Sunteți pe pagina 1din 4

In mare masura, cei 7 ani de acasa reprezinta relatiile

dintre membrii familiei. Un articol de Cristina Tulbure, lector


universitar si doctor in stiintele educatiei.
Un proverb spaniol ne spune ca familia este o franghie ale
carei noduri nu se desfac niciodata. Pe o astfel de franghie,
pe un loc mai stabil sau mai fragil, intr-o pozitie favorabila
sau mai vulnerabila, ne situam fiecare din noi, intrepatrunsi
in ite invizibile care ne marcheaza fundamental
existenta. Unele lucruri probabil se schimba, dar noi
incepem si sfarsim cu familia. spunea autorul Anthony
Brandt.
Exista trei factori fundamentali care contribuie la
dezvoltarea
personalitatii: ereditatea(datul
genetic), mediul in care traim si educatia. In ansamblul
mediilor educative, familiaocupa un loc aparte, avand o
influenta covarsitoare asupra dezvoltarii copilului.
Cronologic vorbind, este primul mediu educational din viata
fiintei umane, extinzandu-se pe tot traseul vietii si
functionand paralel cu alte medii educative in care este
integrat copilul (gradinita, scoala, anturajul, centrele de
copii si tineret etc.). Prin functia ei educativa, familia
contribuie decisiv la formarea si dezvoltarea personalitatii
copilului. Celebra expresie cei sapte ani de acasa isi
gaseste pe deplin justificarea, pentru ca exprima impactul
educatiei din familie asupra evolutiei ulterioare a
individului.

Haideti sa vedem care sunt caracteristicile esentiale ale


familiei care marcheaza cel mai mult dezvoltarea piticului:

Relatiile dintre membrii familiei influenteaza


dezvoltarea piticului
Copilul apare intr-un sistem de relatii intre membri familiei
deja constituit, pe care el il schimba, creand o alta
constelatie de relatii si interactiuni. Fiecare membru,
inclusiv copilul, este influentat si ii influenteaza pe ceilalti.
Mai concret, comportamentul copilului influenteaza si,
la randul lui, este influentat de relatia dintre parinti;
aceasta, la randul ei este influentata de natura activitatilor
pe care parintii trebuie sa le faca pentru a ingriji si umaniza
copilul, iar activitatile isi pun si ele amprenta, atat asupra
comportamentului copilului, cat si asupra legaturii dintre
parinti (cf. Schaffer, 2005);
In al doilea rand, familia este un sistem deschis, puternic
influentat de factorii externi; orice modificare de mediu,
orice intamplare neasteptata, pozitiva sau negativa, are
efecte asupra fiecarui membru al familiei, dar si asupra
relatiilor dintre acestia.
In al treilea rand, familia este un sistem in permanenta
dinamica si schimbare; copilul se schimba permanent,
dar si adultii se schimba; fiecare membru are nevoi
similare, dar si diferite, asteptari variate, contributii diferite
si resurse limitate; gasirea unui echilibru si a unei
armonii in fiecare etapa de dezvoltare si evolutie depinde
de o multime de factori care trebuie gestionata cu
maturitate, intelepciune si maiestrie.

Care este tipul ideal de familie

Exista mai multe tipuri de familii cu copii: familia nucleara


(compusa din doi parinti si unul sau mai multi copii); familia
extinsa (include parinti, copii, bunici si/sau alte rude);
familia monoparentala; familia mixta sau reconstituita
(compusa din parinti care au divortat si s-au recasatorit).
Studiile arata ca in familiile cu ambii parinti, intre care
exista o relatie maritala buna, este mai probabil sa existe
o relatie satisfacatoare parinte-copil, ceea ce conduce
la o dezvoltare optima a copilului. Mai precis, calitatea
relatiei dintre parinti se afla in relatie cu aspecte
precum: securitatea atasamentului copilului, strategiile de
invatare, controlul impulsurilor si maturitatea emotionala
(cf.
Schaffer,
2005).
Desigur
ca
si
in familiile
monoparentale este posibila asigurarea unei bune
dezvoltari a copilului, insotita de reusita in formarea
acestuia, intrucat fenomenele compensatorii (precum
ambitia, dorinta de evidentiere in sens pozitiv) sunt foarte
frecvente.

Dezvoltarea armonioasa a copilului nostru este


conditionata de crearea unui mediu familial
armonios. Dincolo de componenta familiei, dincolo de
diferentele dintre membrii si de conflictele inerente, noi,
mamicile, suntem datoare sa cream un mediu in care
copilul
nostru
sa
isi
insuseasca
valorile
fundamentale si sa se dezvolte frumos. Acest mediu
armonios include: dragoste neconditionata, sprijin
moral si emotional, grija fata de nevoile fiecarui
membru, efortul de a darui si de a primi tot ce e mai

bun si mai frumos. Elementul-cheie, definitoriu pentru


dezvoltarea maximala a potentialului copilului ramane
pregatirea parintilor pentru educarea copiilor.