SELECTIA PACIENTILOR PENTRU PSIHOTERAPIE

Psihoterapia nu poate fi efectuata in orice situatii clinice sau oricarui pacient care o solicita fara a-i
prejudicia succesul. Rigorile selectiei depind de metoda psihoterapeutica ce urmeaza a fi aplicata si de
competenta si profesionalisml psihoterapeutului dar trebuie tinut cont ca psihoterapia psihanalitica impune
selectia cea mai severa in opozitie cu terapia comportamentala.
Pe de alta parte, natura tulburarii pacientului, amploarea manifestarilor sale clinice, gradul de organizare a
personalitatii sale precum si capacitatea sa de testare a realitatii impun de asemenea rigori selectiei.
In linii generale pentru a putea fi inscris intr-o cura de psihoterapie pacientul trebuie sa prezinte:
1. motivatia clara pentru psihoterapie;
2. dorinta puternica de schimbare;
3. un anumit grad de forta a EGO-ului;
4. o anumita capacitate de relationare;
5. un anumit grad de dezvoltare cognitiva.
Se sustine ca psihoterapia este in primul rand eficace pentru tineri, adulti, anxiosi, suferinzi de tulburari
minore ca si pentru indivizii care prezinta o functionare sociala satisfacatoare, capacitatea de a se exprima in
plan afectiv.Foarte important este ca cel care solicita psihoterapia sa doreasca sa se vindece; sa realizeze ca
are o problema; sa aiba un mic grad de forta a EGOului.
Expresie a caracterului psihoterapiei deceniilor trecute ce caracterizeaza in primul rand psihoterapia
psihanalitica o constituie suita adjectivelor care exprima tot atatea conditii: tanar, atragator, bogat, inteligent
si cu succes. Aceste conditii dezirabile ale pacientului candidat la psihoterapie nu mai sunt impuse
actualmente nici de reprezentantii psihoterapiei psihanalitice care le-au preconizat.
Dupa selectia pacientilor are loc cel putin o sedinta de psihoterapie cu caracter investigativ-instructiv in
cadrul careia sunt cunoscute expectatiile pacientilor care in acelasi timp iau cunostinta de continutul dar mai
ales de forma psihoterapiei. Unii terapeuti vorbesc despre o faza initiala a psihoterapiei nesistematizata si
nespecifica dupa care urmeaza cura de psihoterapie propriuzisa. De fapt, initierea psihoterapiei prezinta
intotdeauna anumite dificultati care se intalnesc deseori si la incheierea ei.
In cadrul acestor sedinte de evaluari orientative pot fi distinse urmatoarele caracteristici:
1. Pacientul obtine anumite informatii referitoare la natura si mecanismele tulburarii sale (sa-i vorbim despre
el) ca si asupra continutului si modului de desfasurare a psihoterapiei.
2. Terapeutul permite pacientului sa treaca de la un subiect la altul sau poate intia o comutare a temelor in
discutie cand constata ca pacientul devine anxios sau reticent.
3. Terapeutul se va concentra nu atat asupra cauzelor initiale ale pacientului, cat mai als asupra trasaturilor
personalitatii lui .
4. Abtinerea terapeutului de a formula vreo judecata asupra pacientului.
5. Terapeutul va manifesta interes fata de pacient ca si dorinta de a-l ajuta (sa simta ca vrem sa-l ajutam).
In urma evaluarii orientative a problematicii pacientului, terapeutul va stabili numarul sedintelor pe care le
considera necesare pentru pacientul respectiv.

Terapeutul trebuie sa asculte cu atentie si interes nu numai continutul manifest ci si semnificatiile latente,
inconstiente din relatarea pacientului. In plus terapeutul trebuie sa incurajeze pacientul in exprimarea directa
neelaborata a gandurilor si sentimentelor sale.

Cadrul terapeutic i atmosfera de eveniment a edinelor psihoterapeutice.

n cabinetul de psihoterapie este necesar stabilirea unor reguli precise i realizarea unei ambiane
specifice de lucru. Persoanele care se decid s apeleze la serviciile psihoterapeutice, de regul,
traverseaz dificulti n diferite planuri sau experimenteaz o stare de disconfort. Toate acestea le
determin s caute explicaii i sprijin n depirea situaiilor tensionate n care se gsesc. Aflnduse, de regul, n momente de mare sensibilitate i fragilitate psihic, comportamentul i maniera n
care terapeutul i acompaniaz capt o importan crucial. Pentru a cpta ncredere n
posibilitatea de schimbare i de depire a obstacolelor ntmpinate, clientul are nevoie alturi de o
prezen securizant, ncurajatoare, stpn pe sine i, n acelai timp, dedicat n ntregime
sprijinirii sale. De aceea, este esenial ca n minutele destinate consultaiei, psihoterapeutul s fie
prezent 100% pentru clientul su i s se asigure c nu vor interveni situaii neprevzute sau
perturbatoare. Este nerecomandabil, de pild, ca terapeutul s ias pentru ca s discute cu cineva
care tocmai a btut la u, s rspund la telefon sau s se ocupe de altceva dect de situaia
clientului su n timpul edinei. ntrzierea frecvent a psihoterapeutului, contramandarea repetat
sau chiar uitarea unor programri reprezint, de asemenea, erori grave care denot lips de
profesionalism. Psihoterapia reprezint un eveniment important n viaa clientului i eficiena sa
depinde n mare msur i de modul n care terapeutul marcheaz i respect acest lucru. Pentru
bunul mers al oricrei terapii, cabinetul trebuie s fie un spaiu special destinat ntlnirii cu clientul,
n care s nu interfere alte persoane sau preocupri. De aceea se recomand ca edinele terapeutice
s nu se desfoare la domiciliul psihoterapeutului sau al pacientului, dect n situaii extraordinare
(de exemplu, atunci cnd pacientul este imobilizat la pat i nu se poate deplasa). Din aceleai
motive, este preferabil ca o consultaie de psihoterapie s nu se realizeze ntr-un salon de spital sau
ntr-un spaiu improvizat, ci ntr-un cabinet confortabil i mobilat adecvat[1]. O deosebit
importan o are stabilirea i respectarea de comun acord, de ctre terapeut i client, a unor reguli
eseniale care asigur cadrul terapeutic. Este vorba de stabilirea precis a zilelor i orelor de
consultaie, a duratei unei consultaii, a condiiilor de ntrerupere i de reluare a terapiei, a
onorariului i a sistemului de plat, a importanei onestitii n cadrul terapiei, a comportamentelor
permise i nepermise n cadrul relaiei terapeutice. Psihoterapeutul, ca cel care conduce demersul
terapeutic, este cel care propune i asigur respectarea acestui sistem normativ, care are ca scop
principal ordonarea mental a pacientului, ntrirea capacitii de control i autocontrol i
consolidarea unui sentiment de siguran i ncredere n terapie.