Alexandra Tunc

Clasa a IX-a B

Civilizatia greaca
Periodizare:
1. Epoca arhaica (sec. VIII-VII i.Ch.); perioada mitologica reprezentata de Hesiod si
Homer;
2. Epoca preclasica (sec. VI i.Ch.); secol arhitectonic reprezentat de Eschil
tragedianul arhitectonic.
3. Epoca clasica (sec. V i.Ch.); secolul sculptural reprezentat de Sofocle sculpturalul
atenian, Pericle, Anaxagoras, Fidias;
4. Epoca postclasica (sec. IV i.Ch.); secolul pictural reprezentat de Euripide, Praxiteles;
secol reprezentat de decadere, dupa moartea lui Sofocle; apar comediile lui
Aristofan, picturalizarea sculpturii (Praxiteles)
5. Epoca elenistica (sec.III-I i.Ch.).
Dualitatea religie-poezie epica (si chiar lirica) este un intreg cu doua fete. Urmeaza artele
plasticizatoare (in toate culturile vechi) ajungandu-se pana la marile constructii din Asia Mica
sau Partenonul. Din filosofeme (intelepciune) se configureaza filosofia, si mai apoi arta si
stiintele: incercarea de a arata evolutia gandirii umane este o incercare asumat
simplificatoare; povestea inteleapta este mitologie care, la randul ei, este religie.
Trecerea de la Uranus, la Chronos, la Zeus este o incercare de apropiere a zeilor de
oameni; Pallas Athena si Apollo sunt zei tineri, obladuitori ai artei care infrang alti zei pentru
a proteja pe oameni.
Totul evolueaza prin dominante:
Epic, liric, dramatic;
Mitologie, poezie, filosofe, stiinta;
Arhitectura, sculptura, pictura.
Fiind vorba de mai multe straturi, toate aceste elemente se intersecteaza; filosofii scriu in
versuri, poetica este imagistica de unde rezulta ca se porneste de la mitologie; dar nevoile
filosofiei cer epurarea elementelor fanteziste in beneficiul elementelor logice. Platon este
mitologic si incearca sa se indeparteze de mitologie, dar Aristotel va face pasul hotarator.
Daca mitologia poetica este punctul de plecare al intregii culturi se poate spune ca si poezia
epica deriva din reprezentarile mitologice si invers (prin povestitori si prin filosofii
presocratici).
Eroicul este transferat in sfera umana; marile intreceri sportive (Pindar). Mitologia coboara
pe pamant prin elementele de mai sus si prin presocratici.
Stiinta este din ce in ce mai desacralizata, desacralizare care apare si in sculptura si pictura
de mai tarziu.
Totusi rautatea si cruzimea zeilor este inca prezenta, iar aheii, asediatorii Troiei (care sunt
mai "barbari") cuceresc Troia prin intermediul zeilor; este o foarte complicata reprezentare
intre vechi si nou; Ahile care este barbar este infrant de Paris care este cel mai "lunecos"
dintre troieni.
"Odiseea" este un moment "mai modern"; este un prim roman initiatic: romanul inteleptirii lui
Ulise. Astfel cultura greaca se imparte in: varsta de aur, varsta de argint, varsta de bronz,
varsta eroilor si varsta de fier.
La greci apare asa-numitul timp-cascada, care e timpul luptei dintre Eros si Thanatos
(Moartea). Acesta este timpul vechilor mitologii europene, ca la Platon unde lumea umbrelor
1

este precedata de lumea Ideilor. Umbra este atinsa de imperfectiune si atunci, omul, pentru
a scapa de depresie, va incerca sa intrerupta timpul-cascada prin miracol, printr-un salvator
cosmic, prin magie. Grecii au inventat ideea de "evolutie involutiva".
In mitologia greaca sunt prefigurate marile conflicte tragice, explorate de tragedia greaca.
Zeus este un zeu nou, dar cu un sentiment de invidie fata de oameni si neagreand pe eroul
care este de partea oamenilor. Tot timpul se inlantuie la modul viclean opusele. Tragedia
generalizeaza aceste uriase rupturi in viata si mentalitatea oamenilor. Grecia reuseste in
cele cateva secole descrierea destinelor ("Orestia", "Antigona"); se ajunge la dispute juridice
(conflictul dintre logica statalitatii incipiente si moralitatea familiala); prin Antigona, Sofocle
pune bazele unei moralitati individuale; hybris-ul este realizat prin opunerea fata de destin
("Oedip").
Secolul VI este orientat pe orizontala Asia Mica Italia Sicilia, in timp ce secolul V este
orientat pe orizontala peninsulei elene. De aici rezulta ca pe orizontala Mediteranei isi pune
bazele filosofia.
Exista trei cicluri grecesti ale filosofiei:
1. Thales, Anaximandru, Anaximenes versus Pitagora;
2. Heraclit din Efes, Parmenide (centrul filosofiei grecesti);
3. Empedocle, Anaxagora.
Perioada tarzie (elenistica sau alexandrina) se imparte in doua zone:
1. in secolul IV, in Grecia si;
2. in secolele III-I, in Roma antica.
Sculptura se inmoaie spre variante ca si picturale. Praxiteles este asemanat cu Euripide.
Precumpanesc zeii si zeitele mai "lunecoase": Afrodita, Hermes. S-a vorbit de un "baroc" al
acestei epoci.
Sparta infrange Atena, iar centrul de greutate se muta in Alexandria. Se trece de la "spirit"
la "ratiune", la "intelect". Mutatia e favorizata de trecerea de la Academia lui Platon la
Lykeon-ul lui Aristotel sau de trecerea de la tragedie la comedie (de la Euripide la
Aristofan) despartire de o lume socotita invechita si demna de a fi supusa batjocurii.
Condamnarea lui Socrate este asociata in ciclul iudeo-crestin cu moartea lui Iisus
(similitudini tipologice intre criza ciclului atenian cu criza ciclului iudeu). Perioada tarzie este
incercata de o criza in care nu apare nici un spirit inalt. E pregatita trecerea de la o gandire
inca asociata cu mitul, sau religia, la o gandire "rationala". Democrit e considerat ca fiind
primul atomist, iar centrul atentiei este luat de om. Aristotel teoretizeaza poezia ("Poetica")
cu accent analitic si sintetizator.
Alexandria (infiintata de Alexandru Macedon in secolul III i.Chr.) preia rolul de centru fizic si
spiritual al Greciei, dar de-a lungul timpului au loc distrugeri succesive ale intregii culturi
grecesti de aici. In Alexandria se aflau peste 300.000 de locuitori: greci, iudei, romani,
crestini, astfel incat acest oras poate fi considerat un creuzet al lumii antice ce combina
elemente grecesti, iudaice si iudeo-crestine. Aici se traduce Septuaginta, Codul Medicinii
(Corpus Hipocratus). Are loc specializarea elenistica pe stiinte (care provin din spargerea
cadrului aristotelic universal), apar stiinte tehnice, umane (baza geometrica a lui Euclid,
geometria lui Arhimede, analitica lui Aristah), Heron pune bazele mecanicii, Ptolemeu pune
bazele astronomiei s.a.
Epoca elenistica e extrem de bogata in detalieri, in sinteza partilor (geometrie, aritmetica),
dar de asemenea, prin iudaism si crestinism, patrunde si spiritualismul iudeo-crestin. Astfel
Alexandria este o metropola cu populatii amalgamate care aduc tragedia, stiintele, dar si o
celebra prezenta crestina (sec. II-III d.Chr.: Elemen, Panten, Origen).
Alexandria, mostenitoarea Atenei, intra in impact cu Roma. Daca gandim acest ciclu ca pe
unul mediu, cel alexandrino-roman, Grecia isi va lua revansa asupra Romei (Roma va fi
infranta cultural de catre Grecia aparent depasita).
2