ARBITRAJUL JURISDICIE ALTERNATIV LA JUSTIIA CLASIC

1.Consideraii introductive privind instituia arbitrajului

1.1. Noiune, natur juridic, caractere
n doctrin, arbitrajul este definit ca o modalitate nestatal de soluionare a
litigiilor civile, aleas de pri, de comun acord, pentru soluionarea litigiului ntr-o form
procesual, stabilit de acestea, exercitat de persoana fizic n calitate de arbitru, fa
de care instanele judectoreti statale ndeplinesc funcii de sprijin i control, n limitele
legii.
Prile n litigiu, pot conveni ca arbitrajul s fie organizat de o instituie permanent de
arbitraj sau de o ter persoan, pentru un anumit litigiu de o singur dat (arbitrajul
ad-hoc).
ART. 541 Noiune (1) Arbitrajul este o jurisdicie alternativ avnd caracter privat.
(2) n administrarea acestei jurisdicii, prile litigante i tribunalul arbitral
competent pot stabil procedur derogatorii de la dreptul comun, cu condiia ca
regulile respective s nu fie contrare ordinii publice i dispoziiilor imperative ale
legii.
Ct privete natura juridic a abitrajului, au fost exponate 3 teze:
a) Jurisdicional;
b) Contractualist;
c) Dualist (mixt).
mprtim teza mixt vis-a-vis de arbitraj. Persoanele care au capacitate deplin de
exerciiu, pot conveni s soluioneze pe calea arbitrajului, litigiile dintre ele, care au
izvort din raporturile de drept civil n sens larg, n afar de acelea care privesc drepturi
asupra crora legea nu permite a se face tranzacie.