Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea Dunarea de Jos din Galai

Facultatea de Educaie Fizica i Sport


Specializarea: Kinetoterapie la domiciliu

Nutritie generala si speciala


-Obezitatea-

Autorul: Tudor Emilia


Anul I
Dr. Morosanu Andreea
Motto:
Cand un adult e supraponderal, putem spune ca e pe proprie raspundere, ca
si-a facut-o cu mana lui. Insa, cand vine vorba de copii, tragedia e mult mai
mare pentru ca kilogramele n plus sunt vina parintilor.

Mihaela Bilic
Obiective
Obezitatea este o boala definita prin cresterea greutatii corporale pe seama tesutului adipos. Etimologia
cuvantului obezitate provine din verbul latin obedo-obedere ceea ce inseamna a manca in exces, a
manca mult si lacom, afectiunea fiind, in cele mai multe cazuri, consecinta unui astfel de mod de
alimentatie.
Prin obezitate se intelege depasirea greutatii ideale cu 15-20 %. Aprecierea obezitatii se poate face dupa
raportul dintre greutate si inaltime, sau dupa masurarea pliului cutanat.
Dupa indicele Broca, greutatea ideala este: G= T 100, in care G este greutatea in kilograme iar T inaltimea
in centimetri. De exemplu un individ inalt de 170 cm, trebuie sa aiba o greutate de 70 kg. Se accepta mici
variatii, care nu trebuie sa depaseasca 10-15 %.
Histologic, obezitatea descrie o stare de crestere anormala de grasime la nivelul tesuturilor adipoase.
Inserare in text (Nelson, Textbook of Pediatrics, 15 th edition, 1995):
Obezitatea este o tulburare a starii de nutritie caracterizata prin cresterea greutatii corporale pe
seama tesutului adipos, ce rezulta dintr-o lipsa de corelare intre aportul caloric crescut si cheltuielile
energetice reduse. Ea reprezinta un exces de lipide in compozitia corpului, produs prin cresterea numarului
de adipocite (hiperplazie), dar si a volumului (hipertrofie), care determina cresterea greutatii corporale.
Cauze
In aparitia obezitatii se disting doua tipuri de cauze, si anume: cauze declansatoare si cauze favorizante.
a) Cauzele declansatoare ale obezitatii sunt: aportul alimentar crescut; suprasolicitarile psihoemotionale; sedentarismul; sistemul endocrin; fumatul; graviditatea; medicamentele; varsta; aportul
energetic comparativ cu cheltuielile energetice; reglarea anormala a alimentarii; factorii genetici;
supraalimentatia in copilarie.
b) Cauzele favorizante ale obezitatii sunt: predispozitia constitutionala; supraalimentatia; hipertonia
sistemelor anabolizante.
Tipurile de obezitate
Obezitatea este o tulburare a functiei de nutritie, generata de un dezechilibru intre aportul caloric si
pierderile energetice ale organismului.
Raportate la cauzele care o genereaza, obezitatea poate fi de doua feluri:
1. Obezitate exogena sau simpla, datorata supraalimentatiei si sedentarismului, apare mai ales la cei
care au fost obisnuiti cu un efort fizic crescut si trec la o viata comoda, cu pierderi mici energetice
2. Obezitatea endogena generata de: tulburari nervoase sau dezechilibru glandular endocrino-metabolic.
Obezitatea poate fi clasificata dupa mai multe criterii. In afara celor cauzale, distingem:
-

Obezitate generala;
Obezitate partiala;
Obezitate anemica cu scaderea cantitatii de hemoglobina;
Obezitate pletorica in care numarul de hematii depaseste normalul;
Obezitate usoara, atunci cand greutatea ideala este depasita cu 10%;

Obezitate medie, cand greutatea ideala este depasita cu 20%;


Obezitate mare, cand greutatea ideala a corpului este depasita cu 30%.
Bjornthorp (citat de Brunkner, I., 1980) clasifica obezitatea astfel:

Gradul de obezitate depinde de numarul de adipocite. Acest tip de obezitate obezitatea hiperplazica
depinde de supraalimentatia primita in perioada copilariei. Numarul de adipocite ce se stabilizeaza in jurul
varstei de 20-23 ani ramane definitiva si ceea ce se schimba este numai volumul acestor celule. Acest tip
de obezitate este rar.
Afectiuni asociate obezitatii
Inserare in text (Tatiana Balint, Bacau, 2006):
Din punct de vedere clinic, in obezitate, la inceput este prezent doar excesul ponderal ca atare, pus in
evidenta de aspectul somatic, evidentierea pliului cutanat si a greutatii corporale. Treptat, din cauza
incarcarii hemodinamice si respiratorii, apare dispneea de efort, palpitatiile, edeme maleolare, de asemenea,
apar dureri articulare, in general in zonele suprasolicitate (glezne, genunchi, zona lombara). Ulterior trece pe
primul plan simptomatologia diferitelor complicatii, si anume:
1. Complicatii cardio-vasculare: sunt cele mai frecvente.
-Hipertensiunea arteriala apare la 50-90 % din cazuri. Cresterea tensiunii arteriale se datoreaza atat
cresterii rezistentei periferice, cat si faptului ca volumul de oxigen, care la obezi nu creste
proportional cu surplusul de grasime, nu ajunge sa irige in mod optim patul vascular marit.
-Insuficienta cardiaca inima persoanelor obeze lucreaza cu dificultate, deoarece se creeaza o
disproportie intre posibilitatea de adaptare a miocardului si masa ponderala considerabila, care
necesita a fi irigata.
-Varicele membrelor inferioare
-Arteroscleroza
2. Complicatii respiratorii cea mai frecventa complicatie este:
-Apneea in somn ce presupune oprirea temporala a respiratiei in timpul noptii si sforait intens
datorita obturarii cailor respiratorii superioare.
-Dispneea de efort
3. Complicatii metabolice in primul rand apare diabetul zaharat, cunoscut fiind faptul ca obezitatea
este o cauza fundamentala a diabetului ce apare la varsta maturitatii. Diabetul apare in primul rand
datorita excesului alimentar, in special in glucide ce duce la cresterea glicemiei.
4. Complicatiile aparatului locomotor:
-Reumatismul cronic degenerativ
-Alte manifestari
5. Complicatii hepatice si biliare sunt frecvente la persoanele obeze: hepatita cronica, litiaza biliara.
6. Complicatii ale sistemului nervos central
7. Complicatii ginecologice si obstetricale amenoreea apare la 30-40% dintre femeile obeze.
Diabetul zaharat
Ce este diabetul?
Diabetul este o boala cronica caracterizata prin hiperglicemie. Prin hiperglicemie se intelege cresterea
nivelului glucozei in sange peste limitele considerate normale.
Cum se defineste diabetul?
Diabetul se defineste prin cresterea glicemiei pe nemancate 126 mg/dl. Trebuie insa sa stiti ca o glicemie
peste 109 si sub 126 mg/dl defineste in prezent pre-diabetul.

Cum apare diabetul?


Diabetul apare atunci cand pancreasul nu produce insulina suficienta, sau cand organismul nu poate utiliza
eficient insulina produsa pentru transformarea glucozei in energie. Consecinta consta in cresterea glucozei in
sange, stare numita hiperglicemie.

De unde provine diabetul?


Cauza directa a diabetului continua sa ramana necunoscuta. In prezent sunt incriminati factorii genetici dar
si factorii de mediu, cum ar fi obezitatea sau lipsa activitatii fizice.
Cine trebuie sa-si dozeze glicemia si cat de des trebuie verificata valoarea glicemiei?
Toate persoanele adulte supraponderale sau obeze (*IMC25Kg/m) trebuie testate pentru diabet daca au
unul sau mai multi dintre urmatorii factori de risc: stil de viata sedentar; rude de gradul 1 cu diabet; femei
care au nascut copii cu greutatea peste 4 kg; tensiunea arteriala 140/90 mmHg, sau tratament pentru
hipertensiune, femei cu sindromul ovarului polichistic, prediabet, istoric de boala cardiovasculara, etc.
Care sunt metodele de identificare ale diabetului?
- Masurarea glicemiei - se va face dimineata pe nemancate, dupa 10-14 ore de post nocturn.
- Testul de tolerant la glucoza oral (TTGO) In cadrul acestui test se determina nivelul glicemiei la 2 ore
dupa ce ati baut timp de 5 min o solutie care contine 75 grame glucoza dizolvata in 300 ml apa. In mod
normal, glicemia trebuie sa fie sub 140 mg/dl la 2 ore dupa test. Daca dupa 2 ore aveti o glicemie de 200
mg/dl sau mai mare, atunci aveti diabet zaharat.
Diabetul zaharat poate fi clasificat in:
Diabet zaharat tip 1, diabet zaharat de tip 2 si diabet gestational.
Diabetul de tip 1 poate aparea la orice varsta, dar cel mai frecvent apare la varste tinere. Aceasta forma apare
prin distrugerea celulelor pancreatice care sintetizeaza si secreta insulin. Fara insulin omul nu poate trai.
Diabetul zaharat de tip 2 este forma cea mai des intalnita. Boala apare in general dupa varsta de 40 ani, la
personae cu predispozitie genetic, de obicei obeze si sedentare. In acest tip de diabet, glicemia nu poate fi
tinuta in limitele normale deoarece pancreasul nu produce insulin in cantitate suficienta pentru a invinge
rezistenta la insulin a tesuturilor.
Caracteristicile diabetului zaharat de tip 2:
-

Se asociaza cu cresterea in greutate si lipsa activitatii fizice;


In present nu caracterizeaza doar adultii, ci si copii obezi;
Reprezinta 90% din toate cazurile de diabet.

Obiective in terapia obezitatii


Cel mai important obiectiv in terapia obezitatii este controlul aportului alimentar. Sub alta forma inseamna
absenta foamei. S-a dovedit ca cei care au reusit sa slabeasca si apoi s-au mentinut la greutatea normala au
reusit aceasta pentru ca si-au scazut foamea sau si-au crescut satietatea corelata cu scaderea aportului caloric
sau inducerea expandarii energiei corpului.
Un alt obiectiv important in scaderea in greutate, plecand de la observatiile modificarii comportamentale,
este necesitatea de a preveni recresterea in greutate. Este ceea ce se numeste preventive secundara.

Nivelele de slabire: greutatea corpului tinde sa se mentina relative stabile pentru lungi perioade de timp.
Dieta poate conduce la slabiri de 5-10% dar, la cei mai multi obezi, incercari de a forta scaderi mai mari sunt
contracarate de reducerea in expenditure de calorii care produce si cresterea foamei.
Obtinerea unor proportii dorite ale corpului: se refera la constructia sau refacerea acelor rapoarte anatomice
adecvate in distributia tesutului adipos. In acest sens mai ales pacientele obeze solicita refacerea diametrelor
taliei si soldului, dar nu numai, pentru refacerea acelor indici de atractie.

Bibliografie

1. Balint, Tatiana, (2006), Kinetoterapia o alternative in combaterea obezitatii - , Editura Edusoft,


Bacau
2. Bruckner, I. (1980), Medicina interna, Vol. II, Bucuresti, Editura Medicala
3. Cailescu, T (1994), Optiunea S Sanatate prin metode naturiste, Editura Dacia, Cluj-Napoca
4. Campeanu, M., (2003), Activitatea corporala la populatia adulta, Editura Napoca Star, Cluj Napoca
5. Cordun, M. (1999), Kinetologie medicala, Bucuresti, Editura Axa
6. Lacatus, D., Creteanu, Gh. (1978), Obezitatea, Iasi, Editura Junimea
7. MEDIC.RO, (2005), Revista de informare pentru medici, Nr. 13, aprilie

8. Mincu, I. (1977), Ghidul therapeutic al obezitatii, Editura Sport-Turism, Bucuresti