Sunteți pe pagina 1din 3

Iona , subintitulata de Marin Sorescu tragedie in patru tablouri , a fost

publicata in 1968 in
revista Luceafarul si face parte , alaturi de Paraclisierul si Matca , dintro trilogie dramatica , intitulata sugestiv Setea muntelui de sare . Titlul
trilogiei este o metafora care sugereaza setea de Absolut a omului
superior
Opera Iona apartine genului si Este o parabola moderna de tip drama
,cultivand cateogria estetica a absurdului, Drama Este o specie literara a
genului dramatic in versuri sau in proza care prezinta o actiune cu un
conflict puternic.cu personaje conflictuale,ce sunt angajate in lupta cu
destinul sau cu sinele.
Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.
,Personajul lui Sorescu se deosebeste de biblicul Iona prin aceea ca
acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o
misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca
de la inceput"in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii de
fapt .
Titlul operei Este format dintr un substantive propriu,desemnand un
personaj aflat in cautarea propriului eu.Iona reprezinta intreaga omenire
fiind conditia umana in fata vietii sau in fata mortii.
Tema Este reprezentata de singuratatea finite umane,lupta cu destinul si
efortul de regasire a sinelui.In contextual disparitiei lui Dzeu din lumea
moderna,omul se revolta in fata destinului,refuza sa isi accepte soarta de
fiinta solitara si incearca sa se salveze redescoperindu si identitatea.
Structura dramei. Piesa este alctuit din patru tablouri, ntr-o alternare
de afara (I i IV) i de nuntru (11 i III).

Iona Este personaj principal ,masculin,neomodernist,symbolic,allegoric.Un


pescar ghinionist,copilaros, naiv si innocent, vorbeste mult considerand
singura metoda de a supravietui,devine vanatorul vanat.
Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de
apa,marea,care sugereaza libertate,aspiratie,iluzie si chiar deschidere
spre un orizont nelimitat.Fiind un prizonier al vietii,al societatii.al
familiei,al poporului,character si mentalitate,Este de fapt simbolul
individului care se confrunta cu numeroase probleme existentiale.
Iona, pescar pasionat,semn`ifica omul ce aspira spre libertate,aspiratie si
iluzie,idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza.El incearca sa-si

controleze destinul , sa-l refaca.Fiindca nu-si poate implini


idealul,prinderea miticului peste,el este inghitit de un peste urias,intrand
astfel intr-un spatiu inchis la infinit,care este si unica ratiune de a lupta
pentru existenta,unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic.Lumea
este simbolizata de acest univers piscicol,in care pestii se inghit unii pe
altii,Iona insusi fiind un abdomen de peste.Incercand sa se elibereze,el
spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti,intr-o
succesiune concentrica,sugerand ca eliberarea dintr-un cerc a lexistentei
este posibila numai prin inchiderea in altul,iesirea din limitele vechi
inseamna intrarea in limite noi.
Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele
chitului,Iona se descopera pe sine,ca ins captiv intr-un labirint in care
omul este vanat si vanator,condamnat la eterna conditie de prizonier.Iona
este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta
mereu comunicarea cu ceilalti,solidaritatea umana,identitatea sinelui in
setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.Imbatranit , Iona
iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste,pe o plaja pustie,dar orizontul
care i se arta il inspaimanta,pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt
sir nesfarsit de burti de peste,desi crezuse ca e liber.Intelege ca vinovat
este"drumul,el a gresit-o" si gandeste o cale inversa petru a "iesi la
lumina" .Isi sriga numele si, in loc de a mai taia burti de peste,in speranta
unei libertati iluzorii,isi spinteca propriul abdomen,cu sentimentul de a fi
gasit,nu in afara,ci in sine,deplina libertate:"Razbim noi cumva la lumina".
Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare
intre omul singur si omenirea intreaga,o salvare prin cunoasterea de
sine,ca forta purificatoare a spiritului,ca o primire sufleteasca.
n opinia mea, tragedia Iona este o imagine a modului n care condiia
omului modern se reflect n textul literar, un text care armonizeaz
poeticul cu dramaticul n incercarea de a oferi spectatorului/cititorului un
om n faa ntrebrilor fundamentale, o parabol care ilustreaz indirect o
situaie de via specific tuturor gnditorilor din epoca modern.
Iona, personaj" principal i eponim, pescar pasionat, ntruchipeaz omul
obinuit ce nzuiete n via spre libertate, aspiraie i iluzie, idealuri
simbolizate de marea care-l fascineaz. El ncearc s-i controleze
destinul, s -l refac. Gestul sinuciderii i simbolul luminii din final sunt o
ncercare de mpcare a omului singur cu omenirea ntreag, o salvare
prin cunoaterea de sine, ca for purificatoare a spiritului, ca o primenire
sufleteasc. Structura dramei. Piesa este alctuit din patru tablouri, ntr-o alternare
de afara (I i IV) i de nuntru (11 i III).

Drama umana este aceea a vietii apasatoare, sufocante, restrictive, din


care nimeni nu poate evada in libertatea intelectuala si etica. Toti oamenii
sunt supusi aceluiasi destin de muritori neputinciosi. In naivitatea lui, Iona
voise sa-si depaseasca umila conditie, aspirase la o existenta superioara si
incearca sa-si identifice propria viata. Ca urmare, consta ca viata pana
acum a gresit drumul, dar nu renunta. Solutia de iesire pe care o gaseste
Iona este aceea a spintecarii propriei burti (sinucidere) dupa ce taiase un
sir nesfarsit de burti ale pestilor care se inghitisera unii pe altii.
Sinuciderea semnifica evadarea din propria carcera, eliberarea din
propriul destin, din propria captivitate.

In primul tablou, Iona apare cu navodul aruncat peste cercurile de creta, vorbeste
singur si pescuieste din acvariu cu niste gesturi specifice automatismului. La sfarsit
este inghitit.
In tabloul al2lea el intra nauc, dibuind, realizand ca este inghitit de viu. Incearca sa
scape, se loveste de paretii tari, isi aduce aminte de Iona din biblie, se intreaba oare
cum a reusit sa scape, plange apoi rade iar spre final scoate cutitul, sparge zidul si
ajunge in burta pestelui 2.
Cel de-al 3lea tablou il reprezinta ferindu-se de moara de vant, iar cand se vede
inghitit din nou se crede nenascut desi spune ca are frati si prin acest monolog
dialogat apar cei 2 pescari figuranti. Se crede in infern zicandu-si ca trebuie sa iasa
din hoiturile hoitului si cu unghia isi face fereastra in burta monstrului. Unghia
avand semnificatia demonica a revoltei. Apoi folosind cutitul ajunge in pestele al
3lea. Are nostalgia mamei, in palma isi scrie povestea, crede ca burta este lumea
cealalta, ceea ce sugereaza problema comunicarii. Este amenintat de catre mai
multe guri cu inghitirea, lucru care se si intampla.
Im ultimul tablou Iona are barba alba si foarte lunga, facand niste gesturi ca si cand
ar vrea sa prinda soarele cu navodul, convins fiind ca a scapat si s-a eliberat din
burta pestelui pentru ca vede intinderea unei plaje. Orizontul insa ii apare ca niste
cercuri infinite, ca niste burti de peste inghititi unul in altul. Ii vine in minte ideea de
supravietuire si a resemnarii dar isi aminteste ca-l cheama Iona iar cand cercurile de
la orizont par ca se inchid peste cercurile de creta isi spinteca burta cu urmatoarea
exclamatie: Am pornit bine. Dar drumul, el a gresit-o. Trebuia s-o ia in partea
cealalta. E invers. Total invers.