Domeniul de aplicare al supravegherii este larg , de la sistemele de avertizare timpurie

pentru reacie rapid

cazul bolilor transmisibile , a rspunsului planificat n cazul bolilor cronice
care au n general un decalaj de timp mai lung ntre expunere i boal . Cel mai
ri au reglementri pentru raportarea obligatorie a unei liste a bolilor . aceste liste
bolile de declarare obligatorie includ adesea boli care pot fi prevenite prin vaccinare , cum
ar fi poliomielita ,
rujeolei , tetanosului si difteriei , precum i a altor boli transmisibile , cum ar fi
tuberculoza , hepatita , meningita si lepra .

Tetanosul este o boala infectioasa acuta, necontagioasa, cauzata de bacilul

anaerob Clostridium tetani. Determina o afectare neurologica caracterizata de tonus
muscular crescut si spasme musculare, cauzate de tetanospasmina, o toxina eliberata
de Clostridium tetani. Tetanosul poate aparea la orice varsta, distingandu-se forme
clinice: generalizate, localizate sau neonatale. Boala este deosebit de grava la nounascuti (tetanos neonatal).
Infectia apare sporadic si afecteaza de obicei persoane neimunizate sau partial
imunizate, fiind mai frecventa in zonele rurale, unde se cultiva solul si in anotimpul cald.

Mod de transmitere
Sus

Microbul este prezent in mediul inconjurator, mai ales in solul contaminat cu dejecte
animale. In anumite conditii de mediu, sporii pot supravietui cativa ani, fiind rezistenti la
diferite dezinfectante si la fierbere 20 minute. Tetanosul nu se transmite de la o
persoana la alta. Boala apare ca urmare a infectarii unei plagi cutanate (chiar in cazul
unei rani superficiale, atunci cand se produce o slaba oxigenare a tesutului respectiv)
produsa de un obiect murdar (cuie, ace, foarfeci, aschii, pamant etc.) sau
prin muscaturi de animale.
Nou-nascutul poate fi infectat la nastere, atunci cand cordonul ombilical este taiat cu un
instrument nesteril.

Simptome
Sus

Perioada de incubatie este de la 2 pana la 50 zile (in medie de 5-10 zile). Manifestarile
tetanosului se datoreaza unei toxine, tetanospasmina, elaborate de microb. Aceasta
afecteaza nervii care controleaza muschii striati, determinand cresterea tonusului si
contractura acestora. O data fixata, toxina nu mai poate fi indepartata.
Tetanosul generalizat, forma cea mai frecventa de boala, se caracterizeaza prin tonus
muscular crescut si spasme musculare generalizate. Simptomul care apare cel mai
precoce si cel mai frecvent este rigiditatea maxilarelor (trismus sau imposibilitatea de a
deschide gura) datorata contracturii muschilor maseteri. Alte simptome includ dificultate
la inghitire (disfagie), neliniste, iritabilitate, rigiditate corporala, frisoane, spasme
musculare. Spasmul muschilor faciali (ai fetei) creeaza o expresie caracteristica de
zambet fals si sprancene ridicate (ras sardonic). Unii pot dezvolta spasme musculare
paroxistice, violente, dureroase, care pot afecta inclusiv musculatura respiratorie,
existand riscul de laringospasm si insuficienta respiratorie.
In tetanosul localizat, sunt afectati numai muschii inervati de catre nervii afectati din

apropierea plagii.
Nou-nascutul cu tetanos pare sanatos la nastere. Simptomele apar in general intr-un
interval de 4-14 zile, evoluand de obicei sub forma generalizata, iar in cazurile netratate
este frecvent fatal.

Tratament
Sus

Spasmele si contracturile musculare paroxistice pot provoca fracturi si uneori spasm

laringian, cu sufocare si insuficienta respiratorie. De asemenea, poate surveni coma si
decesul. La nivel mondial mortalitatea este de 50%. In cazul copiilor decesul se produce
in majoritatea cazurilor. Persoanele afectate necesita spitalizare, de preferinta in unitati
de terapie intensiva, unde se poate realiza continuu o monitorizare cardiorespiratorie.
Pe langa sustinerea functiei respiratorii tratamentul va cuprinde:
- curatarea si debridarea plagii;
- antibioterapie;
- administrarea de antitoxina pentru a neutraliza toxina circulanta nelegata din plaga (cea
legata in tesutul nervos nu poate fi neutralizata);
- tratament pentru combaterea spasmelor musculare.

Profilaxie
Sus

Imunitatea dobandita in urma imbolnavirii nu este durabila. De aceea convalescentii

dupa tetanos vor fi imunizati activ prin vaccinare. Singura metoda profilactica
este vaccinarea antitetanica (ATPA). In majoritatea tarilor din lume vaccinul
antidifteric se administreaza concomitent cu vaccinul antitetanic si antipertussis (DTP).
Este recomandat un rapel de vaccin asociat antidifteric-antitetanic la fiecare zece ani,
pentru a prelungi imunitatea.
De asemenea, in cazul unor plagi cu risc tetanigen, adica plagi severe sau produse cu
obiecte contaminate (cuie sau sarme ruginite, obiecte murdare cu pamant, spini vegetali
etc.) trebuie consultat medicul, in vederea evaluarii necesitatii de a efectua un rapel la
vaccinarea antitetanica si/sau administrarea de ser antitetanic (antitoxina).
Astfel:
- in cazul unei plagi minime, la o persoana vaccinata antitetanic corect este suficienta
toaleta si pansamentul plagii; in cazul in care vaccinarea s-a facut incorect sau
incomplet, se recurge la vaccinarea antitetanica completa;
- in cazul unei plagi medii, la o persoana vaccinata corect se face toaleta plagii, se
administreaza antibioterapie si un rapel ATPA; daca vaccinarea a fost incorecta sau
incompleta este necesara pe langa toaleta plagii, vaccinarea completa si seroprofilaxia
(administrarea de antitoxina);

- in cazul unei plagi severe la persoane vaccinate se efectueaza toaleta plagii,

antibioterapie, un rapel ATPA si seroprofilaxie; in cazul in care vaccinarea a fost incorecta
sau incompleta dupa toaleta plagii se va initia antibiorepia, vaccinarea completa
antitetanica si s