Poeyste i cat nation de Rom, Palexsion ‘een Ino parece sttcine ; a GRIGORE CEL MARE mai inainte, Avea, intradevar, 0 admirabila rabdare gi era foarte ascult&toare ; igi pazea gura in tacore si se sirguia foarte tare cu practica rugdciunii continue, 3. Dar, de cele mai multe ori, cei pe care oamenii ii considera desdivirsiti’ au inca, in Gehit Creatorulul suprem, ceva imperfect, Tot fastfel, nepriceputi, privim adesea. statuile Seulptate gi inct neterminate, laudindu-le deja ca si cum ar fi perfecte, insi maestrul le mai carceteaza gi le glefuieste inca ; desi aude ca € Taudat, totugi nu inceteazi si le retugeze, indreptindu-le. Romula a fost atins& de o boala a trupului, pe care mediei 0 numese eu un cuyint grecesc: paralysin™. Stind intinsé in pat timp de multi ani, ea zacea lipsita de hproape orice serviciu din partea membrelor. ‘Thrust nici macar aceasta suferin(a nea fReut-0 sa-si piardé puterea de a rabda, Vatamarea miadularelor a inscmnat tocmai sporirea virtutilor: grija pentru practicarea rugéciunii crescuse cu atit mai mult, cu cit nu avea nici © putere s& faca orice altceva. 4. intr-o neapte, a chemat-o la ea pe Redempta, eare avea grija de ambele ucenice napcivoce yalbire; destindore de unde: paralicic® (gr) 92 DIALOGURI DESPRE MOARTE ale sale ca de niste fice, spunindu-i: Vino, mama, Vino, mama‘. Aceasta a dat fui imediat, insotita de cealalta fata. Din relatarile uneia si ale alteia, intimplarea co urmeazi a "fost cunoseuta de multe persoane ; chiar gi eu am stiut de ea la vremea respectiva. 5, Deodata, la miezul noptii, pe cind sedeau Ja c&patiiul suferindei, o lumina trimisi din cer a cuprins cAmaruta lor gi s-a ardtat o _ stralucire de o limpezime atit de mare, incit " inimile lor au fost cuprinse de o fara seaman. Dup cum au povestit ele insele mai __tirziu, le intepenise trupul cu totul, raminind ‘ineremenite pe loc de wimire. A inceput si se - auda un zgomot ca de lao multime care voia A intre, iar usa s-a izbit ca si cum ar fi fost fortatd de ingrimadeala celor ce: intrau si, dupa cum spuneau, isi dideau seama de ‘humarul celor intrati, insi nu puteau si-i vada ge cauza fricii si a luminii prea puternice, “ama i stralucirea luminii care se reflecta fiiceau 88 priveasea in jos. Aceasta lumina urmata de o mireasma minunata, astfel sufletele lor infricogate de lumina din au fost inviorate de gingasia parfumului 6, Dar, nemaiputind sa suporte acea puterniea, cu yocea-i blinda, Romula 53 GRIGORE OBL MARE: a inceput si o imbarbateze pe Redempta, indrumatoarea vielii lor morale, care acum statoa gf tremura de frick: Nu te teme, mama. Nu mor acum". Dupa ce a repetat de ‘mai multe ori acest lueru, lumina s-a retras putin cite putin, dar mirosul care a insotit-o Sal pastrat, Au trecut astfel si a doua, 9} @ treia zi, 5i parfumul mirosului raspindit tot a ramas. 7. Intr-a patra noapte, Romula a chemat-o din nou pe invatatoarea ei. Cind a venit, i-a si a primit de la ea ultima impartasaniec. {fnea nu se inde 4 Redempta si cealalta uucenica a ei de lings patal bolnavet, cind iat ca in fata usii de la camaruta lor s-au oprit doua coruri de psalmisti, Dupa cum spuncan ele, distingeau genurile cintaretilor, dupa voo! : barbatii cintau psalmii, iar femeile dadeau wAspunsurile. In timp ce se ardtau aceste faneralii ceresti dinaintea intrarii in. chilie, sufletul ei sfint s-a desprins de trup sia fost condus la cer. Cu cit corurile de psalmigti au urcat mai sus, cu atit cintarea lor s-a ‘auzit ‘mai incet, pind cind a disparut gi muzica de psalm, si gingisia prelunga a miresmei. XVII. Uneori, chiar cel ce da viata si rasplata vietii se arat& pentru a mingia un 54 DIALOGURI DESPRE MOARTE suflet care pleacd din trup. Voi repeta acum un lucru pe care imi amintesc ef |-am spus in omiliile la Evanghelie, despre Tarsilla, sora tatalui meu. Alaturi de cele dou surori ale sale, ea sa ridicat pind la cea mai inalta sfinfenie, prin rugaciune neostenita, prin ‘vrednicia vietii si prin neintrecuta infrinare. Felix, strabunul meu, episcopul bisericii din Roma, i-a aparut in vis si ia ardtat salagul lumii vesnice, spunindu-i: ,,Vino, ciici te primese in acest licag al luminii*. 2. Curind dupa aceea, cuprinsa de o fierbinteala, a ajuns in ceasul din urma. Dupa cum se stringe mult lume la c&patiiul nobililor, consolindu-i pe cei apropiati, gi in ceasul mortii Tarsillei, in jurul patului tmuribundei stateau multi barbati si femei. Deodata, privind in sus, ea |-a vazut venind pe fisus sia inceput sa le strige celor din jur, eertindu-i:.Dati-va inapoi, dafi-va inapoi. Vine lisus*. in timp ce privirea i era atintita _asupra celui pe care numai ¢a il vedea, sufletul sfint a iesit din trup. Dintr-o dat& s-a raspin- tun miros minunat, atit de parfumat incit, prin insasi gratia lui, a fost clar tuturor ca ‘acolo venise intr-adevar creatorul tuturor _bunatatilor. 55 GRIGORE CEL MARE. 3. Dupii ce i-a fost dezgolit trupul pentru a fi spalat, aga cum e obiceiul la morti, s-a aflat 4, la genunchi gi la coate, piclea et se intarise ca la cdmile din cauza rugiciunii indelungate. Ce ficuse mereu, in timpul vietii, sufletul ei, 0 dovedea acum si acel corp neinsufletit. XVIII. Dar nu voi trece sub tacere nici povestirea robului lui Dumnezeu, Probus, pe care l-am pomenit mai sus, despre sora sa, pe nume Musa, inara Coplla, Intr-0 noapte, acesteia i-a apdrut in vis Sfinta Niscitoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, care i-a ardtat alte copile, de aceeasi virst, invesmintate in alb. Dorind sa li se alature, dar neindraznind si 0 faci, Musa a fost intrebata de Sfinta Maria, pururea Fecioard, daca ar vrea sii fie impreund cu ele si sii slujeasea ei. Deoarece copila a rispuns : ,Vreau", a primit porunc& sa nu mai fack nimic fra temei si copilareste din acel moment, sf se tind departe de risete si de joaci, stiind sigur c& ina treizecea zi avea sf vind si-i slujeasea aldturi de fecioarele pe care le vazuse. Dupa acest vis, copila s-a schimbat in intregul ei fel de a fi: pared ar indepdrtat cu mina toaté nestatornicia vi de copila, pentru o viata matura. Fiindea p: be {ii se mirau de schimbarea ei, le-a povestit ce 56 DIALOGUR DESPRE MOARTE. ji poruncise Preafericita Nascdtoare de _ Dumnezeu, spunindu-le chiar in ce zi. se va "duce si-i slujeasca 3, Dupa douazeci gi cinci de zile, copila a "fost cuprinsa de febra. In a treizecea zi, apro- -piindu-i-se ceasul mortii, a vazut-o venind la ea pe Preafericita Nascatoare de Dumnezeu, ;preuina cu fecioarele care i se mai aratasera. La chemarea Sfintei, Musa si-a plecat ‘enviincioe privires i a ragpuns.cs voce clark : ta-ma, Stipind, vin. Iaté-ma, Stapina, vin“ Cu aceste cuvinte, si-a dat duhul, trupul feciorese, pentru a locui impreuna cu _ sfintele fecioare. 4, PETRU. De vreme ce neamul omenesc e us multelor si nenumaratelor picate, cred ‘eA cea mai mare parte-a Ierusalimului cerese € locuita de copii si de prunei, _ XIX. GRIGORE. Desi trebuie s4 credem ca runcii botezati, murind la o virsta ld, intra in imparatia cereasca, totusi ‘rebuie crezut cf toti copii, care pot deja | vorbeascd, intré in impiratia cerurilor. a dintre acestia, intrarea in imparatia cA le este inchisA tocmai de cAtre pArintii i crese rau. 27 GRIGORE CEL MARE. 2. in urma cu trei ani, unul dintre cei mai cunoscuti birbati din acest oras a avut un fia in virsta, pare-mi-se, de cinci |. Iubindu-l pee mult, cu dragoste lumeasca, |-a crescut fara strictete, iar micutul, lucru greu de spus, se obisnuise 34 huleasea slava lui Dumnezeu indata ce i se opunea ceva in calea dorintelor. Fiind lovit de molima din urma cu trei ani, ajuns pe patul de moarte. 8. Dupa cum au marturisit cei prezenti, in timp ce tatal sau il tinea la piept, copilul, cu privirile ingrozite, a vazut venind la el duhurile rele si a inceput si strige : ,Opreste-le, tata. Opreste-le, tata. Strigind acestea, si-a intors fata pentru a se ascunde de ele la. ytul tatalui sau, Intrebindu-] ce vedea, copilul a adaugat ingrozit : Vin mauri care vor sa ma ia“. Dupa ce a spus acestea, a hulit inet o dati numele slavei si gi-a dat duhul 4, Ca s& arate din ce motiv fusese dat copilul unor astfel de calai, Dumnezen cel atotputernic a ingaduit ca baiatul sé facd din nou, in elipa morfii, ceea ce tatal lui n-a vrut si indrepte in timpul vietii. Rabdarea lui Dumnezew il lasase:s& traiasca multa vreme, dar, cind a decis Domnul, a mai hulit o dati sia muzit,

    S-ar putea să vă placă și