Ciucuras Mihai

Clasa 13B seral

Tara romaneasca intre diplomatie

si conflict
SPATIUL ROMANESC INTRE DIPLOMATIE SI CONFLICT
IN EVUL MEDIU, SI LA INCEPUTURILE MODERNITATI

In evul mediu cele 3 state medievale

romanesti au fost inconjurate de mari puteri
crestine, care au afirmat tendinte de hegemonie (de
dominatie) asupra spatiului romanesc. In aceasta
perioada se afirma Regatul Ungariei, Regatul Poloniei
si Marele Cnezat al Rusiei si Lituaniei. La acestea se
adauga si Imperiul Otoman, a carui expansiune in
Peninsula Balcanica incepe in sec.XIV, el
consolidandu-si treptat pozitia in zona. Raporturile
Tarilor Romane cu statele vecine s-au bazat in primul
rand pe apartenenta la crestinatate.
In perioada sec. XIV XVI domnitorii romani s-au
preocupat de pastrarea integritatii teritoriale a tarilor
pe care le conduceau. De asemenea ei au incercat
pe cat posibil sa evite suzeranitatea statelor vecine.
In aceste conditii ei au oscilat intre cele doua regate
catolice, incheind tratate de alianta cand cu Ungaria,
cand cu Polonia, in functie de politica promovata de
acestea.

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

In raporturile cu Imp. Otoman, care a urmarit

in mod sistematic cucerirea Tarilor Romane si
transformarea lor in pasalacuri (provincii otomane),
voievozii romani au apelat la o strategie defensiva.
Aceasta urmarea sa determine Imperiul sa renunte
la planurile ofensive. In situatia in care au fost
nevoiti sa lupte cu puterile vecine, domnii romani au
adoptat tactica pamantului parjolit ( evacuarea
satelor, retragerea populatiei care nu putea sa lupte
catre munti, otravirea fantanilor, incendierea
holdelor, hartuirea permanenta a adversarului,
atacuri surpriza, desfasurarea luptei intr-o zona
favorabila taberei romane).

Politica externa a domnitorilor romani in Evul

Mediu a avut caracter defensiv.
Primul mare domnitor roman care a dus o
politica de aliante activa a fost Mircea cel Batran
(domn al Tarii Romanesti intre 1386 1418). El
a trebuit sa contracareze tendintele hegemonice ale
Ungariei si Poloniei, precum si tentativele Imp.
Otoman de a cuceri spatiul romanesc. In aceste
conditii in 1389 Mircea incheie la Radom un tratat de
pe pozitii de egalitatecu regele Poloniei Vladislav

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

Jagello, tratat care avea si un caracter antiungar.

Dupa cresterea pericolului otoman, relatiile cu
Ungaria s-au schimbat si la 7 martie 1395, la Brasov,
Mircea incheie un tratat cu regele
Ungariei Sigismund de Luxemburg. Aceasta a fost
prima alianta cu caracter antiotoman din istoria SE
european. Tratatul prevedea egalitatea celor doua
parti si obligatia de a-si acorda ajutor reciproc in
cazul unui atac otoman.
Politica de aliante promovata de Mircea l-a
detrminat pe sultanul Baiazid (1389 1402) sa
organizeze o expeditie la nord de Dunare pentru a-l
elimina pe voievodul roman. Batalia s-a dat la Rovine
(17 mai 1395) si s-a incheiat cu victoria lui Mircea. El
reusea astfel sa
consolideze neatarnarea(independenta) Tarii
Romanesti.
Evolutia situatiei internationale l-a
transformat pe Mircea intr-un pion de baza a politicii
antiotomane dusa de crestinatate. In 1396, din
initiativa papei, Sigismund de Luxemburg
organizeaza o cruciada antiotomana. Ea se va
bucura de participarea cavalerilor occidentali,
precum si de cea a lui Mircea cel Batran. Batalia

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

principala s-a dat la Nicopole si a fost un dezastru

pentru tabara crestina.
Dupa moartea lui Baiazid, Mircea s-a implicat
activ in lupta pentru tron dintre urmasii sultanulu,
fara a reusi sa impuna la conducerea imperiului pe
unul dintre preferatii sai. Spre sfarsitul domniei sale,
Mircea semneaza pacea cu turcii si incepe sa
plateasca tribut catre Imperiul Otoman.
In paralel Moldova a dezvoltat bune relatii cu
Polonia. Domnul moldovean care a inaugurat
aceasta traditie afost Petru I Musat, care in 1387
depune juramant de credinta regelui Poloniei
(Moldova devine vasala a regatului).
Intre 1400 1432 pe tronul tarii s-a
aflat Alexandru cel Bun. El a recunoscut
suzeranitatea Poloniei (in 1402) si prin cateva
reinnoiri s-a pus la adapost de intentiile regelui
magiar Sigismund de Luxemburg, care dorea sa
readuca Moldova sub suzeranitatea Ungariei si sa
ocupe cetatea Chilia (important punct comercial de
la gurile Dunarii).

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

In sec. XV relatiile Tarilor Romane cu statele

vecine s-au mentinut incordate. Domnii celor doua
tari extracarpatice au fost nevoiti sa promoveze o
politica externa activa pentru a-si pastra integritatea
teritoriala si neatarnarea tarilor pe care le
conduceau. In aceasta perioada si Transilvania va
avea un rol important in politica externa a sudestului european.
Intre 1441 1456 voievod al
Transilvaniei a fost Iancu de Hunedoara, care s-a
implicat in cruciadele antiotomane organizate acum
cu scopul de a opri expansiunea otomana. El a
promovat o politica externa cu un pronuntat caracter
ofensiv. Una dinte cele mai importante actiuni la
care a participat a fost campania cea lunga (1443
1444), incheiata cu victoria crestinilor si cu o pace
foarte avnatajoasa semnata la Seghedin. La cererea
regelui Ungariei, in 1444 a fost organizata o noua
cruciada antiotomana (cruciada de la Varna).
Aceasta s-a dovedit a fi un esec pentru tabara
crestina.
Aceasta infrangere l-a convins pe Iancu de
necesitatea unei aliante militare antiotomane, care
sa includa atat Ungaria, cat si celelalte doua Tari

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

Romane. Pentru aceasta a impus pe tronul celor

doua tari extracarpatice domni care sa- sustina in
lupta antiotomana (Vladislav al II-lea in Tara
Romaneasca si Bogdan al II-lea in Moldova).
Dupa refacerea blocului romanesc (alianta
militara care cuprindea toate cele 3 Tari Romane),
Iancu trece Dunarea in septembrie 1448, insa sufera
grele pierderi in batalia de la Kossovopolje.
Eforturile crestinilor de a stopa expansiunea
otomana au esuat definitiv atunci cand, la 29 mai
1456, turcii cuceresc Constantinopolul. Iancu va
participa la o noua lupta antiotomana in vara anului
1456.
La 4 21 iulie 1456 ele reuseste sa obtina o mare
victorie in batalia de la Belgrad, cand il infrange pe
sultanul Mahomed al II-lea. Cateva zile mai tarziu
Iancu a murit (de ciuma) in tabara sa de la Zemun.
Dupa moartea neasteptata a lui Iancu,
stindardul luptei antiotomane a fost preluat de Vlad
Tepes (domn al Tarii Romanesti intre 1448;
1456 1462; 1476) . El a refuzat sa mai plateasca
tribut catre Imp. Otoman, ceea ce a atras reactia
rapida a Portii. In 1462 sultanul Mahomed al II-lea a

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

organizat o expeditie impotriva Tarii Romanesti. Vlad

a adoptat tactica pamantului parjolit si a hartuirii
inamicului. Mai mult in noaptea de 16/17 iunie 1462
el a organizat in apropiere de Targoviste celebrul
atac de noapte asupra taberei otomane. Sub
efectul acestei lovituri Mahomed a ordonat
retragerea. In ciuda victoriei, boierimea il tradeaza
pe domnul roman, care este inlaturat de la
conducerea tarii.
In a doua jumatate a sec. XV, cel mai
important voievod roman a fostStefan cel Mare
(domn al Moldovei 1457 1504). Ca si
predecesorii sai el a cautat sa contracareze
tendintele hegemonice ale Ungariei, Poloniei si
Imp.Otoman. Politica externa a lui Stefan a stat sub
semnul diplomatiei si actiunii, incercand sa evite
purtarea unui conflict cu mai multe state deodata.
Primul pas a fost sa opreasca Ungaria si in
acest scop s-a apropiat de Polonia. La 4 aprilie 1459,
prin tratatul de la Overchelauti Stefan a recunoscut
suzeranitatea regelui Cazimir al IV-lea.
Deteriorarea relatiilor moldo-ungare s-a datorat
pretentiilor de suzeranitate manifestate de regele

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

Ungariei, Matei Corvin, asupra Moldovei si mai ales a

faptului ca Ungaria stapanea Chilia. In anul 1465
Stefan cucereste cetatea, atragand reactia militara a
Ungariei. Expeditia organizata de Matei Corvin s-a
incheiat cu batalia de la Baia (15 decembrie 1467),
castigata de Stefan ce Mare.
Domnul Moldovei a avut relatii incordate si cu
Tara Romaneasca si a urmarit sa atraga aceasta tara
in blocul antiotoman. Instaurarea pe tronul Tarii
Romanesti a unor domni fideli politicii sale nu a fost
incununata cu succes.
Stefan a manifestat in permanenta o atitudine
ostila fata de Poarta, fapt ce l-a facut pe sultan sa
pregateasca o expeditie de inlaturare a domnului
moldovean. Cu 120.000 de oameni Soliman-Pasa a
patruns in Moldova. Batalia s-a dat la Vaslui (10
ianuarie 1475) si s-a incheiat cu victoria lui Stefan.
Politica expansionista otomana a continuat si
dupa acesta infrangere. Ea viza cu precadere
ocuparea Chiliei si Cetatii Albe (doua cetati
importante aflate la gurile Dunarii).
In vara anului 1475 Stefan a incercat sa
construiasca un bloc de rezistenta antiotomana.
Dintre toate statele crestine din apusul Europei, doar

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

Ungaria a raspuns chemarii lui Stefan. La 12 iulie

1475 intre Moldova si Ungaria s-a semnat un tratat
de alianta de pe pozitii de eglitate ( cu caracter
antiotoman).
In vara anului 1476 sultanul a pornit in fruntea
unei ostiri numeroase impotriva Moldovei. Batalia s-a
dat la Valea Alba (Razboieni) din 26 iulie 1476 s-a
incheiat cu infrangerea ,oldovenilor. Victoria turcilor
nu a putut fi consolidata deoarece cetatile Moldovei
(Suceava, Neamt, etc) nu au putut fi cucerite. Astfel,
expeditia din 1476 s-a incheiat cu un esec pentru
sultan.
In anii urmatori Stefan a incercat sa obtina
sprijin din partea statelor occidentale si a celorlalte
tari romane in lupta antiotomana (fara succes).
Instalarea noului sultan Baiazid al II-lea a agravat
relatiile moldo-otomane. In 1484 Poarta organizeaza
o noua campanie impotriva Moldovei. De data
aceasta Chilia si Cetatea Alba au fost cucerite.
In aceste conditii Stefan reinnoieste juramantul
de vasalitate fata de Polonia la Calomeea in data de
15 sept. 1485.
Ultimele confruntari cu turcii au avut loc in anul
1486. Atunci Stefan decide sa incheie pace cu Imp.

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

Otoman; accepta sa plateasca tributul, recunoaste

suzeranitatea otomana, dar pastreaza autonomia
Moldovei.
Spre sfarsitul domniei relatiile lui Stefan cu
Polonia s-au deteriorat. In 1497 noul rege polonez
Ioan Albert organizeaza o expeditie in Moldova. In
batalia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)
oastea polona sufera o grea infrangere. Conflictele
cu Polonia continua pana in 1499 cand cele 2 parti
semneaza tratatul de la Harlau (12 iulie 1499) de pe
pozitii de egalitate.
Dupa o domnie de 47 de ani la 2 iulie 1504
Stefan cel Mare a incetat din viata.

TARILE ROMANE SUB SUZERANITATE OTOMANA

IN SECOLELE XVI XVII

Dominatia Imperiului Otoman asupra

spatiului romanesc dateaza inca din sec. XV. Astfel

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

cele doua tari extracarpatice au platit tribut din 1415

(Tara Romaneasca) si 1456 (Moldova).
In prima jumatate a sec. XVI toate cele trei
Tari Romane au intrat sub suzeranitate otomana.
Consecinta a fost cresterea rapida a tuturor
obligatiilor fata de puterea otomana: tributul,
darurile la care se adauga obligatii noi de
aprovizionare, munca si transport. Pe langa
modificarile economice, Imperiul otoman a exercitat
un control strict asupra politicii externe a Trailor
Romane si s-a amestecat si in treburile lor interne.
Pentru a-si spori influenta, Poarta a sprijinit
patrunderea boierimii de origine greceasca in
institutiile statelor romanesti.
In plan european, sec. XVI a stat sub semnul
conflictului dintre Imp. Otoman, Imp. Habsburgic si
Polonia.
In acest context intern si international urca
pe tronul Tarii Romanesti Mihai Viteazul (1593
1601). Domnia lui a coincis cu initiativa Papei
Clement al VII-lea de creare a unei aliante
antiotomane Liga Sfanta. La ea au aderat Spania,
Austria , unele state italiene, Transilvania si Moldova.

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

Tara roamneasca se alatura si ea aliantei din

initiativa lui Mihai.
Alaturarea Tarii Romanesti la aceasta alianta
a fost urmata de o puternica ofensiva antiotomana
declansata de voievodul roman. La 20 mai 1595
Mihai Viteazul incheie o alianta cu principele
Transilvaniei, Sigismund Bathory. Semnat la AlbaIulia, tratatul ii asigura lui Mihai sprijinul Transilvaniei
in lupta antiotomana. Trupele otomane au patruns in
Tara Romaneasca si la 13/23 august 1595 s-a dat
lupta de la Calugareni, pe care domnul roman o
castiga. Din pacate Mihai nu a putut valorifica acest
succes, iar ofensiva otomana a continuat. In aceste
conditii Mihai se retrage la Stoenesti in asteptarea
sprijinului transilvanean. In octombrie 1595 orasele
muntene au fost eliberate, voievodul roman
ajungand pana la Giurgiu, unde obtine o stralucita
victorie.
Confruntarile cu Imperiul Otoman au
continuat pana in 1597, cand Mihai decide sa incheie
pace cu turcii. Accepta suzeranitatea otomana, iar in
schimb ii este recunoscuta domnia pe viata si
tributul este redus la jumatate.

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

In paralel el se orienteaza spre Austria si la

30 mai 1598 incheie la Manastirea Dealu un tratat cu
imparatul Rudolf al II lea. Prin acest tratat Mihai
obtinea ajutor in lupta antiotomana.
In 1599 se hotareste sa puna in aplicare
planul dacic, care viza unirea celor trei Tari
Romane sub o singura conducere a sa. In toamna
1599 trece in Transilvania si il infrange pe principele
Andrei Bathory in batalia de la Selimbar (28
oct.1599). La 1 noiembrie Mihai Viteazul isi facea
intrarea triumfala in cetatea de la Alba-Iulia. Pasul
urmator a fost unirea Moldovei. In mai 1600 ostirile
muntene au trecut Carpatii, aducand si aceasta tara
sub sceptrul lui Mihai. Era astfel realizata prima unire
a Tarilor Romane.
Aceasta unire nu a rezistat decat cateva luni,
deoarece actiunea lui Mihai venea in contradictie cu
intereselor statelor vecine. El a pierdut Ardealul,
apoi Moldova si in final si Tara Romaneasca.
Dupa inlturarea lu Mihai Viteazul, Imp.
Otoman a avut nevoie de 20 de ani pentru a readuce
sub ascultare Tarile Romane.

Ciucuras Mihai
Clasa 13B seral

In sec. XVII Tara Romaneasca ai Moldova au

incercat sa isi consolideze autonomia si sa reziste in
fata tendintelor lor vecine. Printre cei mai importanti
domnitori din aceasta perioada se numara Matei
Basarab (Tara Romaneasca) si Vasile Lupu (Moldova).
In 1699, prin tratatul de la Karlowitz,
Transilvania a trecut de sub suzerantitate otomana,
in stapanirea Imp. Habsburgic (Austria).
La sfarsitul sec. XVII si inceputul secolului
XVIII domnitorii romani Serban Cantacuzino, Dimitrie
Cantemir si Constantin Brancoveanu au dus o
politica de echilibru intre cele trei mari imperii
vecine, incercand sa isi pastreze autonomia.
In secolul XVIII Tarile Romane au fost afectate
de razboaiele ruso austro turce atat din punct de
vedere politic, cat si teritorial. Ele au pierdut acum
Banatul si Oltenia (pentru 30 de ani), Bucovina si
Basarabia. Mai mult, in 1774, prin pacea de la Kuciuk
Kainarji, Moldova si Tara Romaneasca intre sub
protectoratul Rusiei, fara a iesi de sub suzeranitate
otomana.