COMUNICAREA INTEGRATOARE
Practica unei comunicari integratoare
1. Constientizare. A percepe pe deplin propriile tale sentimente si raspunsurile
corporale si semnalele nonverbale ale celorlalti.
2. Aliniere. Permite propriei tale stari sufletesti sa se armonizeze cu a celuilalt.
3. Empatie. Deschide-ti inima si percepe experiente si punctul de vedere al
celuilalt.
4. Expresie. Comunica raspunsurile tale launtrice cu respect; transforma interiorul
in exterior.
5. Conectare. Impartaseste deschis in schimburile implicate in comunire, atat
verbal, cat si nonverbal.
6. Clarificare. Ajuta dand sens experientei celuilalt.
7. Individualitate. Respecta demnitatea si caracterul distinct al mintii fiecarui
individ.
Evolutia emotiei
Stiinta emotiei este un camp complex ce include studiul culturii, al proceselor mentale
si al functionarii creierului. Studiile realizate pe animale sugereaza ca oamenii nu sunt
singurele fiinte care au simtaminte. Reactiile animalelor in fata pericolului ne duc cu
gandul la reactiile comportamentale si psihologice de lupta, incremenire sau fuga care
par sa fie in buna masura emotionale. Cu toate acestea, in regnul animal, mamiferele
par sa fie singurul grup care a dezvoltat mijloace complexe pentru a comunica starea
lor interioara celorlalti membri ai speciei. In acest sens, emotia este reflexia proceselor
launtrice si poate fi comunicata altora in exterior. In acelasi timp cu dobandirea acestor
comportamente, vorbim despre evolutia sistemelor cerebrale corespunzatoare care
mediaza emotia si motivatia: structurile limbice ale creierului.
Paul MacLean a inventat termenul de creier triunic pentru aceasta viziune a creierului
ce consta din trei parti separate, dar interconectate: o portiune profunda, trunchiul
cerebral; o portiune mediana, limbica; si o portiune superioara neocortexul. Portiunile
trunchiului cerebral sunt considerate a fi niste structuri primitive, fiind numite uneori
creierul reptilian. Pe masura ce animalele au evoluat, urmatorul strat, reprezentat de
circuitele limbice includ amigdala (care mediaza emotii importante de frica si probabil
furia si tristetea); cortexul cingulat anterior (care serveste ca un fel de operator
principal si indeplineste functii de control executiv pentru distributia atentiei);
hipocampul (care mediaza memoria explicita si serveste drept cartograf cognitiv
pentru a oferi context memoriei); hipotalamusul (locul proceselor neuroendocrine care
asigura conectarea corpului cu creierul prin echilibrul hormonal); si cortexul prefrontal
orbitofrontal (care integreaza o gama larga de procese, inclusiv controlul emotiilor si
memoria autobiografica).
Cu toate ca regiunea limbica nu pare sa aiba limite precise, circuitele sale par sa aiba
aceleasi tipuri de neurotransmitatori si o mostenire evolutiva comuna. Activitatea
1
Comunicarea concertata
Procesele comunicarii
Perceptie Procesare
Raspuns
Integrarea emisferelor
Conectarea cu ceilalti prespune cel putin doua forme fundamentale de comunicare:
nonverbala si verbala. Emisfera noastra dreapta, unde se afla procesori de tip
nonverbal, spatial, emotional, social, autobiografic, ne permite sa utilizam semnale
nonverbale in comunicarea cu ceilalti. Stiinta ne atrage atentia asupra unei descoperiri
interesante: emisfera dreapta pare sa fie mai direct legata de circuitele limbice care
mediaza emotia si motivatia. Astfel, distinctia dintre modalitatile de procesare specifice
celor doua emisfere include, dupa toate probabilitatile, distinctia intre modalitatea de
procesare de tip emotional/libic, specific emisferei drepte, si procesarea de tip mai
intelectual, mai rational numit uneori neocortical specific emisferei stangi.
Aceasta distinctie este deosebit de relevanta in cresterea copiilor din cateva motive: