ADHD Copilul hiperactiv cu deficit de atentie

De ce este att de neastmprat?

De ce are mereu mintea n alt parte?
Consilier-psiholog: Simona Glaveanu
Tata, mama! Nu este vina mea ca nu ascult. Nu sunt vinovat pentru ca deranjez tot timpul. Nu din cauza
mea sunt nelinistit
Foarte adevarat, nu este vina sa, dar, totusi, veti constata ca micutul dumneavoastra:
debordeaza de energie (este o adevarata tornada!);
este mereu distras, prezinta dificultati de concentrare, rezultatele scolare nereflectandu-i capacitatile reale;
cand se afla intr-un grup (in clasa, in recreatie, in echipele de la sport, etc.), manifesta tulburari de
comportament;
are nevoie in permanenta de cineva care sa se ocupe de el.
Important de stiut este ca tulburarile deficitului de atentie (hiperactivitatea) constituie un sindrom (ansamblu de
simptome) neurologic, cu trei caracteristici principale:
1. Atentie inconstanta
Copilul incearca sa sustina calitatea atentiei si s-o adapteze de o maniera corespunzatoare la inceputul, pe
parcursul sau dupa ce a terminat de indeplinit o sarcina mai dificila. Incapabil sa selecteze informatia importanta,
se lasa captivat de tot ce-l inconjoara, de tot ce misca sau face zgomot, adica de orice alt lucru din jur in afara de
cel cu adevarat esential. Copilul in cauza da impresia ca este, practic, absent, chiar daca cineva i-se adreseaza
personal. n plus, uita ce are de facut si ce i-s-a spus, chiar daca, adesea, e vorba de obiecte personale.
Organizarea si planificarea propriilor actiuni nu face parte in mod firesc din propria natura. Cu toate acestea,
motivate serios, printr-o actiune interesanta, reuseste sa se concentreze perioade indelungate.
2. Impulsivitatea verbala, mortice si sociala
De cele mai multe ori copilul vorbeste si actioneaza inainte de a gandi. Se grabeste sa reactioneze fara a se
ingrijora de propria performanta sau de relatiile cu ceilalti. Nu face legatura intre actiunile sale si consecintele lor.
Acest copil are dificultati de atentie.
Cateva exemple de impulsivitate verbala: face comentarii haotice si negandite, cu voce tare, ii intrerupe pe altii
cand vorbesc, iar in clasa raspunde fara sa astepte finalul intrebarii.
Exemple de impulsivitate motrice: paraseste rapid o activitate pentru a incepe alta, are tendinta de a-si asuma
riscuri fara a se gandi la consecinte, poate avea un comportament brusc, apucat.
Exemple ale impulsivitatii sociale (relatiile cu propriul anturaj): lipsa de sensibilitate il impiedica sa descifreze
mesajele altora, ceea ce ii confera, adesea un comportament necivilizat.
3. Despre hiperactivitate
Copilul poate fi foarte neastamparat, mai ales in miscarile mainilor si picioarelor si prin faptul ca este extrem de
guraliv (scoate spontan cuvinte si sunete). Aceasta se intampla fara un anume motiv si peste tot unde se afla
(acasa, la scoala, in public si, cateodata, chiar in somn). Aceste manifestari poti fi numite, pe scurt, agitatie
motrice.
Care este cauza acestui sindrom?
Creierul este compus din milioane de celule nervoase care relationeaza unele cu altele.
Celulele isi comunica intre ele informatii prin substantele chimice numite neurotransportori.
Cauza sindromului este insuficienta secretie a acestor neurotransportori.
Lipsa controlului si a atentiei copilului pe care specialistii il numesc hiperactiv sau neatent poate lua
nastere din aceasta dezordine chimica.
Este vorba de o problema de ordin psihic pentru care, daca nu poate fi vindecata complet, exista
metode de control.

Alte consideratii asupra acestei deficiente neurologice

apare atat la baieti cat si la fete inainte de a implini 7 ani;
se manifesta in diferite sfere ale activitatii lor acasa, la scoala si in timpul recreerii;
neexistand un model unic, forma si intensitatea manifestarilor variaza de la un copil la altul;
este identificata in mai toate clasele sociale si la copii cu grade intelectuale diferite;
in mai bine de jumatate de cazuri, afectiunea se transmite ereditar;
tulburarile se regasesc la aproape 3 pana la 5% din populatia de varsta scolara (in fiecare clasa
elementara exista 1 sau chiar 2 copii cu probleme de acest gen);
tulburarile de intelegere se accentueaza la aproximativ 25% din cazuri, intarzieri la citit si scris, la exprimare
orala in general precum si la matematica;
cercetarile de specialitate releva ca multe dintre aceste defectiuni se mentin in proportie de 50% si la varsta
adulta, manifestandu-se impreuna sau separat;
exista si alti factori care pot complica situatia copilului in plan social (stresul din familie sau din mediul apropiat),
scolar (probleme specifice de intelegere) si psiho-afectiv (agresivitate, anxietate si elemente depresive).
Posibilitatea unei medicatii
Este foarte posibil ca interventia dumneavoastra sa aiba nevoie si de medicatie sau alte mijloace conexe pentru a
veni in sprijinul copilului. E ca si cum ar fi vorba de niste accesorii, cum e cazul ochelarilor pentru corectia vederii.
Medicatia (din familia amfetaminelor metilfenidat, dextroamfetamina) actioneaza asemenea unui stimulent al
sistemului nervos central si are urmatoarele proprietati:
imbunatateste capacitatea si durata de concentrare;
controleaza impulsivitatea, agresivitatea si agitatia corporala;
influenteaza pozitiv capacitatea relationarii cu cei din jur.
Cand prescrie medicatia, doctorul se bazeaza pe urmatoarele criterii:
severitatea simptomelor prezente la copil;
confirmarea diagnosticului de deficit de atentie si hiperactivitate;
tulburarile comportamentului scolar;
prezenta problemelor de intelegere.
Intre cele mai prescrise medicamente sunt cele care se iau mai ales in zilele in care copilul merge la scoala. Ele
au efecte secundare diferite de la un copil la altul: diminuarea poftei de mancare, tulburari de somn, lentoare,
mici dureri abdominale si de cap. Toate aceste tulburari nu trebuie sa va ingrijoreze deoarece sunt mici si de
scurta durata. Daca persista insa, doctorul va ajusta doza zilnica sau chiar va schimba tratamentul. Specialistii
sustin ca interventia medicamentoasa nu prezinta pericol de dependenta nici in copilarie, nici la varsta adulta.
Fara medicatie este dificil de obtinut rezultate asupra copilului, de aceea colaborarea cu neuropsihiatrul
infantil este de maxima necesitate pentru ameliorarea deficientei.

Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea Hiperactivitate/ Deficit de Atentie

A. Fie (1) sau (2):
(1) 6 (sau mai multe) din urmatoarele simptome de inatentie au persistat cel putin 6 luni intr-un grad care este
dezadaptativ si discrepant in raport cu nivelul de dezvoltare:
Inatentia
(a) incapabil adesea de a da atentia cuvinta detaliilor ori face erori prin neglijenta in efectuarea temelor scolare, la
serviciu sau in alte activitati;
(b) adesea are dificultati in sustinerea atentiei asupra sarcinilor sau activitatilor de joc;
(c) adesea pare sa nu ascute cand i se vorbeste direct;
(d) adesea nu se conformeaza instructiunilor si este incapabil sa-si termine temele pentru acasa, sarcinile casnice
ori obligatiile la locul de munca (nedatorate comportamentului opozitionist sau incapacitatii de a intelege
instructiunile);
(e) adesea are dificultati in organizarea sarcinilor si activitatilor;
(f) adesea evita, are aversiune, nu este dispus sa se angajeze in sarcini care necesita un efort mental sustinut
(cum ar fi efectuarea temelor in clasa sau acasa);
(g) adesea pierde lucruri necesare pentru diverse sarcini sau activitati (de ex., jucarii, teme pentru acasa,
creioane, carti, instrumente);
(h) adesea este usor distras de stimuli irelevanti;
(i) adesea uita activitatile cotidiene;
(2) 6 (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome de hiperactivitate-impulsivitate au persistat cel putin 6 luni
intr-un grad dezadaptativ si in contradictie cu nivelul de dezvoltare:
Hiperactivitatea
(a) adesea se joaca cu mainile sau cu picioarele sau se foieste pe loc;
(b) adesea isi paraseste locul in clasa sau in alte situatii in care este de dorit sa ramana asezat;
(c) adesea alearga in jur sau se catara excesiv de mult, in situatii in care acest lucru este inadecvat (la
adolescenti sau adulti poate fi limitat la sentimentul subiectiv de neliniste);
(d) adesea are dificultati in a se juca sau a se angaja in activitati distractive in liniste;
(e) adesea este in continua miscare sau actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor;
(f) adesea vorbeste excesiv de mult;