Sunteți pe pagina 1din 13

Violena n coal i personalitatea tnarului

delincvent.
Cuprins

I.

Introducere

1.1.Definiri conceptuale ( agresivitate,conflict,violen)


1.2 Violena colar.
III .Factori generatori ai violenei colare
3.1 Factori individuali
3.2 Factori familiali
3.3 Factori care in de contextul social mai larg
IV. Prevenia i ameliorarea violenei n coal
4.1 Msuri de prevenie
4.2 Msuri de intervenie
4.3 Bune practice de prevenire a violenei.
V. Concluzii.

Motto: A renuna s formezi copilul nseamn a lsa


personalitatea lui s se dezvolte, nsuindu-i
haotic din mediul nconjurtor toate motivele vieii.

(A. Gramsci, 1992)

I. Introducere
Violenta umana este, fara ndoiala, una dintre temele recurente ale societatilor contemporane.
Preocuparea pentru manifestarile de violenta, dilemele privind cresterea criminalitatii si a
cauzelor ei, strategiile de prevenire si combatere a acestor fenomene reprezinta subiecte de
reflectie pentru lideri de opinie, politicieni, jurnalisti si, mai ales, pentru cercetatori din
diferite domenii ale stiintelor sociale.
Globalizarea interesului fata de violenta sociala este consecinta unei constientizari
generalizate privind necesitatea punerii violentei pe agendele de lucru ale diferitilor actori
sociali, responsabili de gasirea unor solutii, dar si de mobilizarea corpului social, a societatilor
civile pentru luarea de pozitie, implicarea si participarea la prevenirea si/sau combaterea
acestui fenomen social.
Desigur, violenta umana este un fenomen complex, avnd determinari psihologice, sociale,
culturale si economice.
Violenta scolara este doar una dintre manifestarile violentei cotidiene.
Mass-media acorda din ce n ce mai multa atentie violentei, contribuind la
constientizarea si cresterea interesului public fata de violenta tinerilor, inclusiv fata de
violenta scolara. Guvernantii si societatea civila au devenit sensibili la fenomenul violentei n
mediul scolar, renuntnd la stereotipul conform caruia scoala este o entitate izolata, un spatiu
social autonom, necorelat la dinamica sociala, neafectat de conflictele si dificultatile cu care
se confrunta societatea, n general. Scoala este o parte integranta a comunitatii largi, iar
problemele cu care se confrunta ca institutie si mediu de formare a tinerilor privesc ntreaga
societate.
Violenta umana, indiferent n ce context se manifesta, este inerenta naturii umane, dar acest
lucru nu nseamna ca nu trebuie sa i se dea un raspuns ferm, prin acordarea unui rol special
prevenirii si combaterii acestui fenomen social. Scoala ca mediu institutional nu se sustrage
acestei afirmatii. Ba chiar mai mult, aceasta, nemaifiind considerata nici o fortareata si nici
un sanctuar1, ci un forum al socializarii, un spatiu deschis lumii exterioare, asimilndu-i
tensiunile, trebuie vazuta si ca spatiu de manifestare a violentei.
1.1.Definiri conceptuale ( agresivitate,conflict,violen)
n dicionarul ENCARTA (1999) violena este defi nit ca fi ind:
1 Nollet, Jean-Marc, Schools as microcosms of society. n: Violence in schools a challenge for

the localcommunity, Counsel of Europe Publishing, 2003, p. 15.

folosirea forei fi zice pentru a produce rniri cuiva sau a distruge ceva;
folosirea ilegal a forei nejustifi cate sau efectul creat prin ameninare.
Organizaia Mondial a Sntii consider c violena nseamn ameninarea sau folosirea
intenionat a forei fi zice sau a puterii contra propriei persoane, contra altuia, contra unui grup
sau unei comuniti care antreneaz sau risc puternic s antreneze un traumatism, un deces sau
daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privaiuni.
Eric Debarbieux (1996), specialist n problematica violenei n mediul colar, surprinde
fenomenul violenei n ansamblu: violena este dezorganizarea brutal sau continu a unui
sistem personal, colectiv sau social, i care se traduce printr-o pierdere a intregritii ce poate fi fi
zic, psihic sau material. Aceast dezorganizare poate s se opereze prin agresiune, prin
folosirea forei, contient sau incontient, ns poate exista i violen doar din punctul de vedere
al victimei, fr ca agresorul s aib intenia de a face ru.
Istoric si cultural violenta este o notiune relativa, dependenta de codurile sociale, juridice si
politice ale societatii n care se manifesta. Violenta tine mai mult de cultura, de educatie, de
context, iar calificarea unui fapt ca fiind violent depinde de conventiile sociale n vigoare la
momentul respectiv. Astfel multa vreme corectia fizica pe care parintii o aplicau copiilor era
considerata un lucru firesc, ce face parte din actul educational. De asemenea sunt populatii,
comunitati care aproape ca nu cunosc violenta, n timp ce altele se manifesta destul de violent.
X. A. Michaud consider c nu poate exista un discurs universal asupra violenei, deoarece fi
ecare societate se lupt cu propria sa form de violen, conform propriilor criterii i trateaz
formele violenei cu mai mult sau mai puin succes. Istoric i cultural, violena este o noiune
relativ, dependent de codurile sociale, juridice i politice ale societii n care se manifest.
Greutatea aducerii la acelai numitor a consideraiilor despre violen este dat i de o oarecare
confuzie care se face cu noiunea de agresivitate.
Unii specialiti fac distincie ntre cele dou, considernd c agresivitatea este un comportament
sau o serie de comportamente provocatoare, pe cnd violena este deja traducerea n fapt a
inteniilor, respectiv vtmarea. Violena este concretizarea agresivitii, stadiul superior i
decisiv al acesteia. Disocierea termenilor este convenional, n comportamentul concret fi ind
foarte difi cil de trasat o linie net de demarcaie. De cele mai multe ori cele dou atitudini se
ntreptrund, cu trecere rapid de la vorb la fapt, agresivitatea pregtind violena.
M. Floro face o difereniere ntre violen i agresivitate pe baza a trei criterii:
1. criteriul funcional agresivitatea este o potenialitate ce permite dirijarea aciunii; ea ine mai
mult de gndire, de analiz, n timp ce violena ine de ordinul aciunii noastre, o aciune adaptat
obiectivului ce trebuie atins;
2. criteriul topologic agresivitatea ar fi mai ales intern, n timp ce violena e mai ales extern;
3. criteriul etic n timp ce agresivitatea, neleas ca potenialitate care i permite individului s
nfrunte problemele, poate fi considerat acceptabil, violena, n calitatea ei de aciune ce
produce durere, este inacceptabil. Majoritatea analizelor subliniaz ideea c agresivitatea ine
mai mult de instinct, n timp ce violena este dependent de cultur, educaie i context.

De cele mai multe ori, atunci cnd se vorbete despre agresivitate i violen, n imediata
apropiere apare i sintagma situaie confl ictual, de aceea consider c este bine s pun sub lup
i noiunea de conflict.
n viziunea lui U.C. Wasmuth conflictul este un fapt social la care particip cel puin dou pri
(indivizi, grupe, state), care
(1) urmresc scopuri diferite, neconciliabile sau chiar acelai scop, dar care nu poate fi atins
dect de o singur parte, i/ sau
(2) doresc s fac uz de mijloace disputate pentru a atinge un scop anume.
Foarte interesant i extrem de sugestiv este prerea lui D. Sapiro, care asociaz confl ictul cu
un arbore, astfel: solul mediul social n care izbucnete confl ictul (familia, colectivul,
societatea); rdcina cauzele multiple ale confl ictului; tulpina (diferite pri) prile
implicate n confl ict; scorbura problema clar defi nit a confl ictului; fl orile emoiile
proprii pozitive i negative ale celor implicai n confl ict; frunzele aciunile concrete ale
persoanelor implicate; fructul soluia rezolvrii confl ictului.
Orice mr care nu este mncat la timp, cade i din seminele lui ia natere un nou pom. Aa i
orice confl ict care nu este rezolvat la timp servete premisa pentru naterea altui confl ict.
I.2 Violena colar
. tiine ale Educaiei i Ministerului Educaiei i Cercetrii i publicat cu sprijinul fi nanciar al
Reprezentanei UNICEF n Romnia), Aurora Liiceanu afi rm c n coli a existat ntotdeauna
violen. Violena n coli nu este un fenomen social cu totul nou. Totui, acest fenomen este
astzi mai vizibil, n cea mai mare parte datorit mediei... Celor care consider c violena
colar este un fenomen recent trebuie s li se aminteasc faptul c, n perspectiva istoric,
coala a fost ntotdeauna asociat cu violena. Istoria educaiei, a praxisului educaional
indiferent c vorbim despre spaiul privat al familiei sau de cel instituionalizat, al colilor i
internatelor evideniaz acest lucru. Este un fapt recunoscut c, n vechea Europ, n coli
domnea brutalitatea, o brutalitate tolerat, considerat necesar pentru disciplinarea elevilor, din
antichitate i pn n perioadele relativ recente... Recentul interes pentru violena colar are loc
n contextul n care o schimbare profund i continu a avut loc n teoria i practica educaional.
Violena mpotriva copiilor nu mai este tolerat, iar faptul ca ea a existat n trecut nu justifi c
utilizarea ei n prezent... Astzi, ochiul societii privete atent ceea ce altdat era netransparent
i secret, n familie sau n spaiul nchis al instituiei colare. De civa ani se tot vehiculeaz
concepte gen coala prietenoas, coala porilor deschise, coala cu ferestrele deschise i e
normal ca dintr-o astfel de coal s rzbat spre exterior ecouri ale procesului ce are loc n
interior, dup cum e la fel de normal ca pe uile i ferestrele deschise s intre cu uurin difi
cultile cu care se confrunt comunitatea/ societatea din care coala respectiv e parte
integrant. Din aceast list fac parte i agresivitatea sau violena. Violena n coal nu numai c
exist, dar parc ia amploare pe zi ce trece, atingnd rata cea mai nalt la nivelul nvmntului
gimnazial i liceal.

n lucrarea menionat anterior, Violena n coal, specialitii au optat pentru urmtoarea defi
niie operaional a violenei colare: orice form de manifestare a unor comportamente precum
exprimare inadecvat sau jignitoare (poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninare,
hruire):
bruscare, mpingere, lovire, rnire;
comportament care intr sub incidena legii (viol, consum/ comercializare de droguri,
vandalism provocare de stricciuni cu bun tiin, furt etc.);
ofens adus statului/ autoritii cadrului didactic (limbaj sau conduit ireverenioas fa de
cadrul didactic etc.).
N. Vettenburg (1999) vorbete despre existena n coli a trei forme de violen colar:
1. violena juvenil normal;
2. violena social, n care coala nsi este victima violenei manifestate n societate, la nivel
general;
3. violena anti-coal (distrugerea bunurilor colii, agresivitate i violen fa de profesori).
Violena n coal este o expresie a violenei din societate, cnd violena se produce n coal ea
conduce i la alte consecine alturi de prejudicii, victimizare, uneori moarte, violena din coal
reduce ansele elevilor de a-i dezvolta personalitatea pe deplin i de a dobndi o educaie de
calitate.
11.Factori generatori ai violenei colare
Aadar, violena colar este generat att de factori externi colii: factorul
individual, factorul familial, factorul social, ct i de factori interni, respectiv coala
n sine ca surs de violen.

Una dintre clasificarile propuse specialistii n domeniu74 grupeaza cauzele


violentei n: cauze
biologice (factori genetici probleme neurobiologice, leziuni cerebrale, factori
de nutritie, efecte ale consumului de alcool si droguri s.a.), sociologice
(conditiile socio-economice,
factori privind comunitatea si structura acesteia etc.) si psihologice (afectiuni
psihice asociate
si cu un nivel mai redus de dezvoltare psihointelectuala, dar, n special
efectele, n plan
psihologic, ale conditiilor de mediu familial n care se dezvolta copilul).

Lund n considerare ca si criteriu de clasificare anumite entitati sau grupuri de influenta, o


alta grupare77 a factorilor de risc, relativ asemanatoare cu cea prezentata mai sus, are n
vedere:
- individul: dificultati de concentrare a atentiei (hiperactivitate), atitudini antisociale, istoria
personala privind comportamentului agresiv, consum de tutun, alcool si droguri, nivel
redus de dezvoltare intelectuala, posibilitati limitate de autocontrol s.a.
- familia: comportament autoritar fata de copii, expunerea copilului la conflicte si acte de
violenta n familie, reguli de disciplina dure, laxe sau inconsistente, lipsa de implicare n
viata copiilor, slaba supraveghere a acestora, afectiune redusa fata de copii, nivel redus de
educatie a parintilor, venitul scazut al familiei, consumul de droguri si criminalitatea;
- colegii/scoala: asocierea la grupuri delincvente, implicarea n gasti, respingerea de catre
colegi, lipsa de implicare n diferite activitati, motivatie redusa pentru scoala, rezultate
scolare slabe, esec scolar.
- vecinatatea/comunitatea: oportunitati economice reduse, mare concentrare de populatie
saraca, mobilitate accentuata a populatiei din comunitate, numar ridicat de familii
dezorganizate, participare comunitara redusa, vecinatati dezorganizate social.
Aadar, violena colar este generat att de factori externi colii: factorul individual,
factorul familial, factorul social, ct i de factori interni, respectiv coala n sine ca surs de
violen. A. Factorii individuali pot fi grupai n dou categorii:
factori dependeni de zestrea ereditar i de structura neuro-psihic a unei persoane
(debilitate mintal, hiperemotivitate, autism, tendine agresive etc.);
factori care in de unele particulariti ale personalitii (cum ar fi diferite tulburri de
caracter formate sub infl uena unor factori de mediu).
Exist mai multe teorii psihologice teoria personalitii criminale (J. Pintel), teoria
disocialitii (R. Mucchielli) i teoria autocontrolului (T. Hirschi i M. Gottfredson) conform
crora se poate contura un portret al unei persoane cu comportament deviant, datorat unor astfel
de factori individuali: egocentrism, intoleran la frustrare, autocontrol defi citar, impulsivitate,
absena sentimentelor morale, indiferen i dispre fa de activitile sociale utile, imagine fals
despre lume, dorina realizrii unei viei uoare, fr munc, stima de sine sczut, opoziia fa
de normele juridice. n majoritatea cazurilor, aceste trsturi apar nc din copilrie i se amplifi
c n preadolescen i adolescen.
Factorii familiali se refer la climatul afectiv din familie, la coeziunea familial, la
statusul economic i cultural. Foarte muli prini se plng de copiii lor care, de la cele mai
fragede vrste, nu se poart respectuos, civilizat cu ei, care li se adreseaz folosind invective,
care vorbesc rstit, ip, bat din picior, se enerveaz cnd nu li se face pe plac, arunc i distrug
lucrurile din jur, amenin, insult, intervin n discuii nepoftii etc. O analiz simpl arat c, n
cele mai multe cazuri, toate aceste atitudini, comportamente, expresii sunt copiate de copii chiar
de la adulii din jurul lor. Ne place sau nu, copiii observ i imit, iar pe msur ce cresc, sunt
mult mai greu de convins c nu aa se procedeaz, de vreme ce au avut profesori att de buni.
Studii realizate de A. Bandura i H.R. Walters arat c cei mai muli copii agresivi provin din

familii n care prinii sunt agresivi i adopt metode de disciplinare neadecvate, bazate pe
violen. Lucrurile se complic i mai mult atunci cnd n astfel de familii sunt i cazuri de
alcoolism, imoralitate i antecedente penale. n special, n perioada preadolescenei i
adolescenei, copiii care provin din familii cu perturbri ale climatului moral i socio-afectiv se
pot asocia mai uor grupurilor delictogene.
Factori care in de contextul social mai larg Mediul social conine numeroase surse de
infl uen de natur s induc, s stimuleze i s ntrein violena colar, cum ar fi : situaia
economic, inegalitile sociale, criza valorilor morale, slbiciunea mecanismelor de control
social care s vegheze la aplicarea legilor, mass-media, lipsa de cooperare a instituiilor implicate
n educaia i protecia copiilor etc. Specialitii spun c ntr-o fost ar comunist, cum e
Romnia, creterea violenei poate fi pus pe seama unui complex de factori precum:
liberalizarea mass-media, lipsa exerciiului democratic, creterea libertii generale de micare,
slbirea autoritii statului i a instituiilor angajate n respectarea legii, accesul la mijloace de
agresiune (I. Radu, 1994). G. Basiliade (1978) vorbete i despre: contradiciile dintre stadiile
diferite de dezvoltare socioeconomic a zonelor rii, dintre diferitele modele socio-culturale,
dintre normativele morale ale societii globale i moralitatea unor categorii de grupuri i
persoane, dintre valorile moral-ceteneti i jurudice i 20 Dezvoltarea profesional a cadrelor
didactice prin activiti de mentorat modul individual sau colectiv de raportare la ele. Ct de uor
ar trebui s le fi e adolescenilor s afl e ce i doresc s fi e i cum i doresc s fi e, ntro
societate inconsecvent n cerinele pe care le emite i care se afl ntr-o continu schimbare,
lsnd n urm valori vechi i adoptnd altele noi? Atta vreme ct se iau decizii arbitrare cu
privire la tratarea unor situaii problem i persoane adulte, nu e de mirare c tinerii sunt derutai
i ncearc s-i manifeste suprarea i frustrarea cum le e mai la ndemn. Un alt aspect care
merit menionat aici este legat de faptul c mijloacele de comunicare n mas propag n rndul
copiilor atitudini antisociale, prin coninutul neadecvat pe care l promoveaz uneori. Cercetrile
specialitilor A. Bandura sau S. A. Ross i L. Berkowitz arat c toi copiii pot fi afectai de
violena emanat de unele fi lme, mai ales dac violena e promovat de eroul simpatic, cu care
acetia se identifi c. Unii adolesceni apreciaz n fi lme doar scenele agresive, luate ca atare,
fr s fac distincia necesar ntre agresivitatea prosocial i cea antisocial, fi ind interesai
mai mult de tehnicile agresiunii, pe care le pot nva pentru a le utiliza la rndul lor. Nu numai fi
lmele rspndesc modele de agresivitate i violen ci i muzica, afl at la ndemna oricrui
preadolescent sau adolescent. Se ajunge pn ntr-acolo nct, prin unele versuri, violena este
vzut ca unic mijloc de supravieuire.
Personalitatea tnarului delincvent
Personalitatea este un concept operational, abstract, care din perspectiva
psihologica desemneaza un anumit mod de a fi al individului. Ea se defineste ca
fiind sinteza tuturor elementelor care participa la configurarea mentala a unui
subiect pentru a-i da acestuia o fizionomie proprie.
Personalitatea se refera n primul rnd la individ, fie n ceea ce priveste
relatia acestuia cu mediul natural, fie cu lumea n care traieste.

n contextul personalitatii, temperamentul, caracterul, si vointa, constituie un


ansamblu dinamic n interrelatie unitara cu afectivitatea si cunoasterea ce se
obiectiveaza n atitudinea fata de lume si viata.
n viata ntlnim frecvente situatii cnd la unii indivizi si face aparitia
reactia de inadaptare ce se manifesta prin comportamente neadecvate ce se abat de
la normalitatea impusa de majoritate, de societate. Aceste comportamente atipice
sunt cunoscute sub denumirea de devieri/deviante comportamentale.
Cercetarea cauzelor si conditiilor de aparitie a formelor de inadaptare traduse
prin tulburari de comportament la copii si tineri, constituie o preocupare n
aceeasi masura justificata de importanta acordata acestor fenomene n legatura
cu structurarea si cronicizarea lor la adult, sub forma personalitatilor
dizarmonice vulnerabile sau dezechilibrate, nematurate afectiv si volitiv obiect
de studiu al psihiatriei de granita (marginale) ct si prin constatarea verificata ca
aceste personalitati constituie sursa care genereaza cel mai frecvent fenomene
antisociale, prin insuficienta sentimentelor moral-sociale obiect de studiu al
criminologiei, psihologiei judiciare sau medicinii legale. Pe de alta parte, faptul
ca cele mai diverse forme de comportament deviant exprima trasaturile
caracteropatice ale acestor personalitati situate la granita dintre normal si
patologic si ca una dintre trasaturile care le caracterizeaza este agresivitatea.
Devierile de conduita sunt forme de dezechilibru psihic sau de echilibru
partial care implica modificari ce predomina n sfera emotional volitiva a
personalitatii, ca urmare a unor structuri morbide de natura sociogena sau a unor
tulburari morfo-functionale ale activitatii creierului, obiectivate n atitudinea
persoanei fata de lucruri, fata de societate si fata de sine.
Devianta poate privi att individul, ct si grupe de indivizi constituite n
"bande de delincventi", ambele situatii avnd modele de comportament antisociale,
care contravin normelor legale si morale, impuse de societate.
Ca forma a deviantei, delincventa vizeaza ndeosebi infractionalitatea.
Delictul fiind din punct de vedere psihosocial si criminologic savrsit de
20
individul ce prezinta o insuficienta maturizare sociala si psihologica, o slaba
adaptare si integrare sociala aflndu-se n conflict cu sistemele de valori ale
societatii n care traieste.
Majoritatea conduitelor de delincventa juvenila pot fi ncadrate n patru mari
categorii:
- furt;
- violenta pentru a obtine un avantaj material;
- ncalcarea legilor de statut (abandon scolar, absenteism);
- comportamentul de grup sau de banda receptat de ceilalti ca ceva
amenintator din cauza zgomotului si activitatilor fizice implicate.
Ca fenomen social, si antisocial, delincventa juvenila se caracterizeaza

printr-o serie de trasaturi si note specifice, distincte pentru o societate sau alta, care
deriva att din conditiile socioeconomice si culturale ale societatii respective, ct si
modalitatea de concepere, sanctionare si tratare a delictelor, comise de adolescenti
si tineri.
Frustratia si forme de raspuns deviant la copii/tineri
Una dintre teoriile care ncearca sa concilieze puncte de vedere, cele
psihologice cu cele sociologice este teoria rezistentei la frustrare elaborata de W.
C. Reckless. Abordarea delincventei prin prisma acestei teorii are ca fundament
conceptual structura interioara a individului. El face diferentiere ntre structura
sociala externa si structura psihica interioara ce pot actiona ca mecanisme de
protectie mpotriva frustrarii si agresivitatii. Structura externa este alcatuita din
grupurile sociale la care tnarul participa: familie, vecinatate, prieteni si ofera
posibilitatea dobndirii statusului, asigurarea mijloacelor legitime de realizare a
scopurilor, sentimentul identificarii cu grupul. Structura interioara asigura
21
tnarului constiinta identitatii de sine, a imaginii despre sine n raport cu alte
persoane, grupuri, toleranta la frustrare. Cnd unul sau mai multe
componente din aceste structuri lipsesc, tnarul este predispus sa devieze de la
normele sociale si sa comita acte delincvente.
n psihosociologia deviantei unul dintre modelele majore de explicare si
interpretare a infractionalitatii este cel bazat pe conceptele de "frustrare" si
"agresivitate". Potrivit acestui model, manifestarile deviante se datoreaza n
principal capacitatii reduse a individului de a depasi situatiile de frustrare.
Starea de frustrare apare atunci cnd individul se confrunta cu o bariera
sociala sau de alta natura care l mpiedica sa-si satisfaca o trebuinta perceputa ca
legitima. Dupa T. Rudica, frustrarea este experienta afectiva a esecului. Alaturi de
starea de frustrare, exista si sentimentul de frustrare, de lunga durata, ce poate
determina dereglarea conduitei individului. Sentimentul de frustrare declanseaza o
tensiune emotionala puternica si nevoia de descarcare corespunzatoare, motiv
pentru care a fost asociat frecvent cu agresivitatea. Teoria "frustrare
agresivitate" a fost elaborata n 1939 de psihologul american J. Dollard si se
bazeaza pe urmatoarele doua postulate:
- "agresivitatea este ntotdeauna o forma a frustrarii"
- "frustrarea conduce ntotdeauna la agresivitate"
Rezultatele cercetarilor din ultimele decenii au demonstrat ca cele doua
postulate nu sunt valabile deoarece:
- exista stari de agresivitate patologica constitutionala, care nu sunt
determinate de frustrare;
- frustrarea singura nu declanseaza automat un comportament agresiv, ci
determina o stare de anxietate si tensiune afectiva, care pot sau nu declansa
reactia agresiva;

22
Aparitia reactiei agresive depinde de toleranta la frustrare a individului, de
modul n care percepe blocajul trebuintei sale ca fiind legitim sau ilegitim, meritat
sau nemeritat.
Toleranta la frustrare desemneaza capacitatea unui individ de a
surmonta o situatie de frustrare fara a recurge la mijloace de raspuns inadecvate.
Att toleranta la frustrare, ct si agresivitatea sunt trasaturi formate n timpul
socializarii. Referitor la adaptabilitatea scolara, o toleranta la frustrare redusa
mpiedica integrarea copilului n mediul scolar; cum frustrarile din viata scolara
sunt inevitabile, o maniera sistematica de a reactiona disproportionat la situatiile de
frustrare va avea repercusiuni negative, att n privinta interactiunilor cu colegii,
ct si cu profesorul.
Dintre formele de raspuns negativ ale copilului, ce privesc integrarea n
mediul scolar, mentionam:
_ fuga de la scoala sau / si de acasa
Fuga reprezinta o conduita de tip evazionist, avnd o motivatie precisa si
derulndu-se ntr-un interval de timp variabil. Fuga de la scoala poate interveni n
situatii tipice-evaluare, conflict cu profesorul sau colegii etc. caz n care se
prezinta ca o strategie defensiva a elevului; daca aceasta conduita se generalizeaza,
fuga de la scoala devine punctul de pornire pentru absenteism.
La elevii mari, fuga de la scoala poate fi o forma de protest mpotriva unor
situatii apreciate de elev ca nedrepte, frustrante, dar la elevii hiperemotivi, pe un
fond depresiv de emotivitate anxioasa, fuga poate fi si o reactie de teama: teama de
a nu fi pedepsit, teama de esec si de pierdere a statutului/stimei de sine.
Fuga de la scoala este pentru elevii fugari o modalitate de reechilibrare a
relatiei lor cu scoala n ncercarea de a mentine o imagine pozitiva de sine,
23
dobndind astfel o valoare de supravietuire. Fuga poate fi determinata de complexe
afective (sentimente de inferioritate), dar se poate vorbi si de o fuga din
independenta, determinata de refuzul de a adera la o alegere facuta de altii, ca o
reactie la presiunea exercitata de dorintele adultilor.
_ absenteismul scolar
Absenteismul rezulta prin repetarea absentei si se caracterizeaza prin
frecventa absentelor si prin durata lor ntr-un interval de referinta. Absenteismul,
este determinat, n parte, de insatisfactiile legate de activitatea scolara si de
conditiile de lucru, care conduc la scaderea stimei de sine si pierderea statutului n
colectiv, dar si de alti factori, din care amintim: sanatatea, obligatiile familiale,
importanta pe care o prezinta pentru subiect activitatile extrascolare, normele
scolare si presiunile institutiei educative.
_ abandonul scolar
Abandonul reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta n ncetarea

frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent la nivelul la care s-a


ajuns, naintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau
naintea ncheierii ciclului de studii nceput.
Abandonul scolar, alaturi de formele grave de violenta, reprezinta cea mai
serioasa forma de devianta scolara, el fiind considerat n prezent principalul
indicator predictiv al orientarii indivizilor catre o cariera delincventa. Abandonul
scolar poate fi precedat de episoade de fuga de acasa/de la scoala, caz n care
tranzitia catre activitatea infractionala se realizeaza mult mai repede, sau poate fi
sprijinit si ncurajat de parinti.
Abandonul scolar marcheaza esecul adaptarii reciproce a elevului la cerintele
vietii scolare, dar si a scolii la trebuintele individuale de nvatare ale elevului.
24
_ violenta n scoala
Raportul de putere dintre profesori si elevi creeaza tensiuni ntre cele doua
parti, iar nervozitatea si stresul generate astfel devin elemente constitutive ale vietii
scolare, reprezentnd o forma de violenta. Folosind drept criteriu sursa frustrarii, se
pot identifica urmatoarele categorii de elevi cu potential agresiv:
_ Elevii suprancarcati: la ei agresivitatea apare ca o modalitate de compensare
a stimei de sine scazute, indusa de mediocritate sau esecul scolar si se
manifesta mai mult prin rezistenta pasiva si indiferenta, dect prin episoade
de violenta propriu-zisa;
_ Elevii opozabili: o sanctiune nedreapta sau violentele verbale repetate ale
profesorului l determina sa devina imun, insensibil, fata de tot ceea ce
ntreprinde profesorul; daca profesorul va intensifica desfasurarea
manifestarilor de agresiune fata de elev, acesta va reactiona deosebit de
violent fata de adult;
_ Elevii cu un nivel de aspiratie foarte nalt: acest elev este ntr-o permanenta
stare de tensiune; ncordarea, nervozitatea, vor face ca un astfel de elev sa
devina mai vulnerabil la o astfel de persecutie din partea cadrelor didactice;
_ Elevii care urmaresc sa dobndeasca un status n grupul de colegi: acesti
elevi devin purtatorii de cuvnt ai clasei, exprimnd opinia colegilor fata
de o situatie perceputa ca nedreapta;
_ Elevii hiperemotivi: autodevalorizarea si devalorizarea din partea colegilor
si a profesorilor fac ca acesti elevi sa acumuleze n timp o mare tensiune
emotionala, pe care o pot descarca prin episoade ocazionale de violenta
acuta;
25
_ Elevii cu deformare autista: sunt incapabili sa reactioneze afectiv si
manifesta conduite agresive cnd sunt fortati sa realizeze tot ceea ce nu
corespunde versiunii lor.
n cadrul cercetarii avnd ca obiect de studiu frustratia si forme de

raspuns la copii/tinerii au fost relevate, folosindu-se metoda Studiu de caz alte


modificari ale comportamentului n caz de frustrare, ca de exemplu:
- frustrarea copilului de personalitatea sa printr-o dragoste prost nteleasa
de catre parinti. Cazul poate avea loc atunci cnd: fata sau baiatul este
copil unic n familia sa si toti l rasfata, i satisfac toate capriciile,
facndu-1 sa creada ca i este permis orice n limita opiniilor si
sentimentelor acestora;
- cnd unul dintre parinti lipsit de dragoste conjugala si concentreaza toata
afectiunea asupra copilului (rod al acestui cuplu dezunit), caruia i
falsifica si i opreste dezvoltarea personalitatii sale;
- frustrarea copilului care este ndepartat de mama sa, fiindca i-a prilejuit,
cu ocazia nasterii, n afara casatoriei, multa desconsiderare sociala si
multa nefericire. Cazul are loc mai ales n societatile n care fata-mama
nu se bucura de un tratament corespunzator;
- frustrarea suferita de o fata tnara n situatia de exceptie cnd mama ei,
mai ales vitrega, profita de prezenta logodnicului fetei n casa, ca sa l
cucereasca sau, si mai grav o casatoreste cu propriul ei iubit;
- familia dezorganizata element de frustrare pentru evolutia normala a
copilului;
- frustratia si rolul functiei puternice n dezvoltarea personalitatii copilului.
26
n urma analizei diferitelor tipuri de situatii n care este plasat copilul/tnarul
s-a constatat ca:
- este important a se tine seama ca exista importante deosebiri
psihologice, concretizate n timpul de reactie la frustratie si n directia
acestei reactii;
- exista un general uman ntlnit n orice situatie. Acest general uman l
face pe fiecare individ sa reactioneze mai mult sau mai putin asemanator
n situatia frustranta;
- frustratia se poate defini ca o relatie ce exista ntre subiect si obiectiv,
integrarea tuturor posibilitatilor de expresie anticipative a unui
comportament individual ce ntmpina un BARAJ. Aceasta relatie se
construieste pe masura ce copilul creste, caren_at sau dimpotriva saturat
afectiv, vrsta implicnd aparitia primelor frustratii si renuntari, odata cu
dezvoltarea capacitatilor de amnare a reactiilor n vederea atingerii
obiectivelor si a depasirii obstacolului.
Este un lucru stiut ca reactiile umane la diferite mprejurari sunt foarte greu
de prevazut. Totusi exista un anumit coeficient de probabilitate a aparitiei unui
anume tip de raspuns, cerut cu necesitate n situatia respectiva. Acest coeficient de
probabilitate a aparitiei unui tip de reactie n situatii deviante este asemanator la
toti subiectii cu probleme de adaptare, iar acest lucru se poate explica prin faptul ca

devianta comportamentala reprezinta o schimbare n straturile nou integrate n


structura psihica, activnd astfel mecanismele primare generale de baza ale
fiecaruia.
Aceste potentialitati primare de raspuns adnc integrate n structura
personalitatii ies la iveala n deviatii comportamentale n aceeasi masura la toti
subiectii inadaptati. Trebuie subliniat faptul ca frustratiile de ordin social,
27
actioneaza asupra persoanelor care au fixat un anumit model mintal, si n functie
de acesta, au o anumita stare de asteptare a recompenselor.
- Masura n care aspiratiile si ideile sunt conforme cu realitatea conteaza
mai putin pentru acestia. Important este sa primeasca ceea ce asteapta, sa
nu fie frustrati n dorintele care sunt exprimate ca fiind drepturi
inalienabile;
- Gradul de inadaptare sociala este n functie de anumite caracteristici de
temperament, de exemplu dezechilibrul proceselor nervoase sau
slabiciunea acestora, de atitudini ntelese ca moduri de actiune stocate si
disponibile care pot accentua tipul de reactie inadecvata atunci cnd nu
sunt prin ele nsele dezadaptari si, n sfrsit trebuie subliniata importanta
caracterului care i diferentiaza pe oameni conform vointei de a astepta,
sau urmari anumite scopuri propuse si care, constient implica sau nu
frustratii;
- Frustratiile de ordin social actioneaza la un nivel uman prin prisma
motivatiei spre actiune, a idealurilor, aspiratiilor, a interiorizarilor
relatiilor sociale n moduri specifice de comportare. Astfel:
_ frustratia la rndul sau, cernd participarea ntregii sfere psihice, are o
influenta masiva asupra tuturor functiilor psihice;
_ senzorietatea se modifica n functie de intensitatea situatiei frustrante
percepute;
_ gndirea se orienteaza pe o linie strategica algoritmica sau euristica
specifica;
_ afectivitatea, plenar angajata, genereaza procese complexe, uneori
ireversibile, n sentimentele si pasiunile umane;
_ vointa, ca aparataj eficient al caracterului e angrenata ntr-un proces
de efort continuu al persoanei, sustinnd atingerea scopului propus
prin marimea adecvata a fortei psihice.