Sunteți pe pagina 1din 9

SCOALA POSTLICEALA SANITARA SF.

IOAN

REFERAT LA VIRUSOLOGIE:

INTERFERONUL

ELEV: MURESAN LIDIA


PROFESOR: PANDURU VERONICA
CLASA : 1S1

Interferonul este o proteina sintetizata in mod normal in unele celule


din organism, avand rolul in special in apararea impotriva infectiilor bacteriene,
virale si parazitare, si cea anticanceroasa. Substanta antivirala sintetizata de
celula gazda sub actiunea unui virus, a unui acid nucleic viral sau, in mod
normal exceptional, chiar a unui acid nucleic normal. Este net diferita de
anticorpi.
Interferonul este o proteina produsa in mod natural de celule sub
actiunea virusurilor. Eliberarea lui in circulatia sangvina determina producerea
unor enzime care contracareaza atacul viral. Din acest motiv, interferonul este
considerat o posibila resursa terapeutica in lupta cu virusurile. Actiunea sa in
organism este antivirala si de modulare imunologica.
Oamenii de stiinta au determinat existenta a trei grupe distincte de
interferon, fiecare cu mai multe tipuri, produse de celule diferite: leucocite,
fibroblasti (celule ale tesutului conjunctiv de forma stelata sau alungita), alte
celule implicate in raspunsul de aparare imuna.
Clasele identificate pana in prezent se numesc alfa, beta si gamma
interferon. Initial s-a considerat ca interferonii sunt specifici fiecarei specii, dar
cercetarile au demonstrat ca unele tipuri de interferon pot fi active si la nivelul
altor specii.
Interferonul, singur sau in combinatie cu ribavirina, face parte din
tratamentul medicamentos in cazul hepatitei virale C, un proces inflamator al
ficatului. Pentru a nu inrautati starea ficatului, medicii recomanda limitarea
consumului de alcool pe perioada tratamentului.
Substanta a organismului dotata cu proprietati antivirale,
anticanceroase
si
modulatoare
ale
functiei
imuni
tare.
Interferonii fac parte din citokine, proteine mici secretate de diferite tipuri de
celule, care au o actiune regulatoare si stimulatoare a sistemului imunitar. Exista
trei tipuri de interferoni: interferonul alfa, produs de monocite; beta, de catre
fibroblasti;
gama,
de
catre
limfocitele
T.
Interferonii, obtinuti prin inginerie genetica, sunt utilizati in tratamentul
sarcomului lui Kaposi din cadrul SIDA, in cel al hepatitei cronice si al unor
cancere Ei sunt administrati pe cale subcutanata sau intramusculara.
Efectele lor adverse depind de doza absorbita, dar ele sunt reversibile
Interferonii gama sunt pana la 300 ori mai eficace decat alte tipuri de
interferoni, dar ei reduc productia de anticorpi in organism, favorizand astfel
suprainfectiile.
In schimb, toti interferonii suscita productia de autoanticorpi (anticorpi
indreptati impotriva insusi subiectului).

Exista mai multe tipuri de interferon:


- alfa 1,2 si 4 fiind cele mai utilizate in tratament;
- IFN-beta 2 larg utilizat in tratament;
- IFN-delta;
- IFN-epsilon;
- IFN-gamma -utilizat in tratament in unele situatii;
- IFN-kappa;
- IFN-lambda-1,2,3;
- IFN-omega;
- IFN-tau;
- IFN-zeta.
Interferonul alfa beta si omega sunt incadrate in tipul I de interferoni,
iar interferonul gamma in tipul II, fiind si cele mai utilizate in tratamentul curent
al unor boli.
Preparatele de interferon care se utilizeaza curent in terapie sunt
urmatoarele:
Interferon ...... Denumite comerciala
- Interferon alfa 2a ..Roferon A;
- Interferon alfa 2b . Intron A;
- Interferon alfa leucocitar .Multiferon;
- Interferon beta 1a lichid Rebif;
- Interferon beta 1a liofilizat .Avonex;
- Interferon beta 1b. Betaseron / Betaferon;
- Interferon alfa 2a pegilat .Pegasys;
- Interferon alfa 2b pegilat .PegIntron;
- Interferon gamma 1b ......Actimmune.
Obinerea interferonilor.
Interferonii sunt produi de celule specializate pentru lupta
mpotriva infeciilor virale. Ei au fost descoperii n 1957 de F.Isaacs i
I.Lindenmann la Institutul Naional de Cercetri Medicale de lng Londra.
Interferonii reprezint nite substane proteice (din 146-166 de aminoacizi) i
sunt produi n cantiti infime de celula animal sau uman, cnd un virus
ptrunde n organism.
Exist mai multe tipuri de interferoni: interferonul leucocitar (),
interferonul fibroblastelor () i interferonul limfocitelor T sau interferonul
imun ().

Ei pot fi obinui prin tehnici clasice (din celulele sanguine i din


fibroblaste) i prin tehnici de recombinare genic.
Pentru a obine interferon din celulele sanguine sau din fibroblastele
cultivate, acestea sunt infectate cu un virus, iar dup 24 de ore prin centrifugare
i purificare se izoleaz din mediul de cultur. Dintr-un litru de snge se poate
extrage pn la 1 mkg (10-3 grame) de interferon.
n 1980, savanii americani W.Gilbert i C.Weissmann i japonezul
T.Taniguki au produs interferonul uman cu ajutorul unor colibacili cu genomul
modificat.
Celulele de E. coli nu pot transforma predecesorul interferonului n
interferon activ, de aceea, iniial, complexul de ADN, format dintr-o regiune
nucleotidic reglatoare i o regiune ce determin structura interferonului, este
supus aciunii enzimelor de restricie, care taie molecula de ADN aproximativ la
frontiera acestor dou catene (genei interferonului nu-i ajunge un triplet ATG).
Codonul omis (ATG) este anexat prin sintez chimic.
Gena interferonului se ncadreaz n continuare ntr-un plasmid, care
se transfer n E. coli. Astfel, colibacilii sintetizeaz interferonul uman. Dintr-un
litru de suspensie de E. coli (circa 1011 celule) se pot extrage pn la 5 mg de
interferon (adic de 5000 de ori mai mult dect din 1 litru de snge).
Tehnicile de inginerie genic permit obinerea preparatelor hibride de
interferon cu un spectru larg de aciune.

Cele mai importante forme de interferon se produc in:


- Leucocite -interferonul alfa;
- Fibroblasti - interferonul beta;
- Limfocite - interferonul gamma.
Efectele interferonului utile pentru tratament:
Cele mai importante actiuni fiziologice (care sun prezente in
organismul normal) sunt:
- Antivirala / antimicrobiana/ antiparazitara;
- Antiproliferativa (anticanceroasa);
- Imunomodulatoare (de control al mecanismelor imune de aparare a
organismului).
Alfa interferonul se foloseste in tratamentul hepatitei C din anul 1991,
cand a primit aprobarea FDA (Federal Drug Administration), precum si in unele
tipuri de leucemie. De asemenea, el este util si in tratamentul hepatitei B, cauza
majora a cirozei si a cancerului hepatic.

Alfa interferonul este prima terapie eficienta (in proportie de 25% din
cazuri) in hepatita C. De asemenea, terapia cu interferon se recomanda si
bolnavilor cu forme moderate de boala, care pot prezenta riscul dezvoltarii
cirozei hepatice.
Aceste persoane trebuie neaparat sa se adreseze specialistilor (gastroenterologi,
hepatologi, medici infectionisti).
Mecanismul de actiune:
Interferonul nu are actiune directa, de omorare a virusurilor, ci de
blocare a inmultirii lor. In acest fel, virusurile deja existente in organism sunt
omorate de mijloacele de aparare a organismului, si altele noi nu se mai produc,
infectia rezolvandu-se.
Bolile in care se foloseste tratamentul cu interferon:
Interferonul este testat in tratamentul mai multor boli virale,
autoimune sau canceroase, in prezent fiind utilizat pentru urmatoarele boli:
hepatita virala B, C si D, unele boli de sange (leucemia cu celule paroase,
leucemia mieloida cronica, sarcomul Kaposi, mielom multiplu, unele tipuri de
limfom), scleroza multipla, melanoame maligne, condiloame datorata
HPV,cancer cu diferite localizari (hepatic, renal, colon, stomac, esofag, ovar,
palman).
Interferonul gamma 1 b are indicatii in tratamentul: cancerului de
ovar, osteopetrozei, bolilor cronice granulomatoase, fibrozei pulmonare,
complexului Micobacterium avium.
Efecte secundare
Desi este o substanta a organismului si ar trebui sa fie bine tolerata, interferonul
are numeroase efecte secundare. Cu toate acestea, efectele secundare nu sunt
atat
de
severe
incat
sa
se
intrerupa
tratamentul.
Cele mai importante efecte secundare sunt:manifestari asemanatoare virozelor
(subfebra, dureri de muschi, secretie nazala, frisoane), depresie, uneori severa
cu risc de sinucidere, irascibilitate, scadere in greutate importanta, scaderea
poftei de mancare, caderea parului (alopecie), diaree, dureri abdominale,
scaderea numarului de leucocite, globule rosii si trombocite, edeme (umflarea
gambelor), insomnie, greturi, dureri la locul de injectare, tulburari ale functiei
tiroidei, decompensarea diabetului zaharat deja existent, dureri osoase, eruptii
cutanate, scaderea capacitatii de munca.

Tratamentul cu interferon
Pentru a urma tratament cu interferon, sunt necesare cel putin doua
conditii:sa existe indicatie pentru acest tratament si sa nu existe contraindicatii
in efectuarea tratamentului.
Administrarea interferonilor in cazul hepatitelor B si C se face de trei
ori pe saptamana, pe cale subcutanata sau intramusculara.
Dar acest regim nu este unul ideal, deoarece, intre administrari,
concentratia de interferoni in sange scade foarte mult, virusul hepatic se poate
inmulti, iar infectia poate reactiva.
Astfel se explica de ce tratamentul cu interferoni standard nu este
foarte eficient. Pentru asigurarea unor concentratii constante de interferoni, cu
perioade de eliminare din organism mai lungi si cu o mai buna toleranta din
partea bolnavului, interferonul standard se combina cu polietilenglicoli.

Exista unele precautii la initierea tratamentului cu interferon in


urmatoarele situatii: depresii, tentative de sinucidere, anxietate, abuz de alcool
sau droguri, alte tulburari psihiatrice, infectii active cu diferite localizari, boli
de inima (cardiomiopatii dilatative, tulburari de ritm cardiac, infarct de
miocard), boli autoimune (lupus, poliartrita reumatoida, psoriazis, hepatita
autoimuna, tiroidite autoimune, miastenie), diabet zaharat, tratament
imunosupresor, transplant anterior (exclusiv transplantul de ficat), boli cu
depresia maduvei formatoare de sange, boli renale (glomerulonefrite, sindrom
nefrotic), insuficienta hepatica - ciroza, anemii, scaderea leucocitelor sau
trombocitelor care nu pot fi corectate inainte de inceperea tratamentului.

Desi in practica veterinara nu s-a utilizat un timp indelungat


interferonul, recent a aparut pe piata romaneasca i un interferon de uz veterinar
ce poarta numele de Virbagen Omega.
Virbagen Omega este un liofilizat (particule uscate prin ngheare)
dizolvat ntr-o suspensie
injectabil. Conine ca substan activ interferon omega recombinant de origine
felin (de la pisic) n doz de 5 MU/fiol sau 10 MU/fiol. Este folosit pentru
cini sau pisici. Pentru ce se utilizeaz Virbagen Omega?
Este folosit la cini de la vrsta de o lun pentru a scdea decesele si
manifestrile clinice datorate parvovirozei (infecie viral foarte contagioas la
cini).

Este folosit de asemenea i pentru tratarea pisicilor infectate cu FeLV


(virusul leucemic felin) i/sau FIV (virusul imunodeficienei feline), fr
afeciune terminal, de la vrsta de 9 sptmni.
Cini: Suspensia trebuie injectat intravenos (n ven) o dat pe zi, 3 zile
consecutiv. Doza este de 2,5 MU/kg corp.
Pisici: Suspensia trebuie injectat subcutanat (sub piele) o dat pe zi, 5
zile consecutiv. Doza este de 1MU/kg corp. Tratamentul trebuie repetat cu alte 2
cicluri a cte 5 zile consecutiv la 14 i 60 de zile de la primul ciclu.
Cum acioneaz Virbagen Omega?
Produsul conine ca substan activ interferonul omega recombinat.
Interferonii sunt proteine care apar ca rspuns natural la infecia viral.
Virbagen Omega stimuleaz rspunsul imun mpotriva virusului. Substana
activ a Virbagen Omega, interferonul omega, este produs prin metoda numit
tehnologia recombinant. Interferonul omega este rezultatul unei celule care a
primit o gen (ADN) prin care devine capabil s produc interferon omega.
Acest interferon omega acioneaz n acelai fel cu interferonul omega natural.
Cum a fost studiat eficacitatea Virbagen Omega?
Produsul a fost studiat la cini (masculi si femele) n vrst de cel puin 5
sptmni care au fost infectai cu parvovirus. Virbagen Omega a fost
administrat intravenos n doz de 2, 5 MU/kg pentru 3 zile. Eficacitatea a fost
msurat n principal prin compararea ratelor de mortalitate la cinii care nu au
fost tratai. Virbagen Omega a fost de asemenea studiat i n tratamentul
pisicilor infectate cu FeLV i/sau FIV, cu sau fr anemie, de la vrsta de 9
sptmni. Eficacitatea a fost msurat n principal prin compararea semnelor
clinice dup tratament i a ratelor mortalitii cu pisicile care nu au fost tratate.
Ce beneficii a prezentat Virbagen Omega demonstrate n timpul studiilor?
Pentru cinii tratai cu Virbagen Omega rata mortalitii a fost de 4,4-6,4
ori mai mic dect pentru cei netratai.
Tratamentul pisicilor infectate cu FeLV a redus manifestrile clinice cu
mai mult de 4 luni i a sczut rata mortalitii. La pisicile cu anemie infectate cu
FeLV rata mortalitii a sczut de la 60% la 30%.
La pisicile fr anemie rata mortalitii (50%) s-a redus cu 20%. n ceea
ce privete pisicile infectate cu FIV rata mortalitii era sczut (5%) si nu a fost
modificat de tratament. n cazul pisicilor, fie c erau FeLV pozitive, FIV
pozitive sau coinfectate cu ambele virusuri, s-a semnalat o reducere a
manifestrilor clinice n timp, mbuntindu-se astfel calitatea vieii.
Care sunt riscurile asociate cu Virbagen Omega?
Injectarea acestui produs poate cauza urmtoarele simptome trectoare la
cini si pisici:
hipertermie (temperatura crescut, la 3-6 ore dup injecie)

vrsturi
scaune semilegate pn la diaree uoar, doar n cazul pisicilor
oboseal n timpul tratamentului, doar n cazul pisicilor
Se poate constata o scdere uoara a leucocitelor, trombocitelor i
hematiilor i o cretere a alanin aminotransferazei (o enzim hepatic). Aceste
simptome revin la normal la o sptmn dup ultima injecie.
De ce a fost aprobat Virbagen Omega?
Comitetul pentru produse medicamentoase de uz veterinar (CVMP) a
stabilit c beneficiile Virbagen Omega sunt mai mari dect riscurile n ceea ce
privete scderea mortalitii i a manifestrilor clinice la cinii infectai cu
parvovirus n vrst de peste o lun i la pisicile infectate cu FeLV si/sau FIV
fr afeciune terminal de la vrsta de 9 sptmni. Comitetul a recomandat
emiterea unei autorizaii de comercializare pentru Virbagen Omega.
Informaii suplimentare despre Virbagen Omega:
Comisia Europeana a acordat Virbac SA o autorizaie de comercializare pentru
Virbagen Omega, valabil pe ntreg teritoriul Uniunii Europene, la data de 6
noiembrie 2006.

Bibliografie:

1. http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul-de-sanatate/interferonul-ataca-virusurile43032.html ;
2. http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/interferon_1268 ;
3. www.despreboli.ro ;
4. http://www.emea.europa.eu/vetdocs/PDFs/EPAR/virbagenomega/V-061-ro1.pdf
.