Teoria democratiilor

Curs 1:10.10.2013
Machiavelli
Consideratii generale :
Interpretarea lui D. Q
Diego Quaglioni s-a ocupat de Evul Mediu tarziu.El obsv ca reflectia pol a lui Machiavelli
este legata de raportul strans dintre istorie si politica ,dintre experienta si normele vietii
civile.Aceste norme ale vietii civile sunt inspirate din perioada renasterii din opera istoricului
antic Titus Livius care devine stilul conducator al reflectiei istorico-politice renascentiste.
M considera ca experienta anticilor poate fi cel mult un ghid pentru umanisti (umanismul
florentin) si nu trebuie privita neaparat ca o autoritate.
Pentru M istoria este mereu si exclusiv istorie politica.( istorie a schimbarilor pol. si reflectia
asupra legilor care le guverneaza).
Perioada umanista primeste din experienta anticilor impulsul unei noi viziuni despre pol si
istorie , o viz menita sa inclouiassca viziuna augustiniana(cetatea eternal sieca temporara).Viz
augustiniana este treptat inlocuita cu o interpretare in termini naturalisti a schimbarilor
petrecute in comunitatile pol.S-a considerat mult timp ca in acest contex M ar fi dat o noua
unitate si demnitate reflectiei istorico-politice.El ar fi lasat de-o parte traditia umanista luando pe un drum care nu mai fusese parcurs pana atunci.
Dincolo de justetea acestei perspective,ceea ce este sigur este faptul ca el scrie istorie nu din
persp. unui istoric (PRincipele) ci din cea a polticii ,sau mai mutlt chiar s-a spus din persp.
stiintei pol.
De aceea interpretarea istoriei romane devine astfel in cazul operei lui M filosofie pol.
Discursurile decade lui Titus Livius / Principele- lucrari contemporane
Operele pol. am putea spune ale lui M presupun o ereditate pol . si o ampla cultura lit. si ist.
( M le scrie cand avea ceva exper si de om de cultura si de practician de natura
substantiala).Cultura antic ape care M si-o formeaza de-a lg anilor, devine un fel de stiinta
(spune D. Q) care se bazeaza pe faptul ca natura umana nu se schimba odata cu trecerea
timpului.Comparatia dintre actiunea anticilor si viata pol. din vremea lui M . presupune nu
doar ideea mereu reafirmata a exemplaritatii romanilor , ci mai mult pp o conceptie despre
istorie si despre macanismele ei bazata pe ideea ca practica politica trebuie sa tina cont si de
experientele anterioare .In cazul lui M , avem mereu in fata ( SPUNe D.Q) perspectiva trecerii
de la istorie la regula pol.Experienta lucrurilor antice este un mijloc (considera M) ft imp pt a
intelege politica si pt a actiona asupra ei.Imitarea ordinii antice reprez pt M baza unei noi
stiinte a statului, stiinta care tre sa se bazeze pe experienta in aceeasi masura ca si dreptul sau
medicina.
1

M este insa impotriva celor care incearca sa-si conformeze actiunile pol in exclusivitate
modelelor antice.Aceste modele antice nu sunt doar dificil de preluat ci chiar imposibil de
preluat(spune M) .
Naturalism politic( pt M): Avand o natura inteligibila ,lumea pol permite potrivit lui M
deducerea unor legi si regului universale. Acesta este si motivul pt care M refuza sa-si
imagineze republici si isi aplica reflectia asupra politicii din timpul sau.
Asadar M prin naturalismul sau pol ajunge de fapt sa inteleaga istoria altfel decat predecesorii
sai.
Potrivit lui D.Q putem vorbi cu adev despre o revolutie metodologica si conceptuala care
separa teologia pol a Evului MEdiu TZ. Sau traditia oglinzilor principilor de opera lui M.
IStoria nu este deci o repetare inevitabila a acelorasi evenimente, ci mai degraba manifestarea
unor continuturi dif . care isi iau originea in pasiunile umane invariabile.Dat acestor pasiuni
umane invariabile avem posibilit de a domnia evenimentele ,cel putin parte.
Exemplul sau modelul istoric isi mentine intact forta normativa, pt ca sunt aplicate aceleasi
mecanisme ale comportamentului uman.Ceea ce trebuie adaugat insa, este faptul ca modelul
fara atentie la detaliile politicii reale nu va putea transf. stiinta despre stat intr-o forta pol.( ne
situam doar la niv teoretic in mom in care vrem sa imitam).

Interpretarea lui Paul Veyne(P.V)

Intrebari despre M:

Este oare un autor care pretuieste raul sau binele in pol?

A demascat realitatea pol?
..M a inteles care era realitatea efectiva a politicii statelor din timpul
lui.
.
P.V crede ca M a considerat aceasta realitate ca fiind chipul etern al politicii.El nu a fost decat
un tehnician limitat ,dar fiind un tehnician a lasat impresia ca este lucid.
M isi propune sa vorbeasca despremodul in care principatele pot fi conduse si
pastrate(Principele, cap II).Tot potrivit lui M,principele care vrea sa-si pastrreze statul
trebuie sa stie sa urmeze adevarul efectiv .EL tre sa fie intelept pt a sti sa evite infamia
viciilor care l-ar face sa-si piarda statul.
M mai pleaca de la ideea ca specia umana nu este pe deplin imblanzita,este semi-imblanzita
cum o numeste P. V ,de aceea se poate revolta.
2

Potrivit lui P. V ca principii sunt singurii agenti ai politicii.De altfel ,trebuie precizat ca in
vremea lui M a guverna era un teren care se folosea mai ales in domeniul agricol ( a stapani
un terirotiu de catre proprietarul sau).
Principii nu incheie un contract cu supusii lor si nu au drepuri sau datorii fata de ei.De
asemenea,principii nu se supun unor reguli morale(conchide P. V nu exista la M de fapt un
conflict intre pol si morala ,pt ca morala este ignorata in rap cu politica lae carei dimensiuni
sunt eterne) .Potrivit lui P. V relatia dintre principe si supusi nu este una morala , ci o relatie
tehnica.Principele nu are obligatia de a a asigura binele supusilor. CU alte cuv ,a guverna si
a-si pastra principatul este pt principe un lucru natural si instinctiv.
A guverna pt M inseamna a i pune pe supusi in conditia de a-i nu putea dauna
principelui , ci chiar de a nu se gandi sa-i dauneze. principele trebuie sa-si pastreze
regatul si nu sa-i guverneze in sensul actual al cuv.
Va trebui ca principele sa-i multumeasca cand pe supusi cand sa-i multumeasca pe cei care i
oprima pe supusi.
Potrivit lui P. V ,gandirea lui M caracterizeaza poltica Europei intre sec 15 si 18 inainte ca
monarhii sa devina monarhi constitutionali.
Politica inseamna la M altceva decat astazi=> principiile acestei politica,instit si functiile pe
care pol lui M le pune in joc nu sunt aceleasi cu institutiile si functiile din democratiile de azi.
Principatele in vremea lui erau disputate intre mai multi suverani, iar statul din vremea lui M
se baza pe violenta si intr-o anumita masura pe practicarea nedepretatii ,tocmai pt a-si mentine
granitele.Statul modern ,guverneaza si gestioneaza interesele unei anumite populatii.=>
fiecare soc observa P. V isi are modul sau specific de a fi fundamentata pe violenta si
nedreptate.
Potrivit lui P. V adevarul efectiv al politicii pe care M crede ca-l surprinde nu are un caracter
etern cum credea el.
Este un adevar cu ajutorul caruia nu putem gandi statul modern si nici macar o realitate pe
care de multe ori ne-am obisnuit sa o consideram clasica, cum este cetatea eterna=> avem dea face cu o politica strict locala.
M nu incheie epoca fictiunilor ci isi creeaza propria fictiune.Este o fictiune rece ceea ce-i da
aerul luciditatii.M nu incearca sa justifice sau sa rationalizeze puterea princira,iar principele
sau gandit asemenea unui latinfundiar nu are misiunea de a asigura fericirea supusilor , cu
care nu a incheiat nici un contract.
Pol lui M nu cunoaste nici un alt actor pol in afara principelui. Pt el statul sau politica sunt
fenomene pure ,naturale.M nu este nici cinic ,nici lucid.El este un campion ( P.V) al
seriozitatii care isi transf gandirea intr-un nou academism.
Asa-zisa lui luciditate este legata de practica pol din vremea sa pe vcare P.V o numeste
sipractica pol a suveranilor vechiului regim.El creeaza o fictiune cu aparente rationaliste
3

care ulterior i-a purtat numele Spirit machiavelic. Potrivit lui P V aceste rationalism nu este
cel al unui ganditor pol ci mai degraba cel al unui tehnician al politicii.
M nu se intreaba in privinta limitelor si scopurilor actiunii sale ci doar asupra coerentei
internme a mijloacelor.El considera ca fiind imaginar
Tot ceea ce nu corespunde acestei rationalitati=> imaginarul este realitatea celorlalti.
CONCLUZIE: Asa zisul adevar efectiv al lucrurilor este o fictiune care se considera pe ea
insasi mai adevarata chiar decat adevarul.
M crede ca descrie si slujeste un model si anume modelul principelui pe care in realitate il
configureaza in fc de ceea ce poate face pt el.
Din politica mai multor principi din vremea lui , M pretinde ca desprinde un modelrational
pe care il considera adevarul efectiv al oricarei politici.Potrivit lui P. M modelul machiavellian
este o abstractiune prin care politica este redusa la efortul puterii de a se autoconserva.( de a-si
pastra domeniul prin care exista).Machiavelli presupune mai multe lucruri . O prima
presupozitie ne spune ca puterea ,potrivit lui M , exista in general dincolo de determinatiile
istorice.Acest domeniu al puterii sau al politicii ramane acelasi in opinia lui M indiferent de
felul in care se manifeste supusii sau cetatenii . Cu alte cuvinte pt Machiavelli supunerea fata
de putere este aceeasi in cetatea greaca intr-un principat sau in statele din sec XX.
Avem la M o putere fara alte determinari care trebuie sa se conserve pentru a nu se autonega,
pt a nu ajunge sa se nege pe ea insasi.Daca principele este singurul actor politic ,avem de-a
face asadar cu un actor politic colectiv si atunci statul va fi acelasi fie ca vorbim de o
republica precum Atena sau Roma , fie ca vorbim de un imperiu cum a fost cel roman.Desi
vorbeste tot timpul despre principe ,Machiavelli este de fapt nu un monarhist ci un republican
convins ( binele public este urmarit doar in republici,experienta ne dovedeste ca niciodata
popoarele nu si-au sporit bogatia si puterea decat sub o guvernare libera)
LIBERTATEA la Machiavelli
Potrivit lui P V lib este un concept aplicabil unei colectivitati care se autoguverneaza si nu
este supusa unui stapan.M intelege lib in sensul antic al termenului in care doar colectivitatea
este libera si nu indivizii.In acest sens, chiar si o oligarhie se va numi republica daca nu este
supusa unui stapan. Din perspectiva lui M exprimata in discursuri,puterea principelui este
posibila in principal datorita apolitismului supusilor.Prin relatia de supunere cei condusi ajung
in final sa-si iubeasca stapanul.Principele tre sa stie sa se faca ascultat ,ceea ce inseamna in
alte cuv sa se faca temut.in Acest caz ,supusii il vor asculta nu dat violentei exercitate asupra
lor sau datorita persuasiunii ,ci din obisnuinta = Supunerea va deveni atunci o afectiunea
naturala. In alte cuv ,teama va fi asemanatoare cu iubirea.
De cele mai multe ori principii sunt respectati pt virtutile lor cel putin aparente ,dar oamenii
sunt sensibili in cea mai mare masura fata de forta lor .Daca principele isi va mentine statul
( af M in cap 18 Principele) mijloacele prin care a facut acest lucru vor fi considerate
4

onorabile si vor fi laudate de catre fiecare.Potrivit lui M maretia statului ,determina supunerea
supusilor indif de ceea ce gandesc .
P. V obsv ca realitatea politica din timpul lui Machiavelli scotea in evidenta o disimetrie intre
principe si supusi.Principele portretizat de M nu se poarta patern ,nici ca un egal cu supusii sai
ci ca un proprietar care are drept sg scop pastrarea teritoriului.Sg scop al puterii politice
princiare este acela de a supravietui si singura capacitate a aceste puteri pol este aceea de a
supravietui.(este optica unui tehnician care se crede teoretician) .
M stie mai ales ceea ce nu trebuie sa faca,ce trebuie evitat in calitate de tehnician.M remarca
P.V a devenit celebru prin asa zisul moralism al sau, insa potrivit lui P.V el nu este decat un
tehnician conformist care prezinta o politica fara fundament .La M existenta statului si puterea
principelui sunt simple fapte din care el face niste drepturi.El nu este nici lucid in opinia lui
P .V ,nici cinic, el este pur si simplu un personaj caruia statul ii apare ca un obiect atat de
sublim incat nu e nevoie sa argumentam in fav lui.M nu incearaca sa justifice societatea
politica nici s-o fundamenteze pe un contract sau pe binele comun.Refuzand aceste doua
lucruri el se situeaza pe acelasi plan cu creatorii de utopii si cu cei care au scris asa numitele
oglinzi destinate principilor.
Sg diferenta intre M si contemporanii sai umanisti consta in faptul ca pt el adevarul efectiv al
lucrurilor este considerat cel mai imp lucru in pol.
..autorii nu faceau altcv decat sa-i idealizeze pe principi infatisandu-le o oglinda a
tuturor virtutilor.M insa ca partizan neconditionat al puterii pol , vorbeste doar in termeni
tehnici si isi slujeste principele fara sa-l idealizeze.Inainte de M ,cititorul acestor oglinzi ale
principilor era pregatit doar sa auda lucruri nobile pt ca asa cerea legea genurilor. Daca insa
trecem de genurile lit vom vedea ca M nu afirma ceva foarte nou( de ex at cand argumneteaza
in discursuri in primul rand superioritatea republicilor o face pornind de la ideea
conventionala ca aceastea sunt mai drepte decat principatele. )Pacea si maretia statului devin
la el scopurile principale ale politicii.
Cu el isi face debutul perioada absolutismului sau perioada de formare a marilor monarhii.Din
persp. acestui curent absolutist ,opera lui va fi continuata de un autor precum Jean Bodin(J
B) .Din persp. Altor teme cum ar fi chestiunea puterii care nu acc nesupunerea,el va fi
continuat de Hobbes
Jean Bodin-In opera sa. JB pleaca de la doua idei fundamentale:
1)principii nu trebuie sa se poarte nedrept
2) dreptatea nu este relevanta pt pol
Suv absoluta trebuie acordata conduc pol( spune JB) pt ca o suveranitate ingradita de conditii
si obligatii nu este suveranitate.In privinta legii , supusul nu are drept de jurisdictie.Orice
putere si orice autoritate de a comanda depind de suveran.Mai mult este contrar notiunii de
autoritate civila sa le acorzi supusilor dreptul de a se opune sau de a rezista .JB ofera si
argument juridic in fav supunerii care consta in faptul ca suv absoluta e necesara in opinia lui
5

pentru mentinerea pacii.Orice supus ar deveni tiran,daca i s-ar ingadui revolta impotrivz
suveranului si s-ar ajunge la anarhie.Puterea suverana se subordoneaza doar puterii lui Dz
spune JB , pt ca principele nu incheie nici un contract care ar prevedea obligatii fata de
supusi.
Justitia sau dreptatea nu poate fi preferata pacii civile .Odata cu JB observam ca traditia
absolutista cu contradictiile ei ,ia locul traditiei moderate a umanismului princiar.
Trecerea de la M la Hobbes
H este cel care dezvolta reflectia asupra pacii civile din perioada anterioara a lui si anume din
sec 16.H poate parea machiavellin in anumite privinte . AUTORITATE_REALISM_ PACE
al ambii
El inlocuieste virtutiile morale din viata civila cu virtutiile pol ,dar in alte privinte este un
autor antimachiavellian si anume in ceea ce priveste in primul rand reflectia din jurul
dreptului natural . Dreptul natural nu era doar refuzat de M ci era chiar ignorat.
M nu-si pusese porblema originii statelor nici a eventualleor sale functii.H isi pune aceasta
probl din perspectiva supusilor pe care ii numeste de data aceasta cetateni.
Pt M statul ,puterea si supunerea erau notiuni care se intelegeau de la sine .Succesul lui M s-a
bazat pe faptul ca in cele din urma el sustine ideea de supunere neconditionata chiar daca nu-i
mai idealizeaza pe principi.

CURS 2: 17.10.2013
Hobbes
H este inventatorul doctrinei moderne al contractului social.Porneste de la constatarea ca
dreptul natural in epoca moderna trebuie sa fie universale ,adica independente de drepturile
pol si rationale ,accesibile oricarui om.
Daca Jean Bodim,definea seuveranitatea ca pe o instanta unica a carei vointa este intotdeauna
necesara pentru ca o lege sa fie in vigoare ,H afirma ca suv depinde complet de vointele
umane ,dar ea are in acelasi timp o esenta care nu poate fi definita doar in raport cu vointele
omenesti.
Odata cu H,omul nu mai este privit ca un animal politic.Teoria moderna a starii de natura
respinge definitia aristotelica a omului ca animal pol., prin doua afirmatii:
1)omul nu are o inclinatie naturala spre societate
2) trebuie sa distingem intre aptitudinea spre soc si cea spre soc politica.
In lucrareaDe cive,H afirma ca pt a intelege starea de natura nu trebuie sa dizolvam cetatea
ci doar sa o consideram ca si cum ar fi dizolvata.La H,ca si mai tz la Rousseau,plecam de la
6

individ pt a cladi apoi ,relatiile sociale.Diferenta dintre cei doi ganditori ,consta in faptul ca
omul socializat descris de H nu este unul denaturat.
Pt H,cunoasterea cetatii implica intotdeauna cunoasterea materiei din care ea este formata si
anume cunoasterea omului.
Antropologia este pt H , conditia starii de natura si nu starea de natura il face pe om.Starea de
natura este descrisa in fc de cum arata omul natural si nu invers.Prin natura ,spune H, oamenii
au tendint sa se adune dar nu sunt inca pregatiti sa formeze cu adevarat o societate,deoarece
soc implica relatii pasnice ,cel putin intre aliati.
Crearea societatitlor,a rap de alianta,necesita un minim de org politica.
Societatile civilizate sunt create din motive egoiste si nu din dezinteresul care i-ar face pe
oameni sa-si frecventeze semenii.
In acest sens,oamenii desprinsi de H nu sunt animale sociabile.-> ei nu au o inclinatie naturala
spre a dezvolta relatii pasnice cu ceilalti.
Pacea cu sine si ceilalti,nu este un lucru de la sine inteles.In alti termeni,inseamna ca in
fiecare om si intre oameni mai degraba razboil este natural.Societatea pol se intemeieaza pe o
conv tacita in care protectia este acordata in schimbul supunerii.
Initial,insociabilitatea naturala genereaza razboiul tuturor impotriva tuturor: bellum omnium
contra omnes.Insociabilitatea pare a face imposibila orice civilizatie si orice soc
Soc pol va putea fi creata in baza faptului ca omul pt a-si implini dorintelew va deveni
constient ca trebuie sa se alieze cu ceilalti, va deveni dusmanul soc.
In starea de natura dr natural nu functioneaza niciodata ca o obligatie ,de aceea omul natural
nu-si poate asuma angajamente fata de semenii sai.( in starea de natura).Mai mult, in baza
drepturilor naturale omul ii ataca primul pe ceilalti pt a nu fi surprins de acestia.Soc pol va
putea aparea numai dupa ce omul natural va intele utilitatea pacii si anume va intelege ca doar
pacea ii da posibilitatea sa se mentina in viata .
In starea de natura dorintele fiecarui individ reprezinta masura binelui si a raului.Avem o stare
de natura care inseamna o stare de razboi intre toti si in interiorul fiecrui individ, intre
dorintele lui.Este necesara aparitia legii naturale care are ca pct de plecare dreptul natural
caruia i s-a adaugat ratiunea.
Prin consimtamant fiecare om va implini legea la care a subscris si pe care este ulterior
obligat s-o respecte .Principalul mijloc prin care se pot pacifica relatiile dintre oameni il
reprezinta crearea statului.
Ordinea politica nu poate inlocui celelalte tipui de ordine(ordinea juridica) asa cum nici soc
civila nu inlocuieste societatea ci doar ii permite sa existe.In starea de natura nu exista o
adevarata egalit intre oameni ,ci doar o absenta a oricaror relatii juridice.
7

In acest context,contractul are rolul de a institui o instanta suverana unica.H a fost criticat pt
ca s-a folosit de o terie a contractului pt a demonstra ca drepturile suverane sunt
nelimitate.Jean Bodin ,creatorul conceptului modern de suveranitate legislativa o defineste pe
suv legisl ca fiin absoluta dar are luciditatea de a nu se folosi de teoria contractului.
Tezele lui H au fost aparate de Jean Terrel.( J T )si a scris o lucrareLe theorie de pacte
social.Acest autor spune ca putem relativiza absolutismul lui H in urmatorul mod:
1)Afirmand ca el este liberal prin faptul ca etse unul din primii aparatori ai dreptului omului.
Asa-zisul absolutim al lui H ,spune J T ,s-ar datora crizei pol si religioase din vremea sa.care
l-ar fi determinat sa acc rolul statului.
2) afirmam ca teoria lui H in privinta contractului social nu era nefireasca intr-o epoca in care
referintele la contract deveneau frecvente.
Potrivit lui J T, H este un autor liberal pt ca in cele din urma desi acc rolul fundamental al
statului el construieste statul ca pe un instrument in slujba scopurilor individuale.Daca
incercam sa aparam ideea ca H nu a fost un sg ganditor absolutist,putem s-o facem plecand de
la ideea de care H a fost animat in constructia sa po.plecam de la demonstrarea faptului ca dr
suveranului sunt nelimitate,insa doar prin contract se poate crea o republica care sa-i protejeze
pe cetateni.H tine ft mult la ideea de contract.Ideea de contract nu trebuie privita de J T ca un
accident care apara societatea.
Suveranului nu i se acorda cv in plus ,ci el isi pastreaza pur si simplu drepturile naturale in
integralitatea lor.EL este singurul care ramane in starea de natura.H insa prevede si faptul ca
obligatiile supusilor trebuie intr-o anumita masura limitate de drepturile lor naturale.De ex
supusii au dreptul si chiar obligatia de a i se opune suveranului daca acesta vrea sa-i afecteze
viata.In soc politica ,legile naturale ne spun ceea ce trebuie sa facem pentru a trai in
siguranta.Creatorii soc politice vor fi si cei care aleg forma regimului.In lucrareaDe cive,H
inclina sa aleaga regimul monarhic,insa pt el conteaza mai mult respectarea obligatilor din
contract.Dem are in schimg forta nr/majoritatii.Suv tre sa fie in acest caz suf de puternic
pentru a putea garanta conventiile care instituie regimul democratic.
Cum se dobandeste suveranitatea?
Cel mai puternic,spune H, isi dobandeste suv in baza superioritatii sale.Suveranul va avea
atunci o serie de drepturi care nu sunt limitate de vreo boligatie fata de supusi.Multi
comentatori ai lui H vad in aceast afirmatie o dificultate insurmontabila,insa trebuie sa
precizam ca pt H obligatiile care il determina pe supus sa-si respecte promisiunea au drept
conditie increderea in cel mai puternic.Daca aceasta incredere dispare si cel mai puternic il
intemniteaza pe cel mai slab ,atunci cel mai slab are dreptul de a se apara.
La H noua stiinta a politicii se bazeaza pe crearea unei republici intemeiata pe o serie de
conventii.
In politica,aristotel afirmase ca puterea pol.se distinge prin natura de celelalelte puteri
umane( cea a tatalui asupra copiilor sau sotiei ,sau a stapanului fata de sclavi)
8

Puterea din cetate nu este aceeasi cuputerea din familie.Puterea din cetate presupune o
distribuire diferentiata intre cetatenii care alc comunitatea.In familie in schimb,avem potrivit
lui Aristotel o rel unilaterala de comanda si supunere necesara din pricina inegalitatii
naturale.Odata cu notiunea moderna de suveranitate creata de Boudin, apare o noua definitie a
puterii politice.Republica nu este nici de aceasta data gandita dupa modelul familie insa ea
implica o relatie unilaterala intre suveranul care porunceste si cei care asculta .Teoreticienii
contractualisti dinainte de H continua sa admita afirmatia aristotelica ,in privinta puterii
poliice vazuta ca un caracter natural .H anuleaza complet ideea de pol naturala si pt el familia
nu reprezinta decat o incercare stangace de a produce un stat .
Inca din lucrarea Elementele dreptului nat si polH propune sa distingem intre consimtamant
si unire .Exista consimtamant spune H, at cand vointele mai multor indivizi contribuie la o
actiune unica ,desi ele raman disctincte.Exista o unire atunci cand mai multe vointe sunt
cuprinse in vointa uneia singure sau mai multor indivizi care sunt in acord.Pt societatea
politica nu e suf consimtamantul,este nevoie de unirea acestor vointe mari.Pe aceste temeiuri
si invocandu-l la randul rau pe Bodin,H respinge ideea guvernarii mixte, pt ca aceasta ar fi o
impartire a puterii suverane intre mai multe instante distincte.De cele mai multe ori in
guvernarile mixte nu se intelege ,crede H sensul expresiei corp politic->.Aceatsa expresie
nu inseamna doar acord ci unire a mai multor oameni.Corpurile pol sunt asadar din
perspectiva reflectiei hobbesiene,persoane.Pt dreptul uman,republica este o persoana si de
aceea putem vorbi urmandu-l pe H si de personalitatea celorlalte corporatii.Tocmai pt ca
republica este o persoana ,vointele supusilor trebuie sa fie unite,adica trebuie sa avem o
includere a vointelor individuale intr-o vointa unica.H este primul care a vazut din aceasta
perspectiva in corpul politic, o persoana .El va elabora de-a lg intregii sale opere,teoria unirii
vointelor.potrivit lui,suveranul nu a primit prin instituire,drepturi noi.Putem spune doar ca ca
supusii au renuntat sa i mai reziste odata cu incheierea contractului.Cetatea devine astfel o
realitate juridica noua,adica unirea oamenilor intr-o sg persoana datorita faptului ca vointele
lor sunt cuprinse intr-o vointa unica.Unirea aceasta in mai multe vointe,intr-o vointa unica,are
drept conditie ideea unititatii reprezentantului,reprezenta care trebuie sa fie uns g om sau o sg
persoana. Daca reprezentantul este constituit dintr-un mare nr de oameni,vocea majoritatii
trebuie sa fie considerata ca vocea tuturor( Leviathan).Pt ca o multime de oameni sa devina o
persoana,trebuei ca ei sa autorizeze aceleasi acte sau actiuni ale reprezentantului lor.Acets
lucru se poate realiza in 2 moduri:
1)fie autorizand toate actele reprezentantului
2)fie cazand de acord asupra unui mandat care sa determine limitele intre care autorizatia este
valida.in Leviathan,H rezerva expresia corp polinstitutiilor constituite in mod direct de
autorit publica. In operele anterioare Leviathanului suveranul dispundea de un drept nelimitat
pt ca era singurul care isi pastra drepturile naturale care ii caracterizasera pe toti in starea de
natura sau de razboi
In Leviathanul suveranul ajunge sa aiba drepturi nelimitate nu doar in baza drepturilor sale
naturale ci si datorita artificiului juridic al autorizarii.
9

Instituirea suveranului inseamna asadar asocierea a doua acte distincte.Pe de-o parte
abandonam orice parte alienabila din drepturile noastre naturale.Aceasta inseamnaca ii
devenim obligati suveranului insa aceasta obligatie este limitata de drepturile noastre
inalienabile.Pe de alta parte,recunoastem sau validam toate actiunile persoanei artificiale pe
care am instituit-o.Intreaga reflectie asupra teoriei autorizarii pleaca de la premisa ca a
autoriza inseamna a lua asupra sa.Suveranul va actiona asadar in virtutea dreptului natural
,nelimitat care ii este lasat.Consimtamantul supusilor a transformat dreptul anterior al
suveranului de a actiona in autoritate.Asadar suveranul nu a primit de la supusi dreptul de a
actiona,ci doar dreptul de a actiona in numele lor.Puterm afirma acum ca ideii moderne de
suveranitate i se asociaza inca de la aparitia sa , dreptul de a pedepsi si dr de viata si de
moarte.In ceea ce priveste dreptul de a pedepsi el se obtine chiar prin transformarea dreptului
natural in autoritate.
Toti autorii pol anteriori lui H,sustineau urmatoarea teza: deoarece spuneai eu, cetatea este o
societate specifica definita prin perfectiune ,ea dispune de suveranitate in toate domeniile .H
este primul care stabileste o relatie directa intre termenii insisi ai contractului si esenta
invariabila a suveranitatii.Pueterea aparent atat de discretionara a suveranului provine la H din
faptul ca suntem incapabili de a ne pune de acord asupra vreunui adevar matematic,fizic,de
orice natura , de aceea vom conveni ca este adevar ceea ce suveranul a decis.Pe de alta parte
fiecare individ se crede suficient de intelept pentru a-si guverna propria existenta.Credinta
iluzorie a fiecaruia in propria superioritate dovedeste nu inegallitatea naturala ci chiar
egalitatea dintre oameni.Chiar refuzand ,spune H ,asemenea unui aristotel si asemenea
continuatorilor sai ideea egalit. putem deduce ,spune H, din credinta fiecaruia in egalitate ca
aceasta este conditia pacii .In absenta concentiei este imposibil sa declaram vreo actiune
nedreapta.
In absenta conventiei ,orice om continua sa aiba drepturi asupra oricarui lucru.Exista o esenta
a suveranitatii,adica un ansamblu de drepturi inseparabile( puterea doctrinala,capacitatea de a
determina prin lege proprietatea fiecaruia , capacitatea de a face dreptate,aceea de a decide in
privinta pacii si a razboiului si de a numi ministri) care exista indiferent de regim.Aceste
drepturi esentiale trebuie distinse de drepturile accidentale si contingente ,care variza in fc de
regimuri si de legile pozitive in vigoare.Drepturile esentiale in schimb sunt legate de scopul pt
care a fost instituit suveranul.Aceste drepturi esentiale legate de suveranitate constituite
potrivit lui hObbes legile naturale si fundamentaleDrepturile esentiale sunt independente de
constiinta umana.
Autoritatea suveranului fiind prin natura ei nelimitata,afdev limita cu privire la folosirea
tiranica a autoritatii nu este o limita juridica.
Putem limita autoritatea suv,intrucat put lui reala deoinde de atitudinea voluntara a
supusilor.Aceastai au dreptul de a rezista daca suv le incalca drepturile
esentiale(viata,siguranta,libertatea de miscare etc) .In teroria lui H puterea suveranului si cea a
poporului sunt inseparabile.
Sanctionarea unui suveran care isi ignora functia este inevitabila mai devr sau mai tz .
10

Concluzii: H este asadar primul autor care asociaza o teorie a starii de natura cu o teorie a
contractului si cu una a suveranitatii.
Notiunea de drept natural a fost regandita din temelii.Ostilitatea care exista la nivelull rel
umane in starea de natura hobbesiana nu provenea doar din divergenta de interese ,ci si din
jocul anarhic al pasiunilor .Drepturile naturale in sistemuli nu trebuie niciodata confundata cu
legile naturale .Potrivit lui H,este natural sa ti preferi propria gandire intr-o probl esentiala
cum e cea a guvernarii propriei existente.Hobbes aduce in teoria sa despre suv consta in
afirmatia potrivit careia corpul pl este o persoana.Acest corp pol este regandit in urm opere
ale lui H prin introducerea teoriei autorizarii.In final ,teoria suv este inclusa intr-o noua stiinta
pe care H o considera un fel de matematica politica in care drepturile naturale si contractul
joaca un rol decisiv.
H nu mai considera asemenea predecesorilor sai contractualisti ca acele conventii care
intemeiaza soc civila ar fi efectul unei sociabilitati naturale.Statul este inventat printr-o arta
empirica ,in care se porneste de la raporturile naturale de forte,de la ideea domniatiei
invingatorului.in termenii lui Leo Strauss,omul lui H creeaza prin stat conditiile unei vieti
umane.Pt H stiinta pol nu trebuie confundata cu o fizica a corpurilor.Prin stiinta sa pol,H nu
incearca sa arate cum s-a petrecut geneza reala a statelor ,modelul contractului nu i-ar fi fost
aici de nici un folos .( J T ) Pt a-l apara pe H de acuza ca ar fi un ganditor absolutist,trebuie sa
afirmam ca increderea in puterea nelimitata a suv nu este ultimul sau cuvant in materie de
reflectie pol,aturittatea ramane una instrumentala. Fiecare om poate verifica daca si-a sporit
securitatea si confortul.Aceasta se intampla pt ca orice republica daca nu-si indepl functia este
condamnata la degenerare si moarte.

CURS 3
Jean Jacques Rousseau Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni Mai este numit si Al doilea discurs ,publicat in 1755. In text Rousseeau adreseaza doua critici
stiintei moderne a dreptului natural. Modernii dau definitii contradictorii legii naturale si ei
confunda natura omului cu ceea ce oamenii au devenit in cursul istoriei. Critica ii vizeaza pe
Hobbes si predecesorii contractului social. Ii reproseaza lui Hobbes ca a confundat omul civil
cu omul socializat. Hobbes a afirmat in mod gresit ,spune Rousseau,ca oamenii sunt dusmani
unii altora,nu a distins bine intre natura si societate,a confundat omul natural cu cel civil.
Hobbes i-a atribuit omului natural pasiunile omului social. Pe de alta parte,Rousseau
recunoaste ca Hobbes a intrevazut f bine eroarea definitiilor moderne ale dreptului
naturalanume ca natura umana este straina moralitatii. In Discurs despre inegalitate,Rousseau
indeparteaza cartile savantilor moderni si faptele istorice pentru ca dreptul nu poate fi dedus
din fapte. El ia ca punct de plecare omul natural,strain de morala si care ignora distinctia binerau . Rousseau nu indeparteaza faptele istorice pentru a introduce un punct de vedere moral
asupra omului,ci este vorba mai degraba de o incercare de a fonda stiinta politica, Rousseau
propunandu-si pt aceasta sa ignore societatile politice care au existat pana la el. Deviza lui
este sa nu-l confundam pe omul natural cu cel civilizat. Toti filosofii care au vrut sa ajunga la
conceptul de stare de natura , au esuat pt ca realitatea sociala de la care au pornit le-a ascuns
11

ceea ce era cu adevarat natural. El isi propune sa plece de la o intuitie non-istorica asupra
naturii omului si sa scrie o istorie care nu pretinde despre ea insasi ca este adevarata. El
urmareste sa faca doar rationamente ipotetice si conditionale . Nu este vorba inca de a expune
principiile dreptului politic,ci de a reconstitui o geneza posibila sau probabila a relatiilor
sociale. - reconstituirea unei istorii ipotetice a guveernarilor. Potrivit lui Rousseau,oamenii nu
au instituit statele pt ca au dorit servitute,ci pt a le proteja viata,bunurile si libertatea.
Asocierea voluntara pe care o descrie Rousseau in Discursul asupra inegalitatii este una
legitima.Desi intentiile au fost legitime,totusi efectele involuntare ale asocierii oamenilor s-au
dovedit catastrofale. Este vb de servitutea celor saraci dar si a bogatilor,cauzata de raporturile
lor de dependenta reciproca . Este si o servitute politica,rezultata din faptul ca guvernele se
situeaza deasupra legilor dar si de o stare de razboi intre toate statele lumii. El isi propune sa
analizeze cum putem impiedica chiar si provizoriu transformarea libertatii in servitute .
Hobbes nu separa natura de societate,starea de natura era pt el o fictiune,in care nu existau
raporturi morale si juridice intre oameni si in care viata oamenilor era similara cu cea a
animalelor. Starea de razboi,care aparea din pricina dizolvarii societatii civile,facea imposibila
civilizatia. Din perspectiva lui Rouseeau insa,istoria ipotetica devine indispensabila pt a avea
acces la ladevarata natura a omului si pt a separa in ea ceea ce este original de ceea ce este
artificial. Trebuie sa indepartam efectele socializarii pt a accede la natura adevarata a omului.
Pt Hobbes,orice om civilizat poate sa isi dea seama de pasiunile naturale existente in toate
societatile. Pt Rousseau,doar un individ exceptional este capabil sa descopere lucrurile pe care
le ascund prejudecatile sociale. Omul natural are forta si putere pe masura ce dorinte are.
Cand apar dorinte noi,care necesita ajutorul celorlallti,apar si motivele diviziunii si
competitiei. Terrel - ne punem intrebarea ce se intampla atunci din perspectiva lui Rousseau
cu dreptul natural. La Rousseau,dreptul natural este definit plecand de la sensibilitate si
facand abbstractie de ratiune. Descoperim in noi insine doua principii afective
fundamentale,anume iubirea de sine - grija sau interesul fiecaruia pt el insusi,pt propria
bunastare si conservare - si mila - respingerea naturala a suferintei. Avem aici doua inovatii
decisive potrivit lui Terrel - dorinta bunastarii sau a conservarii nu mai este definita in
legatura cu ratiunea iar excesele iubirii de sine sunt temperate . Desi Rousseau se doreste a fi
un ganditor sistematic,exista diferente intre viziunea sa din Discurs asupra inegalitatii si cea
din contractul social. In prima lucrare Rousseau se refera la istoria ipotetica a umanitatii,a
guvernarilor,iar in cea de-a doua el studiaza principiile dreptului politic. In Discurs asupra
inegalitatii,Rousseau corecteaza analiza lui Hobbes cu privire la starea de natura . Starea de
natura se naste din cauza societatii si nu a pasiunilor naturale . Societatea provoaca razboi,pt
ca s-a indepartat de natura. Rousseau adauga aici si o idee preluata de la John Locke,ideea
potrivit careia razboiul se naste din dezvoltarea inegalitara a proprietatii . Asadar,societatea
civila nu apare din dorinta de servitute voluntara,ci din dorinta de a salva libertatea.Sunt doua
cauze care se sustin reciproc - legile in loc sa-i protejeze pe saraci,ii favorizeaza pe bogati,iar
razboiul suprimat in societatea politica se declanseaza si mai violent la frotiere. Nasterea unui
stat duce si la nasterea celorlalte,fiecacre dintre ele fiind constrans sa adopte in vederea
protectiei solutia politica . Asadar,nu avem de-a face cu dorinta serviturii ci cu preocuparea de
a face efectiva puterea suprema a comunitatii . In Discurs,corpul politic se naste printr-un
adevarat contract intre popor si conducatorii pe care acesta ii alege. Vointele membrilor
poporului,fiind unite intr-una singura,legile fundamentale devin obligatorii pt toti membrii
12

statului fara exceptii. Contractul astfel incheiat intre popor si conducatori nu este invocabil in
cazul in care vreuna dintre parti a incalcat vreo conditie stabilita. In Contractul
social,Rousseau se bazeaza pe demonstratie si nu pe o istorie ipotetica. Se afla in joc aici
insasi tema libertatii. Miza cotractului social este in aceasta privinta aceea ca fiecare cetatean
sa asculte doar de sine si sa fie mai liber ca inainte. Inca din discursul asupra
inegalitatii,libertatea era considerata ca inalienabila. Uniunea politica trebuia sa mentina cele
doua aspecte ale libertatii naturale definite in prima parte a discursului - independenta
indivizilor unii fata de altii si puterea vointei si a alegerii ,care sunt specifice omului. Ca si la
Hobbes,pentru Rousseau,suveranitatea este indivizibila,suveranul este deasupra legilor ,este
absoluta. I-a fost reprosat ca i-a acordat suveranului putere nelimitata ,dar sustinatorii sai
sustin ca a facut acest lucru pt ca a crezut ca raul venea de la detinatorii puterii si nu de la
putere in sine.Suveranitatea populara este prin natura ei fara vreo limita legala.Vointa actuala
a suveranului are puterea de decizie,el putand chiar sa dizolve societatea civila , Potrivit lui
Terrel trebuie sa distingem intre actul voluntar care instituie societatea civila si vointa
prezenta a suveranului. Rousseau se inspira de la Hobbes atat in privnta istoriei ipotetice a
umanitatii cat si in stiinta dreptului politic . Teza sociabilitatii naturale in opinia lui Rousseau
cade odata cu cea a primatului ratiunii. Dreptul natural se fundamenteaza atunci pe
sensibilitate si nu pe ratiune. Corpul politic se va manifesta de acum inainte legiferand,fiind
suveran. Rousseau introduce in opinia lui Terrel tot doua inovatii decisive - o noua definitie a
legii si de faptul ca suveranul actioneaza exclusiv legiferand. De aici,deducem ca in sistemul
lui Rousseau,puterea legislativa in ea insasi este adevaratul suveran. Guvernul devine atunci
instanta insarcinata cu aplicarea legilor la situatiile particulare . Corpul politic capata in acest
cadru o putere absoluta asupra membrilor sai . Teoreticienii contractualisti de dinainte de
Rousseau admiteau ca instituirea cetatii - viata comunitara- se facea pt ca legile naturale
legitime in drept erau in mare parte lipsite de putere.Rousseau adauga faptul ca nu naturii ii
revine rolul de a salva drepturile omului si cetateanului. Dreptul politic si buna functionare a
institutiilor sunt cele carora le revine rolul de a proteja drepturile omului si cetateanului. In
opinia lui,numai conventia sociala poate asigura acum ceea ce nu a reusit dreptul natural
modern si anume punerea politicii in slujba securitatii . Libertatea civila vine asadar acum sa
o inlocuiasca pe cea naturala - ea inseamna independenta unui om fata de alt om si libertatea
naturala il defineste pe om ca om. Pt a deveni liber ca cetatean,Rousseau spune ca trebuie
indepartata total libertatea naturala . Independenta este astfel abandonata in favoarea
guvernarii legii,care ne elibereaza de orice dependenta fata de o vointa particulara. Cetateanul
redobandeste independenta pe care ajunsese sa o piarda in starea de razboi. Suveeranul va
stabili legile sau actele de suveranitate inzestrate cu utilitate publica . Trebuie sa distingem
intre doua functii - exercitarea puterii legislative si cea a puterii executive care ii revine
principelui/magistratului. In Contractul social,afirma ca orice stat legitim este republican.
Diversitatea regimurilor priveste doar modalitatile de guvernare . Monarhia legitima este o
republica in care poporul suveran i-a incredintat unui singur om exercitiul puterii executive .
Democratia este atunci insa regimul in care poporul exercita ambele functii distinse de stiinta
dreptului,este regimul cu cel mai mare risc de a confunda suveranul cu guvernul . Observam
dupa J Terrel ca Rousseau strange laolalta doua discursuri considerate inainte de el ca fiind
incompatibile- discursul despre statul suveran si cel despre republica. Suveranul lui Rousseau
nu are ca sarcina elaborarea legilor,el nu se confunda cu legiislatorul . Legislatorul este un
13

personaj exceptional capabill sa descopere legile potrivite fiecarei natiuni si capabil sa

convinga poporul fara ca el insusi sa fie suveran sau magistrat. Dreptul de a propune legi noi
ii este rezervat Guvernului la Rousseau. Eventualele propuneri ale corpului legislativ sunt
supuse apoi aprobarii corpului executiv. Rousseau sintetizeaza asadar trei discursuri - cel
despre dreptul natural modern,cel despre suveranitate si cel despre republicile libere. In starea
civila,dreptul natural este instituit prin contract,odata cu instituirea suveranitatii comunitatii .
Dreptul natural devine astfel din ce in ce mai politic. Maritean - Omul si statul - cap 2. El
propune sa investigheze radacinile filosofice si nu doar juridice ale conceptului de
suveranitate. El sustine ca la origine,suveranitatea a fost un concept politic,si nu unul juridic.
Mai sustine ca filosofia politica trebuie sa se elibereze de acest concept invechit si intinsec
iluzoriu. In Antichitate,termenul de polis nu desemna atat statul,cat mai ales societatea sau
corpul politic. Asemenea in Evul Mediu,termenii de principatus si suprema potestas tradusi
adesea prin suveranitate,insemnau de fapt cea mai inalta autoritate conducatoare. Majestas
mai degraba ar desemna in opinia lui Maritean suveranitatea. In modernitate,cel care s-a
ocupat cel mai mult de chestiunea suveranitatii vrand s-o defineasca irevocabil a fost Jean
Bodin. Suveranul la Jean Bodin nu se supunea decat legii naturale si respingea supunerea fata
de orice lege omeneasca,oricare ar fi fost aceasta,daca ea era distincta de legea naturala. El a
creat prin astfel de afirmatii temeiul absolutismului politic si a definit suveranitatea ca putere
perpetua a unei republici . Suveranitatea nu este limitata nici in putere,nici in atributii.
Asadar,potrivit lui Bodin poporul s-a dezis total si a renuntat la intreaga lui putere pentru a o
transfera suveranului si pt a-l investi cu ea pe suveran.Din acel moment,suveranul nu mai face
parte din popor si corpul politic,orice esenta a puterii rezidand doar in suveran. Apare aici
potrivit observatiei lui Maritean,ceea ce este inselator in conceptul de suveranitateteoreticienii suveranitatii stiau ca poporul poseda in mod natural dreptul de a se autoguverna
dar l-au inlocuit cu acela al puterii poporului constituit in cetate. Acesti teoreticieni au discutat
problemele politice in termeni de bunuri in loc sa le discute in termeni de drepturi,spune
Maritean,posedate prin esenta,in mod fundamental,sau prin participare. Ar fi trebuit mentinut
faptul ca principele fiind vicarul majoritatii sau deputatul poporului ,dreptul sau in aceasta
calitate este dreptul insusi al poporului.Acest drept exista mereu in popor si nu i-a fost
transferat principelui. Principele ar trebui socotit doar ca o culme a structurii politice,numai
astfel principele ar fi fos responsabil in fata poporului - ''Ar fi fost un rege dar nu regeele
absolut,un principe,dar nu principele suveran.'' Conceptul de suveranitate s-a nascut in Europa
odata cu monarhia absolutista,pt ca in Evul Mediu el nu exista,se vorbea despre principe,,dar
nu despre suveran. Viziunea eronata a modernitatii politice in privinta suveranitatii a condus si
la o viziune gresita despre statul modern. Statul trebuie sa fie privit ,potrivit lui Maritean ca o
parte sau un organ instrumental al corpului politic. Prin urmare,statul nu poate avea nici
independenta suprema fata de intreg si nici putere asupra acestuia,nici vreun drept de a face
corpul politic dependent de el. Puterea si independenta statului nu sunt supreme decat in
raport cu celelalte parti ale corpului politic,care sunt supuse legilor si administrarii sale . In
sfera activitatii externe,statul actioneaza numai in calitate de reprezentant al corpului
politic,aflat sub controlul acestuia . In comunitatea internationala,staul se bucura de dreptul la
independenta suprema. E vorba insa de rolul statului in comunitatea internationala . In
realitate,statul nu detine in raport cu cetatenii sai dreptul natural si inalienabil la independenta
si puterea suprema . - '' statul nu este si nu a fost niciodata in mod autentic suveran''.
14

Conceptul de suveranitate nu se aplica nici corpului politic,nici statului. Mai mult,putem

afirma,potrivit lui Maritean,ca nicio institutie omeneasca nu poseda in baza propriei sale
naturi dreptul de a-i conduce pe oameni. Poporul/corpul politic au dreptul natural si
inalienabil la deplina autonomie. Nu putem concepe poporul ca guvernandu-se separat si de
deasupra siesi. In Contractul social al lui Rousseau,vointa generala dupa definitia data de
Rousseau,nu este doar o vointa majoritara,ci una indivizibila . Rousseau nu era un
democrat,dar a reusit sa introduca in democratiile moderne o notiune de suveranitate
distrugatoare pt democratie si care tindea spre statul totalitar. Legiuitorul descris in Contractul
social poate fi usor vazut ca o reprezentare a dictatorilor totalitari din secolul XX. Dreptul
poporului de a se autoguverna decurge din legea naturala. Chiar exercitarea acestui drept
trebuie facuta doar in acord cu legea naturala. O lege nu devine dreapta pt ca exprima vointa
poporului,o lege nedreapta,chiar daca decurge din vointa poporului,nu este o lege. Problema
pe care o ridica notiunea de suveranitate asa cum a fost definita in modernitatea
politica,incalca flagrant,spune Maritean dreptul de rezitenta al oricarei constiinte individuale.
Suveranitatea este valabila doar in metafizica si nu in politica unde ea inseamna de fapt
instaurarea absolutismului. Izvorul autoritatii se afla doar la Dumnezeu,iar cei care sunt
investiti de popor pt a conduce nu sunt vicarii lui Dumnezeu,ci vicarii poporului,de care nu
pot fi separati. Pana statele nu vor abandona conceptul de suveranitate,ele nu vor putea intra
intr-un corp politic largit,intr-o societate mondiala. Statul suveran are o putere care in loc sa
fie relativ cea mai inalta,este o putere absolut suprema. Statul suveran trebuie criticat si din
perspectiva faptului ca el nu asuma deloc conceptul de responsabilitate. In
modernitate,impunerea statului suveran s-a facut sub pretextul inselator al ideii ca el ar fi
personificarea poporului. S-a introdus astfel in stat un principiu opus in mod direct celui cf
caruia poporul este judecatorul final al modului in care este guvernat. Statele democratice au
cazut astfel prada unei grave contradictii - in loc sa vb de suveranitatea statului,trebuie sa vb
de un stat responsabil supus controlului poporului. Nici poporul nu este suveran in sensul
lipsei responsabilitatii - nici poporul nu inlocuieste suveranitatea inexistenta a statului. Atat
conceptul de suveranitate cat si de absolutism trebuie respinse pt a putea instaura o
democratie autentica.

Curs 4:
John Locke(J L)
Robert Filmer Patriarchal
Fata de acest autor,J L reactioneaza .Filmer combatuse principiile dr natural modern si teoria
contractului care deriva din ele.Cele doua tratate de carmuire ale lui J L au fost descrise pt a
se opune acestei viziuni .Filmer este important pt ca este unul dintre primii critici ai teoriei
contractualiste in forma sa moderna.Filmer contestase relatia stabilita de Hobbes intre
contract si suveranitate.Locke isi dezvolta teoria despre legea naturala si contract fara sa se
refere la suveranitate .Daca Filmer vorbise de suveranitate fara contract , la J L vorbim despre
contract fara suveranitate.
15

Potrivit lui Filmer ,Dz i-a dat lui Adam dreptul de a domina pamantul ,pe ceilalti oameni si
celelalte creaturi.La aceasta idee,Filmer adauga ideea suveranitatii imprumutate de la Jean
Boudain.In opinia lui Filmer nu putem vorbi de o libertate naturala ,egala a oamenilor.Aceasta
afirmatie in libertatea naturala,egala a oamenilor ar avea consecinte politice dezastruoase.Ea
conduce la ideea dreptului popoarelor de a-si pedepsi si destitui regii legitim.Dreptul la
rezistenta impotriva regilor in opinia lui Filmer nu poate fi justificat.Daca totul apartine
tuturor ,un invidiv nu-si poate insusi un bun fara sa fi obtinut in prealabil consimtamantul
tuturor celorlalti oameni(FILMER).Un argument similar fusese invocat de Hobbes care
afirmase: Sustinatorii sociabilitatii naturale nu vor dispune de argumente pentru a legitima
impartirea lumii in mai multe state.
Ppotrivit lui Filmer orice renuntare la un drept implica un consimtamant din partea tuturor
oamenilor.Filmer subliniase astfel caracterul fictiv al contractului social.Daca o minoritate a
natiunii a ales un principe , nu putem pretinde de aici decat printr-o fictiune ca acea minoritate
ar fi fost mantata sa faca acel lucru.Natura unei adunari legitime este distrusa ,spune Filmer,
daca unei majoritati i se acorda dreptul de a prevala.Acest drept il are doar intreaga adunare
.La acest nivel,Filmer il critica pe Hobbes ,sustinand ca pt Hobbes legea majoritara decurge
din legea naturii.Hobbes nu spune acest lucru ,el afirma doar ca formula potrivit careia
consimtamantul majoritatii poate fi considerat ca al tuturor nu decurge din natura ci din
instituirea civila.Spre deosebire de Hobbes ,Locke transfera reflectia pe terenul istoriei.Locke
incearca sa dov faptul ca teoria contractului bazata pe drept si ratiune este si conforma cu
practica umanitatii.Potrivit lui Locke,Filmer nu poate dovedi ca dreptul la suveranitate a fost
transmis de-a lungul timpului de la Adam la succesorii sai .Locke insa are dificultati in a-si
sustine propra teza ,pt ca guvernarile au aparut inainte de istoria scrisa.Totusi ,Locke in cel
de-al doilea tratat spune ca istoria ne arata ca guvernarile pasnice ale lumii s-au bazat pe
consimtamantul poporului.
Pt Locke ca si Hobbes,ratiunea este cea care stabileste care este originea guvernarilor.Tot
ratiunea este cea care sustine ca oamenii sunt liberi in mod natural.
In cel de-al doilea tratat despre carmuire , Locke defineste relatia dintre Dz si creatia lui
.Oamenii sunt creati de Dz,rezulta ca starea de natura are o lege a naturii care o
guverneaza.De la reflectia din jurul starii de natura ,Locke va trece la reflectia asupra
contractului.Motivul pt care oamenii intra in societate este aceea de a alcatui un singur popor
suspus unei singure guvernari supreme.Alcatuirea unicei guvernari se bazeaza pe
consimtamantul oamenilor.Oamenii apartin de acum inainte unui corp politic unic in care
majoritatea poseda dreptul de a actiona si de a trage concluzii pt toti ceilalti.Intr-o prima etapa
,oamenii formeaza o singura comunitate in baza legii naturale.A recunoaste acest lucru
inseamna pt Locke doar a cunoaste legea morala .Ulterior ,oamenii alcatuiesc prin contract o
societate civila.Soc civila nu se naste ca urmare a oricarui de pact (compact=engl.pact;
contract=contract;trust),care ar pune capat starii de natura.Este nevoie de un pact al carui rol
este acela de a-i pune de acord pe oameni intre ei pentru a alcatui o singura comunitate si un
singur corp politic.Pentru Locke conventia dintre egali nu este validata doar de existenta
republicii cum se intampla la Hobbes.Contractul(pact) este definit de John Locke in
urmatorii termeni: Un om liber se face pe sine servitorul altuia vanzandu-i acestuia din urma
16

serviciile pe care se angajeaza sa le faca in schimbul salariului pe care urmeaza sa-l

primeasca.Aceasta relatie difera de cea dintre stapan si sclavi.Un om nu poate deveni printrun pact sau prin consimtamant sclavul nimanui si nic nu se poate supune puterii absolute si
arbitrare a altui om.Acest text vizeaza toate teoriile servitutiilor voluntare.Servitutea
voluntara da nastere unor relatii despotice adica unei stari de razboi care exclude rel juridica a
contractului.Atunci cand descriue formarea soc civile , Locke foloseste notiunea de
compacttradusa prin pact.Astfel vorbeste de pact atunci cand vrea sa desemneze actul care
pune capat sclaviei.Atunci cand trateaza insa, despre cazul servitorului salariat ,Locke fol
notiunea decontract( contract) .In primul tratat despre carmuire relatia juridica dintre soti
este desemnata de mai multe ori prin termenul de contract,pentru a desemna aceeasi relatie in
cel de-al doilea tratat Locke va folosi cuvantulpact.Locke aduce o contributie imp in
gandirea politicii moderne at cand refuza sa puna conventia ca fundament al nasterii
proprietatii private.In aceasta privinta Locke isi propune sa arate cum este posibil ca oamenii
sa fi ajuns proprietari a cate ceva din ceea ce a dat DZ in comun omenirii iar aceasta in lipsa
unui contract/pact explicit al tuturor oamenilor? ( cel de-al doilea tratat,cap. V).
Impotriva lui Filmer ,Locke afirma ca trecerea de la comunismul primitiv la proprietate este
totusi posibila .Chiar si in activitatile elementare ,precum vanatoarea sau culesul roadelor
,omul nu se multumeste sa ia doar o parte din patrimoniul comun ci ii adauga si propria lui
munca.Mai multe conditii trebuie indeplinite pentru ca munca sa poata inlocui pactul.Mai
intai oamenii trebuie sa nu fie impiedicati in dreptul lor de a se folosi de patrimoniul comun.In
al doilea rand binele sperat trebuie sa rezulte din munca persoanei si nu din cea a
naturii.Evident,ne precizeaza Locke,rolul muncii este mult mai putin manifest in cazul
vanatorii si al culesului.Acest rol devine din ce in ce mai evident atucni cand trecem la
formele dezvoltate de proprietate.In opinia lui Locke inventarea monedei implica un acord
tacit pt a da valoare unei mici bucati de metal sau implica un consimtamant tacit si voluntar la
posesiuni foarte inegale.Agricultura si schimburile monetare sunt pt Locke mijloace pentru ca
oamenii sa asculte de ceea ce Dz si ratiunea lor le poruncesc.Este vorba aici de porunca de a
stapani pamantul slujind astfel intreaga omenire pentru ca insisi cei saraci bneficiaza de
sporirea generala a bunurilor disponibile.
Potrivit lui Locke ,inegalitatea nu ar fi consecinta involuntara a acordului in privinta
monedei.Locke se refera in mod explicit la consimtamantul tuturor fata de inegalitate.Acest
consimtamant este independent de societatea civila sau de cea politica si anterior contractului
care ii da nastere.Consimtamantul vine sa solutioneze urmatoarea problema: daca oamenii
sunt egali prin natura lor si daca aceasta egalitate nu este doar absenta oricarei subordonari
politice naturale ne este greu sa intelegem modul inegal si disproportionat al stapanirii
pamantului.Nici inegalitatea politica ,nici cea dintre bogati si saraci nu pot fi legitimate decat
prin consimtamantul liber al fiecaruia .Locke distinge intre instituirea societatii civile si cea a
guvernarii,mai intai din perspectiva lui Locke trebuie desemnata instanta care sa exercite
puterea legislativa.De asemenea disolutia societatii civile prin infazia fortei cuceritoare
trebuie separata de cea a guvernarii.Numele de contract (engl.contract) este rezervat de
Locke pt momentul asocierii oamenilor si nu este vorba de un contract intre comunitate si
puterea legislativa pe care ea o instituie .Pentru Locke asocierea prin contract nu este
17

suficienta pentru a iesi din starea de natura .Formarea republicii este conditionata de o instanta
ultima reprezentata de puterea legislativa sau de magistratii numiti de ea.
Pactul civil trebuie sa includa imediat consimtamantul unanim fata de regula majoritara.Prin
urmare trebuie sa se inteleaga ca oricine intra din starea de natura intr-o colectivitate renunta
in fav majoritati colectivitatii la intreaga putere necesara scopurilor pt care se intra in soc.
Astfel ceea ce da nastere in mod efectiv si constituie soc pol nu este altceva decat
consimtamantul oamenilor liberi care accepta majoritara si accepta sa se incorporeze intr-o
asemenea soc.
Locke nu utilizeaza aproape niciodata cuvcontract.Locke vorbeste de pactsau de
acord(agreement.Cand vorbeste despre constituirea guvernarii,Locke foloseste termeni mai
generali . Termenul de consimtamant este foarte potrivit pt a descrie situatia indivizilor intr-o
societate care este deja supusa unei guvernari.Avem astfel mai intai un pact de asociere urmat
de formarea puterii legislative in care termenii de acord si de consimtamant joaca rolul
cel mai imp.Locke distinge intre un consimtamant explicit si unul tacit. Vorbim de pact sau
consimtamant tacit atunci cand cineva accepta sa fie protejat de legile tarii in care traieste
consimtind astfel la regimul si guvernarea ei
In ceea ce priveste guvernarea ,ea incepe cu actul care a instituit puterea legislativa.Acest act
de instituire a puterii legisl esteprima si fundam lege pozitiva a tuturor comunitatilor.Locke
nu va mai folosi termenul de lege ci va vorbi de constituirea legislativului ca act prim si
fundamental al societatii sau ca act originar si suprem al societatii anterior tuturor legilor
pozitive.Nu este suficient ,considera Locke,ca legisl sa-si primeasca autoritatea de la
comunitate,este nevoie de consimtamantul fiecarui proprietar.Legea fundamentala prin care
este constituti legislativul presupune consimtamantul direct al majoritatii
comunitatii.Specificul actului originar care intemeiaza comunitatea presupune astfel
consimtamantul direct si explicit al fiecarui membru.Strict vorbind,acesta este singurul pact pt
ca in cazul tuturor actelor care vor urma consimtamantul fiecarui va fi unul indirect ,el
presupunand cel putin regula majoritatii.Relatia ulterioara dintre comunitate si puterea
legislativa nu este una contractuala ci una bazata pe termenul englezesc de trust.Diferenta
dintre trust si contract rezulta din faptul ca obligatiile in cazultrustsunt unilaterale pe
cand in cazulcontractele implica ambele parti.Puterea legislativa ca rezultat al legii lui Dz si
al legii naturale ,dar si al poporului are limite si obligatii.Exista 4 tipuri de limite prevazute de
Locke:
1) Puterea legislativa trebuie sa guverneze potrivit unor legi fixe si stabile ;
2) Ea trebuie sa aiba ca scop doar binele public ;
3) Ea nu trebuie sa colecteze impozite fara consimtamantul poporului;
4) Sa nu transfere altcuiva puterea de a legifera.
Primele doua ii apartin lui Hobbes,ultimele lui Locke.Locke spune ca atunci cand poporul
considera ca legislativul actioneaza contrar fata detrust el isi regaseste puterea originara de
a decide soarta comunitatii si de a institui astfel un nou legislativ.Aceasta inseamna ca portivit
18

lui Locke poporul are dreptul de a decide daca acordul a fost in mod vizibil incalcat.Exista
asadar la Locke doua puteri supreme : cea a poporului si cea a legislativului care pot fi
compatibile.Suprematia nu inseamna pt Locke suveranitate ,de aceea putem vorbi de mai
multe puteri supreme( a pop si a legisl) .Spre deosebide de predecesorii sai,Locke nu
desemneaza puterea politica cu termenul de suverana.Exista doar o suveranitate a lui Dz
care face ca oamenii fiind creati de el sa fie egali prin natura si independenta.Nu exista asadar
nici subordonare,nici supunere.In ordine umana vorbim de suprematie si nu de suveranitate.
Puterea este suprema in doua sensuri: 1) mai intai cand comunitatea este lipsita de guvernare
sau cand guvernarea a fost dizolvata pt ca nu-si mai indeplinea rolul atunci comunitatea
instituie o puterea legislativa si decide astfel in privinta formei statului; 2) cand exista
guvernare,comunitatea isi pastreaza puterea de a judeca daca aceasta isi indeplineste sarcina
pt care a fost instituita.Daca exista o guvernare legitima ,suprematia ii apartine instantei
insarcinate cu legiferarea.Puterea comunitatii nu are caapcitatea de a repartiza dif puteri ca
intr-o constitutie moderna .Comunitatea se multumeste atunci sa constituie o instanta care are
rolul de a legifera.Ulterior,legislatvilui ii revine rolul de a institui o instanta care va folosi
forta publica pt a guverna in interior si pt a determina poltica exteriora a republicii.
Locke nu este adeptul separarii puterilor in stat intrucat el nu prevede o putere juridica
autonoma si supune executivul suprematiei legislativului.In orice regim Locke are in vedere
trei suprematii:
a) A comunitatii
b) A legislativului
c) A instantei executive.

Curs 5:14.11.2013
Friedrich Hayek

Este un economist convertit la stiintele politice pt ca dupa cel de-al doilea R M incepe sa
scrie despre politica.Are o carte despre preturi si productie ,carte care il face cunoscut-drumul
catre servitute.
O lucrare importanta publicata in 1960 numitaConstitutia Libertatii.Aceasta lucrare se
naste dintr-o idee majora a lui Hayek,ca de la generatie la generatie,limbajul politic trebuie
adaptat,reformulat.Trebuie sa scoatem libertatea din uitare.In anii 60 statele incep sa adopte
masuri protectioniste iar Hayek scrie impotriva acestei tendinte de a imprumuta idei straine
doctrinelor lor de baza.Libertatea fundamenteaza valorile morale .Cel mai adesea ,spune ea
Hayek,spre lib doar tindem fara a o putea atinge,important este sa avem libertatea ca o tinta
permanenta.Facand astfel,implicit vom incerca sa reducem coercitia.Libertatea este flagrant
incalcata at cand oamenii isi extind actiunea coercitiva asupra semenilor lor.In
19

capitolulLibertate si libertati,Hayek diferentiaza notiunea de libertate de alte notiuni cu care

e a afost identificata .Respectiv,libertatea hayekiana este dif de lib pol,interioara sau libertatea
in sens de putere de a face ceea ce doresc.Prin libertatepolitica,denumim in mod
obisparticiparea oamenilor la alegerea guvernantilor,la procesul legislativ si la controlul
asupra administratiei.Ea este un derivat conceptual al libertatii individuale,obtinut prin
aplicarea acesteia la grupuri vazute in ansambluri.
Observ: 1)Libertatea colectiva nu implica insa,observa Hayek.libertatea la nivel
individual.Libertatea persoanala deplina nu pp in mod obligatoriu libertatea politica.Nu putem
pune un semn de egalitate intre lib pol si cea in sens larg pt ca o persoana se poate folosi de
lib sa pol tocmai pt a renunta la lib originara( ex:voteaza un partid care vor fi alese si in urma
alegerilor,lib va fi restrictionata sever).Exercitarea lib politice nu este sursa garantarii lib
personale.Faptul de a-ti alege guvernul nu inseamna neaparat a-ti asigura libertatea.
2) Libertate interioara(subiectiva sau metafizica)- acesti termnei nu acopera intreaga sfera a
libertatii in sens hayekian pt ca lib in sens larg are ca antiteza coercitia.Libert interioara nu are
ca antiteza coercitia ci are ca antiteza iesirea din impulsurile starilor de moment.Cele doua
notiuni nu sunt sinonime.Libert interioara=posibilitatea de a lua o decizie in fc de cunoasterea
propriilor oportunitati.lib interioara priveste vointa interioara si nu interventia unui agent
extern.
3)Libertatea de capacitate de a face ceea ce doresc: Adev libertate nu trebuie confundata cu a
face ceea ce doresc,aceatsa identificare fortat nu ar duce decat la erodarea ideii insasi de lib
individuala.Sensul hayejkian al libertatii am putea spune ca este unul esentialmente negativ,
ceea ce face ca acest concept sa stea alaturi de alte concepte precum pacea sau securitatea sau
absenta obstacolelor.Lib in sens hayekian descrie absenta unui anumit obstacol si anume
absenta coercitiei.Ea isi dobandeste dimensiunea pozitiva doar odata cu punerea in practica a
proiectelor noastre,doar at cand decidem cum vom folosi circumstanetele in care ne aflam.
Libertatea necesita ca individului sa i se permita sa-si urmareasca propriile nevoi.Aceasta
ingaduinta nu este una perfecta,intodeauna vor exista si o serie de constrangeri.Pentru ca lib
individuala sa prevaleze si pt ca totusi sa se mentina si ideea de cnstrangere.,trebuie cva
regulile generale sa prevaleze .O alta distinctie este cea intre libertate si
libertati.Libertatile,spune Hayek ,apar atunci cand lipseste libertatea..
Libertatea prevaleaza acolo unde nu este nevoie sa i explicitam sensul.Cu alte cuvinte,intr-o
stare de libertate,libertatile ca explicittari ale absentei coercitiei sunt inutile.Intr-o stare de
libertate ,explicite sunt doar interdictiile formulate prin reguli suficient de generale incst sa nu
poata viza in mod particular pe cineva anume.Regulile generale nu trebuie sa privilegieze,dar
nici sa neindreptateasca pe cineva.
Sensul autentic al libertatii este dat de definirea acesteia ca absenta a coercitiei.Coercitia
consta in controlul pe care altcineva il exercita asupra mediului sau circumstanetelor vietii
unui individ .In acest caz,proiectele respectivului individ,daca el va fi supus coercitiei,nu vor
mai fi expresia propriei sale gandiri.In aceste planuri individuale isi vor face apariti interesele
celui care exericta coercitia.Prin coercitie de fapt se limiteaza si chiar se deturneaza libertatea
20

individuala de la sensul ei propriu.Individul supus coercitiei se transf din persoana care

gandeste si valorizeaza,intr-un simplu instrument.relatiile libertate-coercitie nu este
univoca.Desi prima conditie pentru a vorbi de libertate individuala ar fi eliminarea
coercitiei,totusi spune Hayek,unicul mod de a evita coercitia este ameniintarea cu
coercitia.Singura cale pt pastrareaza libertatii individuaale este asumarea sub forma unor
reguli generale a unei coercitii al carei monopol il detine statul, al carui aplicare trebuie sa fie
cat mai restrans.Conditia acestei coercitii consta in caract inpersonal si abstract al masurilor
coercitive.Regulile gen trebuie cunoscute dinainte pt ca ele sa poata deveni inform utile pt
proiectele individuale.
Detinatorul monopolului coercitiei este STATUL.El trebuie sa actioneze pe baza unor reguli
generale.Aceasta idee a statului ca unic monopol al coercitiei,este o idee pe care Hayej o preia
de la John Locke.
Daca libertatea individuala inseamna absenta cocercitiei si realizarea proiecelor individuale
,ne putem intreba cum se face ca aceste proiecte individuale nu ajung sa se pericliteze
reciproc.Libertatea naste libertate iar simpla preocupare pt o ordine de un anumit tip nu
garanteaza libertatea.Lib nu poate fi pastrata prin masuri care privesc manif ei
particulare.Desf lib individuale prin efectele ei de durata ,creeaza si conditia prezervarii
lib,Intr-o societate fundamentata pe libertate,coerenta actiunilor este data de respecatarea
unor reguli comune numite si reguli formale.Astfel de reguli nu vizeaza catre implinirea
dorintelor sau nevoilor anumitor indivizi ,sunt reguli cadru ,reguli ale jocului,care nu pp un
continut particular sau o intentie concreta.Ele sunt anumite reguli ale ordinii spontane
,regulile trebuind sa fie identice pt categorii cat mai largi de membri ai societatii .Lib
fiercarui individ in parte este asigurata in cadrul ordinii spontane tocmai prin pastrarea
anonimatului celui care se supune unor reguli abstracte.Exista intr-o soc reguli care vizeaza
impkinirea unui scop precis .Ele se num reguli de organizare si sunt diferite de reguli generale
numite reguli de formare si nu trebuie sa prevaleze
Cele toua tipuri de reguli sunt legate de doua conceptii dif despre legi:
1)vine de la greci si sustine ca legea si libertatea sunt inseparabile,lib este cel mai bine
prezervata prin legi formale,car mai generale in caracterul lor.In cadrul conceptiei vb de
descoperirea legii ,nu de inventarea ei si de rolul imp acordat cutumei.
2)Vine de la Hobbes si Rousseau si ii cuprinde pe adeptii in sec XX pozitivismului
juridic.Legea este un obstacol in calea libertatii.Vorbim de inventarea legii si este interpretata
ca o regula de organizare si nu ca o regula formala sau regula a ordinii spontane.In acest
caz,legea rezida in vointa legislatorului.Autoritatea este inzestrata aici cu o putere arbitrara in
fc de circumstante.Sfera libertatii individuale va fi supusa riscului arbitrariului.Aceasta
conceptie distruge de fapt suveranitatea dreptului.
Aceasta a doua conceptie despre lege se arata subersiva la adresa democratiei pt ca se vor
aplica potrivit aceste conceptii despre lege ,deciziinu in functie de regulile stabilite in
prealabil ci doar in functie de situatiile concrete,
21

Suveranitatea dreptului implica existenta unor limite a legiferarii.Prin legiferare trebuie doar
explicitate regulile generale sau formale.De asemenea,prin ele trebuie anticipata folosirii
coercitiva a legii de catre stat.Legea in acest caz nu ar va fi contrara realizarii lib
individuale ,ci va deveni un garant al acesteia.Hayek observa ca libertatea individuala a
dominat acolo unde au fost respecatet niste principii comune.
Respecatrea unor astfel de principii comune este unicul mijloc care permite intr-o civ a
libertatii respectarea obiectivelor individuale.Forta de constrangere a autorittatii,este
intotdeauan limitata.Libertatea la Hayek devine principiul suprem prin faptul ca ea este
aparata ca valoare in sine.Nu putem stii dinainte daca respectand valorile generale vom avea
atinge rezultatele concrete pe care le intentionam,dar in mod cert din cauza ignorantei
noastre , nu putem defini explicti obiectivele pe care ni le propunem.Prin intermediul legii
putem sa ne urmarim in modul cel mai eficient scopurile fara ca legea sa fie transf intr-un
mijloc ,care vizeaza in mod explicit o anumita finalitate,Inainte de a legifera trebuie sa
recunoasem existenta unor reguli comune care fac astfel incat puterea de a legifera sa nu fie
astfel nelimitata.
Societatea nu exista mai intai pt ca apoi sa-si dea legi si nu toate legile rezulta in urma unei
legislatii.Dreptul este anterior legislatiei si form impreuna cu propr si libertatea o triada
indisociabila.|Regulile aplicate pe termen lung sunt cele care vor salva libertatea si nu dorinta
de a obtine rezultate rapide,dorinta care in cele din urma va distruge libertatea.
Orice forma de constructivism face mai anevoioasa rel dintre justitie si lege comitand
simultand doua greseli majore.Potrivit constructivistilor orice decizie legislativa este o
problema de resortul justitie; a doua greseala: vointa legislatorului are capacitatea de a transa
intre ceea ce este drept si ceea c este nedrept,insa potrivit lui Hayek drept sau nedrept poate fi
doar comportamentul uman.Hayek proprune revenirea la ceea ce conceptul de lege insemna
initial adica replierea acceptiunii sale clasice.Liberatatea in opinia lui inseamna intr-o anumita
masura sa ne incredintam soarta unor fapte pe care nu le putem controla.Tocmai acest lucru i
se pare intolerabil constructivistilor.,dar este un lucru inevitabil.Nu putem spune asa cum fac
pozitivistii juridic ca tot ceea ce se num lege are acelasi caracter.Trebuie sa vedem o legatura
mai stransa intre conceptia despre justitie si modul in care definim legea.Hayek recunoaste ca
si prin reguli perfect abstracte si generale putem restrictiona grav libertatea individual, totusi
aceste reguli generale si abstracte numita si reguli de dreapta conduita sunt singurele care pe
termen lung mentin suveranitatea dreptului.Regulile de dreapta conduita se bazeaza pe o lege
in sensul cel mai autentic , care trimite la termenul grecesc de nomos.Hayek a fost criticat pt
faptul ca a considerat ca suveranitatea dreptului inseamna existenta unei legislative
opresive.Criticii lui sustineau ca o legislatie opresiva se poate dezvolta si cand majoritatea
legilor se bazeaza pe reguli abstracte ,formale si generale.Alti critici au remarcat faptul ca
filosofia pol hayekiana nu se intemeiaza pe ideea unor drepturi inviolabile ale omului, Hayek
a criticat ideea de justitie sociala ,idee legata de felul in care apara lib individuala.Mentinerea
lib individuale este incompatibila

22

Egalitatea in drepturi si suveranitatea sunt aparate acolo unde guvernul este limitat si acolo
unde nu se urmareste egalizarea materiala a conditiilor.Hayek este constient de faptul ca intr-o
civilizatie a libertatii modul de remunerare poate parea adesea nedrept.Aceasta se intampla
deoarece modul de remunerare are de cele mai multe ori o legatura prea putin vizibila cu
mediul,insa tinta societatii libere este oridinea abstracta,iar modul in care vor fi afectati
diferiti indivizi nu este dinainte cunoscut.Cu alte cuvinte trebuie sa revenim la ideea ca
dreptatea si nedreptatea se aplica strict comportamentului uman .Justitia este posibila ,spune
Hayek,intre oameni liberi datorita ignorantei noastre suficient de mari in privinta efectelor
aplicarii regulilor.justitia sociala sau distributiva ar trebui sa fie numita spune Hayek mai
degraba antisociala.Singura forma de justitie compatibila cu o societate libera este cea care
vizeaza doar regulile de dreapta conduita.Aceastea sunt singurele care ii pot ghida pe oameni
in raporturile care se stabilesc intre ei intr-o soc libera.Justitia sociala sau libera este
incompatibila cu liberalismul pol ,pt ca justitia sociala este calul troian al
totalitarismului.Trebuie sa distingem intre doua sensuri ale notiunii de justitie:
-Potrivit lui Hayek justitia in sensul ei adev trebuie sa apara ca un concept moral in care doar
actiunile umane pot fi considerate juste sau injuste ;
-Al doilea sens incearca sa-l impuna promotorii justitiei sociale.Acest al doilea sens insa nu
este potrivit cu o soc libera.Lipsa de sens a notiunii de justitie soc se datoreaza faptului ca soc
este rezultatul unei evolutii neproiectate intentionat.Un rezultat neintentionat nu poate fi
formulat in termeni de justitie.Hayek aduce trei obiectii majore la adresa justiei sociale:
a)adoptarea ideii de justitie sociala pp o interpretare gresita a societatii vazuta ca o organizare
deliberata.
b)daca adoptam notiunea de justitie sociala inseamna ca estimam ca poate exista la nivel
social un acord asupra a ceea ce este absolut dezirabil.
c)impunerea justitiei sociale ar insemna renuntarea la valorile implicate de civilizatia
noastra.Valori sustinute de regulile de dreapta conduita.Promovarea unei legislatii sociale ar
conduce la o redistribuire in fc de valoarea fiecarei persoane pt sociatate.Hayek va critica
alaturi de notiunea de justitie sociala si notiune de valoare pt societate.In ochii lui,valoarea
este stirct dependenta de cel care o apreciaza .Nu putem vorbi nicciodata in mod obiectiv de
ideea unei valori pt societate. Pt ca ea ar fi intotdeauna stabilita in fc de un standard arbitrar.In
schimb serviciile aduse de dif indivizi semenilor lor pot fi cel mai bine observate in procesul
pietei.In acelasi timp Hayek recunoaste faptul ca aprecierea unui produs pe piata nu se afla
intr-un raport direct proportional cu meritul celui care l-a creat.Meritul,spune Hayek, ca
functie subiectiva nu poate fi evaluat.Rezultatul final in viziunea lui Hayek nu spune adesea
prea mult despre munca investita pt realizarea unui produs.De multe ori intr-un produs ,se
poate dovedi ineficient pe piata,in timp ce un altul care poate fi rezultatul purei intamplari se
bucura de un succes considerabil .Redistribuirea nu-i va trata pe oameni in mod egal,pt ca ea
afecteaza aplicxarea corecta a regulilor generale.Obiectivul general intr-o societate libera nu
poate fi redistribuirea veniturilor pe baza unor notiuni arbitrare de justitie sociala.Obiectivul
politicii poate fi insa acela de a ajuta produsul total sa creasca pe cat este posibil de mult si de
repede astfel incat cantitatea care revine fiecarui individ sa fie maximizata.Unii dintre critici
23

au afirmat ca justitia sau injustitia nu se refera la modalitatea in care un anumit rezultat a

ajuns la noi ci sunt legate de raspunsul pe care noi il dam acestui rezultat.
Venitul este unul dintre elementele care ne pot ghida in privinta investitiilor
viitoare,Incercarea de egalizare a conditiilor se va dovedi a fi in detrimentul celor saraci.Nu
exista un standard obiectiv in fc de care sa putem evalua bogatia si saracia .Pt oamenii saraci
din trecut multe intre lucrurile de care beneficiaza oamenii nu prea bogati din prezent ar fi fost
de neconceput in vremea lor.Initial acest elucruri au fost cumparate de cei bogati iar cerea
existenta pe paita a facut posibila extinderea lor din prezent.Cei ogati pot testa produsele
pietei si pot stimula crearea produselor calitative.O investigatie asupra notiunii de justitie
sociala nu poate omite sursele care au condus la aparitia si la raspandirea acestui concept .S-a
considerat ca circumstanetele schimbatoare ale societatilor moderne bazate in exclusivitate pe
mecanimsmele pietei se pot dovedi fatale pt anumite grupuri de indivizi.
Al doilea motiv se afla in simpla invidie a celor care au mai putin, fata de cei care au mai
mult si al treile motiv se afla in cresterea nr de salariati care nu cunosc functionarea
mecanismelor pietei.
De aici de putem da seama ca notiunea de justitie sociala nu este pt Hayek potrivita cu o
societate libera de mari dimensiuni ci este in plina consonanta cu cerintele unei societati
tribale.Justitia sociala nu este expresia inocenta a bunavointei fata de cel mai putin norocos, ci
este pretinderea pur si simplu a unei pozitii privilegiate din partea anumitor grupuri.
Aparatorii lui hayek au sustinut ca atitudinea lui nu poate fi numita nici autoritara nici
antidemocratica.De asemenea ei au sustinut ca nu se poate vorbi de o lipsa de interes a lui
Hayek fata de cei saraci sau fata de asigurarea publica a servicilor sociale.Motivele pt care
Hayek a criticat justitia sociala sunt atat economice cat de epistemologice (legate de
capacitatile noastre de cunoastere) .
Dreptatea cu alte cuvinte la Hayek nu se poate identifica cu bunastarea.
Teze(rezumatul spuselor lui Hayek):
-denuntarea iluziei constructiviste ;
-analizarea functionarii pietei in termeni de teorie a informatiilor.
-criticarea notiunii de justitie sociala care in mod paradoxal eeste aparata de sustinatorii ei din
perspectiva ideii de egalitate.
Hayek este preocupat de respingerea caracterului voluntar al reconstituirii oridinii
sociale.autori precum Descarts ,Hobbes si alti contractualisti,socotesc ratiunea drept sursa
absoluta a legilor.Aceasta afirmatie potrivit lui Hayek,contine o eroare teoretica sau o iluzie;
este vorba aici ca in cazul oricarei forme de rationalism constructivim de a presupune in mod
fals existenta in soc a unui subiect atotstiutor.Raspunsul lui Hayek in fata acestei false
rationalitati, consta in introducerea opozitiei cosmos taxis.Cosmos inseamna ordinea naturala
24

prezenta in social si care trebuie doar descoperite de oameni.Taxis omseamna ord nenaturala
si rzulta din vointele umane.
Avem inca o opozitie legata de natura legilor-cea dintre nemos si thetis.Nomoc legea care
treuie doar interpretata de oameni,care trimite la dreptul continut in natura lucrurilor.thetis ins
legea de organizare care urmareste scopuri particulare falsa lege.

Curs 6:Benjamin Constant 1770-1831

Face trecerea intre secolul 18 si 19 si opera lui se inscrie in cadrul disputei dintre antici si
moderni,aceasta disputa incepand in sec 17 in Franta ca o disputa literara.Exista doua partide
si anume Partida Conservatoare care tine cu anticii si considera ca istoria este o degenerare si
cea a Modernilor pt care miodernitatea inseamna rafinament,politete si o serie de val pe care
anticii nu o cunosteau.
Despre libertatea anticilor comparata cu cea a modernilorB. C.- o conferinta de 20 de pag
,pe care initial B C o rosteste in 1818 la Ateneul din Paris si este un text care prezinta
compararea libert anticilor cu cea a modernilor.Suar lui de inspiratie este Monstesquie si trata
despre dif dintre Anglia Moderna si Sparta.Pt Montesquie constitutionalimsul specific
modernitatii era singurul care putea opri anarhia si despotismul.
Constant va vorbi mai putin de constitutionalismul si mai mult de libertate.Fiecare tip de
libertate esst in opinia lui B C produsul instititutiilor specifice si al vietii din societatea
respectiva.Constant va urmari acest text natura progresivaa libertatii moderne. In societatile
antice, libertatea reprezenta un privilegiu pe care nasterea il putea sau nu conferi. Liberalismul
modern cere distribuirea libertatii fara sa se mai tina cont de originea familiara. De data
aceasta nu mai avem in fata un autor justnaturalist. El refuza sa apere statul liberal pornind de
la niste trasaturi anistorice alea naturii umane, cum facuse Hobbes. Ca si M, Constant
inlocuieste mitul contractului social cu teoria schimbarii sociale. Statul liberal este cel mai
potrivit pt a rezolva problemele societatii europene. In timpul revolutiei franceze pe care el o
critica, libertatea antica luata ca model de revolutionari a fost doar un pretext pt oprimare.
Lectia pe care o au de invatat modernii este unirea participarii politice cu independenta
individuala. Constant apara in acest text sistemul reprezentativ pe care il defineste ca fiind
descoperirea modernilor. Caracterul specific al sistemului reprezentativ este cel mai bine pus
in evidenta daca il comparam cu autoguvernarea directa din cetatile antice. Reprezentarea
politica se opune in mod direct oligarhiei si incurajeaza participarea democratica. Acest sistem
a fost creat tocmai pt a limita oligarhia fiind inventat in perioada revolutiei franceze de catre
starea a 3 a.
Constant inlocuieste contrastul stabilit de Montesquieu intre monarhiile moderne si
republicile antice cu cel dintre regimurile reprezentative si cele non-reprezentative. Potrivit lui
C, in politica, de cele mai multe ori, interesele sunt ascunse iar opiniile exprimate. Ideile cele
mai acceptabile dpdv moral pot fi utilizate in viata politica pentru a legitima atrocitati.
Necesitatea si caracterul exceptional al circumstantelor pot fi intotdeauna invocate pt a
25

justifica abuzul. Asa s a intamplat in vremea directoratului cand s au luat masuri in aparenta
cu scopul de a consolida republica. Dar Constant nu critica doar perioada directoratului, ci si
perioada restauratiei, regim in care au fost puse in practica oprimarea si viclenia politica.
Aparenta aplicare a legilor nu este decat o masca pentru a legitima actiunile arbitrare ale
guvernului. In vremea revolutiei, de exemplu, multe legi retroactive au fost sustinute prin
tratate filosofice menite sa ascunda tocmai caracterul lor retroactiv. El observa ca el a asistat
la o dominatia arbitrariului ipocrit sub toate formele constitutionale.
In vremea revolutiei franceze, libertatea a fost revendicata dinspre toate partile, toate gruparile
politice. Aceasta revendicare nu a constituit decat un pretext pentru ca opozantii politici sa fie
inchisi sau chiar executati. In analiza pe care o face, Constant isi propune sa demaste
strategiile legitimarii oligarhice ale puterii politice (felul in care fiecare grup isi legitimeaza
propriile oligarhii); acest sistem de legitimare oligarhica este strans legat de ascunderea
intereselor private sub pretextul binelui public.
Pentru Constant, capacitatea teoriilor politice de a fi absolut convingatoare nu reface sa fie
intotdeauna si usor aplicabile. In privinta tuturor doctrinelor politice, trebuie s ane punem
intrebarea cui slujesc ele? Constant incearca intotdeauna sa verifice daca o teorie politica
reprezinta sau nu o masca sau un pretext pt a legitima ceva profitabil sau favorabil pt
sustinatorul respectivei teorii.
La fel se intreaba si atunci cand critica teoria lui Rousseau despre suveranitatea populara.
Potrivit lui C, aceasta teorie a fost folosita in perioada revolutiei franceze pentru a legitima
persecutiile, dand astfel nastere spiritului anticivic. Dar filosofia lui Rousseau in opinia lui
Constant este responsabila de perioada teorii doar in masura in care a oferit subterfugii pt ura
si teama politica. Aceasta teorie a lui Rousseau a fost folosita pt a justifica ororile revolutiei,
ceea ce nu inseamna ca a putut nega cauzele imediate ale crimelor de care s-au facut vinovati
cei care detineau puterea. Pt Constant, sustinerea populara de care s-a bucurat regimul
revolutionar in 1793-1794 este in primul rand rezultatul fricii dar si al propagandei politice
intreprinsa de iacobini. Trebuie sa observam importanta pe care o acorda Constant in analizele
sale pretextelor politice. Preocuparea lui pt a surprinde mecanismele ipocriziei publice si ale
fraudei politice explica pozitiile pe care le a avut fata de democratizarea Frantei si fata de
filosofia lui Rousseau.
St. Holmes (1984- B C si formarea liberalismului modern)
De obicei alternativele politice care s-au manifestat in perioada postrevolutionara au fost
considerate fie democratice, fie antidemocratice (acesta a fost clivajul). Astfel iacobinii au
fost considerati foarte democratici, partizanii prerogativelor locale foarte antidemocratici iar
liberalii nu foarte favorabili democratiei. Trebuie sa ne dam seama de ce presupune
democratie pt perioada studiata de noi. St Holmes problema acestui sufragiu universal ii
separa in acea perioada pe adevaratii democrati de cei .. Semnificatia sufragiului universal
nu poate fi desprinsa decat printr o investigatie asupra continutului votului si asupra naturii
institutiilor legate de vot. Trebuie asadar sa cercetam dreptul opozitiei politice de a se
organiza dpdv politic si libertatea presei pt a descoperi sensul democratiei din aceasta
perioada. Uneori pozitiile luate in privinta chestiunii sufragiului universal pot fi
26

surprinzatoare pt ca ele nu reflecta un adevarat atasament fata de democratie. De exemplu,

adeptii prerogativelor regale (Partidul Ultra) au sustinut la un moment dat ideea unui sufragiu
generalizat intrucat credeau ca masele populare vor vota impotriva republicii sustinand astfel
cauza contra-revolutionara, respectiv monarhia. Daca norma fundamentala a democratiei este
respectul fata de opozitie, trebuie totusi sa observam ca sufragiul universal nu conduce in mod
obligatoriu la o guvernare democratica. Sufragiul universal da nastere unei politici
democratice doar acolo unde este precedat de alegeri organizate in mod democratic. Pt
Constant, care nu a fost considerat in epoca un democrat, ci un liberal, vointa majoritatii este
legitima doar daca ea nu incalca drepturile minoritatii. In primii ani ai restauratiei, Constant
considera ca drepturile electorale trebuiau sa fie expresia dreptului de proprietate.Constant a
criticat democratia in numele libertatii individuale, considerand insa ca toti cetatenii ar trebui
sa fie interesati de spatiul public. Guvernarea revolutionara care s-a identificat cu poporul nu
i-a ingaduit niciodata poporului controlul asupra lucrurilor politice. Opozitia lui Constant fata
de democratie este strans legata de felul in care acest concept a fost folosit de Rousseau.
In privinta lui Rousseau, Constant lanseaza doua tipuri de opinii: pt Constant, filosofia lui
Rousseau este un amestec absurd de principii favorabile monarhiei si de opinii republicane.
Acest lucru o face sa fie corolarul tuturor formelor de despotism. Aceasta filozofie ar fi o
aparare a tiraniei democratice, aparare care seamana in final cu o forma de legitimare
protototalitara. din aceasta perspectiva, perioada terorii reprezinta consecinta directa a
principiilor roussoiste. Al doilea set de opinii- Rousseau apare ca un geniu sublim
indragostit de libertate si fiind primul care a facut popular sentimentul drepturilor noastre. C
are in vedere premisele discursului asupra inegalitatii . El impartaseste ideea lui Rousseau
potrivit careia oamenii moderni sunt divizati in ei insisi dupa o viata artificiala si exista mai
degraba in opiniile celorlalti decat pt ei insisi. Constant marturiseste ca se simte obligat sa-l
critice pe Rousseau pt teoria suveranitatii populare si abuzurile nascute din aceasta teorie dar
atunci cand il critica pe Rousseau se simte intotdeauna in dezacord cu el insusi.
Filosofiile celor doi autori difera in multe aspecte: problema reprezentarii, rolul religiei,
valoarea inegalitatilor inegale, structura celei mai bune forme de guvernare, vizunea asupra
comertului, pluralismul, patriotismul. Contrastul dintre atitudinile lor poate fi bine evidentiat
daca ne uitam la statutul pe care il are Sparta. Sparta nu permitea niciodata poporului sa ia
decizii fara sa fie ghidat. Constant insa nu iubea modelul vietii spartane. Pt Constant, omul
trebuie sa fie doar partial un cetatean. Libertatea necesitata accesul simultan atat la domeniul
public, cat si la cel privat. Pt Rousseau insa, dihotomia public-privat nu este decat semnul
slabiciunii si al coruptiei care exista intr-o societate.
Exista insa si puncte comune intre cei doi autori, fiind observate de Constant: criticarea
vechiului regim, vazut de amandoi ca un amestec de coruptie, de slabiciune si de putere
arbitrara. Chiar daca ei identifica o problema comuna, solutiile pe care le adopta sunt foarte
diferite.
Imaginea lui Rousseau variaza in scrierile lui Constant. In primele sale scrieri, Constant
respingea utopia spartana roussoista pentru ca reactiona la anii terorii 1793-1794. Constant a
adoptat o forma de constitutionalism ostila prerogativelor ereditare dar ostila si oricarei forme
27

de dictatura. Pt Constant, libertatea liberala nu are nicio legatura cu privilegiile aristocratice.

Viziunea sa asupra constitutionalismului este pusa in slujba unei societati eliberata de
principiul ereditar, ceea ce sub acest aspect il face apropiat de Rousseau. Pt Constant, modelul
fundamental al gandirii politice roussoiste este autocorectia. Rousseau construieste mai intai
un ideal sau o imagine. De ex: apara suveranitatea populara nelimitata sau regimul vietii
spartane - insa potrivit lui Constant, intregul edificiu se prabuseste pt ca este inaplicabila
vietii reale. Pt Rousseau, suveranitatea nu poate fi nici alienata, nici delegata sau reprezentata.
Aceasta inseamna ca suveranitatea descrisa de Rousseau nu poate fi practic exercitata. A
afirma faptul ca suveranitatea nu poate fi alienata inseamna a nega principiul care tocmai a
fost proclamat. Paradoxal insa, aceste slabiciuni ale filosofiei lui Rousseau arata, in opinia lui
Constant, iubirea lui fata de omul care se revolta impotriva lui insusi si atasamentul fata de
libertate.
Am putea considera ca Rousseau si Constant tin de doua traditii politice foarte diferite
exprimate in modernitate. Traditia pe care ar reprezenta-o Constant- cea individualista, in
timp ce traditia reprezentata de Rousseau- cea colectivista, care va da nastere celei socialiste.
Aceste aspecte individualiste ale gandirii lui Rousseau au reprezentat o atractie pt Constant.
De cate ori critica vechiul regim, Rousseau abandoneaza limbajul colectivist si organicist pe
care il inlocuieste cu cel al individualistului. Putem intelege ca potrivit lui Constant, Rousseau
nu este total responsabil pt declansarea rev franceze. Exista, in opinia lui Constant, lucruri
mult mai concrete care au dat nastere revolutiei franceze: deficitul de populatie, difuzarea
treptata a proprietatii si a spiritului iluminist.
Criticand initial teoria suveranitatii populare dezvoltata de Rousseau, Constant formuleaza si
propria sa opinie asupra statutului suveranitatii. Pe de o parte, societatea in ansamblul ei nu
are dreptul sa exercite o suveranitate populara nelimitata asupra vietii cetatenilor. Pe de alta
parte, societatea in ansamblul ei este o fiinta abstracta si nu un agent politic. Dpdv obiectiv,
societatea nu poate asadar sa exercite nicio suveranitate. Pt Constant, conceptul de
suveranitate populara nelimitata ar putea duce f usor la o tiranie a majoritatii si la o forma de
conformism care ar distruge libertatea individuala. Pt a opri aceste lucruri, trebuie sa toti
cetatenii sa participe la determinarea scopurilor politice, cu toate ca el recunoaste ca nu toti
sunt capabili sa puna in aplicare legile. Prea mult spirit public sau lipsa acestuia sunt la fel de
periculoase. Pentru a nu avea astfel de lucruri, sunt necesare discutiile publice. In absenta
dezbaterilor publice, nu vom putea sti care sunt adevaratele interese ale corpului politic si cum
putem ajunge la binele comun. Premisa oricarei teorii constitutionale corecte este aceea de a
avea o guvernare limitata. Nu este suficient sa definim o buna ordine politica, ci trebuie sa
stim sa formulam si acele propuneri care vor ajuta la punerea in practica a teoriilor politice.
Curs 7:Benjamin Constant sistemul constitutional elaborat de el si de relctiile sale vis a vis de
politica.
Premisa sa constitutionale: Ideea unei guvernari limitate in care sa nu existe un cumul de
functii.Fragmente dintr-o lucrare abandonata-este o lucrare scrisa intre 1800-1803 si o
lucrareReflectii despre constitutiiapare in 1914 si este vorba de o pledoarie impotriva
monarhiei constit.
28

Daca pentru Aristotel scopul care domina viata cetatenilor era chiar scopul cetatii,pentru B J
scopul individului nu mai este acelasi cu scopul politic.Omul liberal ,cum spune B C, este un
cetatean care se ocupa intermitent de politica.Scopurile pe care B C le atribuie politicii sunt
obtinerea pacii si a unei guvernari reprezentative.In lumea antica termenul grecesc de politeia
nu insemna doar constitutie ci si cetatenie ,corp al cet,viata constitut a cetatii,administratie sau
chiar structura generala a polisului.O astfel de constitutie era considerata viata sau sufletul
cetatii.Omul pol din Grecia Antica era preocupat doar de ideea participatii civice si de
adeziunea morala a individului la comunitate.Constitutionalistul liberal are o viziune centrata
pe ideea de compromis politic si de cooperare si nu mai crede in ameliorarea morala a
cetatenilor prin mijloace publice/comunitare.Caracteristicile sistemului constitutional
elaborat de B C:
-alegeri populare directe
-inviolabilitatea reprezentantilor
-existenta a doua camere parlam
-un veto posibil din partea executivului
-dreptul la disolutia parlamentuui
-executiv responsabil care sa poate fi schimbat
-o putere judiciara independenta
-libertatea absoluta a presei
-existenta unei bariere institutionale intre armata si politie.
Legislatorul este presupus a avea dreptul de a initia legi si de a le abroga pe cele vechi.
Constant mai vb si de crearea unei puteri neutre care sa rezolve conflictele dintre executiv si
legislativ. El incearca asadar sa i gaseasca politicii o asezare institutionala considerand ca
garantiile bazate doar pe virtuti personale sunt mult prea slabe.
Constant ii previne pe constitutionalisti in privinta caracterului permanent al imperfectiunii
umane. El crede ca libertatea nu poate fi mentinuta acolo unde nu exista dominatia politica a
unei adunari alese. Constant elaboreaza o aparare foarte riguroasa a suprematiei legislative
fiind convins ca partizanii democratiei au supraestimat gradul de reprezentativitate al celei
mai bune adunari legislative. Pt Constant, majoritatea reprezentantilor este intotdeauna o
majoritate fictiva in raport cu majoritatea numerica a celor care sunt reprezentati. Potrivit lui
Constant, legerea este intotdeauna preferata principiului ereditar. In reflectia sa
constitutionala, nucleul oricarei constitutii este reprezentat de separatia puterilor.in fragmente
dintr-o Lucrare abandonata, Constant fixeaza scopul legislativului, care este acela de a
exprima vointa nationala. Aceasta suprematie legislativa duce la respectarea suveranitatii
dreptului care interzice caracterul retroactiv al legilor. Sistemul constitutional propus de
Constant presupune ca legislatorii sunt in principiu guvernanti dar sunt guvernati in practica,
in vreme ce membrii executivului sunt in principiu guvernati dar in practica guverneaza. Nici
29

un proiect constitutional nu va putea face sa coincida pe deplin interesele celor guvernati cu

interesele guvernantilor. Insa intr o constitutie durabila se poate garanta intre anumite
limiteinteresul efectiv al autoritatilor pt respectarea legii.
Constant sustine existenta a doua camere parlamentare pt ca altfel s-ar ajunge la despotismul
unei singure factiuni. Intr un astfel de sistem, minoritatile extremiste ajung sa controleze
majoritati moderate.Iar camera mica va detine intreaga putere si va pierde contactul cu
electorii devenind astfel indiferenta fata de protestele publice.B C este partizanul
bicameralismului si al unei puteri executive separate nu doar pt a impedica instaurarea tiraniei
ci si pt a asigura identititatea dintre [pol guvernului si vointa nationala.
Putem spune ca legioslativul nu are doar rolul de a crea legi ci si acela de a alege
executivul.Executivul la randul sau poate initia proceduri legislative sau sa-si exprime veto-ul
fata de legile promulgate de legislativ.Prin aceste masuri B C vrea sa instaureze
responsabilitatea ministeriala pentru ca in opinia lui un ministru care nu mai este sprijinit de
majoritatea reprezentantilor nationali poate cu mare dificultate sa-si mai pastreze puterea.Cu
alte cuvinte ministrii tre sa demisioneze atunci cand nu mai au sustinerea adunarii
legislative.Chiars i intr-un regim monarhic ministrii din jurul regelui trebuie sa se bucure de
incredere publica.Doctrina responsabiliyatii ministeriale este consecinta suprematiei
legislativului,intrucat constant nu doar apara un regim constitutional si sustinte un regim
parlamentar.aceasta nu inseamna ca executivul care actioneaza in cadrul fixat de legislativ ar
fi un instrument pasiv al acestuia .Reflectia lui Constant asupra caracterului inviolabil al
legislativului se continua cu o reflectie asupra dreptului de a dizolva adunarile
reprezentative.Vrand sa instaureze un regim al suprematiei legislativului B C nu-si propune sa
impuna prea multe constrangeri executivului intrucat vrea sa arate ca liberalizarea societatii
nu va duce la anarhie si la pace.Arta constitutionala pp potrivit lui B C convertirea aspiratiilor
personale care trebuie puse in slujba unei guvernari alese de majoritate .Separatia pe care o
instituie intre executiv si legislativ nu inseamna ca deputatii nu vo rputea ajunge intr-o zi
ministri.Daca B C sustine independenta puterii juridiciare , el este in acelasi convins de
caracterul rezonabil al distinctiei dintre persoana si functia pe care ea o ocupa.Acesta
distinctie elabrata de el in profunzime provine din faptul ca viciul cel mai mare al unei
constitutii este acela de nu a le mai oferi alternative fostilor membri ai unei puteri politice =>
moment in care partidul de care tineau nu mai este la putere alternativa este fie pedeaspa
capitala die inchisoarea.
|toti membri partidelor pol po fi obligati sa demisioneze dar acest lucru nu trebuie sa aiba
consecinte asupra vietilor lor private.
B C sustine asadar caracaterul inpersonal al statului modern menit sa contracareze nelinistile
aduse de experienta revolutionara.El critica si proliferarea excesiva a legilor fara sa uite insa
faptul ca mania legislativa este ceva specific statelor reprezentative.Pentru Constant nr
mare al legilor arata pe de-o parte ca legislatorii vor intotdeauna sa actioneze si pe alta parte
ca ei se cred intotdeauna indispensabili.Reglementarile excesive nu sunt in majoritatea
cazurilor dorite sau cerute de cei guvernati ci au doar rolul de a face ca guvernantii sa nu para
niciodata inutili.Elaborarea legilor va duce intotdeauna la dezbateri in jurul persoanelor care
30

le-au creat.daca B C vede si anumite limite ale constitutionalismului acest lucru rezulta din
convingerea sa ca intotdeauna cunoasterea este o resursa limitata.B C justifica abolirea
cenzurii prin faptul ca nimeni nu poate dispune de o cunoastere care sa-l faca sa depaseasca
limitele in aceasta privinta ale naturii umane.Regulile formale sunt atunci necesare pentru a
evalua faptele cotidiene in vreme ce procedurile sunt un remediu in fata imperfectiunilor
cunoasterii umane.Perioada directoratului si regimului napoleon nu au restabilit niciodata o
guvernare reprezentativa .Aceste regimuri nu au stitu sa mobilizeze resursele creatore are
natiunii pentru ca doar adunarile reprezentative dau viata corpului politic.Pentru B C
reprezentarea este un mecanism d einvatare sociala, in vreme ce guvernarea reprezentativa nu
exista si independenta diferitelor pozitii politice sunt garantate la nivelui corpului
legislativ.Desi dezbaterile antreneaza uneori o lipsa de consens public, acest lucru sporeste
forta legaturilor sociale existente intr-o comunitate.Dezbaterile publice conduc la ameliorarea
calitatii guvernaii.Libertatea acestora aratandu-se benefica atat pentru electorat cat si pentru
adunarea aleasa .Dezbaterile ajuns sa elimine spiritul de grup al unei adunari,spirit care poate
deveni periculos daca este prea exclusivist.Pentru B C vointa generala este echilibrul care
trebuie stabilit intre vointele individuale asa cum interesul general este un compromis intre
interesele particulare si reprezentarea generala .
B C vrea cat se poate sa elimine eroarea in materie de judecata politica si sa instaleze pe cat
posibil adevarul printr-o piata liberala a ideilor.In urma confruntarii acestor idei se pot crea
legi mobilizandu-se pt aceasta o cunoastere descentralizata.Libertatea are asadar o valoare ft
mare pt B C intrucat ea permite evaluarea ideilor politice care la finalul acestui proces sunt cu
mult imbunatatite.Guv reprezentativa este asadar capabila sa remedieze erorile politice comise
.Acesta este motivul pt care toate constitutiile liberale pun in joc mecanismele de
autocorectie.\principiul reprezentarii pp ca fiecare reprezentant voteaza nu doar pt interese
private ci si pentru interese nationale asadar pt interese generale.Dac principiul majoritatii
trebuie sa domine in adunari ,unanimitatea insa pare foarte periculoasa intrucat impiedica
formarea unei opozitii care sa fie pe deplin independenta.Constitutia se arata a fi un mecanism
de invatare publica si de autocorectie guvernamentala.Constitutia nu este asadar doar un
instrument de protejare a cetatenilor in fata abuzului puterii.
Elementelul cre conduce dezbaterile din interiorul ad parlemntare este opinia publica.Stefan
Holmes considera ca opinia publica poate fi def drept ecoul libertatii antice przente in
cetatenia moderna.Dezbaterea publica libera este o modalitate de a-i implica pe cetateni in
guvernarea statului lor,Dezbatarea pol libera nu poate fi garantata decat at cand exista oi
libertate deplina a presei care face posibila identificarea unei tari cu constitutia ei ,guvernarea
sa si cu interesele sale publice.Daca opinia publica reprezinta viata statelor putem sune ca
dezbaterea piublica este expresia suveranitatii acestor state.
Pt B C legislatia nu trebuie sa-i amelioreze din pct de v moral pe catetni intrucat moralitatea
nu este niciodata o sursa de armonie sociala.Anti-liberalii ,iacobini sau moralisiti,aiu vrut sa-i
corecteze d pct de v moral pe cetateni prin legi care sa impuna si sa incurajheze practicarea
virtutilor ,insa dupa B C nicio guvernare nu poate avea pretentia de a intrupa toate ideile
morale ale cetatenilor pt ca exista in aceasta privinta prea mult discordante intre ideile
dominante.Ca liberal,C doreste existenta unei autorit neutre care sa creeze o ordine constit
31

plecand de la un compromis practic.daca constitutionalismul are nev de un consens moral

minimal ,trebuie sa observam si imporatanta conceptelui de neutralitate care antreneaza
impartialitatea proceduala.( este fundam ptt orice ordine constitutionla moderna). Istoria a
aratat de altfel caracterul utopic al unanimitatii morale.In loul unei utopii.C vorbeste adesea
de o schimbare sociala pasnica in care faptele soiale,pol, ec sa fie luate in consideratie,C
prppune sa elimine ceea ce este arbitrar din politica prin crearea unei guvernari limitate, EL
vrea sa impuna adevaratele principii ale libertatii care se dovedesc protectoare in rao cu toate
partidele.
Viziunea lui C in privinta binelui comun este asadar centratta pe ideea de securitate/siguranta,
iar libertatea este definita ca o forma de siguranta personala. In acelasi timp C crede ca
egalitatea dr indivizilor care alc corpul natiunii va fi conditia care va face posibila existenta
guvernarilor .Actiunea guvernarii va fi determinata de participarea cetatenilor la procesul
elaborarii legilor.Libertatea este def de C ca fiind faptul de a guverna potrivit vointei
nationale,.In lucr area Principii de pol el crede ca cetatenii nu se vor simti vizati de institutii
pol daca acestrea nu le vor solicita participarea prin intermediul votului.
Putem spune ca liberalismul de la incep sec 19-lea ia pozitia fata de principalele teme aflate
in dezbatere: rap dintre religi si spatiul public,problema reflectarii adev la nivel politic .
Majoritatea liberaslimelor de atunci au ca obiectiv principal definirea unei oridini ideale in
care educatia va avea un rol important reusind sa limiteze instinctele primare.Ordinea pe care
liberalii dores s-o instaurze simte nevoia de un criteriu de sep intre drept si nedrept , pentru a
descuraja actiunile nedrepte.Oridinile pol anterioare au vazut in puterea publica si mai ales in
aciunea statului un astfel de criteriu de departajare intre dreptate si nedreptate,insa
liberalismul de sec 19 nu mai are incredere in actiunea statului care prin actiunile ale
paternaliste poate aduce grave prejudicii libertatii.In aceasta privinta liberalimsul face doua
afirmatii: libertatea tre sa=i apartina fiecarui cetatean; statul reprez o putere care poate fi
corupta si care are propriile sale scopuri.Liberalii au considerat ca opinia publica este cel mai
bun mijloc de a atinge treptat adevarul,dreptatea si valorile civilitatii.Opinia publica poate
instala suveranitatea dreptului.Asistam astfel odata cu liberalismul la transf raportului antic
dintre opinia si adevar.Liberalii ne propun la inceputul sec 19 un prteneriat intre adevar si
opinie.Daca in principiu consimtamantul informat este necesar in materie de opinii exista si
dreptul de a exprima opinii ignorante sau singulare.Liberalii spera ca autorit evidentei va
ajunge in cele din urma sa se impuna in fata capriciului sau fricii.Opinia capata un rol pozitiv
intrucat ea face astfel incat membri societatii sa fie condusi de dorinta rezonabile care sa0i
uneasca intre ei manifestand astfel demnitatea omului.Problema grava pe care o antreneaza
aceste consideratii despre opinie vizeaza stattutul adevarului .Putem presupune ca fiecare
membru al soc se poate crede in posesia unui adevar superior fata de adevarul celorlalti.Intr-o
astfel de soc in care fiecare membru va dispretui adevarul celorlalti formulele social-pol care
au stat la baza contractului social vor fi inlocuite [rin simplul concept de toleranta .Exosta
riscul ca suveranitatea dreptului sa poate fi dificil mentinuta acolo unde libertatea tinde sa nu
mai cunoasca limite .Liberalismul impartaseste cu crestinismul credinta in faptul ca oamenii
nu au o tendinta naturala inpre bunatate.Liberalismul se teme la nivel social de inclinatia
majoritattii oamenilor spre nedreptate si spre iubirea de sine .In acest context liberalismul
32

aduce in discutie necesitatea unei mai largi educari a omului, manifestandu-si astfel credinta
deplina in puterea educatiei .In jurul anului 1814 putem afirma ca liberalismul in franta nu era
considerat ca inevitabil fapt care reprez o explicatie pt caracterul sau fragil.Tendintele de ai
impune acest curent in franta nu au fost incununate cu succes ,iar in acest context liberali
precum Constant sau F Guizot au fost obligati sa priveasca negativ atat Vechiul Regim cat si
incercarea revolutionarilor de a instaura o republica a virtutii.Mai mult acesti liberali au privit
negativ experimentele constitutionale din prima parte a sec 19 cat si dezbaterile dintre adevar
sau filozofie pe de-o parte si opinie de ceallata parte .Ne putem asadar intreba in privinta
posibilitatii De a reprezenta aceasta soc din pct de v politic.Cum putem oare renunta la
principalele trasaturi ale societatii contractualiste si sa instauram suveranitatea populara fara
un apel permanent la forta statului.Oamenii din perioada restauratiei nu-si mai fac iluzii in
privinta unor notiuni precum vointa generala , drepturi naturale ,contract de asociere sau
putere paternalista.Oamenii din vremea restauratiei sunt nevoiti acum sa formuleze o noua
politica pe un teren pe care nu mai exista nicio constructie .Este vorba in acelasi timp de o
incercare de a opera in acelasi spatiu cu legi si cu moravuri.Acest lucru in opinia lui George
Kelly nu dovedeste ca notiuni precum vointa sau ratiunea sau istoria vazuta in opozitie cu
natura au reusit sa invinga,putem trage doar concluzia ca notiuni precum societate sau opinie
se afla de acum inainte pe de-a-ntregul la indemana cetatenilor.Politica liberala va deveni in
aceasta perioada in mod fundamental o incercare de a salva capacitatile interioare educabile
ale omului proiectandu-le in exterior sub forma drepturilor.Libertatea in aceasta perioada
apare si ca o forma de opozitie fata de constrangerile exerictate de stat ,iar autoritatea pol are
rolul de a garanta libertatea individuala.Termenul de invidid este foarte adesea prezent in
scrierile lui Constant.De la acest termen Constant ajunge sa descriere sfera privata ca fiind
reglata de calm si de odihna termeni proveniti din efectele sociale aduse de o soc bazata pe
comert si nu pe razboi.Acesti ternmeni nu duc la izolarea individuala in opinia lui C ci reprez
cond unei mai bune forme de sociabilitate. Libertatea moderna este pt C un fapt inevitabil.In
lumea moderna spune C,oamenii nu isi mai gasesc o deplina satisfcatie in activitatile publice
insa C observa ca orice dezbatee despre libertatea moderna duce la o dezbatere despre statutul
drepturilor care nu pot fi garantate decat printr-o protecvtie constitutionala.Orice detinator al
puterii va gasi ratiuni de a transgresa drepturile daca nu exista o bariera imp abuzurilor
politice.C defineste guvernarea ca pe o autoritate sociala intrucat orice societate nu dispune
decat de drepturile care pot fi in mod legitim exercitate de catre guvern Poporul este suveran
intr-un mod activ doar prin intermediul reprezentantilor sai oficiali.

33