Sunteți pe pagina 1din 4

Daniel Siegel Parentaj sensibil si inteligent

COMUNICAREA INTEGRATOARE
Practica unei comunicari integratoare
1. Constientizare. A percepe pe deplin propriile tale sentimente si raspunsurile
corporale si semnalele nonverbale ale celorlalti.
2. Aliniere. Permite propriei tale stari sufletesti sa se armonizeze cu a celuilalt.
3. Empatie. Deschide-ti inima si percepe experiente si punctul de vedere al
celuilalt.
4. Expresie. Comunica raspunsurile tale launtrice cu respect; transforma interiorul
in exterior.
5. Conectare. Impartaseste deschis in schimburile implicate in comunire, atat
verbal, cat si nonverbal.
6. Clarificare. Ajuta dand sens experientei celuilalt.
7. Individualitate. Respecta demnitatea si caracterul distinct al mintii fiecarui
individ.

Evolutia emotiei
Stiinta emotiei este un camp complex ce include studiul culturii, al proceselor mentale
si al functionarii creierului. Studiile realizate pe animale sugereaza ca oamenii nu sunt
singurele fiinte care au simtaminte. Reactiile animalelor in fata pericolului ne duc cu
gandul la reactiile comportamentale si psihologice de lupta, incremenire sau fuga care
par sa fie in buna masura emotionale. Cu toate acestea, in regnul animal, mamiferele
par sa fie singurul grup care a dezvoltat mijloace complexe pentru a comunica starea
lor interioara celorlalti membri ai speciei. In acest sens, emotia este reflexia proceselor
launtrice si poate fi comunicata altora in exterior. In acelasi timp cu dobandirea acestor
comportamente, vorbim despre evolutia sistemelor cerebrale corespunzatoare care
mediaza emotia si motivatia: structurile limbice ale creierului.
Paul MacLean a inventat termenul de creier triunic pentru aceasta viziune a creierului
ce consta din trei parti separate, dar interconectate: o portiune profunda, trunchiul
cerebral; o portiune mediana, limbica; si o portiune superioara neocortexul. Portiunile
trunchiului cerebral sunt considerate a fi niste structuri primitive, fiind numite uneori
creierul reptilian. Pe masura ce animalele au evoluat, urmatorul strat, reprezentat de
circuitele limbice includ amigdala (care mediaza emotii importante de frica si probabil
furia si tristetea); cortexul cingulat anterior (care serveste ca un fel de operator
principal si indeplineste functii de control executiv pentru distributia atentiei);
hipocampul (care mediaza memoria explicita si serveste drept cartograf cognitiv
pentru a oferi context memoriei); hipotalamusul (locul proceselor neuroendocrine care
asigura conectarea corpului cu creierul prin echilibrul hormonal); si cortexul prefrontal
orbitofrontal (care integreaza o gama larga de procese, inclusiv controlul emotiilor si
memoria autobiografica).
Cu toate ca regiunea limbica nu pare sa aiba limite precise, circuitele sale par sa aiba
aceleasi tipuri de neurotransmitatori si o mostenire evolutiva comuna. Activitatea
1

Daniel Siegel Parentaj sensibil si inteligent


limbica are un impact vast, influentand zona proprie, dar si zonele trunchiului cerebral
si regiunea neurocortexului.
Nu doar ca zona limbica regleaza trunchiul cerebral, dar se poate spune ca ea
coordoneza starile interioare, inclusiv functiile corporale, cu interactiunile cu mediul, in
special cu mediul social. Activitatea zonei limbice ne ajuta sa intelegem de ce
majoritatea mamiferelor sunt interesate de lumea sociala: interactiunile sociale ajuta la
reglarea propriilor functiuni corporale! Coordonarea lumii interioare proprii cu lumea
interioara a celorlalti este o specialitate a mamiferelor si aceasta ne face sa fim fiinte
sociale sofisticate si curioase.
Aproape toate mamiferele au legaturi sociale, iar cele dintre mama si pui au o forta
speciala. Regiunile limbice al creierului mamiferelor ii permit sa realizeze convergenta a
doua procese fundamentale: (a) mentinerea in echilibru a unor functiuni mai primitive
ale corpului-creierului precum ritmul cardiac, respiratia, ciclurile somn-veghe si (b)
preluarea informatiilor din lumea exterioara in special lumea sociala a altor mamifere.
Amigdala este cruciala in perceptia si expresia exterioara a raspunsurilor faciale si are
un rol central in controlul starilor emotionale. Aceasta functie duala interior-exterior
permite o activitate proprie mamiferelor: suntem focalizati asupra starilor launtrice ale
celorlalti in special parintii asupra odraslelor lor. Aceasta focalizare a parintilor asupra
copiilor lor le permite sa dezvolte o modalitate echilibrata de a controla starile launtrice
ale propriilor copii. Acest lucru este adevarat in egala masura pentru sobolani si pentru
maimute si alte primate asemenea noua. Animalele inferioare, precum reptilele,
amfibienii si pestii, lipsindu-le aceste circuite limbice evoluate, nu fac atata tapaj in
legatura cu starile launtrice ale rudelor sale, nici nu au aceeasi modalitate de viata
sociala coordonata precum mamiferele. In schimb, noi putem avea conexiuni
emotionale cu alti oameni, ca si cu alte mamifere, de exemplu cu un caine care sta
acum la picioarele noastre.

Comunicarea intre emisferele cerebrale


Comunicarea include atat componentele limbajului verbal, cat si pe cele ale limbajului
nonverbal. Componenta nonverbala ne ajuta sa ne simtim conectati si inradacinati.
Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a ne face sa ne simtim intelesi. Adesea, mesajele
nonverbale sunt percepute inconstient, iar acele semnale au un efect profund si
semnificativ asupra modului in care simtim. Putem intelege aceasta stare de fapt
amintindu-ne ca emisfera cerebrala dreapta este structurata pentru a transmite si
primi semnale nonverbale, avand de asemenea un rol preponderent in controlul starilor
noastre emotionale. Modul in care semnalele nonverbale sunt impartasite in mod
conjugat poate avea un impact profund asupra modului in care mintile noastre creeaza
o stare de echilibru. Emisfera cerebrala stanga este specializata in transmiterea si
primirea informatiilor verbale. Asta inseamna ca putem avea ganduri bazate pe
cuvinte, care sunt net diferite de senzatiile noastre interioare de natura nonverbala.
Semnalele trimise din emisfera dreapta a unei persoane modeleaza direct activitatea
din emisfera dreapta a celuilalt. Acelasi lucru este valabil pentru emisfera stanga:
2

Daniel Siegel Parentaj sensibil si inteligent


cuvinte din emisferele stangi ale celorlalti activeaza propria noastra emisfera stanga.
Daca semnalele verbale si nonverbale transmise de cealalta persoana sunt congruente,
comunicarea poate avea sens.
Daca semnalele verbale si nonverbale comunica mesaje diferite nu sunt congruente
mesajul total va fi neclar si derutant. Primim doua mesaje diferite si contradictorii
simultan.
Sentimentul nostru de sine se defineste prin modalitatile conjugate in care ne
conectam cu ceilalti. Creierii nostri sunt structurati pentru a fi conectati cu alti creieri.
Comunicarea concertata presupune conectarea spontana a fiecarei emisfere cerebrale
cu cea a celeilalte persoane, pe masura ce impartasim semnale, atat din domeniul
verbal (emisfera stanga), cati si din cel nonverbal (emisfera dreapta). Acest dans al
comunicarii ne permite nu doar sa ne simtim aproape si conectati cu ceilalti, dar de
asemenea ingaduie mintilor noastre sa se simta coerente si echilibrate. Sentimentul
nostru de a fi eu este profund influentat de modul in care luam parte la un noi.

Comunicarea concertata
Procesele comunicarii
Perceptie Procesare
Raspuns

Cai catre colaborare


Explorare Intelegere
Conectare

Cai catre deconectare


Interogare Judecata
Corectare

Integrarea emisferelor
Conectarea cu ceilalti prespune cel putin doua forme fundamentale de comunicare:
nonverbala si verbala. Emisfera noastra dreapta, unde se afla procesori de tip
nonverbal, spatial, emotional, social, autobiografic, ne permite sa utilizam semnale
nonverbale in comunicarea cu ceilalti. Stiinta ne atrage atentia asupra unei descoperiri
interesante: emisfera dreapta pare sa fie mai direct legata de circuitele limbice care
mediaza emotia si motivatia. Astfel, distinctia dintre modalitatile de procesare specifice
celor doua emisfere include, dupa toate probabilitatile, distinctia intre modalitatea de
procesare de tip emotional/libic, specific emisferei drepte, si procesarea de tip mai
intelectual, mai rational numit uneori neocortical specific emisferei stangi.
Aceasta distinctie este deosebit de relevanta in cresterea copiilor din cateva motive:

Timpuriu in viata, in primul si al doilea an, copilul este in principal o fiinta de


emisfera dreapta. A sti sa-ti folosesti propria emisfera dreapta este esential
pentru a stabili conexiuni cu copilul tau aflat la acea varsta.
Pe masura ce copilul creste, devenind prescolar, corpul calos, fasiile de tesut
care leaga cele doua emisfere, este inca destul de nedezvoltat. Din aceasta
3

Daniel Siegel Parentaj sensibil si inteligent

cauza, copiii de varsta prescolara au o dificultate innascuta in a-si pune


sentimentele in cuvinte. Uneori, emisfera dreapta poate reactiona atat de
intens, incat ajung la izbucniri temperamentale, stari in care ei nu pot folosi
limbajul pentru a comunica. Comunicarea nonverbala reconfortanta poate fi cea
mai buna optiune in aceste situatii.
In general, scoala favorizeaza procesarea specifica emisferei stangi fata de
celelalt tip de procesare. Fiind crescuti in aceste scoli, adesea adultii conspira
pentru a consolida aceasta inclinatie excesiva spre cuvinte si logica. Este dificil
pentru modalitatea de procesare specific emisferei drepte sa-si pledeze cauza
fara a recurge la logica si cuvinte pentru a convinge. Procesele specifice
emisferei drepte sunt importante pentru autoreglare, experimentarea unui
sentiment de sine si conectarea empatica cu ceilalti. A gasi modalitati de a
incuraja la copil dezvoltarea emisferei drepte si de a o integra cu cea stanga
poate fi crucial pentru dezvoltarea rezilientei si bunastarii.