Armonia

In muzica western, armonia inseamna folosirea simultana a mai multor inaltimi si

acorduri. Cuvantul armonie vine din grecescul harmonia care inseamna intelegere,
accord. In Grecia antica, termenul era folosit pentru a imbina doua elemente in contrast: o
nota mai inalta si una mai joasa.
Tousi, cantarea in acelasi timp a notelor nu facea parte din practica muzicala in
antichitate. Armonia prevedea pur si simplu un sistem de clasificare intre diferite inaltimi.
In Evul Mediu, armonia descria doua inaltimi sunand in combinatie, iar Renasterea a
dezvoltat acest concept. Astfel, armonia indica trei inaltimi sunand impreuna.
Carl Dahlhaus imparte armonia in doua tipuri: armonia coordonata si armonia
subordonata. Aceasta din urma mai est edenumita tonalitatea ierarhica sau armonia tonala
bine cunoscuta astazi, in timp ce armonia coordonata este cea Medievala si Renascentista.
Aceasta urmareste direct relatia sunetelor fata de cealalta care urmareste relatia indirect.
Alte tipuri de armonii sunt cele bazate pe intervalele folosite la construirea
acordurilor care ajuta la formarea armoniei.