Ministerul Educatiei si Sportului

Universitatea Dunrea de Jos din Galai

Facultatea Transfrontalier de tiine Umaniste, Economice i Inginereti
Specializarea: "Educaie Fizic i Sport"

Tem

REFERAT
a: BAZELE SPORTIVE N AER LIBER

A efectuat : studenta anului III, gr.I

Carp Ana

A verificat : Liunea tefan

Chisinau 2016
INTRODUCERE
Prin baza sportiva se intelege orice constructie sau amenajare speciala,
permanenta sau temporara, impreuna cu anexele social-sanitare necesare si
prevazute cu utilajul corespunzator practicarii exercitiilor fizice si a sportului.
Ele se impart in doua mari categorii : baze sportive deschise, unde activitatea
este limitata de obicei de anotimp (terenuri de sport, partii de schi, stadioane etc.) ;
baze sportive inchise (Sali, piscine etc.), care permit activitatea sportiva in decursul
intregului an. In functie de amploarea activitatii pot fi : baze sportive simple
destinate unui singur sport si baze sportive complexe destinate practicarii mai
multor ramuri de sport. In cadrul bazelor sportive, amenajarile se impart in :

Amenajari de baza, unde se practica exercitiile fizoice si sportul : sala,

terenul etc.

Amenajari auxiliare administrative, care asigura conditiile materiale :

magazii, ateliere

Amenajari auxiliare sanitare : garderoba, vestiare, dusuri, WC-uri,

cabinete medicale

Amenajari pentru spectatori : tribune, anexe social-sanitare

Practicarea exercitiilor fizice si sporturilor isi atinge adevaratul scop, intarirea

starii de sanatate si obtinerea de rezultate sportive superioare, numai daca se
respecta conditiile de igiena sportriva.
In cadrul igienei sportivilor unrol important il ocupa si giena bazelor sportive.
IGIENA BAZELOR SPORTIVE
Constructiile sau amenajarile speciale, cu anexele prevazute cu utilajul
necesar, care servesc la practicarea ramurilor sportive, se numesc baze sportive.
Exista baze sportive deschise (stadioanele, terenurile de sport) si baze de sport
inchise (salile de sport, sau de gimnastica, manej 21521f512v urile sportive,
bazinele de inot acoperite etc.).
Bazele sportive trebuie prevazute cu anexe care sunt in legatura directa cu
practicarea exercitiilor fizice. Acestea sunt: cabinetul medico-sportiv, salile de
masaj, vestiare, dusuri cu apa calda si rece, closete, cabinete pentru profesori,
instructori, sala de antrenori, incaperi pentru depozitarea materialelor sportive.

Suprafata necesara amenajarilor sportive, in limitele oraselor si satelor, dupa

normele existente, trebuie sa fie de cel putin 1,50 - 3 m2, pe cap de locuitor.
AMPLASAREA BAZELOR SPORTIVE
La alegerea terenului pentru construirea si amenajarea unei baze sportive pe
teritoriul unui oras sau comuna, trebuie sa tinem seama de urmatoarele
considerente : de gradul de impuritate a solului si a atmosferei, de spatiul necesar,
de orientare, de amplasament si de vecinatati, de alimentatia cu apa, de salubritatea
si de caile de acces ale bazei sportive.
La alegerea locului pentru amenajarile sportive de tip deschis, trebuie sa se
faca in mod obligatoriu o analliza chimico-bacteorologica a solului.
Pentru construirea amenajarilor sportive trebuie sa alegem un loc sanatos,
uscat, permeabil, cu panza de apa freatica la adancime de cel putin un metru. In caz
contrar, este nevoie de drenare speciala.
Se recomanda ca amenajarile sportive, mai ales cele deschise, sa se instaleze in
gradini, parcuri si alte locuri bogate in plantatii, care reprezinta un filtru foarte bun
pentru impuritatile aerului si, in acelasi timp, protectie impotriva vanturilor locale
dominante. Suprafata plantatiilor trebuie sa reprezinte cel putin 30% din terenul
destinat amenajarilor sportive deschise, pentru a se crea un microclimat potrivit,
pentru permanenta improspatare a aerului, datorita respiratiei vegetale, umbra,
racoare, bariera pentru praf, fum, zgomot, vant.
Daca trebuie sa instalam amenajarile sportive deschise la distante mici de
fabrici au uzine, in regiuni cu un aer mai putin pur, trebuie sa tinem seama de roza
vanturilor si sa preferam locurile ferite de vantul care bate dinspre zona poluata,
creand la nevoie perdele de arbori pentru adapostirea terenurilor de vant si de
emanatii nocive (gaze, fum, praf etc.).
Calitatea aerului se determina printr-o analiza speciala pentru aprecierea
gradului de impurificare.
Spatiul.
La constructia de baze sportive, pe langa spatiul necesar constructiilor
sportive, trebuie avute in vedere si anexele social-sanitare, spatiul rezervat pentru
spectatori, zona verde din inteiorul bazei, locul rezervat pentru parcarea
autovehiculelor.
Orientarea.

In cladirile destinate amenajarilor sportive trebuie sa fie asigurata lumina

solara, mai ales in timpul iernii. Aeasta se poate realiza prevazand ferestre spre sud
si orientand axa constructiei de la rasarit spre apus.
Amenajarile sportive de tip deschis trebuie sa fie plasate cu axa longitudinala
orientata de la nord la sud.
In regiunile unde sufla vanturi puternice, consatnte, intr-o singura directie, se
recomanda orientarea amenajarilor sportive deschise, cu axa lunga perpendiculara
pe directia predominanta a vanturilor.
Amlasamentul si vecinatatile.
Amenajarile sportive se recomanda sa fie amplasate in zona verde a
localitatii. La amplasarea bazei spotrive se va tine seama si de felul ei de folosire.
Astfel, bazele sportive care deservesc o scoala sau un grup de unitati scolare
vor fi situate la o distanta de maximum 500-1000 m departare de scoala .
Amenajarile sportive nu vor fi plasate la o distanta mai mica de 4-5 km de
locuri mlastinoase, care pot fi surse de tantari anofeli.
La alegerea locurilor se vor avea in vedere si posibilitatile de extindere a bazei
sportive, care, dintr-un nucleu modest, poate ajunge cu timpul un stadion sau chiar
un complex sportiv. Se recomanda ca terenul ales sa se afle in apropierea unei ape
curgatoare sau a unui lac asanat, de preferat intr-un parc natural sau artificial, asa
cum sunt Complexele Sportive Lia Manoliu si Dinamo (in Bucuresti)
Constructorul si Extensiv (in Craiova).
In apropiere de apele curgatoare se va tine seama de posibilitatea eventualelor
inundatii, iar cand terenul este situat la poalele unei pante, se va avea in vedere
posibilitatea inundarii bazei prin apele de precipitatii atmosferice, care se scurg pe
panta.
La aconstruirea bazelor sportive din cadrul orasului vor fi evitate locurile
situate pe strazile mult circulate, care sunt o sursa de zgomot si praf, precum si
vecinatatea cladirilor mari, care ar umbri terenurile de sport.
Alimentatia cu apa si salubritatea.
Amenajarile sportive trebuie sa fie alimentate cu un debit suficient de apa
potabila, de conducta, care sa acopere nevoile maxime ale bazei : pentru apa
potabila, pentru igiena corporala, umplerea bazinelor, gurile de incendiu si udatul
terenurilor.

Din punct de vedere al salubritatii amenajarilor sportive, evacuarea apelor

intrebuintate se face in reteaua de canalizare a orasului, tiinand seama de debitul
maxim pe care-l poate primi in unitatea de timp, fara a pricinui erfluarea canalului
in subsolurile caselor din vecinatate, ori evacuarea lor in ape statatoare sau
curgatoare, instalandu-se pe traseul evacuarii decantoare si filtre biologice. Puturile
absorbante sunt inlocuite cu un sistem de drenaj la suprafata si in adancime mica,
de 0,40-0,50 m. Gunoiul adunat de pe bazele sportive va fi pus in lazi de metal cu
capac si va fi ars in crematoriu.
Caile de acces.
Amenajarile sportive trebuie sa fie deservite prin cai de comunicatt bune.
Accesul la o baza sportiva trebuie sa fie usor, atat pentru sportivi, cat si pentru
spectatori. Drumurile care ajung la baza, precum si acelea din apropierea ei, trebuie
sa fie asfaltate penrtu a evita zgomotul si praful. Iesirile bazelor sportive cu acces
pentru public trebuie sa fie proiectate in asa fel incat sa permita evacuarea bazei in
scurt timp. In afara de aleile pentru evacuarea publicului, se vor proiecta locuri de
parcare pentru autovehicule si cai separate de dispersare a acestora, pentru a evita
accidentelor.
La amplasarea unei baze sportive cu spectatori, trebuie sa se asigure
posibilitatea unor cat mai largi cai de acces la baza, prin mijloace de transport puse
la indemana maselor largi ale populatiei.
Proiectarea.
La proiectarea amenajarilor sportive de tip deschis se va tine seama de
cerintele metodice si tehnice. Din punct de vedere igienic este foarte important sa
asezam astfel locurile pentru diferite probe sportive (sarituri, aruncari cu discul,
sulita, greutatea, etc.) incat sa prevennim ciocnirea sportivilor, loviturile
incidentale cu sulita, greutatea, etc.
La aproiectarea si amplasarea diferitelor incaperi, in amenajarile sportive
inchise, trebuie sa se tina seama de succesiunea naturala a deplasarilor sportivilor,
instalandu-se la inceput vestiarul pentru hainele de strada, W.C.urile, dusurile, apoi
vestiarul pentru echiparea echipamentului sportiv si, in cele din urma, incaperea
principala sportiva : sala de sport. Incaperile principale trebuie sa fie prevazute cu
camere pentru masaj si cabinet medical.
NORME GENERALE ALE BAZELOR SPORTIVE IN AER LIBER
Suprafata necesara.
Suprafata totala bruta a terenului ocupat de toate amenajarile sportive din
fiecare oras se calculeazala 3,5 m2 pe cap de locuitor. Suprafata necesara pentru o
baza sportiva in aer liber, care are un nucleu sportiv format dintr-un teren de fotbal

si un teren pentu atletism, este de 12000-15000 m 2, iar pentru amenajarea in jurul

nucleului sportiv a unei zone verzi, lata de 10-20 m, suprafata bazei sportive
necesita 20000-25000 m2.
In cazul cand pe bazele sportive se desfasoara competitii cu acces pentru
public, trebuie prevazuta si suprafat de teren rezervata acestuia. Criteriul de
apreciere este urmatorul : pe 100 m.p. stau in picioare 400 de persoane si pot sedea
200-220 de persoane. Pe langa acest spatiu, necesar publicului spectator, trebuie sa
socotim in plus suprafata de teren pentru usurinta circulatiei publicului, la intrarea
siiesirea din tribune si pentru parcareamasinilor. Cu cat numarul spectatorilor
creste, in aceeasi masuraa se mareste si spatiul rezervat parcarii masinilor.
Suprafete medii ale constructiei sportive :

Stadioane mici, cu tribune pentru 2000-5000 de spectatori - 4 ha de teren ;

Stadioane mijlocii, cu tribune pentru 5000-10000 de spectatori - 4-6 ha de

teren ;

Stadioane mari, cu tribune pentru 10000-50000 de spectatori - 6-15 ha de

teren ;

Stadioane speciale, cu tribune pentru peste 50000 de spectatori - peste 20

ha de teren.
Capacitatea de a primi sportivi in zilele de antrenament este in functie

de numarul terenurilor si de specificul lor.

Pentru exercitiile fizice de masase calculeaza ca spatiu necesar pentru o
persoana, 15-20 m.p. la copii si 25-30 m.p. la adulti.
Orientarea terenului.
La orientarea teenulor bazellor sportive deschise trebuie sa tinem seama ca
razele solare si lumina prea puternica sa nu cada in fata celor care practica diverse
sporturi.
Orientarea terenurilor este buna, daca axul longitudinal se afla pe directia
nord-sud, cu o deviere de la meridian intre 10-150.
Sistematizarea.
Orientarea si amplasarea definitiva a terenurilor se face in cadrul
sistematizarii.Tot in cadrul sistematizarii se stabileste locul si scopul fiecarei
instalatii sportive, precum si legaturile functionale ce exista intre diversele

componente care alcatuiesc baza : terenuri pentru jocuri sportive, atletism, etc. si
anexele social-sanitare.
Cu ocazia sistematizarii, se vor proiecta locurile pentru diferite probe sportive
in asa fel incat sa prevanim ciocnirea spotivilor intre ei si traumatismelor care se
pot ivi, mai cu seama cu ocazia aruncarilor. De asemenea, se va tine socoteala ca
pe ternurile sportive sa nu se proiecteze, in cursul zilei, umbra cladirilor, tribunelor
si arborii dimprejur.
Amenajari si instalatii speciale.
Antrenamentele si competitiile sportive planificate se desfasoara,
uneori,inconditii destul de grele, din cauza precipitatiilor atmosferice. De aceea
orice teren sportiv va avea asigurat un sistem de drenaj eficient,, pentru a nu
ingreuna sarcina jucatorilor printr-un teren necorespunzator, care altfel s-ar inunda.
Terenurile trebuie sa aiba o suprafata neteda, fara praf, si care nu jeneze
vederea din cauza culorii sau stralucirii ; solul trebuie sa fie omogen, elastic si
totusi suficient de dur, pentru a permite activitatea sportivilor. Elementele din care
este facut stratul superficial al terenurilor trebuie sa ramana legate intre ele sis a
permita totusi scurgerea rapida a apei care cade pe suprafata lor, astfel incat aceasta
sa ajunga la sistemul de drenaj.
Pentru a feri terenurile de degradare si a usura intretinerea lor, este necesar ca,
pe langa gardul care imprejmuieste toata baza, fiecare teren de sport, inclusiv
nucleul, sa fie protejat, in mod obligatoriu, cu un gard metalic inalt de 0,75-1
metru.
TERENURILE DE ATLETISM
In afara indicatiilor date cu privire la alegerea, amenajarea si utilarea
stadioanelor, exista alte reguli si consideratii de ordinigienic cu privire la locul
destinat antrenamentelor pentru diferite forme de atletism.
Pista de alergari.
In atletism, cu exceptia crosului si a probelor de peste 10 km, alergarile se
fac pe benzi de teren special amenajate, cunoscute sub numele de piste de alergari.
Pista de alergari moderna este formata diin cauciuc sintetic (coritan, polytan etc.) ;
pistele vechi sunt formate dintr-un amestec de zgura, pamant vegetal si alte
adausuri (lut, isip, rumesug).
O ingrijire permanenta si minutioasa a pistei trebuie sa-i asiguer mentinerea
unei suprafete netede, pentru a evita provocarea intinderilor de ligamente, a
luxatiilor, a clacajelor sau altor traumatisme, care s-ar putea produce din cauza
neregularitatilor cat de mici pe care le-ar avea pista.

Pentru toate alergarile in linie dreapta, pista trebuie sa fie mai lunga cu 15m
deoarece concurentul, la probele de viteza, dezvolta o viteza maxima si, in virtutea
inertiei continua sa alerge si dupa linia de sosire. De aceea, pentru distanta cea mai
mare in linie dreapta, de 110 m.g., lungimea totala, in linie dreapta, trebuie sa fie
de cel putin 123-130m.
La alergarile si concursurile care au loc in incaperi inchise, podeaua nu trebuie
sa fie lunecoasa, in cazul salilor ce nu dispun de material sintetic ; pentru acestea
se recomanda sa se astearna peste podea un covor de cauciuc. Alergarile in sala se
fac numai daca linia dreapta are cel putin 30 m lungime, plus 2 m de la perete la
start si 8m dincolo de linia de sosire ; peretele din fata liniei de sosire trebuie sa fie
acoperit cu saltele pana la inaltimea pieptului.
Sectoarele pentru sarituri.
Sariturile in lungime si triplusaltul se executa cu elan, pe o pista de alergare
cu aterizare in gropi de dimensiuni speciale, in raport cu saritura de efectuat.
Pragurile de bataie trebuie sa fie la nivelul solului si vopsite in alb. Nisipul va fi tot
timpul sapat si nivelat indiferent daca este vorba de antrenament sau mai ales
concurs.
Saritura cu prajina si saritura in inaltime se fac insectoare special amenajate cu
aterizare pe saltele care au dimensiuni specifice.
Pentru ca, in timpul elanului, razele soarelui sa nu cada in ochii sportivului
este bine ca sectoarele de sarituri sa fie construite la nordul si sudul terenului.
Dupa intrebuintare, saltelele vor fi acoperite, pentru a fi ferite de ploaie si
murdarii.
Sectoarele pentru aruncari.
In atletism , aruncarile de disc, greutate si ciocan se executa din cercuri de
dimensiuni speciale. Aruncarea sulitei se face insector special amenajat pe acelasi
material din care este facuta pista de alergare.
In jurul cercului pentru aruncarea ciocanului, greutatii si a discului se
recomanda montare, in spatele aruncatorului, a unei plase speciale de protectie in
forma de semicerc.
Cercurile pentru aceste aruncari se ingroapa in pamant pana la nivelul solului
exterior.
Locurile de aruncare trebuie dispuse in asa fel, incat razele soarelui sa nu cada
in ochii aruncatorului in timpul elanului, iar sectoarele de aruncare sa fie astfel

dispuse, ca, in cazul scaparii obiectului din mainile aruncatorului, acesta sa nu

raneasca alti concurenti sau pe spectatori.
Programul aruncarilor sa se intocmeasca in asa fel incat, sa nu se execute pe
teren doua probe de aruncari in acelasi timp, iar in cadrul aceleiasi probe sa nu se
faca aruncari din directia opusa.
Intretinerea si salubrizarea pistei de atletism.
Pista de atletism nu va fi folosita decat in scopurile penttru care a fost creata.
Nu se vor face antrenamente de ciclism, hipism etc. pe pista de atletism. Nu se vor
face aruncari decat in spatiul destinat acestora. Jucatorii de fotbal, rugby, nu vor
face incalzirea incaltati in ghete cu crampoane pe pista de atletism.
TERENURILE PENTRU JOCURILE SPORTIVE
Pentru jocurile sportive se folosesc terenuri mari : stadioane stratificate si
gazonate, pe care se desfasoara jocul de fotbal, rugby si terenuri mici pe care se
desfasoara jocul de volei, baschet, tenis de camp.
Terenul de fotbal trebuie sa aiba suprafata plana, acoperita cu gazon, fara
gropi sau movilite. Dimensiunile terenului de fotbal sunt de
105/70m. latimea zonei de siguranta in in lungimea terenului este de 2m, iar dupa
liniile portilor este de 4m. Pe acest spatiu, imprejurul terenului, nu trebuie sa existe
nici un fel de obiecte : banci pentru public, stalpi etc.
Terenul de rugby trebuie gazonat obligatoriu.
Pentru terenurile de baschet, handbal, volei se va amenaja un spatiu de
protectie de minim 2-3 m, iar pentru terenurile de tenis de camp, spatiul de
protectie va fi de 3-4 m pe laturi, de 6-8 m la spate. Toate terenurile trebuie sa aiba
in afara spatiului de protectie o imprejuire inalta de 0,75 m care le fereste de
degradare.
Suporturile care sustin panourile de baschet sau stalpii de volei si tenis vor fi
situati cu 1,5 m in afara terenului de joc.
Stalpii care sustin panourile de baschet vor fi captusiti pe partea care priveste
terenul cu saltelute de doc umplute cu iarba de mare, pana la inaltimea de 2m.
Terenurile de volei, baschet si tenis vor fi stropite cu 30 de minute inauntea
antrenamentelor sau competitiilor.
Starea igienica a terenurilor tuturor jocurilor sportive vor fi controlate in mod
permanent, pentru a se indeparta la timp neregularitatile ivite, obiectelestraine etc.

Ingrijirea zilnica a terenurilor sportive si mentinerea lor in conditii igienice

optime, va scadea in mare masura procentul traumatismelor printre jucatori.
In cazul in care antrenamentele si competitiile se desfasoara noaptea, este
necesar ca terenurile sa fie bine iluminate, impreuna cu spatiul liber in care
evolueaza..iluminarea se face cu reflectoare sau lampioane suspendate. Lumina
artificiala va fi apropiata, ca spectru, de cea naturala ; sa nu fie stralucitoare, sa nu
jeneze pe sportivi, sa fie constanta, sa nu oscileze si sa nu creeze posibilitatea de
incendiu.

BIBLIOGRAFIE
C. Bota

Fiziologia educatiei fizice si sportului A.N.E.F.S., 1993

A. Demeter
Bazele fiziologice ale educatiei fizice si
sportului. Editura Stadion -1974
I. Dragan
Medicina sportiva aplicata. Editura
didactica - Bucuresti, 1994
I. Dragan
Aspecte biologice ale formei sportive Bucuresti, 1978
A. Muraru
Ghidul antrenorului III - Bucuresti, 2005
Medicina culturii fizice - Bucuresti, 1965
Institutul national de cercetare Biomecanica si biologia miscarii. Surse de
pentru sport
energie si alimentatie in sport - Bucuresti,
2003