UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANA

FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA FARMACIE

LUCRARE DE LICEN

COORDONATOR STIINIFIC
Conf. Univ. Dr. Bucur Laura

ABSOLVENT
Chirca (Constantin) Bianca Cristina

CONSTANA
2016

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANA

FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA FARMACIE

Avizat
Data
Semntur coordonator

CANNABIS SATIVA STUDIU

FARMACOGNOSTIC
COORDONATOR STIINIFIC
Conf. Univ. Dr. Bucur Laura

ABSOLVENT
Chirca (Constantin) Bianca Cristina

CONSTANA
2016

Contents
No table of contents entries found.

Introducere
Multe studii farmacocinetice sunt directionate in principal spre biodisponibilitatea
unui medicament. Biodisponibilitatea, in termeni simpli, se refera la rata si masura absorbtiei
unui medicament. Rata cu care un medicament ajunge in circulatia sistemica este o
consideratie importanta pentru acele medicamente ce sunt folosite pentru tratarea afectiunilor
acute, precum durerea sau insomnia si care pot fi ameliorate de o singura doza. Un
medicament ce se absoarbe greu, poate sa nuatinga concentratii suficient de mari la locul de
actiune pentru a elicita efectul dorit sau pentru ca efectul pe care il produce sa prezinte
intensitatea corespunzatoare, chiar daca se absoarbe intreaga doza. Pe de alta parte, masura
absorbtiei este, de obicei, factorul mai important pentru medicamentele ce sunt administrate
repetat pentru tratamentul unor afectiuni subcronice sau cronice, precum infectiile, astmul sau
epilepsia. Concentratia medie de drog din plasma la o stare de platou in timpul administrarii
repetate este direct proportionala cu cantitatea absorbita din fiecare doza, dar este
independenta de rata absorbtiei. Cu toate acestea, rata absorbtiei influenteaza timpul retentiei
concentratiilor plasmatice in intervalul dozarii. In unele cazuri, absorbtia foarte rapida poate
produce concentratii plasmatice mari, tranzitorii, ce pot fi asociate cu efecte adverse.
Biodisponibilitatea comparativa se refera la biodisponibilitatea relativa a unui
medicament din doua sau mai multe formulari. Studiile de biodisponibilitatea comparativa
sunt deseori efectuate in locul studiilor clinice pentru determinarea cazurilor in care doua sau
mai multe formulari cu aceleasi substante active in aceleasi cantitati sunt echivalente
terapeutic. Se presupune ca doua formulari ce nu difera foarte mult in ceea ce priveste rata si
masura in care fac substanta activa disponibila circulatiei sistemice, nu vor fi diferite in ceea
ce priveste eficienta terapeutica.
Teoria farmacocinetica este bine dezvoltata si in general acceptata pentru
determinarea masurii sau masurii relative a absorbtiei unui medicament din forma sa de
dozare. O concordanta similara nu exista cu privire la caracterizarea ratei de absorbtie a unui
medicament. Rezultatele acestor analize sunt in general dependente de modelul
farmacocinetic utilizat si sunt de obicei descriptive si nu in totalitate riguroase. Caracterizarea
cineticilor de absorbtie este utila in determinarea diferentelor relative in ceea ce priveste
ratele de absorbtie ale unor formulari in studii de biodisponibilitate comparativa.

In lucrarea de fata voi descrie cinetica din spatele ratei de absorbtie, a masurii de
absorbtie, voi trata consideratiile statistice ce trebuiesc notate atunci cand se efectueaza studii
de biodisponibilitate comparativa. De asemenea voi trata subiectul cineticii eliberarii
sustinute si a cineticii absorbtiei si biodisponibilitatii pentru caile de administrare uzuale.
Motivatia alegerii acestei teme este importanta cruciala a intelegerii acestor
fenomene, pentru a putea face recomandari pertinente de produse farmaceutice, fara a
confunda doua produse asemanatoare cu doua produse bioechivalente. De asemenea, consider
ca aceste cunostinte sunt indispensabile oricarui farmacist si este speranta mea ca aceasta
lucrare va servi drept o sursa de cunostinte atat pentru mine, cat si pentru colegii mei.

Capitolul I. Rata de absorbtie

I.1 Incadrarea curbei
Cea mai comuna metoda de evaluare a cineticelor de absorbtie este sa se presupuna ca
datele concentratie-timp ale medicamentului pot fi descrie se unul din amai multe modele
compartimentale farmacocinetice si sa se incadreze datele intr-o ecuatie conforma modelului
asupat prin metoda reziduala sau cu ajutorul unui program de regresie non-linear a celor mai
mici patrate. Cele mai comune ecuatii pentru un model unicompartimental sunt:
C=

k a FX 0
(eKt ek t )
V ( k aK )
a

Ce presupune absorbtia si eliminarea de ordinul I,

C=

k a FX 0
K tt
k tt
[e ( )e ( ) ]
V (k a K)
0

Ce presupune un timp de latenta t0 inainte de inceputul absorbtiei,

C=

k 0 ( e KT 1 ) eKt
VK

Ce presupune o absorbtie de ordinul 0, unde T t in timpul perioadei de absorbtie si T

timpul de absorbtie (constanta) in timpul perioadei post absorbtie, si
dX u k e k a FX 0 Kt k t
=
(e e )
dt
k a K
a

Ce utilizeaza datele de excretie urinara. Iesirea programului de calculator contine estimari ale
constantelor farmacocinetice, incluzand constanta ratei de absorbtie.
In mod ideal, ar trebui sa existe o estimare independenta a lui K pentru a diferentia
constantele ratei estimate si pentru a evita ambiguitatea interpretarii rezultatelor incadrarii in
curba. Probleme serioase sunt intalnite daca absorbtia este un proces complex si nu unul
simplu de Ordinul I sau 0. Cateodata, un procent mare din doza de medicament poate fi
absorbit relativ rapid, dar o fractie mai mica a dozei este absorbita foarte lent, iar absorbtia
persista mult timp dupa atingerea concentratiei plasmatice maxime. In astfel de cazuri, curba
concentratie-timp poate fi aparent biexponentiala, dar constantele ratei determinate din faza
postabsorbtie aparenta, vor fi mai mici decat K. In aceasta situatie, o estimare independenta a

lui K este necesara. Un exemplu este prezentat in Figura 1. Estimari precise ale lui ka din
datele de excretie urinara sunt posibile doar pentru medicamentele absorbite relativ lent,
deoarece colectarea urinei nu se poate face la intervale foarte scurte.

Figura 1. Concentratiile medicamentului in plasma dupa administrarea orala a aceleiasi doze

de substanta activa precum este gasita intr-un comprimat conventional () a carei absorbtie
este rapida si a unui comprimat cu dizolvare lenta (- - -) a carei absorbtie este lenta. Semiviata
substantei active este de 3.5h, fiind in concordanta cu valoarea determinata dupa
administrarea comprimatului conventional. Absorbtia lenta observata la comprimatul cu
dizolvare lenta conduce la o semiviata aparenta de 14h
Constantele ratelor de absorbtie obtinute prin ecuatiile incadrarii curbei sunt in cel mai bun
caz, estimari ale pierderii de Ordinul I a medicamentului din tractul gastrointestinal si nu a
apartitiei de Ordinul I a medicamentului in circulatia sistemica. Daca un medicament sfera
simultan absorbtia de Ordinul I (rata constanta k abs) si degradari chimice sau enzimatice de
Ordinul I, kd, in intestin, constanta ratei de absorbtie aparente, ka, obtinuta prin integrarea
curbei, este de fapt suma kabs si kd [BBL pharmacokinetics 1]. Alti factori ce afecteaza
absorbtia, precum golirea gastrica sau motilitatea gastrointestinala, pot modfica intelesul lui

ka [BBL pharmacokinetics 2,3]. In general, petru orice medicament ce absorbit incomplet,

este improbabil ca ka=kabs [BBl pharmacokinetics 3].
Alte probleme in ceea ce priveste estimarea lui k a sunt intalnite cand datele
concentratie-timp ale integrarii curbei sunt adaugate in ecuatii corespunzatoare unui model
bicompartimental precum:
C=L e t + M e t + N ek t
1