Comunicarea non-verbal

Se realizeaz prin intermediul unor mijloace - altele dect vorbirea. Mai amplu i mai bine
investigate sunt: corpul uman, spaiul sau teritoriul, imaginea. Acest fel de comunicare
interuman
recurge la o serie de modaliti: aparena fizic, gesturile, mimica, expresia feei.
1. Expresia fetei poate furniza n mod continuu un comentariu al reactiei la ceea ce spunem:
surprindere, nencredere, aprobare, dezaprobare, furie etc.; de asemenea, se poate vorbi despre o
fata publica, pe care oamenii o abordeaza n general la serviciu, ca si de o fata particulara, care se
iveste atunci cnd oamenii doresc sa se relaxeze.
2. Modul de a privi, miscarile ochilor sau durata si intensitatea privirii ndeplinesc un numar
important de functii n interactiunea sociala, modul n care privim si suntem priviti are legatura
cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, ncredere si prietenie; privirea constituie, dupa cum se
exprima Rodica si Dan Cndea, un mod netactil" de a atinge pe cineva, de unde si expresia a
mngia cu privirea", daca suntem interesati de o persoana sau de ceea ce spune o vom privi cu
atentie; daca persoana, sau ceea ce spune, nu ne intereseaza, atunci ne vom ndrepta privirea n
alta parte.
3. Privirea directa, cu ochii complet deschisi, ndreptata spre fata partenerului sau
colaboratorului (interceptarea privirii) indica disponibilitatea de comunicare deschisa si directa;
acest gen de privire indica faptul ca avem de-a face cu o persoana cinstita, sincera, constienta de
sine, abila si corecta.
4. Modul de a privi de sus n jos se poate datora diferentei de naltime dintre partenerii de
discutie si poate semnifica: dominare, mndrie, aroganta, trufie, orgoliu sau chiar dispret.
5. nchiderea unui singur ochi sugereaza, de regula, o comunicare amicala sau semnifica o
ntelegere secreta.
6. Ochii nlacrimati semnifica, ntotdeauna, expresia unei reactii din cauza unui lucru neplacut, a
durerilor sau a neputintei; chiar si cnd plngem de bucurie, cauza plnsului o constituie
neputinta noastra asupra controlului exteriorizarii emotiilor, a trairilor interioare; conform
aceluiasi mecanism, plngem din cauza neputintei de a ne stapni furia si ncapatnarea.
7. Miscarile laterale ale ochilor, privirile piezise fac dovada fie a lipsei de sinceritate, fie a
sentimentelor dezagreabile; pleoapele care se misca rapid indica o stare de neliniste; ridicarea
unei sprncene este semnul nencrederii iar cnd aceasta miscare se repeta se poate deja anticipa
un raspuns negativ; dilatarea pupilelor da asa numitul ochi de dormitor" care indica interesul
fata de cineva sau ceva, dar si nelinistea, anxietatea; micsorarea pupilelor ochiul de sarpe"
reflecta expectativa, lipsa de ncredere n spusele sau faptele interlocutorilor.
8. Gesturile, ca miscari expresive ale limbajului corpului, pot exprima, de exemplu, imaginea
de sine; astfel, o personalitate extrovertita poate comunica, n mod inconstient, prin gesturi
energice, n timp ce, n cazul unei personalitati introvertite gesturile vor fi mai discrete.
9. Miscarile de mica amploare sunt atribuite att celor modesti, care nu vor sa iasa n evidenta,
ct si celor care doresc sa provoace intentionat o impresie falsa si, de asemenea, celor care
gesticuleaza astfel din slabiciune.
10. Clatinarea capului este unul dintre semnalele nonverbale pe care le folosim pentru a
controla, a sincroniza discutia cu alte persoane sau pentru a exprima dorinta de a ncuraja
bunavointa, rabdarea si interesul, de aceea, dam din cap n sus si n jos pentru a indica aprobarea
sau pentru a ncuraja o alta persoana n ceea ce spune sau face.
11. Zmbetul exprima o gama larga de stari (placere, bucurie, satisfactie, promisiune etc.) sau

linisteste; chiar si cuvintele neplacute daca sunt nsotite de un zmbet pot actiona dezarmant;
zmbetul voit este o expresie realizata cu un anumit scop, dar care are un slab efect asupra
partenerului; deseori zmbetul voit dispare tot att de repede pe ct apare, intentia de simulare
fiind astfel evidenta.
12. Mersul omului este, sub aspect comunicational, la fel de expresiv ca vorbirea nsasi, ca
gesturile care o nsotesc. Din felul cum paseste o persoana se observa cu destula usurinta tonusul
psihic general, starea de oboseala, disponibilitatea pentru eforturi fizice si nu numai. Privind cu
atentie o persoana care se ndreapta spre un loc si cu un scop anume (cunoscute noua), este
posibilsa ne dam seama n ce dispozitie va aborda problema: hotarre, timiditate, nesiguranta,
graba, optimism.
13. Limbajul tacerii. Deseori se spune Tacerea este de aur". Ea poate fi, n anumite
circumstante, ntr-adevar de aur, dar tot att de deranjanta si cteodata chiar periculoasa.
14. Limbajul mediului nconjurator este una dintre principalele categorii de limbaj nonverbal
care se exprima, n general, prin doua componente: spatiul de comunicare si mbracamintea,
inclusive accesoriile. Puterea n cadrul organizatiei este, adeseori, comunicata prin aranjamente
spatiale.
n funcie de relaia cu cei cu care comunicm i de contextul comunicrii pot fi identificate:
spaiul intim n majoritatea culturilor europene nu se agreeaz apropierea cu mai mult de 4550 cm dect celor din familie sau a persoanelor iubite; invadarea acestui spaiu produce senzaie
de disconfort.
spaiul personal este definit de distana de 1-2 m, distan de la care comunicm confortabil
cu interlocutorul.
spaiul social este de aproximativ 4-5 m i este adoptat n situaii impersonale; aceast
distan asigur eficiena maxim si implicare emoional minim.
spaiul public presupune o distan de peste 6 m i presupune, de obicei, comunicare ntr-o
singur direcie i neimplicarea interlocutorului (auditoriului).
15. Haina face pe om are foarte mare aplicabilitate n managementul resurselor umane.
mbracamintea membrilor unei organizatiei trimite semnale clare despre competenta, seriozitatea
si chiar promovabilitatea acestora. Faptul se datoreaza anumitor sensuri stereotipe pe care le
atasam, inconstient, diferitelor haine, pentru ca apoi sa tratam corespunzator pe cei care le
poarta.