Carte Raluca

SERIA
MATEMATC APLICAT
28
I INDUSTRIAL
Raluca-Mihaela GEORGESCU
BIFURCA IE N DINAMICA BIOLOGIC

CU METODE DE TEORIA GRUPURILOR
EDITURA UNIVERSIT
2009
II DIN PITE TI
Str. Trgu din Vale, nr.1,

110040, Pite ti, jud. Arge
tel/fax: 40248 21.64.48
Copyright 2009 Editura Universit ii din Pite ti

Toate drepturile asupra acestei edi ii sunt rezervate
Editurii Universit ii din Pite ti.
Nici o parte din acest volum nu poate fi reprodus
sub orice form , f r permisiunea scris a autorului.
Editor: lector univ. dr. Sorin FIANU

Referen i tiin ifici:
Acad. Prof. univ. dr. Adelina GEORGESCU
C.S.III Anca Veronica ION
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a Romniei

GEORGESCU, RALUCA
Bifurca ie n dinamica biologic cu metode de teoria
grupurilor / Raluca Mihaela Georgescu. - Pite ti :
Editura Universit ii din Pite ti, 2009
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-690-880-4
51
Cuprins
Prefat
a
Introducere
1 Bifurcatie si teoria grupurilor

1.1 Elemente de teoria bifurcatiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Sisteme dinamice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.2 Bifurcatia statica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.3 Bifurcatia dinamica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.4 Forme normale ale campurilor de vectori cu singularitati nehiperbolice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Elemente de teoria grupurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1 Forma tensoriala a sistemelor de ecuatii diferentiale ordinare .
1.2.2 Grupuri de transformari liniare ale spatiului fazelor . . . . . . .
1.2.3 Invariantii si comitantii transformarilor afine ale unui s.e.d.o.
1.2.4 Algebre Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.5 Orbitele unui sistem bidimensional de ecuatii diferentiale ordinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.6 Curbe algebrice invariante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.7 Curbe integrale la infinit. Discul lui Poincare . . . . . . . . . .
1.2.8 Cei mai importanti GL-comitanti (T -comitanti) asociati dreptelor
invariante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13
13
13
16
18
2 Modele matematice din biologie

2.1 Modele care descriu dinamica unei singure populatii
2.2 Modele care descriu dinamica a doua populatii . . .
2.2.1 Cazul general . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.2 Modele de tip Lotka-Volterra . . . . . . . . .
2.2.3 Modelul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.4 Alte modele matematice de dinamica de tip
doua populatii . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Modele matematice n enzimologie . . . . . . . . . .
2.4 Modele matematice n fiziologie . . . . . . . . . . . .
39
39
41
42
42
43
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
prada-rapitor a
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
19
25
25
26
28
29
31
32
33
34
44
49
53
3 Studiul sistemelor liniare bidimensionale

3.1 Cazul general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Model care descrie activitatea ficatului uman . . . . . . . . . . . . . .
57
57
63
4 C
ateva modele de tip Lotka-Volterra
4.1 Clasificarea modelelor de tip Lotka-Volterra . . . . . . . . . . . .
4.1.1 Numarul si multiplicitatile punctelor singulare finite . . .
4.1.2 Tipul punctelor singulare finite . . . . . . . . . . . . . . .
4.1.3 Sisteme dinamice topologic neechivalente . . . . . . . . .
4.2 Cazuri particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.1 Modelul clasic Lotka-Volterra . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.2 Un model cu doi parametri . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.3 Un model cu un parametru . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Modelul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3.1 Dinamica populatiilor aflate n competitie . . . . . . . . .
4.3.2 Dinamica populatiilor aflate n relatii de simbioza . . . . .
4.3.3 Dinamica populatiilor aflate n relatii de tip prada-rapitor
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
67
67
68
71
89
133
134
140
149
153
153
161
163
5 Dou
a modele de tip prad
a-r
apitor
5.1 Modelul lui Bazykin (doua cazuri particulare)
5.1.1 Cazul = 1, = 0 . . . . . . . . .
5.1.2 Cazul = 1, = 0 . . . . . . . . .
5.2 Modelul lui Odell . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
167
167
168
176
184
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Concluzii
191
Anexa 1
193
Anexa 2
194
Bibliografie
198
Prefat
a
Prezenta lucrare se singularizeaza printre celelalte lucrari de dinamica neliniara
si bifurcatii conduse de noi pana acum prin folosirea preponderenta a metodelor de
teoria grupurilor si de algebra Lie n probleme de bifurcatie dinamica. Ideea unei
astfel de abordari s-a conturat de-a lungul anilor, cand la Conferintele de Matematica
Aplicata si Industriala (CAIM), erau prezentate, pe de o parte lucrarile grupului
nostru de la Pitesti, n care clasificarea sistemelor dinamice folosea metode topologice
si pe de alta parte, lucrarile colegilor din Republica Moldova, care foloseau metode
algebrice. Fiecare dintre aceste doua directii se baza pe o anumita echivalenta: noi
pe echivalenta topologica, domniile lor pe cea data de comitanti si invarianti. Pe noi
ne interesa investigarea ntregului portret de faza, pe domniile lor, doar varietatile
invariante de forma polinomiala data. In plus, n lucrarile colegilor de la Chisinau,
n reprezentarile de grupuri transformarile functiilor de stare erau intrinsec legate
de cele ale parametrilor, n timp ce la noi aceasta legatura nu era explicita, chiar
daca simteam ca ea era cumva ascunsa de stabilitatea structural practica pe care o
foloseam. Pentru noi nu avea sens matematic punctul de echilibru de la infinit, n timp
ce pentru colegii din Republica Moldova acel punct constituia o parte importanta a
studiului. Toate acestea au culminat cu propunerea temei lucrarii de fata, o lucrare
de doctorat fiind cea mai potrivita ocazie pentru o astfel de abordare ampla, care
sa stabileasca legatura dintre cele doua directii de cercetare. In prima, autoarea
avea o pregatire suficienta, realizata n teza domniei sale de masterat condusa de
noi. Pentru partea algebrica autoarea a fost nevoita sa nceapa o documentare (n
mare masura n limba rusa), care n-ar fi putut fi dusa la capat ntr-un timp rezonabil
daca n-ar fi beneficiat de sprijinul domnilor profesori Nicolae Vulpe si Mihail Popa
din Chisinau si de discutii clarificatoare cu fosti sau actuali doctoranzi ai domniilor
lor. Astfel, lucrarea de fata este un studiu comparat, realizat cu ajutorul celor doua
metode, a dinamicii si bifurcatiei unor clase de modele particularizate apoi la modele
din biologie. Lucrarea are cinci capitole, o sectine de concluzii, doua anexe si o lista
bibliografica.
Capitolul 1 prezinta succint elemente, strict necesare lucrarii, de teoria bifurcatiei
si cea a grupurilor si algebrelor Lie.
Capitolul 2 trece n revista, n ordinea crescanda a complexitatii lor, principalele
modele matematice de dinamica populatiilor, unele studiate n extenso n Capitolele
3-5, iar altele legate de acestea, si modele din enzimologie si fiziologie, a caror analiza
ulterioara s-ar putea efectua cu metodele folosite n lucrare. Exprimand un punct
5
de vedere personal si subsumat scopului propus, caracterul monografic al expunerii

confera Capitolul 2 o oarecare nota de originalitate.
Urmatoarele trei capitole sunt n intregime originale si constituie partea principala
a lucrarii.
Capitolul 3 are doua parti distincte. Prima (Sectiunea 3.1) realizeaza un studiu
paralel si sistematic al dinamicii generate de un model liniar, bidimensional, general,
cu ajutorul metodelor bazate, pe de o parte, pe valorile proprii ale matricei asociate,
iar pe de alta, pe comitantii si invariantii sistemului fata de un grup de transformari.
Pentru simplitatea exprimarii, mai departe ne vom referi la metode (studii) topologice si respectiv algebrice. O prima comparatie este data n Tabelul 3.1, n care
clasificarea punctelor de bifurcatie este realizata n urma unui studiu topologic n
care echivalena dinamicilor de faza este cea topologica. Portretele de faza corespunzatoare sunt reprezentate n fig. 3.1. O a doua comparatie este realiazata cu ajutorul
fig.3.2, constand din reprezentari pe discul lui Poincare ale portretelor de faza corespunzatoare cazurilor din Tabelul 3.1 si fig.3.1, si conducand la clasificari algebrice
ale dinamicilor din acel disc dupa dimensiunea orbitelor grupului de transformari.
O prima concluzie (Propozitia 3.2) este aceea ca aceste doua criterii, si anume unul
bazat pe echivalenta topologica si altul pe dimensiunea orbitelor, conduc la clase de
echivalenta diferite. Apoi, pentru fiecare caz din clasificarea topologica autoarea determina singularitatile de la infinit, corespunzatoare punctelor de echilibru situate pe
frontiera discului lui Poincare si, asa cum era de asteptat din constructia cu ajutorul
proiectiei stereografice a acestui disc, gaseste ca numarul acestor singularitati este
egal cu cel al directiilor asimptotice (la timpi mari) ale traiectoriilor de faza din R 2
(Propozitia 3.3). A doua parte a Capitolului 3 (Sectiunea 3.2) trateaza, cu ajutorul
celor doua metode, un model concret care guverneaza activitatea ficatului uman. Se
determina diagramele de bifurcatie statica si dinamica si dimensiunea orbitelor din
spatiul parametrilor. Se da o interpretare biologica a rezultatelor gasite.
Capitolul 4 este cel mai dezvoltat din lucrare (106 pag.) si are un caracter preponderent original. Reprezinta o tratare algebrica, folosind teoria comitantilor, a
invariantilor si a orbitelor din spatiul parametrilor. Corespunzator, el este n primul
rand un studiu al unor modele de tip Lotka-Volterra cu neliniaritati patratice, pentru
care n Sectiunea 4.1 se realizeaza o clasificare completa si apoi aceste rezultate sunt
aplicate unor cazuri particulare de modele concrete, n Sectiunile 4.2 si 4.3. Analiza este extrem de laborioasa din cauza multitudinii (sute) de cazuri ce pot aparea
n spatiul 6-dimensional al parametrilor. Se foloseste o caracterizare echivalenta a
sistemelor de tip Lotka-Volterra, ele fiind acele sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordin doi cu neliniaritati patratice care poseda doua drepte invariante reale
care se intersecteaza. Prin aceasta studiul este redus la acela al numarului singularitatilor de la infinit de pe discul lui Poincare. Analiza din Capitolul 4 este foarte
bine organizata. Se cerceteaza numarul si multiplicitatea punctului de echilibru de la
distanta finita, i.e. singularitati finite, folosindu-se tot metoda algebrica. Urmeaza
determinarea tipurilor acestor puncte construindu-se n prealabil anumite polinoame
afin invariante (GL-comitanti cu ajutorul carora se tine seama de baza polinomiala
a T-comitantilor). Sunt investigate pe rand sistemele cu singularitati finite de multiplicitate totala patru, trei, doi si unu. Studiul alterneaza apoi cu o tratare partial
6
topologica privind sistemele dinamice topologic echivalente. Spunem partial deoarece

n descrierea traiectoriilor nu se tine seama de sensul de parcurs pe ele. Din cele 162
de cazuri (n cazul sistemelor cu singularitati de multiplicitate totala patru) se gasesc
66 topologic neechivalente n sensul mentionat (i.e. faru a sageata timpului). Mai
departe se revine la tratarea algebrica, determinandu-se conditii echivalente, simple,
compacte, exprimate cu ajutorul invariantilor si comitantilor care sa conduca la acele
portrete de faza netopologic echivalente. Se reprezinta grafic portretele de faza (pe
discul lui Poincare) a celor 66 de cazuri. Autoarea lucrarii face remarca interesanta
ca, din punct de vedere biologic, este important sa discernem ntre proprietatile de
atractivitate si de repulsivitate (legate de sensul pe traiectorii), date de teoria topologica si sa studiem marginirea sau nu a traiectoriilor de faza corespunzand traiectoriilor tranziente descrisa cu metoda algebrica. Credem ca Sectiunea 4.1.3 n care
se afla acest studiu al portretelor de faza netopologic echivalente este cea n care se
face cea mai profunda legatura dintre cele doua abordari. In Sectiunea 4.2 autoarea
revine la aplicatii de dinamica biologica, si anume la modelul clasic Lotka-Volterra,
folosind metoda integrarii numerice, cea a formelor normale, o varianta analitica a
metodei formelor normale extinsa la cazul ntregului spatiu al parametrilor (nu numai n punct), metoda bazata pe teoria invariantilor (calculand si dimensiunea
GL-orbitelor). Dupa acest model autoarea investigheaza dinamica de faza a unui
model propus de Hirsch, Smale si Devaney (Sectiunea 4.2.2), realizand mai ntai un
studiu topologic si apoi unul algebric. Pe acest model d-na R.-M. Georgescu pune
n evidenta varietati invariante date de studiul algebric, care se regasesc n mare
masura n portretul de faza obtinut n urma studiului topologic. De aceea, modelul
din Sectiunea 4.2.2 poate constiui un punct de plecare n ncercarea de stabilire a unei
legaturi mai stranse ntre cele doua metode. Intr-adevar, se stabileste o legatura ntre
dimensiunea GL-orbitelor si anumite straturi din portretul parametric. In Sectiunea
4.2.3 se studiaza topologic si algebric un model al lui Verhulst, punandu-se si aici n
evidenta o legatura ntre dimensiunea GL-orbitelor si anumite straturi din portretul
de faza. Ca si n Sectiunea 4.2.2, se construiesc algebrele Lie ale fiecarui sistem. In
Sectiunea 4.3 se investigheaza modelul lui Gauss cu ajutorul teoriei formelor normale,
dandu-se diagrama de bifurcatie dinamica. Sunt date si interpretari biologice.
Capitolul 5 este n ntregime original si foloseste cu precadere metode topologice. El trateaza (n Sectiunea 5.1) modelul lui Bazykin de dinamica populatiilor de
tip prada-rapitor stabilindu-se punctele de echilibru si natura lor, nedegenerescenta
sau degenerescenta lor, n final determinandu-se diagrama de bifurcatie dinamica.
Fiecare subcaz este nsotit de interpretarea bilologica. In Sectiunea 5.2 se studiaza
modelul lui Odell, studiul culminand cu gasirea diagramelor de bifurcatie statica si
dinamica. Pentru unele subcazuri se aplica si metoda algebrica dezvoltata n principal
n Capitolul 4.
Cele doua anexe contin lista cu GL-comitantii si respectiv T-comitantii unui sistem
de ecuatii diferentiale ordinare cu neliniaritati patratice.
Lista bibliografica ncheie lucrarea. Ea contine 114 titluri strict legate de tema
lucrarii. Sunt incluse si 14 lucrari ale autoarei (dintre care 10 singura). De asemenea
apar lucrari ale grupurilor de dinamica neliniara si bifurcatie de la Pitesti si de teoria
algebrelor si grupurilor Lie de la Chisinau.
7
Lucrarea de fata este prima ncercare romaneasca serioasa de a uni doua scoli
matematice bazate pe tipuri de studii (topologic si algebric) privind dinamica si
bifurcatia unor probleme Cauchy pentru sisteme de doua ecuatii diferentiale ordinare
de ordin ntai cu neliniaritati patratice. Metodele sunt foarte diferite si ambele implica un numar imens de calcule literale n metoda algebrica cu multe subcazuri. In
afara acestei dificultati de calcul, care nu ntotdeauna sunt de acelasi tip, dificultatea
principala a studiului consta n gasirea relatiei profunde dintre cele doua abordari,
a semnificatiei din punct de vedere matematic si aplicativ, biologic, a rezultatelor
furnizate cu ajutorul lor. Autoarea a depasit ambele tipuri de dificultati: pe prima
cu o organizare si optimizare judicioasa a conducerii studiului si cu folosirea celor
doua seturi de programe (Mathematica si Maple), pe cea de-a doua cu asimilarea
profunda a unei metode noi, dupa ce pe cea topologica o stapanea deja din anii masteratului. Astfel avem n doamna asistent Raluca Mihaela Georgescu un specialist
care stapaneste doua metode fundamentale n studiul dinamicii si bifurcatiei si un
specialist de legatura ntre doua scoli de matematica.
Forma lucrarii este deosebit de ngrijita, clara, sintetica, bine organizata. Rezultatele sunt prezentate sub forma a zeci de propozitii si teoreme cu demonstratii,
observatii si comentarii. Studiul algebric alterneaza cu cel topologic. Fiecare rezultant
important pentru modele concrete de dinamica biologica este nsotit de interpretari
biologice.
Rezultatele teoretice generale originale sunt numeroase. Dintre ele citam: clasificarea modelelor de tip Lotka-Volterra (numarul si multiplicitatile punctelor singulare,
tipul lor, portretele de faza topologic neechivalente), gasirea diagramelor de bifurcatie
statica si dinamica pentru noua modele concrete importante din biologie, gasirea anumitor legaturi dintre tipul de rezultate ce se pot obtine cu metoda topologica si cu
cea algebrica, realizarea unei legaturi ntre doua scoli matematice.
Prof. univ. dr.
Adelina Georgescu
Introducere
Scopul prezentei lucrari este studiul comparat cu metode topologice si algebrice
al dinamicii si bifurcatiei unor sisteme dinamice care modeleaza fenomene biologice.
Pe parcursul lucrarii expunem pe scurt cateva notiuni si rezultate din literatura,
urmate de rezultate originale, care ocupa cea mai mare parte a prezentei teze. Metoda
principala de lucru este cea algebrica, dar ea reuseste sa descrie doar partial dinamica
si bifurcatia. De aceea am simtit nevoia ca, pe langa metodele algebrice sa folosim si
metode topologice, n principal teoria formelor normale, investigand pentru fiecare caz
tratat posibilitatea folosirii metodelor alternative algebrice, care, se spera sa releve
noi aspecte n problemele de dinamica biologica. In acest sens mentionam folosirea
unor leme si teoreme bazate pe invarianti si comitanti n determinarea numarului si
tipului punctelor de echilibru (Lemele 1.8, 1.9, 4.1, Teoremele 4.1, 4.2, 4.3, 4.4).
Rezultatele complementare aduse de teoria grupurilor Lie n studiul dinamicii
si bifurcatiei se refera n special la forme explicite ale anumitor varietati invariante
definite de ecuatii polinomiale, rezultate pe care teoriile topologice nu le furnizeaza. In
cateva exemple concrete (Sectiunile 4.2.1, 4.2.2, 4.2.3) am localizat n spatiul fazelor
pozitia varietatilor invariante gasite cu metode algebrice n raport cu ntregul portret
de faza.
Studiul algebric bazat pe teoria algebrelor si grupurilor Lie este o directie initiata
la Chisinau n anii 70 de catre renumitul matematician Konstantin Sibirsky si a
fost continuat de scoala sa, care azi numara peste 20 de membri. Cel mai mult
noi am folosit rezultatele urmatorilor cercetatori: Nicolae Vulpe, Mihail Popa, Elena
Naidenova, Andrei Braicov, Oxana Diaconescu, Mircea Lupan, Angela Pascanu si
Vitalie Putuntica.
Principalul obiectiv n studiul nostru a fost gasirea legaturii dintre teoriile de
dinamica neliniara dezvoltate la Pitesti si Chisinau. Am reusit sa gasim multe dintre
aceste legaturi, sintetizate ntr-o sectiune de Concluzii, n care aratam si punctele care
mai raman de elucidat.
Modelele alese de noi pentru studiu au prezentat, n principal, puncte de echilibru
de tip sa-nod si Hopf nedegenerate sau degenerate. Am tratat aceste modele n principal cu metoda (topologica a) formelor normale si varietatii invariante de tip dreapta
cu metodele folosite de grupul de la Chisinau. Asa cum se stie, calculele implicate
sunt deosebit de complicate si au fost realizate (literal) cu programele Mathematica
si Maple. In lucrare am considerat doar varietati invariante de tip dreapta, deoarece
n cazul multor parametri si/sau a coexistentei multor puncte de echilibru, studiul
9
algebric, chiar pentru un model relativ simplu, a implicat investigarea unui numar
de circa 100 de cazuri. Mentinam ca si de data aceasta s-a dovedit ca prezenta unui
numar mare de parametri conduce la o mare dificultate a studiului teoretic, nu numai
cand sunt folosite metode topologice, ci si cele algebrice. Posibil ca o ncercare de
gasire cu metode algebrice a unor varietati invariante doi dimensionale ar fi implicat investigarea teoretica a sute de cazuri, chiar pentru un model simplu. Totusi,
rezultatele noastre completeaza pe cele ale colegilor de la Chisinau, prin nceperea
introducerii unor clasificari topologice n multimea portretelor de faza.
Lucrarea este alcatuita din cinci capitole, o sectiune cu concluzii, doua anexe si o
lista bibliografica.
Capitolul 1 este structurat n doua sectiuni si are un caracter teoretic, n el fiind
introduse principalele notiuni si rezultate de teoria bifurcatiei (Sectiunea 1.1) si de
teoria grupurilor (Sectiunea 1.2) folosite n lucrare. Astfel, n Sectiunea 1.1 sunt
definite sistemele dinamice, echivalenta topologica a sistemelor si schemelor dinamice,
stabilitatea structurala si bifurcatia, bifurcatia statica si dinamica, formele normale.
In Sectiunea 1.2 se prezinta notiuni importante de teoria grupurilor, e.g. grupuri de
transformari, invarianti, comitanti.
In Capitolul 2 se face o scurta prezentare a catorva modele matematice din biologie. Astfel, se formuleaza modele care descriu dinamica uneia sau a doua populatii
(Sectiunile 1.1 si 1.2), modele din enzimologie (Sectiunea 1.3) si modele din fiziologie
(Sectiunea 1.4). Desi n dinamica biologica exista multe alte directii de cercetare, ne
limitam la cateva, care sunt direct legate de studiul nostru.
Capitolul 3 este n mare parte original, mai ales n ceea ce priveste abordarea. El
cuprinde doua sectiuni, si este dedicat studiului sistemelor liniare. In Sectiunea 3.1
se studiaza natura punctelor de echilibru n cazul sistemelor liniare, bidimensionale,
generale folosindu-se atat caracterizarea topologica, i.e. cu ajutorul valorilor proprii,
cat si pe cea algebrica, realizata cu ajutorul relatiilor dintre invarianti. Se compara
cele doua clasificari ce pot fi obtinute folosind aceste abordari. In Sectiunea 3.2, tinand
seama de rezultatele din Sectiunea 3.1, se studiaza bifurcatia dinamica si statica si
dimensiunile orbitelor pentru un model matematic concret, care descrie functionarea
ficatului uman. Se da apoi o interpretare biologica.
Capitolul 4 este structurat n trei sectiuni si are, n cea mai mare parte, un caracter
original, majoritatea rezultatelor prezentate fiind publicate n diferite reviste sau n
volumele unor conferinte nationale si internationale. In acest capitol se da o clasificare
completa a sistemelor de tip Lotka-Volterra (Sectiunea 4.1), punandu-se n evidenta
numarul, multiplicitatile si tipul punctelor singulare finite (Subsectiunile 4.1.1, 4.1.2),
portretele de faza topologic neechivalente (n sensul teoriei grupurilor) (Subsectiunea
4.1.3), apoi se studiaza natura punctelor de echilibru folosind rezultatele din Sectiunea 4.1, admisibilitatea algebrelor Lie, dimensiunile orbitelor, precum si aparitia
bifurcatiei pentru cateva cazuri particulare (Sectiunea 4.2), urmand lucrarile noastre
[40], [41], [42], [45], [46]. In Sectiunea 4.3, se studiaza dinamica a doua populatii
pentru modelul lui Gauss, urmand articolele proprii [34], [35], [39]. In general, caracterizarile dinamice realizate cu ajutorul metodei algebrice bazate pe invarianti si
comitanti sunt mult mai complicate decat cele obtinute cu metode topologice. Totusi,
unele rezultate se obtin imediat cu metoda algebrica, n timp ce calculele bazate pe
10
metoda topologica sunt, practic, imposibil de realizat de la un ordin ncolo, e.g. Teorema 1.15 aplicata sistemului (4.111).
Capitolul 5 este structurat n doua sectiuni si cuprinde numai rezultate originale.
In acest capitol se studiaza, folosindu-se (n principal) metode topologice, doua modele
care guveneaza dinamica a doua populatii aflate n relatii de tip prada-rapitor. Se
studiaza doar din punctul de vedere al teoriei bifurcatiei. Pentru modelul lui Bazykin
(Sectiunea 5.1) se determina natura punctelor de echilibru, se construiesc diagramele
de bifurcatie globala si se studiaza degenerescenta echilibrului de tip Hopf si a sanodurilor, aceste rezultate fiind sintetizate n lucrari ale noastre precum [36], [44],
[38], [43]. In Sectiunea 5.2 se determina diagramele de bifurcatie statica si dinamica
pentru modelul lui Odell [37]. Rezultatele bazate pe studiul algebric din Cap. 4 sunt
particularizate aici la cazuri specifice.
Cele doua anexe cuprind formulele GL-comitantilor si T -comitantilor folositi n
lucrare.
In concluzie, comparand cele doua abordari (cea topologica si cea algebrica), se
constata ca ele au unele puncte comune, dar si deosebiri; o abordare completand-o
pe cealalta. Astfel, desi putem determina tipul punctelor de echilibru ale unui sistem cu ambele metode, teoria grupurilor nu ne ajuta sa determinam degenerescenta
sau nedegenerescenta punctelor de echilibru nehiperbolice, fiind nevoie sa apelam la
teoria formelor normale. In schimb, cu ajutorul algebrelor Lie (atunci cand ele sunt
admise de un sistem), putem gasi usor integralele prime ale sistemului. Conditiile de
afin invarianta se obtin, uneori, destul de greu, necesitand o atentie deosebita, mai
ales asupra reprezentarii geometrice. Aceste conditii au, nsa, avantajul de a fi mai
condensate, dand o clasificare mai generala a punctelor de echilibru.
Autoarea
11
12
Capitolul 1
Bifurcatie si teoria grupurilor

Sunt introduse principalele notiuni si rezultate de teoria bifurcatiei folosite n lucrare: sisteme
dinamice, echivalenta topologic
a a sistemelor si a schemelor dinamice, stabilitatea structural
a si
bifurcatia, bifurcatie static
a si dinamic
a, forme normale (Sectiunea 1.1). In Sectiunea 1.2 se prezint
a
notiuni importante de teoria grupurilor, e.g. grupuri de transform
ari, invarianti, comitanti.
1.1
Elemente de teoria bifurcatiei
Sunt prezentate principalele notiuni de teoria bifurcatiei. Astfel, sunt introduse elemente de
sisteme dinamice, bifurcatie static
a si dinamic
a si forme normale.
1.1.1
Sisteme dinamice
Se definesc notiunile de sistem dinamic, multimi care guverneaz

a portretul de faz
a, tipurile de
echivalenta
de sisteme dinamice si se caracterizeaz
a topologic, cu ajutorul sistemului liniarizat n
jurul echilibrelor, aceste echilibre.
Fie M un spatiu topologic, numit spatiul fazelor, si sa notam cu M M multimea

tuturor aplicatilor spatiului fazelor M n el nsusi.
Definitia 1.1. [27]. Se numeste sistem dinamic perechea (M, {t }tR(sauZ) ), unde
t : M M este o familie de operatori (de evolutie) ce satisfac proprietatile
0 = idM ,
t+s = t s , t, s R (sau Z).
Parametrul t care indexeaza acesti operatori se numeste timp. Uneori sistemul
dinamic este notat doar cu {t }. Cand t R, sistemul dinamic este continuu, cand
t Z, sistemul dinamic este discret.
Sa notam cu T multimea de variatie a parametrului timp. Daca parametrul t
variaza n domeniul T+ (i.e. R+ , respectiv N) spunem ca sistemul este semidinamic.
Fie x M un punct arbitar al spatiului fazelor.
13
14
CAPITOLUL 1. BIFURCAT
IE SI TEORIA GRUPURILOR
Definitia 1.2. [2].

Aplicatia x : T M, x (t) := t (x) se numeste miscare a punctului x sub
actiunea sistemului dinamic (M, {t }).
Imaginea aplicatiei x : T M n spatiul M, i.e. multimea
Or(x) = {x (t)|t T} = {t (x)}tT ,
se numeste orbit
a sau traiectorie de faz
a prin punctul x M a sistemului dinamic
(M, {t }).
Orice punct care este orbita, i.e. t (x) = x, t T, se numeste punct de
echilibru (n cazul continuu) sau punct fix (n cazul discret). Un punct al spatiului
fazelor care nu este punct de echilibru (fix) se numeste punct ordinar.
Produsul direct T M se numeste spatiul fazelor extins.
Graficul unei miscari n spatiul T M se numeste curb
a integral
a.
Totalitatea traiectoriilor de faza ale unui sistem dinamic se numeste portret de
faz
a.
Intre sistemele dinamice continue, sistemele de ecuatii diferentiale ordinare
(s.e.d.o.) si campurile de vectori exista o legatura, ce poate fi enuntata astfel
Teorema 1.1. [2]. Fie s.e.d.o. autonom x = f (x), f : Rn Rn , a c
arui solutie
x = x(t, x0 ) Rn corespunz
atoare datei initiale x0 Rn exist
a si este unic
a pentru
orice x0 Rn si pentru orice t R. Atunci acestei e.d.o. (si implicit c
ampului de
vectori f ) i se poate atasa sistemul dinamic continuu = (t )tR av
and X = Rn
n
n
drept spatiu al fazelor si t : R R , t (x0 ) := x(t, x0 ).
Fie aplicatia f : Rn Rn cu componentele fi , i = 1, n, fi : Rn R.
Definitia 1.3. Curbele fi = 0, i = 1, n, corespunzatoare unei componente nule a
campului de vectori f din sistemul x = f (x), se numesc nullclinurile sistemului dinamic. Nullclinurile mpart spatiul fazelor n regiuni cu orientari diferite ale campului
de vectori.
Punctele de echilibru au un rol deosebit n portretul de faza. Tipul topologic
al unora dintre ele (si anume cele hiperbolice) este complet determinat de sistemul
liniarizat n jurul lor dupa cum urmeaza. Fie s.e.d.o.
x = f (x), x Rn , f : Rn Rn ,
(1.1)
caruia i se asociaza sistemul dinamic continuu (t )tR , t : Rn Rn , fie x0 un punct

de echilibru al s.e.d.o. si fie Df (x0 ) matricea Jacobi a lui f n punctul x0 . Sistemul
= Df (x0 )X se numeste liniarizatul sistemului (1.1) n jurul punctului de echilibru
X
x0 .
Definitia 1.4. [27]. Fie x0 un punct de echilibru pentru (1.1).
x0 se numeste punct Liapunov-stabil daca > 0, () > 0 astfel ncat orice x
care verifica |x x0 | < implica |t (x) x0 | < , t 0.
1.1. ELEMENTE DE TEORIA BIFURCAT

IEI
15
x0 se numeste punct atractiv daca exista vecinatatea Ux0 si un T > 0 cu proprietatea ca x Ux0 , t > T are loc t (x) Ux0 si limt |t (x) x0 | = 0. x0 se
numeste punct repulsiv daca limt |t (x) x0 | = 0.
x0 se numeste punct asimptotic-stabil daca este stabil si atractiv.
Observatia 1.1. Atractorii (repulsorii) sunt multimi atractive particulare, si anume
care atrag ntr-o ntreaga vecinatate a lor, n timp ce multimile atractive care nu sunt
atractori, atrag doar dupa anumite directii. De cele mai multe ori, n lucrare, un
punct de echilibru care este atractor va fi denumit punct de echilibru stabil (instabil).
Fie x0 un punct de echilibru al sistemului (1.1) si fie n , n0 si n+ numarul valorilor
proprii i cu partile reale negative, nule si respectiv pozitive ale matricei Df (x0 ).
Definitia 1.5. Punctul x0 se numeste punct de echilibru hiperbolic daca n0 = 0 (i.e.
<e(i ) 6= 0, i = 1, n). Punctul x0 se numeste punct de echilibru nehiperbolic daca cel
putin o valoare proprie are partea reala nula.
Principiile de liniarizare reduc studiul proprietatilor unui sistem neliniar la cel
al proprietatilor unuia liniar asociat. Dintre acestea prezentam principiul LiapunovPerron (care caracterizeaza stabilitatea unui punct de echilibru hiperbolic), teorema
Hartman-Grobman si cea a varietatii stabile (care fac legatura dintre comportamentul
portretului de faza n jurul punctului de echilibru hiperbolic al unui sistem dinamic
neliniar cu cel n jurul originii al sistemului liniarizat n jurul acelor echilibre).
Teorema 1.2 (principiul Liapunov-Perron). Fie sistemul dinamic neliniar asociat sistemului (1.1), cu f cel putin de clas
a C 1 , fie x0 un punct de echilibru hiperbolic
al sistemului, i.e. f (x0 ) = 0, si fie A = Df (x0 ) matricea Jacobi a lui f n x0 care
= AX.
defineste sistemul liniarizat X
Dac
a toate valorile proprii i ale matricei A au <e(i ) < 0, atunci x0 este punct
de echilibru neliniar asimptotic stabil.
Dac
a cel putin o valoare proprie j a matricei A are <e(j ) > 0, atunci x0 este
punct de echilibru neliniar instabil.
Teorema 1.3 (Hartman-Grobman). [54]. Fie x0 un punct de echilibru hiperbolic
al sistemului (1.1). Atunci, n spatiul fazelor, exist
a dou
a vecin
at
ati U x0 si Vx0 ce
corespund c
ampului de vectori f neliniar si respectiv c
ampului de vectori liniarizat n
= Df (x0 )X), si exist
jurul lui x0 (X
a homeomorfismul h : V U ntre acestea care
p
astreaz
a sensul orbitelor (poate fi ales astfel nc
at s
a p
astreze si parametrizarea n
raport cu timpul pe orbite), deci local portretele de faz
a ale sistemului neliniar si ale
celui liniarizat sunt topologic echivalente.
Teorema 1.4 (a variet
atii stabile). [54]. Fie x0 un punct de echilibru hiperbolic
al sistemului (1.1). Atunci exist
a variet
atile stabil
a W s si instabil
a W u ale lui x0 ,
s
u
si acestea au aceleasi dimensiuni n , n+ cu E si respectiv E , variet
atile stabil
a si
= Df (x0 )X. In
plus, E s si
instabil
a ale originii pentru sistemul dinamic liniarizat X
E u sunt tangente n x0 la W s si respectiv W u .
16
Un rol important n clasificarea sistemelor dinamice l au echivalentele. Spunem ca

doua sisteme dinamice sunt echivalente daca portretele de faza ale lor sunt ,,calitativ
asemenea, e.g. daca un portret de faza poate fi obtinut din altul printr-o transformare
continua [63]. Exista trei tipuri particulare de echivalente: echivalenta difeomorfica,
echivalenta topologica si echivalenta orbitala.
Sa consideram doua sisteme dinamice (M1 , (t )tR ) si (M2 , (t )tR ), definite pe
spatiile fazelor M1 si respectiv M2 de campurile vectoriale f1 si respectiv f2 , de
ecuatiile diferentiale x = f1 (x) si respectiv y = f2 (y).
Definitia 1.6. [64]. Sistemele dinamice se numesc topologic echivalente daca exista
un homeomorfism h : M1 M2 , h(t (x) t (h(x)), care pastreaza sensul pe
traiectoriile de faza.
Definitia 1.7. [64]. Sistemele dinamice (M1 , (t )tR ) si (M2 , (t )tR ) se numesc
neted
echivalente
sau
difeomorfe
daca
exista
un
difeomorfism
h : M1 M2 , h(x) = y astfel ncat pentru orice x M1 sa aiba loc f2 (h(x)) =
dh(x)
dh(x)
f1 (x), unde
este matricea Jacobi asociata lui h.
dx
dx
Pentru sistemele difeomorfe valorile proprii ale punctelor de echilibru corespunzatoare
sunt aceleasi, iar ciclurile limita difeomorfe au aceiasi multiplicatori (care se definesc
ca valorile proprii ale unui punct periodic p = (f n )0 (z0 ), n Z, z0 C al unui sistem
dinamic discret asociat) si aceeasi perioada.
Definitia 1.8. [64]. Doua sisteme dinamice se numesc topologic orbital echivalente
daca exista un homeomorfism h : M1 M2 ce transforma curbe orientate din spatiul
fazelor ale primului sistem n curbe orientate din spatiul fazelor ale celui de al doilea
sistem.
In cazul M1 = M2 = Rn cele doua sisteme dinamice se numesc orbital echivalente
daca exista o aplicatie scalara = (x) > 0 neteda astfel ncat f 2 (x) = (x)f1 (x).
Definitia 1.9. [27]. Multimea { }Rm a sistemelor dinamice, unde este un
parametru vectorial, se numeste schem
a dinamic
a. Ea se mai noteaza cu ().
Fie doua scheme dinamice (), () generate de s.e.d.o. x = f (, x) si y =
g(, y), unde , Rm , x, y Rn , f , g sunt netede si fie U , V doua regiuni (i.e.
multimi nchise) din Rn ce depind de parametri.
Definitia 1.10. [64]. Schema dinamica () se numeste topologic echivalent
a n
U Rn cu schema dinamica () n V Rn daca:
1. exista homeomorfismul h : Rm Rm cu h(0) = 0;
2. exista homeomorfismele h : Rn Rn , care depind de parametrul Rm cu
h (U ) = Vh() , h (0) = 0 astfel ncat, pentru orice , h duce orbitele lui ()
din U n orbitele lui (), cu = h() din Vh() , cu pastrarea sensului.
1.1.2
Bifurcatia static
a
Teoria bifurcatiei pentru problemele stationare definite de c

ampuri vectoriale se numeste teoria
bifurcatiei statice. Ea priveste localizarea punctelor de bifurcatie si determinarea ramurilor de solutii

IEI
17
ce pleac
a din acele puncte. Aici introducem notiunea de diagram
a de bifurcatie static
a si caracteristicile ei.
Fie ecuatia
f (, x) = 0, Rm , x Rn ,
(1.2)
unde este parametru, x este vectorul functie necunoscuta, iar f este o aplicatie
neliniara.
Definitia 1.11. [27].
Perechea (, x) ce satisface (1.2) se numeste solutia ecuatiei (1.2). Relatia dintre
multimea acestor x si multimea acestor este o functie multiforma notata cu x()
si numita tot solutia ecuatiei (1.2).
S = {x() Rn |f (, x()) = 0} se numeste multimea solutiilor pentru
m
R fixat, iar S =: {S }Rm se numeste multimea tuturor solutiilor ecuatiei (1.2).
Daca proprietatile topologice ale multimii S sau/si cele de netezime ale lui x()
se modifica cand (, x) trece prin (0 , x0 ), punctul (0 , x0 ) S se numeste punct de
bifurcatie static
a al ecuatiei (1.2). Parametrul se numeste parametru de bifurcatie
static
a, iar 0 se numeste valoare de bifurcatie static
a. Un punct (, x) care nu este
punct de bifurcatie se numeste punct regulat sau punct ordinar.
Cu unele mici modificari, ultimele cinci notiuni au definitii asemanatoare si n
cazul dinamic. In cazul static am folosit urmatoarele
Definitia 1.12. Valoarea = este valoare de bifurcatie static
a pentru {S }Rm
m
daca n orice vecinatate a lui n R exista doua valori 1 si 2 ale parametrului
astfel ncat card(S1 ) 6= card(S2 ).
Definitia 1.13. Punctul ( , x ) Rm Rn corespunzator valorii de bifurcatie
statica se numeste punct de bifurcatie static
a.
O conditie necesara ca ( , x ) sa fie punct de bifurcatie statica este ca diferentiala
Fr
echet (i.e. matricea Jacobi Dx f ( , x )) sa nu fie inversabila.
Definitia 1.14. Multimea {, g(x())| Rm , x Rn , x() S }, unde g este
o functionala injectiva, se numeste diagram
a de bifurcatie static
a.
Cum, n general, g nu exista sau/si m > 2, acest concept desemneaza multimea
m + n dimensionala Rm S, a carei reprezentare grafica este posibila doar cand
m + n = 2 sau 3.
Diagrama de bifurcatie statica este formata din portiuni conexe maximale numite
ramuri de solutii de puncte regulate pentru ecuatia data. Printr-un punct regulat
trece o ramura de solutii si numai una, iar n punctele de bifurcatie se ntalnesc doua
sau mai multe ramuri. Clasificarea proprietatilor topologice locale ale diagramelor de
bifurcatie se realizeaza cu ajutorul codimensiunii, a formelor normale ale campului
vectorial neperturbat f (0, x) si ale desfasurarilor universale asociate [4], [55].
18
1.1.3
Bifurcatia dinamic
a
Dup
a introducerea notiunilor de stabilitate structural
a si de bifurcatie dinamic
a, se discut
a codimensiunea si se defineste diagrama de bifurcatie dinamic
a (const
and din portretul parametric si
potrtetele de faz
a corespunz
atoare fiec
arui strat n parte).
In cazul valabilitatii teoremei de existenta si unicitate globala a problemei Cauchy

asociata e.d.o. ce depinde de un parametru se pune problema clasificarii bifurcatiilor dinamice. In comparatie cu cazul static aici mai introducem formele normale n
singularitati (i.e. ale campurilor de vectori singulare) si desfasurarile miniversale ale
acestor singularitati care permit clasificarea sistemelor dinamice analizate ulterior.
Mai ntai definim sistemele dinamice structural stabile. Conform unei prime
definitii, un sistem dinamic (M, 0 ) este structural stabil daca n multimea sistemelor dinamice care au pe M drept spatiu al fazelor exista o vecinatate a lui 0 n
care toate sistemele dinamice sunt topologic echivalente cu 0 . Intr-o a doua definitie,
vecinatatea lui 0 se ia n multimea sistemelor dinamice ale unei scheme dinamice.
Fie parametrul din aceasta schema si sa notam cu 0 valoarea parametrului ce
corespunde lui 0 . Cea de a treia definitie, singura folosita mai departe, este numita
stabilitate structurala practica, pe scurt, stabilitate structural
a. Conform acesteia 0
este structural stabil daca exista o vecinatate a lui 0 astfel ncat oricarui parametru
din acea vecinatate i corespunde un sistem dinamic topologic echivalent cu 0 .
Mai departe ne intereseaza sistemele dinamice care nu sunt structural stabile, numite bifurcatii. Pentru a clasifica tipurile de aspecte locale ale portretului de faza,
multimea sistemelor dinamice care sunt bifurcatii se mparte n clase de echivalenta.
Definitia 1.15. [27]. O submultime conexa, maximala de parametri ce corespund
unor sisteme dinamice topologic echivalente se numeste strat.
O varietate din spatiul parametrilor care separa straturile se numeste frontier
a
de bifurcatie.
Totalitatea straturilor si a frontierelor lor din spatiul parametrilor formeaza
portretul parametric.
Fie ecuatia
x = f (, x), Rm , x Rn .
(1.3)
si sa notam cu () schema dinamica asociata.

Definitia 1.16. [27]. Aparitia sistemului dinamic ( ) topologic neechivalent cu
() cand parametrul variaza n jurul lui se numeste bifurcatie dinamic
a n
schema dinamica { }Rm . Amintim ca sistemul ( ) nsusi este o bifurcatie
dinamica.
Definitia 1.17. Parametrul corespunzator unei bifurcatii dinamice 0 se numeste
valoare de bifurcatie.
Fie s.e.d.o. (1.3) scris sub forma
x = f (x), x Rn , Rm .
(1.4)

IEI
19
De fapt, f (x) este egal cu f (, x) din (1.2), din cazul static. Simbolul f este mai
potrivit n cazul dinamic si sugereaza faptul ca, pentru orice fixat, f este unul din
campurile de vectori ce genereaza un sistem dinamic al schemei dinamice generate de
(1.4).
La variatia parametrului echilibrele sistemului (1.4) sunt descrise de functii (n
general multiforme) ce depind de si sunt netede. Fiecare din aceste functii este
reprezentata grafic printr-o ramur
a de echilibre ale s.e.d.o. (1.4). Deci, n cazul static
bifurcatia priveste n principal modificarea cardinalului multimii echilibrelor.
In cazul dinamic, bifurcatia priveste schimbarile topologic neechivalente ale portretului de faza la variatia parametrilor. Mai departe ne intereseaza doar bifurcatia dinamica locala. Ea are loc cand portretul de faza al unui sistem dinamic, care are un
punct de echilibru (0 , x0 ), sufera transformari topologic neechivalente atunci cand
variaza n jurul lui 0 . Cand punctul de echilibru (0 , x0 ) este hiperbolic, teorema
Hartman-Grobman ne permite imediat studiul bifurcatiei. De aceea sa presupunem
ca (0 , x0 ) este nehiperbolic. Tipul topologic al lui este dat de codimensiune, caracterizata de valorile proprii ale iacobienei Dx f , cat si de coeficientii (Liapunov) ai
termenilor de ordin superior din dezvoltarea n serie Taylor a campului f n jurul
lui x0 .
Diagrama de bifurcatie dinamica este o schema de reprezentre a bifurcatiilor dinamice ale ecuatiei (1.3). Mai precis, diagrama de bifurcatie dinamic
a global
a a unei
scheme dinamice () consta din portretul parametric si din cate un portret de faza
schematic pentru fiecare strat parametric.
Diagrama de bifurcatie dinamic
a local
a este o parte a diagramei de bifurcatie
dinamica globala din jurul unei anumite valori de bifurcatie 0 .
1.1.4
Forme normale ale c

ampurilor de vectori cu singularit
ati
nehiperbolice
Se descrie metoda formelor normale, iar la sf

arsitul sectiunii se definesc bifurcatiile Hopf, sa-nod,
Bogdanov-Takens, Bautin si se dau caracteriz
arile lor.
In cazul punctelor de echilibru x0 nehiperbolice teorema HartmanGrobman nu mai este valabila. Astfel, apare necesitatea informatiilor suplimentare
asupra derivatelor de ordin superior ale campului de vectori corespunzator lui 0 n
jurul lui x0 . Pentru a studia comportamentul portretului de faza n jurul punctelor
de echilibru nehiperbolice si a le clasifica, se poate folosi teoria formelor normale, ce
se bazeaza tocmai pe derivatele de ordin superior ale campului de vectori.
Sa consideram sistemul dinamic continuu (1.3) cu R si f (0, 0) = 0. Clasificarea
locala a portretelor de faza se realizeaza cu ajutorul formelor normale ale campului de
vectori f (0, x), care defineste portretul de faza. Formele normale ale lui f sunt cele n
care s-au anulat anumiti coeficienti din dezvoltarile Taylor n jurul lui x = 0 ale lui f
n urma unor transformari netede. Prin aceasta au disparut termenii corespunzatori
a caror absenta nu modifica tipul topologic. Forma normala a unui camp de vectori
este polinomiala si cea mai simpla, iar sistemul dinamic corespunzator acesteea este
topologic echivalent cu cel corespunzator campului dat. La anularea cel putin a unuia
20
dintre coeficientii formei normale apare bifurcatia, schimbarile portretului de faza

fiind topologic neechivalente. Din aceasta cauza punctele de bifurcatie se definesc n
functie de anumite ipoteze asupra valorilor proprii ale matricei Jacobi asociate si de
conditiile de degenerescenta care mpiedica anumiti coeficienti sa se anuleze.
Sa scriem sistemul (1.3) pentru = 0 (deci n singularitate, sau mai exact, corespunzator sistemului dinamic cu = 0 al carui camp de vectori are o singularitate n
origine (i.e. originea este punct de echilibru)) sub forma
x = X1 (x) + X2 (x) + ... + Xn (x) + O(|x|n+1 ), pentru |x| 0,
unde
Xr (x) =
X
r
...
m1 =0
sau
Xr =
r
X
m
a(1)
m x , ...,
m1 =0
mn =0
r
X
m1 =0
...
r
X
n
r
X
X
...
r
X
mn =0
(n) m
am
x
(1.5)
m
a(j)
m x ej ,
mn =0 j=1
Pn
T
unde m = (m1 , ..., mn ), mi 0, i = 1, ..., n,
i=1 mi = r, x = (x1 , ..., xn ) ,
m1
m
mn
n
r
r
x = x1 ...xn , [e1 , ..., en ] reprezinta baza naturala a lui R , Xr H , H este
spatiul vectorial real al campurilor de vectori componentele carora sunt polinoame
def
omogene de grad r, X1 (x) = DX(0)x = Ax, iar DX(0) este diferentiala Frechet
a lui X n punctul de echilibru 0. Deocamdata presupunem ca 0 este punct de
echilibru si f (, x) fie nu depinde de parametrul , fie acesta este luat nul, = 0.
Rezultatele obtinute vor fi locale si se vor aplica sistemelor dinamice pentru care f
admite o dezvoltare n serie Taylor n jurul lui 0. In loc de f , n (1.5) aveam, de
fapt X, deoarece n geometria si topologia diferentiala X este notatia uzuala pentru
campurile de vectori.
Definitia 1.18. Expresia LA hr (y) = Dhr (y)Ay Ahr (y) se numeste paranteza Lie
(sau Poisson) a campurilor vectoriale Ay si hr (y).
Paranteza Lie LA : Hr Hr este o aplicatie liniara si valorile ei proprii m,i pot
fi exprimate n functie de valorile proprii i ale lui A = DX(0). De exemplu, cand
i sunt reale si disjuncte, atunci m,i = m i . Evident, L1
a daca si numai
A exist
daca toate valorile sale proprii sunt nenule.
Propozitia 1.1. Dac
a LA este inversabil, atunci prin transformarea x = y + hr (y),
unde hr (y) = L1
A Xr (y), e.d.o.
x = Ax + Xr (x) + O(|x|r+1 )
cu Xr Hr , r 2, devine
y = Ay + O(|y|r+1 ).
Fie 1 , ..., n valorile proprii ale matricei A = DX(0).

IEI
21
Definitia 1.19.Pn-tuplul = (1 , ..., n ) se numeste rezonant de ordin r daca exista

n
ntregii mj , cu j=1 mj = r si ntregii i, unde i=1,...,n astfel ncat
i =
n
X
mj j
j=1
sau, echivalent, m,i = 0.

Prin urmare, n cazul rezonant L1
A este neinversabil.
In cazul nerezonant obtinem hm,i = Xm,i , unde hm,i si Xm,i sunt coordonatele
m i
lui hr si respectiv Xr n baza formata de vectorii proprii ai lui A.
In cazul rezonant efectuam descompunerea Hr = B r G r , unde B r = LA (Hr ),
iar G r este complementul ortogonal al lui B r . Componentele r din G r ale lui Xr
nu se pot ndeparta succesiv asa cum se ntamplase cu componentele din B r ale lui
Xr . Deci prin transformarea x = y + hr (y) nu putem distruge toti termenii lui Xr
ci raman asa-numitii termeni rezonanti r .
Teorema 1.5 (teorema formei normale). [4]. Fiind dat un c
amp vectorial X(x)
pe Rn cu X(0) = 0, exist
a o transformare polinomial
a astfel nc
at, n coordonatele
noi, y, ecuatia diferential
a x = X(x) s
a ia forma
y = Jy +
N
X
wr (y) + O(|y|N +1 ),
(1.6)
r=2
unde J este forma real

a Jordan a matricei A = DX(0) si wr G r , subspatiul comr
plementar n H a lui B r = LA (Hr ).
Definitia 1.20. Membrul drept al expresiei (1.6) se numeste form
a normal
a a lui
X(x).
Formal, hm,i se determina cu ajutorul formulei de mai sus chiar n cazul rezonant,
dar ea furnizeaza numai termenii nerezonanti.
In cazul campurilor vectoriale bidimensionale X : R2 R2 cu x = 0 punct
singular nehiperbolic avem urmatoarele posibilitati:
a) una din valorile proprii reale ale lui DX(0) este nula, iar cealalta este nenula,
i.e. DetDX(0) = 0, T rDX(0) 6= 0;
b) valorile proprii ale lui DX(0) sunt pur imaginare, i.e. DetDX(0) > 0, T rDX(0) =
0;
c) ambele valori proprii ale lui DX(0) sunt nule, dar matricea DX(0) este nenula,
i.e. DetDX(0) = T rDX(0) = 0, DX(0) 6= 0;
d) ambele valori proprii ale lui DX(0) sunt nule si matricea DX(0) este nula,
DX(0) = 0.
Definitia 1.21. [4]. Conditiile de definire ale punctelor de echilibru nehiperbolice
exprimate prin egalitati (inegalitati) cu zero se numesc conditii de degenerescenta
(respectiv conditii de nedegenerescenta

).
22
Echilibrele unui sistem dinamic sunt singularitatile campului de vectori asociat.
Propozitia 1.2 (cazul a)). [4]. Fie X(x) un c

amp vectorial neted care n origine
are o singularitate care satisface conditiile DetDX(0) = 0, T rDX(0) 6= 0. Atunci
forma normal
a real
a a lui X este

X
N

1 0
y1
ak y1 y2k1
(1.7)
+ O |y|N +1 ,
+
y2
0 0
bk y2k
k=2
unde ak , bk R.
Daca b2 6= 0 atunci x = 0 punctul se numeste singularitate sa-nod nedegenerat

a.
Propozitia 1.3 (cazul b)). [4]. Fie X(x) un c

amp vectorial neted care n origine
are o singularitate care satisface conditiile DetDX(0) > 0, T rDX(0) = 0. Atunci
forma normal
a real
a a lui X este

1)

[ 12 (N

X ]

y2
y1
y1
2 k
2
+ O |y|N +1 , (1.8)
+ bk
+
(y1 + y2 ) ak
y1
y2
y2
k=1
unde = (DetDX(0))
1/2
, N 3, [] reprezint
a partea ntreag
a a lui si ak , bk R.
Constantele ak si bk se numesc coeficienti Liapunov. Singularitatea pentru care

a1 =
6 0 se numeste singularitate Hopf nedegenerat
a. Daca ak = 0, k = 1, l 1, al 6= 0,
ea se numeste singularitate Hopf degenerat
a de ordinul l.
Teorema 1.6. [18]. Fie s.e.d.o.
x = f (, x), Rm , x R2 ,
(1.9)
si s
a presupunem c
a valorile proprii ale sistemului liniarizat n jurul punctului de
echilibru 0 are forma () i() si c
a (0) = 0. Atunci forma normal
a complex
a
a lui (1.9)=0 este
w = i0 w + c1 w2 w
+ c2 w 3 w
2 + ... + ck wk+1 w
k + O(|w|2k+3 ),
(1.10)
unde w = y1 + iy2 este noua functie complex

a de stare, coeficientii ck sunt coeficientii
Liapunov complecsi iar lk = <e(ck )/ sunt coeficientii Liapunov reali corespunz
atori.
Teorema 1.7. [18]. Dac
a n = 0 (1.9) se scrie sub forma
(
v = (0)w + F1 (v, w),
w = (0)v + F2 (v, w),
(1.11)
unde F1 , F2 = O(|v, w|2 ), (0) 6= 0, atunci pentru orice n 1 exist

a o functie neted
a
(0) 2
F (v, w) =
(v + w2 ) + O(|v, w|3 ) astfel nc
at
2
n
X
Vi (v 2 + w2 )i+1 + O(|v, w|n+1 ),
< gradF, F >=
i=1
unde F = (F1 , F2 ), iar coeficientii Vi sunt coeficienti Liapunov.

IEI
23
Definitia 1.22. [18]. Punctul de echilibru (0, 0) se numeste punct singular Hopf
degenerat de ordin k (k > 1) pentru (1.9) daca (0) = 0, (0) = 0 6= 0 si <e(c1 ) =
<e(c2 ) = ... = <e(ck1 ) = 0, <e(ck ) 6= 0, unde c1 , ..., ck sunt coeficientii complecsi
din forma normala complexa (1.10) a sistemului (1.9)=0 . Se zice ca originea este
focar slab de ordin k. Cand k = , originea este centru (neliniar).
Propozitia 1.4 (cazul c)). [4]. Fie X(x) un c
amp vectorial neted care n origine are
o singularitate care satisface conditiile DetDX(0) = T rDX(0) = 0, dar X(0) 6= 0.
Atunci forma normal
a a lui X este
X

N

ak y1k
y1
+
+ O |y|N +1 ,
y2
bk y1k
(1.12)

X
N

0
y1
+ O |y|N +1 .
+
k1
k
y2
bk0 y1 y2 + bk1 y1
(1.13)

sau
0
0
1
0
0
0
1
0
k=2
k=2
unde ak , bk , bk0 , bk1 R,
Singularitatea pentru care b2 6= 0 (in cazul (1.12)) sau b20 6= 0, b21 6= 0 (in cazul
(1.13)) se numeste singularitate Bogdanov-Takens nedegenerat
a.
Formele normale n punct descriu comportamentul sistemului dinamic 0 pe carel studiem, n jurul echilibrului x0 = 0, pentru valoarea 0 = 0 a parametrului
0 . Determinarea formei normale n punct (singularitate) este doar primul pas
important n studiul bifurcatiei dinamice, al carui scop este gasirea celei mai simple
desfasurari polinomiale a formei normale n punct topologic echivalenta cu schema
dinamica data sau care o induce pe aceasta, numita desf
asurare miniversal
a. Prin
desfasurare ntelegem o perturbare iar notiunile de inductie si miniversalitate sunt
definite mai jos. Deoarece desfasurarile miniversale contin parametrul si anume
valori mici ale lui, apropiate de valoarea 0 = 0 din punct, nseamna ca ele sunt cele
care definesc tipul bifurcatiei, i.e. al sistemului dinamic singular 0 si al singularitatii
x0 din origine, atat pentru valori din jurul parametrului 0 , cat si al tipului portretului
de faza din jurul echilibrului x0 = 0.
Uneori desfasurarile miniversale sunt numite tot forme normale.
Sa consideram mai ntai cazul unui parametru R. Pentru a distinge cazul cand
forma normala este pentru = 0 (deci n singularitate) sau pentru 6= 0 (i.e. n
jurul singularitatilor), n ultimul caz vom folosi termenul de desfasurare miniversala.
Definitia 1.23. [4]. Desfasurarea particulara de forma
F(, x) = F(0, x) +
i ui
i=1
este desf
asurarea miniversal
a sau forma normal
a (topologic
a), unde u i sunt polinoame
omogene de grad i si anume catastrofe elementare.
24
Sa remarcam ca aceasta desfasurare este a campului de vectori si nu a sistemelor

dinamice. Echivalenta topologica implicata priveste, de asemenea, campurile de vectori si nu sistemele dinamice. Totusi, ea se refera si la sistemele dinamice asociate
datorita unicei determinari a campului de vectori de un sistem dinamic si invers. O
situatie analoaga va avea loc n cele ce urmeaza.
Fie X(, x), Y(, x) doua familii de campuri vectoriale, unde Rm , x
n
R , X, Y : Rm Rn Rn .
Definitia 1.24. [4]. Orice familie locala X(, x) n (0, 0) se numeste desf
asurare
a campului de vectori X(0, x) = X0 (x). Cand X0 (x) are o singularitate n x =
0, X(, x) se numeste desf
asurare a singularit
atii.
Definitia 1.25. [4]. Doua familii locale X si Y se numesc topologic echivalente daca
exista o aplicatie h : N Rm Rn Rn , continua n (0, 0), h(0, 0) = 0, astfel ncat
pentru orice , h () = h(, ) este un homeomorfism care duce portretele de faza
ce corespund familiei X n portretele de faza ce corespund familiei Y topologic
echivalente cu X .
Definitia 1.26. [4]. O familie locala X este indus
a de familia Y : Rl Rn Rn cu
m
l
ajutorul aplicatiei continue : R R , (0) = 0, daca X(, x) = Y((), x).
Definitia 1.27. [4]. O familie locala m-parametrica Y(, x) pe Rn , unde = ()
este noul parametru, se numeste desf
asurare versal
a a campului de vectori X(0, x) =
X0 (x) daca orice alta desfasurare este echivalenta cu una indusa de familia Y(, x).
Definitia 1.28. [4]. O desfasurare versala a campului vectorial X(0, x) = X 0 (x)
se numeste desf
asurare miniversal
a daca dimensiunea spatiului sau parametric este
cea mai mica dintre dimensiunile spatiilor parametrice ale tuturor desfasurarilor lui
X0 (x).
Remarca 1.1. Daca n Definitia 1.26 avem l = m, deci numarul noilor parametri este
egal cu cel al celor vechi, si este homeomorfism, n locul Definitiei 1.25 a schemelor
dinamice se foloseste Definitia 1.10. Corespunzator, jacobianul transformarii nu se
anuleaza n 0, iar desfasurarea miniversala este topologic echivalenta cu campul vectorial dat de X. Aceasta situatie are loc n cazul singularitatilor numite nedegenerate.
In continuare prezentam formele desfasurarilor miniversale pentru cele trei cazuri
prezentate anterior. Acestea sunt
Y(, y) =
y1 (1 + a2 y2 )
+ b2 y22
+ O(|y|3 ),
(bifurcatie sa-nod nedegenerata, [4])
(1.14)
1.2. ELEMENTE DE TEORIA GRUPURILOR
25

y1
+

y2

[ 21 (N 1)]
X
y2
y1
2 k
2
+ O(|y|N +1 ),
+ bk
(y1 + y2 ) ak
+
y1
y2
Y(, y) =
(1.15)
k=1
(bifurcatie Hopf nedegenerata, [4])
Y(, y) =
+
a0k (y12
y22 )k
k=s
1
0
0
1
y1
y2

s1
X
y2
y1
s (y12
y22 )s
i=0
y1
y2
(1.16)
(bifurcatie Hopf degenerata de ordin s, [4])
Y(, y) =
2
0
1
0

y1
y2
a2 y12
1 + b2 y12
+ O(|y|3 ),
(1.17)
( bifurcatie Bogdanov-Takens nedegenerata [4])
1.2
Elemente de teoria grupurilor
Sunt prezentate cele mai importante notiuni de teoria grupurilor: grupuri de transform
ari,
invarianti, comitanti, algebre Lie, orbite ale unui sistem bidimensional de e.d.o., curbe algebrice
invariante, discul lui Poincar
e, cu ajutorul c
arora caracteriz
am dinamica de faz
a si bifurcatia.
1.2.1
Forma tensorial
a a sistemelor de ecuatii diferentiale ordinare
Este prezentat
a forma tensorial
a e sistemelor de ecuatii diferentiale ordinare, precum si c
ateva
cazuri particulare de sisteme scrise form
a tensorial
a studiade n lucrare.
Fiind dat un s.e.d.o

X
pjmi (x1 , ..., xn ) pj (x),
x j =
(j = 1, n; i = 1, s),
(1.18)
mi
unde = {mi }si=1 este o multime de numere ntregi nenegative diferite, iar pjmi sunt
polinoame omogene de gradul mi n raport cu variabilele x1 , ..., xn , atunci, tensorial,
sistemul (1.18) se scrie ca
X j
x j =
(1.19)
aj1 j2 ...j xj1 xj2 ...xj , (j, j1 , j2 , ..., j = 1, n),
26
unde xji sunt functii necunoscute, iar coeficientii ajj1 j2 ...j sunt simetrici n indicii
inferiori, i.e. valoarea lor nu depinde de ordinea indicilor. Daca multimea este
infinita, atunci partea dreapta este formata din serii formale.
Sa consideram o multime finita de astfel de sisteme de forma (1.19), un sistem
diferind de altul doar prin coeficienti. In acest caz multimea de sisteme se scrie
X j
(1.20)
x j =
aj0 j1 ...j ( )xj0 xj1 ...xj , (j, j0 , j1 , ..., j = 1, n; T ),
unde este numarul (eticheta) sistemului, iar T reprezinta multimea numerelor sistemelor.
Mai departe studiem numai s.e.d.o. bidimensionale (n = 2). Cateva exemple de
sisteme de forma (1.20) studiate n lucrare sunt
Exemplul 1.1. Pentru = {1}, m1 = 1, s = 1, deci s.e.d.o. (1.19) este sistemul
liniar
x j = ajk xk , (j, k = 1, 2).
(1.21)
Pentru = {0, 1, 2}, m1 = 0, m2 = 1, m3 = 2, s = 3, deci s.e.d.o. (1.19) este
sistemul patratic (complet)
x j = aj + ajk xk + ajkl xk xl , (j, k, l = 1, 2).
(1.22)
Pentru = {1, 2}, m1 = 1, m2 = 2, , s = 2, deci s.e.d.o. (1.19) este sistemul

patratic fara termeni liberi
x j = ajk xk + ajkl xk xl , (j, k, l = 1, 2).
(1.23)
Pentru = {1, 2, 3}, m1 = 1, m2 = 2, m3 = 3, s = 3, deci s.e.d.o. (1.20) este

sistemul cubic fara termeni liberi
x j = ajk xk + ajkl xk xl + ajklp xk xl xp , (j, k, l, p = 1, 2).
(1.24)
In toate cazurile se subntelege sumarea dupa indicii care se repeta.

Sa notam cu x = (x1 , x2 , ..., xn ) vectorul variabila (dependenta, i.e. functia vectoriala de stare) a sistemului (1.20), cu a coeficientii membrului drept ai sistemului
(1.20), cu E(a) spatiul euclidian al coeficientilor sistemului (1.20), iar cu E(x, a) spatiul euclidian produs cartezian al spatiului E(x) al variabilelor si E(a) al coeficientilor
sistemului (1.19).
1.2.2
Grupuri de transform
ari liniare ale spatiului fazelor
Sunt prezentat
a definitiile si propriet
atile grupului de transform
ari, precum si a unor grupuri de
transform
ari ce vor fi utilizate n lucrare (grupurile Af f (n, R), GL(n, R), T (n, R)).
27
Definitia 1.29. [82]. Spunem ca familia G1 = {T } de functii

y j = f j (x, ), bjj1 j2 ...j = gjj1 j2 ...j (a, ),
(j, j1 , j2 , ..., j = 1, n)
(1.25)
ce depind continuu de un parametru , formeaza un grup G1 uniparametric de transform

ari daca: 1) T T = T , unde T {T }, iar = (, ) este derivabila de un
numar suficient de ori; 2) T0 = I sau T0 = I (existenta unitatii); 3) T1 = T1
(existenta elementului invers); 4) T (T T ) = (T T )T (asociativitatea nmultirii).
Deocamdata transformarile x y, din (1.25) nu sunt legate ntre ele
decat prin propozitiile 1)-4).
Observatia 1.2. Daca acum n (1.25) transformarile f j sunt liniare n x, i.e.
y j = f j (x, )
(1.26)
si formeaza un grup uniparametric, atunci, aplicandu-le sistemului (1.20), obtinem

urmatoarea relatie ntre vechii coeficienti a si noii coeficienti b
bjj1 j2 ...j = gjj1 j2 ...j (a, ),
(j, j1 , j2 , ..., j = 1, n; T ),
(1.27)
relatie ce defineste un grup de transformari liniare ale spatiului coeficientilor E(a) ai

sistemului (1.20). Prin urmare, transformarea a b data de (1.27) depinde atat de
(1.26), cat si de (1.20). In general, nu orice functii gjj1 j2 ...j din (1.25 ) verifica (1.27)
pentru sistemul dat (1.20). Cand acestea au loc, atunci spunem ca grupul G 1 este
admis de sistemul (1.20).
Aceasta proprietate de homomorfie este cea care reduce un anumit tip de studiu
pentru sistemul (1.20) la acela din spatiul coeficientilor.
Grupul (1.27) este homomorf cu grupul (1.26), relatia (1.27) determinand o reprezentare
liniar
a a grupului (1.26) n E(a).
Definitia 1.30. Daca ntr-un grup de transformari numarul de parametri este r,
atunci grupul se numeste grup r-parametric. Aceasta definitie a grupului r-parametric
coincide cu Definitia 1.29, cu deosebirea ca n ea parametrul este un vector r-dimensional.
Observatia 1.3. Fie q matricea n n a unei transformari liniare a spatiului ndimensional X al fazelor vectorilor x si fie y = (y 1 , y 2 , ..., y n ) noul vector functie de
faza. Atunci o transformare liniara poate fi scrisa sub forma
y = qx,
(1.28)
n care am nlocuit pe f cu q deoarece grupul de transformari liniare G1 = {T }, care

este complet determinat de matricea q, se noteaza cu Q = {q}.
Aplicand sistemului (1.20) transformarea (1.28), obtinem sistemul
X j
bj1 j2 ...j ( )xj1 xj2 ...xj , (j, j1 , j2 , ..., j = 1, n; T ).
y j =
(1.29)
28
Observatia 1.4. Daca b sunt coeficientii sistemului (1.29), atunci avem b = b(a, q).
Cele mai importante grupuri de transformari (1.28) ale spatiului fazelor ce apar
n prezenta lucrare [82], sunt:
1) Af f (n, R) (Af f (n, C)) - grupul transform
arilor afine de forma y 1 = x1 +
2
1
2
1
2
2
x + h , y = x + x + h , cu det q 6= 0 ale spatiului n-dimensional al fazelor cu
domeniu real (complex);
2) GL(n, R) (GL(n, C)) - grupul transform
arilor centro-afine (i.e. liniare) de forma
y 1 = x1 + x2 , y 2 = x1 + x2 , cu det q 6= 0 ale spatiului n-dimensional al fazelor
cu domeniu real (complex);
3) T (n, R) (T (n, C)) - grupul translatiilor de forma y 1 = x1 + h1 , y 2 = x2 + h2
ale spatiului n-dimensional al fazelor cu variabile (dependente) reale (complexe).
Observatia 1.5. Intre aceste grupuri avem relatiile GL(n, R) Af f (n, R), T (n, R)
Af f (n, R).
1.2.3
Invariantii si comitantii transform

arilor afine ale unui
s.e.d.o.
Sunt prezentate definitiile invariantiilor si comitantiilor transform

arilor afine ale unui s.e.d.o.
Definitia 1.31. [82]. Polinomul I(a) de coeficientii sistemelor (1.20) se numeste

invariant polinomial al sistemelor (1.20) n raport cu grupul Q, daca exista o functie
(q), care depinde doar de elementele grupului, astfel ncat sa aiba loc identitatea
I(b) = (q)I(a),
(1.30)
pentru orice q Q si a A. Functia (q) se numeste multiplicator. Daca (q)

1, atunci invariantul I(a) se numete invariant absolut, n caz contrar, se numeste
invariant relativ.
Lema 1.1. [94]. Determinantul q (format cu elementele transform
arii q) este
j
2
polinom ireductibil de n variabile ql , (j, l = 1, n).
Teorema 1.8. [94]. Multiplicatorul invariantului polinomial afin este dat de relatia
(q) =
q , unde Z.
Definitia 1.32. Numarul se numeste ponderea invariantului.
Definitia 1.33. [94]. Invariantul polinomial I(a) se numeste reductibil daca se poate
exprima cu ajutorul invariantilor de grad inferior.
Definitia 1.34. [94]. Multimea polinoamelor invariante ireductiblie {I (a),
} ale sistemului (1.20) prin grupul Q se numeste baz
a polinomial
a (functional
a) a
invariantilor sistemului (1.20) relativ la grupul Q, daca orice invariant polinomial
I(a) pentru sistemul (1.20) relativ la grupul Q se scrie n mod unic ca polinom de
invariantii I (a). Aici, este o multime oarecare de numere finite sau transfinite.
29
Definitia 1.35. [94]. Baza polinomiala (functionala) a invariantilor sistemului (1.20)

prin grupul Q se numeste minimal
a daca, prin nlaturarea oricarui invariant nu se
mai obtine o baza polinomiala (functionala).
Definitia 1.36. [82]. Polinomul K(a, x) de coeficientii sistemelor (1.20) si de variabilele necunoscute x1 , x2 , ..., xn se numeste comitant al sistemelor (1.20) n raport
cu grupul Q daca exista o functie (q) astfel ncat
K(b, y) (q)K(a, x)
pentru q Q, a E(a) si x X arbitrare.
Daca (q) 1, comitantul se numeste absolut, n caz contrar el se numeste relativ.
Observatia 1.6. Daca grupul Q din Definitia 1.36 este Q = GL(2, R), Q = Af f (2, R)
sau T (n, R) atunci comitantul se numeste GL comitant, respectiv Af f comitant,
T comitant.
Teorema 1.9. [94]. Coeficientii comitantului sistemelor transformate sunt proportionali cu coeficientii comitantului transformat.
Definitia 1.37. [82]. Doua sisteme de tipul (1.20) cu aceleasi si T se numesc
Q-echivalente daca exista o transformare q Q care duce multimea unuia n cea a
celuilalt, cu pastrarea lui T . Pentru Q = GL putem vorbi respectiv de echivalente
afine.
Teorema 1.10. [94]. Pentru ca dou
a sisteme (1.20) s
a fie Q-echivalente este necesar
ca invariantii absoluti ai lor n raport cu grupul Q s
a coincid
a.
1.2.4
Algebre Lie
Sunt prezentate definitia algebrei Lie, Teorema lui Lie, conditia ca o functie F (x, a) (F (a) )
s
a fie comitantul (invariantul) unui s.e.d.o. bidimensional pentru un grup de transform
ari, precum
si conditia ca un s.e.d.o. bidimensional s
a admit
a un grup de transform
ari generat de operatorul
infinitezimal al lui Lie.
Un spatiu liniar L peste campul R se numeste algebr

a Lie daca pentru oricare
doua elemente u, v L este definita operatia de comutare [u, v] L (unde [u, v] se
numeste comutatorul acestor elemente) care satisface urmatoarele axiome:
1. biliniaritate: daca u, v, w L si , R atunci
[u + v, w] = [u, v] + [v, w], [u, v + w] = [u, v] + [u, w];
2. antisimetrie: daca u, v L atunci
[u, v] = [v, u];
3. identitatea lui Jacobi: daca u, v, w L atunci
[[u, v], w] + [[v, w], u] + [[w, u], v] = 0.
30
Dimensiunea algebrei Lie L este dimensiunea spatiului vectorial L si, n cazul

dimensiunii finite, r, se scrie Lr , iar algebra Lie se numeste finit dimensional
a.
Teorema 1.11 (Lie). [82]. Dac
a functiile f (x, ) si g(a, ) din(1.25), scrise n
form
a vectorial
a, satisfac propriet
atile de grup
f (f (x, ), ) = f (x, + ), g(g(a, ), ) = g(a, + )
(1.31)
si, pentru 0, au dezvoltarea y = x + (x) + o(), b = a + (a) + o(), atunci

ele sunt solutiile problemelor Cauchy pentru e.d.o. (numite ecuatiile Lie)
f = (f ),
g = (g),
f |=0 = x,
g|=0 = a,
(1.32)
unde derivarea se face n raport cu .

Reciproc, pentru fiecare c
amp vectorial neted ((x), (a)) (unde functiile (x) si
(a) sunt continuu diferentiabile), solutia problemei Cauchy (1.32) (solutie care local
exist
a si este unic
a) satisface proprietatea de grup (1.31).
Teorema 1.12. [82]. Functia F (x, a) este comitantul s.e.d.o. (1.20) cu n = 2
pentru grupul (1.25) dac
a si numai dac
a satisface ecuatia
2
X
i
F (x, a)
F (x, a) X X X
kj,i (a)
(x)
= 0,
+
j
x
aj,i
k
j=1 i=1
j1
unde
(1.33)
k=0

f j (x, )
(x) =
,

=0
kj,i (x)

gkj,i (a, )
=

(1.34)
=0
Consecinta 1.1. [82]. Pentru ca functia F (a) s

a fie invariantul s.e.d.o. (1.20) cu
n = 2 n raport cu grupul (1.25) este necesar si suficient ca ea s
a satisfac
a ecuatia
mi
s X
2 X
X
kj,i (a)
j=1 i=1 k=0
F (a)
aj,i
k
= 0.
(1.35)
Sa introducem operatorul diferential scris n coordonate

X=
2
X
j (x)
j=1
unde
D=
mi
2 X
s X
X
j=1 i=1 k=0
+ D,
xj
kj,i (a)
aj,i
k
(1.36)
(1.37)
iar j (x) si kj,i (a) sunt dati de (1.34). Atunci conditia necesara si suficienta de
invarianta (1.33) pentru comitanti si (1.35) pentru invarianti ai grupului (1.25) se
scrie respectiv sub forma
a) XF = 0,
b) DI = 0.
(1.38)
31
Definitia 1.38. Operatorul X (D) se numeste operator infinitezimal al lui Lie (sau,
simplu operator) al grupului de transformari (1.25) ale spatiului E(x, a) (E(a)).
Propozitia 1.5. [82]. S.e.d.o. (1.18) pentru n = 2 admite un grup de transform
ari
2 1
2
1 1
2
a si numai dac
a functia
generat de operatorul X = (x , x ) 1 + (x , x ) 2 dac
x
x
=
1 p1
1
2 p2
(1.39)
este factor integrant al ecuatiei p2 (x1 , x2 )dx1 p1 (x1 , x2 )dx2 = 0.
1.2.5
Orbitele unui sistem bidimensional de ecuatii diferentiale ordinare
Este definit
a Gr -orbita unui punct a pentru un s.e.d.o., sunt prezentate dou
a teoreme referitoare
la dimensiunile GL(2, R)-orbitelor unui s.e.d.o. liniar, respectiv p
atratic, apoi este dat
a o conditie
ca originea unui s.e.d.o. p
atratic s
a fie centru.
Fie s.e.d.o. (1.18) si un grup r-parametric de transformari liniare Gr ale planului

fazelor mpreuna cu reprezentarea lui n spatiul coeficientilor ai acestui sistem. Sa
presupunem ca acest grup este admis de (1.18) si ca fiecare element q G r este dat
de (1.25). Fie a E(a) si sa notam cu a(q) punctul din E(a) ce corespunde sistemului
obtinut din (1.18) cu coeficientii a prin transformarea q Gr [82].
Definitia 1.39. [82]. Multimea O(a) = {a(q); q Gr } se numeste Gr -orbit
a a
punctului a pentru s.e.d.o. (1.18).
Teorema 1.13. [82]. GL(2, R)-orbitele s.e.d.o. (1.21) au dimensiunile 2 pentru
K2 6 0 si 0 pentru K2 0, unde K2 = a21 (x1 )2 + (a11 a22 )x1 x2 + a12 (x2 )2 (i.e.
a21 = a12 = 0, a11 = a22 ).
Semnificatia acestui rezultat pentru dinamica de faza generata de (1.20) este aceea
ca, deoarece varietatile invariante pentru (1.20) sunt comitanti, nseamna ca dimensiunea orbitelor este legata de existenta acelor varietati.
Teorema 1.14. [15]. GL(2, R)-orbitele s.e.d.o. (1.23) au dimensiunile:
4, dac
a K5 (K9 + ) 6= 0,
sau K5 6 0, K9 + 0, K1 6 0, W1 6 0,
sau K5 6 0, K9 + 0, K1 0, K2 6 0, W2 6 0,
sau K5 0, K1 6 0, I4 6= 0;
3, dac
a K5 6 0, K9 + 0, K1 6 0, W1 0,
sau K5 6 0, K9 + 0, K1 0, K2 6 0, W2 = 0,
sau K5 6 0, K9 + 0, K1 0, K2 0, K7 6 0,
sau K5 0, K1 6 0, I4 = 0, K2 6 0;
2, dac
a K5 6 0, K9 + 0, K1 0, K2 0, K7 0,
sau K5 0, K1 6 0, I4 = 0, K2 0,
32
sau K5 0, K1 0, K2 6 0;
0, dac
a K5 0, K1 0, K2 0,
unde = 27I8 I9 18I7 , W1 = K1 (2K11 I1 K5 2K1 K2 ) + K2 K6 , W2 = 3K2 K7
2K3 K5 , iar invariantii I1 , I4 , I7 , I8 , I9 si comitantii K1 , K2 , K5 , K6 , K7 , K9 , K11
au expresiile [94]
pq rs

pq
pq rs

I1 = a
, I4 = ap aq a , I7 = apr aq a , I8 = apr aq as a ,

pq rs
p pq

I9 = a
pr aq as a , K1 = a , K2 = a x , K3 = a a x ,

K5 = ap x x xp pq , K6 = a
a x x , K7 = a a x x , K9 = ap aq a x ,
q
K11 = ap a
x x x pq .
Teorema 1.15. [94]. Originea, punctul de echilibru al sistemului (1.23), este un

centru dac
a si numai dac
a
I2 < 0, I1 = I6 = 0
(1.40)
si este ndeplinit
a cel putin una din urm
atoarele conditii
(i) I3 = 0; (ii) I13 = 0; (iii) 5I3 2I4 = 13I3 10I5 = 0,
unde
(1.41)
pq

pq

I1 = a
, I2 = a a , I3 = ap aq a , I4 = ap aq a ,
pq rs

pq

pq

I5 = a
p aq a , I6 = ap a aq a , I13 = ap aqr as a a .
Acesta este un prim rezultat de dinamica neliniara exprimat explicit cu ajutorul

invariantilor din spatiul coeficientilor.
1.2.6
Curbe algebrice invariante
Sunt introduse notiunile de curb

a integral
a, curb
a invariant
a algebric
a, dreapt
a invariant
a.
Fie s.e.d.o.
x = p(x, y),
y = q(x, y),
(1.42)
unde p(x, y) si q(x, y) sunt polinoame de grad n. S.e.d.o. (1.42) este echivalent cu
ecuatia diferentiala (e.d.) q(x, y)dx p(x, y)dy = 0.
Sa introducem operatorul X asociat sistemului (1.42) ca fiind campul vectorial
polinomial de forma
X =p
+q .
(1.43)
x
y
Fie curba C definita de ecuatia (x, y) = 0, care poate fi alcatuita din mai multe
ramuri [83]. Curba C va fi alcatuita din traiectorii ale sistemului (1.42) daca si numai
daca
X = p(x, y)
(x, y)
(x, y)
+ q(x, y)
x
y
(1.44)
33
Definitia 1.40. [83]. Curba (x, y) = 0 se numeste curb

a integral
a a sistemului
(1.42), daca ea consta din traiectorii ale sistemului (1.42).
Definitia 1.41. [83]. Curba (x, y) = 0 se numeste curb
a invariant
a algebric
a (curb
a
integral
a algebric
a, integral
a particular
a algebric
a) a sistemului (1.42), daca exista un
polinom K(x, y), numit cofactorul curbei, astfel ncat
(x, y)
(x, y)
p(x, y) +
q(x, y) (x, y)K(x, y).
x
y
(1.45)
Observatia 1.7. In cazul general (x, y), K(x, y) C[x, y], unde C[x, y] este inelul
polinoamelor n variabilele x si y cu coeficienti complecsi. Daca n = max{deg p, deg q},
atunci cofactorul curbei are gradul n 1.
Observatia 1.8. [69]. Cum n fiecare punct nesingular al curbei invariante algebrice
(x, y), gradientul (/x, /y) este ortogonal pe campul vectorial X = (p, q),
rezulta ca X este tangent la curba (x, y) = 0 n aceste puncte. Deci curba (x, y) = 0
este formata din traiectorii ale campului vectorial X . Aceasta justifica n umele de
invarianta dat curbei (x, y) = 0 care satisface (1.45), anume ca ea este invarianta la
dinamica definita de X .
Observatia 1.9. [83]. Vom cauta curbe invariante algebrice sub forma de polinom
m1
m
P
P
ij xi y j = 0, unde
cij xi y j = 0 avand cofactorul K(x, y) =
(x, y) =
i+j=0
i+j=0
coeficientii cij si ij sunt reali sau complecsi.
Definitia 1.42. Daca (x, y) = 0 este de forma (x, y) = x + y + = 0, atunci

curba algebrica invariana se numeste dreapt
a invariant
a.
1.2.7
Curbe integrale la infinit. Discul lui Poincar

e
Este prezentat
a metoda de transformare a unui s.e.d.o. pentru a se g
asi punctele de echilibru de
la infinit.
Studiul unui s.e.d.o. nu poate fi considerat complet daca nu se studiaza comportamentul traiectoriilor ce tind la infinit [1]. Pentru sistemele diferentiale polinomiale
comportamentul acestor traiectorii poate fi reprezentat grafic pe discul lui Poincare.
Pentru aceasta se considera un s.e.d.o. si o sfera de raza unu, tangenta la plan n
origine.
Mai precis, sa consideram planul fazelor sistemului (1.19) si o sfera de raza unu,
tangenta la plan n origine. Fiecarui punct M (x, y) al planului i corespund pe sfera
doua puncte M 0 si M 00 situate pe dreapta ce trece prin punctul M si centrul sferei.
Punctele situate pe ecuatorul sferei corespund punctelor de la infinit ale planului.
Curbele integrale din plan se transforma n curbe corespunzatoare pe sfera, punctele
singulare pastrandu-si tipul. Pe sfera vor aparea puncte singulare noi situate pe ecuator, ce vor corespunde punctelor singulare de la infinit, mai departe numite puncte
singulare infinite ale sistemului.
34
Proiectand ortogonal semisfera de jos pe plan, obtinem un disc ce se numeste

f
discul lui Poincar
e. Oricarui punct M al planului i corespunde un singur punct M
pe disc si oricarei traiectorii a sistemului diferential i corespunde o curba pe disc.
In plus, discul lui Poincare contine si punctele singulare infinite, permitand astfel
reprezentarea comportamentului traiectoriilor ce pleaca spre infinit.
Pentru a studia punctele singulare infinite ale sistemului (1.19) consideram planul
(x, y) ca fiind planul Z = 1 n spatiul R3 cu coordonatele X, Y, Z [93]. Campurile
vectoriale polinomiale plane U, V obtinute pentru X = 1 (cu coordonatele locale
(u, z)) si, pentru Y = 1 (cu coordonatele locale (v, z)), respectiv prin schimbarea de
coordonate x = 1/z, y = u/z si, respectiv x = v/z, y = 1/z, ajuta la deteminarea
punctelor singulare infinite. Prima transformare permite studierea punctelor singulare
infinite ale sistemului cu exceptia punctelor situate la ,,capetele axei Oy, iar a doua,
exceptand ,,capetele axei Ox [1]. Campurile vectoriale U si V sunt de forma [93]
U:
u
z
= C(1, u, z),
= zP (1, u, z),
si
V :
v
z
= C(v, 1, z),
= zQ(v, 1, z),
(1.46)
unde P (X, Y, Z) = Z n p(X/Z, Y /Z), Q(X, Y, Z) = Z n q(X/Z, Y /Z), C(X, Y, Z) =

Y P (X, Y, Z) XQ(X, Y, Z).
Punctele de la infinit sunt situate pe dreapta z = 0. Astfel, punctele singulare Ni (ui , 0) ale sistemului U corespund punctelor singulare infinite Mi (1, ui , 0), iar
punctele singulare Nj (vj , 0) ale sistemului V corespund punctelor singulare infinite
Mj (vj , 1, 0).
1.2.8
Cei mai importanti GL-comitanti (T -comitanti) asociati

dreptelor invariante
Sunt prezentati cei mai importanti GL-comitanti (T -comitanti) asociati dreptelor invariante,
precum si unele propriet
ati ale lor.
Sa consideram acum familia tuturor s.e.d.o. patratice de forma

x
y
= p0 (x, y) + p1 (x, y) + p2 (x, y) = p(x, y),

= q0 (x, y) + q1 (x, y) + q2 (x, y) = q(x, y),
(1.47)
unde p0 (x, y) = a00 , q0 (x, y) = b00 , p1 (x, y) = a10 x + a01 y, q1 (x, y) = b10 x + b01 y,
p2 (x, y) = a20 x2 + 2a11 xy + a02 y 2 , q2 (x, y) = b20 x2 + 2b11 xy + b02 y 2 , si sa notam cu
QS multimea tuturor acestor s.e.d.o.
Este cunoscut faptul ca pe multimea QS actioneaza grupul transformarilor afine
Af f (2, R) [93]. Pentru fiecare subgrup G Af f (2, R) exista o actiune a grupului
G indusa pe QS. Vom identifica multimea QS cu o submultime a lui R 12 printr-o
aplicatie QS R12 care asociaza fiecarui sistem (1.47) 12-tuplul a = (a, b, ..., n),
unde am notat cu a, b coeficientii termenilor liberi, cu c, d, e, f coeficientii termenilor
liniari si cu g, h, k, l, m, n coeficientii termenilor patratici.
35
Sa introducem polinoamele
Ci (a, x, y) = ypi (a, x, y) xqi (a, x, y), i = 0, 1, 2;
Di (a, x, y) =
pi (a, x, y) +
qi (a, x, y), i = 1, 2.
x
y
Observatia 1.10. Polinoamele
C0 (a, x, y), C1 (a, x, y), C2 (a, x, y), D1 (a, x, y), D2 (a, x, y)
sunt GL-comitanti pentru sistemele de tip (1.47) [94], [106].
Definitia 1.43. [52], [76]. Fie f, g R[a, x, y], unde R[a, x, y] este inelul polinoamelor
n x si y, de coeficienti reali a, si sa introducem notatia

n
X
kg
kf
k
h
(k)
.
(1.48)
(1)
(f, g) =
h
xkh y h xh y kh
h=0
Atunci (f, g)(k) R[a, x, y] se numeste transvectantul de ordin k al lui (f, g).
Teorema 1.16. [106]. Orice GL-comitant al sistemului (1.47) poate fi construit cu
C0 , C1 , C2 , D1 , D2 cu ajutorul operatiilor: +, ., , si aplic
and operatorul diferential
(f, g)(k) .
Notatia 1.1. [91]. Fie polinomul , = P + Q R[a, X, Y, Z, , ], unde
P
= Z 2 p(X/Z, Y /Z), Q = Z 2 q(X/Z, Y /Z), p, q R[a, x, y] si
max(deg(x,y) p, deg(x,y) q) = 2. Atunci
, = c11 (, )X 2 + 2c12 (, )XY + c22 (, )Y 2 + 2c13 (, )XZ+
+2c23 (, )Y Z + c33 (, )Z 2 ,
(a, , ) = det kcij (, )ki,j{1,2,3} , D(a, x, y) = 4(a, y, x),

H(a, x, y) = 4 detkcij (a, y, x)ki,j{1,2}
Lema 1.2. [91]. Fie m 3 directii distincte n planul afin, unde prin directie
ntelegem un punct [v : u] P1 (C)O conditie necesar
a ca, pentru fiecare din
aceste directii, s
a existe o dreapt
a invariant
a cu aceeasi directie, este ca polinoamele
C2 (a, x, y) si D(a, x, y) s
a aib
a m factori comuni distincti peste C.
Fie urmatorii T -comitanti [91]:
B3 (a, x, y) = (C2 , D)(1) = Jacob(C2 , D),
B2 (a, x, y) = (B3 , B3 )(2) 6B3 (C2 , D)(3) ,
B1 (a) = Resx (C2 , D)/y 9 = 29 38 (B2 , B3 )(4) ,

unde Jacob indica matricea iacobiana.
36
Lema 1.3. [93]. Pentru existenta n planul afin a unei drepte invariante ntr-o
directie (respectiv 2,3 directii distincte) este necesar ca B 1 = 0 (respectiv B2 =
0, B3 = 0).
Sa aplicam acum polinoamelor p(a, x, y) si q(a, x, y) translatia x = x 0 +x0 , y = y 0 +
y0 . Astfel obtinem pe(e
a(a, x0 , y0 ), x0 , y 0 ) = p(a, x0 + x0 , y 0 + y0 ), qe(e
a(a, x0 , y0 ), x0 , y 0 ) =
0
0
q(a, x + x0 , y + y0 ). Sa construim urmatoarele polinoame
i (a, x0 , y0 ) Resx0 (Ci (e
a(a, x0 , y0 ), x0 , y 0 ), C0 (e
a(a, x0 , y0 ), x0 , y 0 )) /(y 0 )i+1 ,
i (a, x0 , y0 ) R[a, x0 , y0 ], (i = 1, 2),
Ei (a, x, y) = i (a, x0 , y0 )|x)0=x,y)0=y R[a, x, y], (i = 1, 2)
(1.49)
si sa notam H(a, x, y) = gcd (E1 (a, x, y), E2 (a, x, y)) R[a, x, y], unde Res reprezinta
rezolventa unui polinom, iar gcd reprezinta cel mai mare divizor comun a doua polinoame.
Observatia 1.11. Polinoamele E1 (a, x, y) si E2 (a, x, y) sunt comitanti afini ai sistemelor (1.47) si sunt polinoame omogene n coeficientii a00 , ..., b02 si neomogene n
x, y, iar dega E1 = 3, deg(x,y) E1 = 5, dega E2 = 4, deg(x,y) E2 = 6.
Importanta pentru dinamica generata de (1.47) a acestor polinoame este data de
urmatoarea lema, mult folosita n prezenta lucrare.
Lema 1.4. [93]. Dreapta L(x, y) ux + vy + w = 0, u, v, w C, (u, v) 6= (0, 0) este

dreapt
a invariant
a pentru un sistem p
atratic (1.47) dac
a si numai dac
a polinomul
L(x, y) este factor comun al polinoamelor E1 (a, x, y) si E2 (a, x, y) peste C, i.e.
fi (x, y), (i = 1, 2),
Ei (a, x, y) = (ux + vy + w)W
(1.50)
fi (x, y) C[x, y] (inelul polinoamelor cu coeficienti complecsi).

unde W
Sa consideram acum urmatorii GL-comitanti [93], [92]:
M (a, x, y) = 2Hess(C2 (a, x, y)) = (C2 (a, x, y), C2 (a, x, y))(2) ,
K(a, x, y) = Jacob(p2 (a, x, y), q2 (a, x, y)) = (p2 (a, x, y), q2 (a, x, y))
0 (a) = Discrim(K(a, x, y))/16, (a) = Discrim(C2 (a, x, y)),
(1)
N (a, x, y) = K(a, x, y) + H(a, x, y),

(a) = Discrim(N (a, x, y)) = (N (a, x, y), N (a, x, y))
(1.51)
,
(1.52)
(1.53)
(1.54)
(2)
(1.55)
unde Hess desemneaza hessiana iar Discrim desemneaza discriminantul.

Importanta pentru caracterizarea dinamicii generate de (1.47) a acestor polinoame
rezulta din urmatoarele trei leme:
Lema 1.5. [93]. Fie un sistem de tipul (1.47) S QS si fie a R12 . Punctele
comune ale polinoamelor P = 0 si Q = 0 pe dreapta Z = 0 sunt date de factorii
comuni liniari peste C ai polinoamelor p2 (x, y) si q2 (x, y) din S. Mai mult,
a 0 (a) 6= 0,
0 dac
1 dac
a 0 (a) = 0, K(a, x, y) 6= 0,
deggcd(p2 (x, y), q2 (x, y)) =
2 dac
a K(a, x, y) = 0,
37
unde prin deggcd am notat gradul celui mai mare divizor comun a dou
a polinoame.
Lema 1.6. [93]. O conditie necesar
a pentru existenta unei perechi (respectiv dou
a
perechi) de drepte invariante paralele ale unui sistem (1.47), corespunz
ator unui a
R12 este (a) = 0 (respectiv N (a, x, y) = 0).
Lema 1.7. [93]. Coordonatele singularit
atilor infinite sunt determinate de factorii
liniari n C[x, y] ai polinomului C2 = yp2 (x, y) xq2 (x, y) 6= 0 iar tipurile acestor
puncte sunt date de urm
atoarele conditii:
3
1
2
1
reale
real
a si 2 complexe
reale(1simpl
a si 1 dubl
a)
real
a (tripl
a)
> 0,
< 0,
= 0, M 6= 0,
= M = 0.
In [7] este considerat operatorul diferential L = xL2 yL1 , unde
+ a10
+ a01
+ 2b00
+ b10
+ b01
;
a10
a20
2
a11
b10
b20
2
b11
+ a01
+ a10
+ 2b00
+ b01
+ b10
.
L2 = 2a00
a01
a02
2
a11
b01
b02
2
b11
L1 = 2a00
Cu ajutorul acestui operator se construiesc urmatoarele polinoame:

i (a, x, y) =
1 (i)
L (0 ), i = 1, .., 4, unde L(i) (0 ) = L(L(i1) (0 )).
i!
(1.56)
Aceste polinoame sunt, de fapt, GL(2, R)-comitanti pentru sistemul (1.47). Importanta pentru gasirea numarului singularitatilor de la infinit ale lui (1.47) si a multiplicitatii echilibrului din origine a spatiului fazelor este scoasa n evidenta de urmatoarele
doua leme.
Lema 1.8. [93].
Pentru un sistem p
atratic de forma (1.47), sistemul
P (X, Y, Z) = Q(X, Y, Z) = 0 are m (1 m 4) solutii [Xi : Yi : Zi ] cu Zi =
0 (i = 1, ..., m) (considerate cu multiplicit
ati) dac
a si numai dac
a pentru orice i
{0, 1, ..., m 1} avem i (a, x, y) = 0 n R[a, x, y] si m (a, x, y) 6= 0.
Lema 1.9. [7], [93]. Punctul M0 (0, 0) este punct singular de multiplicitate k (1
k 4) pentru un sistem p
atratic de forma (1.47), dac
a si numai dac
a pentru orice
i {0, 1, ..., k 1} avem 4i (a, x, y) = 0 n R[a, x, y] si 4k (a, x, y) 6= 0.
38
Capitolul 2
Modele matematice din

biologie
In acest capitol facem o scurt
a prezentare a c
atorva modele matematice din biologie. Astfel
formul
am modele care descriu dinamica uneia sau a dou
a populatii (Sectiunile 2.1 si 2.2), modele
din enzimologie (Sectiunea 2.3) si modele din fiziologie (Sectiunea 2.4). Desi n dinamica biologic
a
exist
a multe alte directii de cercetare, ne limit
am la c
ateva, care sunt direct legate de studiul nostru.
In acest sens, un mare capitol, cel referitor la studiul cancerului, nu va fi prezentat (cit
am ns
a, [98]).
2.1
Modele care descriu dinamica unei singure populatii
Prezent
am patru exemple ce descriu dinamica unei populatii.
Modelul exponential (Malthus). Cel mai simplu model de crestere a unei populatii
este modelul exponential. Unul dintre primii cercetatori n dinamica populatiei a fost
Thomas Malthus (1766-1834), de numele caruia este legat acest model. Ideea lui,
care a dainuit peste 150 de ani, a fost ca rata de crestere este direct proportinala
cu populatia nsasi. Pentru a forma acest model tinem seama de faptul ca populatia
creste deoarece oamenii (indivizii) au copii. Cu cat sunt mai multi oameni (indivizi),
cu atat se nasc mai multi copii. Aceasta nseamna ca numarul de copii este constant n
raport cu numarul de oameni (indivizi) prezenti n populatie. Astfel, rata de crestere
a populatiei este direct proportionala cu numarul indivizilor populatiei. Trebuie sa
tinem cont ca exista si o rata de mortalitate a populatiei. In aceste conditii rata
de crestere a unei populatii (r) reprezinta diferenta dintre rata natalitatii (b) si rata
mortalitatii (d), i.e. r = b d > 0. In acest caz cresterea este nelimitata. Acest model
este descris de urmatoarea problema Cauchy
x = rx,
x(0) = x0 ,
39
(2.1)
40
CAPITOLUL 2. MODELE MATEMATICE DIN BIOLOGIE
unde x reprezinta numarul de indivizi la un moment dat, r- rata de crestere, iar x 0 numarul initial de indivizi. Problema (2.1) poate fi scrisa, echivalent, ca
x = (b d)x,
x(0) = x0 .
(2.2)
Pentru unele organisme, pentru care densitatea populatiei este mica, gasirea unui
partener potrivit este problematica. Atunci, o ecuatie mai realista pentru cresterea
populatiei este [113]
x = rx2 ,
r > 0,
x(0) = x0 .
(2.3)
Observatia 2.1. Modelul (2.3) nu este exponential, desi ca forma matematica pare
apropiat de (2.2).
Modelul logistic (Verhulst). In modelele (2.2) si (2.3) populatia crestea nelimitat. In realitate, nsa, cresterea populatiei trebuie sa aibe o limita superioara. De
aceea, n 1836, Pierre Verhulst [73] a propus urmatorul model mult mai realist
x = rx (1 x/K) ,
x(0) = x0 ,
(2.4)
unde x este numarul de indivizi ai populatiei, r si K sunt constante pozitive, si anume

K reprezinta un plafon biologic (o capacitate (de hrana si de alte conditii necesare
vietii) a mediului n care traieste acea populatie), numit capacitate portant
a. Pentru
acest model rata de crestere r(1 x/K) depinde de x, iar x este functia logistica. De
aceea acest model este cunoscut si sub numele de model de crestere logistic
a a unei
populatii.
Ca variante ale acestui model gasim [113]
si
x = rx2 (1 x/K) ,

x = rx 1 x2 /K ,
x(0) = x0 ,
r, K > 0
(2.5)
x(0) = x0 ,
r, K > 0.
(2.6)
Dinamica unei populatii care este recoltat

a. Exista situatii n care anumite
specii sunt recoltate. De exemplu, o planta, a carei dinamica este guvernata de o lege
logistica, este mancata de cornute. Daca adaugam un termen de recoltare la ecuatia
diferentiala logistica, obtinem [114]
x = x(a bx) h(x),
(2.7)
x = rx (1 x/K) Ex,
(2.8)
unde a si b sunt parametri pozitivi, iar h(x) reprezinta rata de recoltare a plantelor.
De cele mai multe ori, rata de recolatre este modelata de o functie de forma [114]
h(x) = qsx/(x + 0.05d), unde q reprezinta cantitatea maxima de vegetatie mancata
de o cornuta pe zi, d reprezinta cantitatea de plante necesara unui animal pentru a fi
95% satul, iar s numarul cornutelor.
Alt model ce descrie dinamica unei populatii recoltate este cel propus n [73]
POPULAT
2.2. MODELE CARE DESCRIU DINAMICA A DOUA
II
41
unde r, K si E sunt constante pozitive, Ex reprezinta productia recoltata pe unitatea

de timp, iar E este o marime a efortului depus.
O problema majora n Canada o reprezinta viermele de molid care desprinde
rasina de brad ntr-un mod salbatic [73]. Ludwig si colaboratorii sai [71] considera ca
dinamica populatiei de viermi este guvernata de ecuatia
x = rx (1 x/K) P (x),
(2.9)
unde r reprezinta rata de nastere a viermilor, iar K este capacitatea portanta, care
depinde de densitatea frunzisului din pomi. Termenul P (x) este reprezentat de
pradatori, n general de catre pasari. In [71], P (x) se alege de forma bx2 /(a2 + x2 ),
unde a si b sunt constante pozitive, astfel ca dinamica populatiei de viermi este guvernata de ecuatia
x = rx (1 x/K) bx2 /(a2 + x2 ).
(2.10)
Dupa o reparametrizare si o rescalare a timpului de forma u = x/a, r = ar/b, q =

K/a, = bt/a, ecuatia (2.10) devine [73]
u = ru (1 u/q) u2 /(1 + u2 ).
(2.11)
Un model alternativ pentru dinamica viermelui de molid este [113]

x = rx qx2 ax2 ecx ,
r, q, a, c > 0.
(2.12)
Modelul lui Gompertz a fost propus de Gompertz n 1825 pentru a reprezenta

datele de actuariat. El este, nsa, folosit cu bune rezultate si pentru modelarea cresterii
unor organisme, n special vertebrate. Acest model este problema Cauchy x(0) = x 0
pentru ecuatia
x = rx ln(K/x),
r > 0,
(2.13)
unde x reprezinta numarul de indivizi ai populatiei, r - rata de crestere, iar K > 0 capacitatea portanta. Pentru x = 0 campul de vectori ce defineste (2.13), i.e. functia
din membrul drept al lui (2.13), nu este definita, dar poate fi prelungita pana la o
functie contiuna pe x [0, ).
2.2
Modele care descriu dinamica a dou

a populatii
Descriem 13 modele (cu variante ale lor) care descriu dinamica a dou
a populatii: cazul general,
modele de tip Lotka-Volterra, modelul lui Gauss, alte c
ateva modele de dinamic
a a dou
a populatii
de tip prad
a-r
apitor.
42
2.2.1
Cazul general
Intre doua populatii se pot stabili urmatoarele relatii: de competitie, de simbioza

(sau mutualism) si interactiuni de tip prada-rapitor. Notand cu x si y numarul indiviziilor celor doua specii, atunci dinamica celor doua populatii este guvernata de
urmatorul sistem [58]

x = M (x, y)x,
(2.14)
y = N (x, y)y,
unde ratele de crestere M si N ale ambelor specii sunt functii de cele doua variabile.
In functie de relatiile dintre cele doua specii, M si N satisfac anumite conditii.
Relatii de competitie. Cum cele doua populatii concureaza pentru aceleasi resurse,
daca numarul de indivizi al fiecarei specii creste atunci rata de crestere a celeilalte
scade. Deci este necesar ca M/y < 0 si N/x < 0. Cand numarul de indivizi
al uneia dintre populatii este foarte mare, ambele populatii vor descreste, deci exista K > 0 astfel ncat M (x, y) < 0 si N (x, y) < 0 daca x K sau y K. In
absenta uneia dintre specii, cealalta specie are o rata de crestere pozitiva pana la
un anumit prag, apoi rata va descreste. Astfel, exista constantele K1 , K2 > 0 astfel ncat M (x, 0) > 0 pentru x < K1 si M (x, 0) < 0 pentru x > K1 , iar N (0, y) >
0 pentru y < K2 si N (0, y) < 0 pentru y > K2 .
Relatii de simbioz
a (sau mutualism). In acest caz cresterea oricareia dintre populatii
duce la cresterea ratei celeilalte, i.e. M/y > 0 si N/x > 0. Presupunand ca
hrana este limitata, rezulta ca exista constantele K1 , K2 > 0 astfel ncat M (x, y) < 0
daca x > K1 si N (x, y) < 0 daca y > K2 . Daca numarul ambelor populatii este foarte
mic, atunci ambele populatii vor creste, deci M (0, 0) > 0 si N (0, 0) > 0.
Relatie prad
a-r
apitor. Apar urmatoarele conditii: daca nu este destula prada
x, atunci numarul rapitorilor y descreste. De asemenea, dupa un anumit numar
populatia prada trebuie sa descreasca. Deci, exista constantele K 1 , K2 > 0 astfel ncat
N (x, y) < 0 daca x < K2 si M (x, y) < 0 daca x > K1 . O crestere a pradei implica
o crestere a rapitorilor si o crestere a rapitorilor duce la o descrestere a pradei, deci
N/x > 0 si M/y < 0. In absenta rapitorilor, o mica parte a populatiei prada va
creste, deci M (0, 0) > 0.
Modelul prada-rapitor este o generalizare a modelului Lotka-Volterra, sub forma
sa cea mai generala fiind formulat de Kolmogorov [63]. Acest model a fost mult
studiat, e.g. n [84], [72].
2.2.2
Modele de tip Lotka-Volterra
Un sistem patratic este de tip Lotka-Volterra daca printr-o transformare afina

sistemul poate fi adus la forma [104]

x = x(a0 + a1 x + a2 y),
(2.15)
y = y(b0 + b1 x + b2 y).
Parametrii a0 si b0 reprezinta coeficientii de crestere a numarului indivizilor din specia
respectiva n absenta altor interactiuni. Parametrii a1 si b2 masoara efectul populatiei
unei specii asupra ratei de crestere a numarului indivizilor din acea specie. Daca
POPULAT
II
43
a1 > 0 (b2 > 0), atunci ntre indivizii speciei exista cooperare, iar daca a1 < 0 (b2 < 0)
atunci ntre indivizii aceleiasi speciei exista competitie. Parametrii a 2 si b1 masoara
efectul fiecarei specii asupra ratei de crestere a celeilalte specii. Ei se numesc constante
de interactiune. Pentru cazul interactiunii dintre cele doua specii, cand a 2 b1 6= 0, sunt
posibile patru situatii: cooperare (simbioza, mutualism) (a2 > 0, b1 > 0); competitie
(a2 < 0, b1 < 0); prada-rapitor (daca a2 < 0, b1 > 0 atunci specia y este pradatorul
si specia x este prada, iar daca a2 > 0, b1 < 0 atunci specia x este pradatorul si
specia y este prada).
2.2.3
Modelul lui Gauss
Ecuatiile care descriu dinamica a doua populatii si au la baza modelul propus de

Gauss se obtin din ecuatia logistica prin adaugarea unui termen suplimentar liniar
care exprima actiunea celei de a doua populatii [47]. De obicei se foloseste o ecuatie
de forma x = x(a bx + cy), unde a si b, fiind caracteristicile modelului logistic, sunt
pozitive, iar c modeleaza actiunea celeilalte populatii. Astfel, c este pozitiv (negativ)
daca aceasta actiune este benefica (malefica) pentru prima populatie. Parametrii a
si b din modelul lui Gauss pot avea urmatoarele valori, corespunzatoare modelului
logistic, a = r, b = r/K, iar c = rp/K [47].
Forma generala a unui astfel de model este o problema Cauchy pentru s.e.d.o.

x = x(a1 b1 x + c1 y),
(2.16)
y = y(a2 b2 y + c2 x).
Se observa ca sistemul (2.16) este de tip Lotka-Volterra. Adaptand notatiile la modelul
logistic, modelul lui Gauss are forma

x = r1 x(1 x/K1 + p12 y/K1 ),
(2.17)
y = r2 y(1 y/K2 + p21 x/K2 ),
unde p12 , p21 sunt parametri care descriu tipul relatiei ce se stabileste ntre doua
populatii, si anume: pentru cazul competitiei p12 si p21 sunt negative, pentru simbioza
p12 si p21 sunt pozitive, pentru interactiuni de tip prada-rapitor p12 este negativ si
p21 este pozitiv, unde x reprezinta populatia prada iar y populatia rapitoare) [47].
Dupa o reparametrizare si o rescalare a timpului si a functiilor necunoscute u 1 =
x/K1 , u2 = y/K2 , = r1 t, = r2 /r1 , q12 = p12 K2 /K1 , q21 = p21 K1 /K2 , sistemul
(2.17) se reduce la un sistem cu trei parametri de forma [73]

u1 = u1 (1 u1 + q12 u2 ),
(2.18)
y
= u2 (1 u2 + q21 u1 ).
In cazul populatiilor aflate n relatie de competitie, n literatura de specialitate,
sistemul (2.16) apare n mai multe forme particulare studiate sau propuse ca aplicatii,
e.g.

x = x(a bx ry),
(2.19)
y = y(a by sx),
44
cu a > 0, s r > b > 0 [82],
cu a, b > 0 [58],
x = x(a x ay),
y = y(b y bx),
(2.20)
x
y
= x(1 x ay),
= y(1 y ax),
(2.21)
cu a > 0 [101].
2.2.4
Alte modele matematice de dinamic

a de tip prad
a-r
apitor
a dou
a populatii
Exista numeroase alte modele de dinamica a doua populatii aflate in relatii de tip
prada-rapitor. Ne vom opri numai asupra catorva.
Modelul clasic Lotka-Volterra este cel mai cunoscut astfel de model. El a fost
descoperit de Lotka [70] si de Volterra [103], este foarte mult studiat si sta la baza
multor altor modele. Modelul Lotka-Volterra descrie dinamica populatiilor care se
dezvolta n medii cu capacitate practic nelimitata, K = . Forma lor cea mai
cunoscuta este

x = ax bxy,
(2.22)
y = cy + dxy,
unde a, b, c, d > 0. Presupunand ca efectele se nsumeaza, acest model poate fi interpretat n felul urmator: prada x creste exponetial datorita termenului ax; rapitorul
consuma o cantitate de prada bxy n acelasi timp asigurand o cantitate pentru
propria sa dezvoltare dxy; rapitorul are o lege de mortalitate exponentiala data de
termenul cy [47]. Dupa o schimbare de coordonate si de parametri si o rescalare a
timpului, u = dx/c, v = by/a, = at, = d/a, [73], (2.22) devine

u = (1 v)u,
(2.23)
v = (u 1)v,
cu > 0. In sistemele dinamice corespunzatoare modelului Lotka-Volterra punctul de
echilibru (1,1) este un centru. Corespunzator, cele doua specii au miscari tranziente
continue, armonice n jurul unei valori de echilibru care nu poate fi atinsa niciodata.
Aceste sisteme nu sunt structural stabile, ceea ce reprezinta un neajuns major din
punct de vedere practic, aplicativ.
Modelul lui Samuelson. In 1967 Samuelson a completat modelul lui Voltera introducand termeni care reflecta relatii de competitie sau de cooperare ntre membrii
aceleiasi specii. Astfel, modelul propus de Samuelson [99] este

x = x(a by + x),
(2.24)
y = y(c + dx + y),
POPULAT
II
45
unde x2 reflecta competitia (cooperarea) interna a membrilor populatiei x pentru

< 0 ( > 0), iar y 2 reflecta competitia (cooperarea) interna a membrilor populatiei
y pentru < 0 ( > 0), iar a, b, c, d > 0.
Modelul lui Gause.
Gause [51] sub forma
O generalizare a modelului Lotka-Volterra a fost propusa de

x = xr(x) yp(x),
y = y[b + q(x)],
(2.25)
unde r(x) este rata de crestere a populatiei x, p(x) reprezinta influenta pradatorilor
care afecteaza nefavorabil populatia prada, iar q(x) reprezinta influenta pradei care
afecteaza favorabil populatia pradatoare. Astfel, chiar n absenta pradatorilor, populatia
prada nu poate creste cu o rata constanta ca n cazul modelului Lotka-Volterra, ci cu
r(x). De asemenea, efectul pradei n lupta cu populatia pradatoare nu este cxy ca n
cazul modelului Lotka-Volterra, ci yp(x).
Modelul lui Kolmogorov reprezinta o alta generalizare a modelului Lotka-Volterra
[85] si are forma

x = xr(x) yp(x),
(2.26)
y = yq(x).
Pentru acest model exista mai multe ipoteze:

- pradatorii nu interactioneaza ntre ei, i.e. coeficientul de proliferare a pradatorilor
q si cantitatea de prada p consumata de un pradator pe unitatea de timp sunt independente de y;
- cresterea prazii n prezenta pradatorilor este egala cu diferenta dintre cresterea
acesteia n absenta pradatorilor si cantitatea de prada consumata de pradatori;
- coeficientul de proliferare a prazii n absenta pradatorilor descreste monoton cu
cresterea cantitatii de prada, ceea ce reflecta limitarea hranei si altor resurse (dr/dx <
0);
- odata cu cresterea prazii, coeficientul de proliferare a pradatorilor creste monoton
cu cresterea cantitatii de prada, trecand de la valori negative (cand nu exista nimic
de mancat) la valori pozitive (dq/dx < 0, q(0) < 0 < q());
- cantitatea de prada consumata de un pradator pe unitatea de timp este p(x) > 0,
iar p(0) = 0.
O analiza a acestui model [85] conduce la concluzia ca oscilatiile sistemului pradarapitot au loc daca numarul pradatorilor este limitat de prezenta prazii. Cand cantitatea de prada este limitata de prezenta resurselor de care are nevoie, sau cand
numarul pradatorilor este limitat nu de cantitatea de prada ci de alti factori, atunci
oscilatiile sistemului sunt amortizate. Astfel de oscilatii apar si atunci cand prada
este inaccesibila pradatorilor.
Modelul lui Waltman. In 1964 Waltman [111] introduce un parametru n modelul lui Kolmogorov (2.26), model care devine

x = M (x, y)x,
(2.27)
y = N (x, y)y.
46
Waltman arata ca exista anumite valori ale lui pentru care apare o bifurcatie Hopf.
Controlul optimal al modelelor de tip prad
a-r
apitor. Goh, Leitmann si Vincent [50] au folosit marimi chimice si biologice, care sa stopeze fluctuatiile din modelul
Lotka-Volterra si sa conduca cele doua populatii catre tinta dorita. Un pesticid ideal
este un produs chimic, aplicat cu o rata u(t) care omoara prada x sau pradatorii y,
sau ambele populatii, si nu lasa reziduuri. Acest model are forma [73]

x = (1 1 y)x b1 ux,
(2.28)
y = (2 x 2 )y b2 uy,
cu x(0) = x0 , y(0) = y0 , x(T ) = 2 /2 , y(T ) = 1 /1 la tinta finala la o perioada
T nespecificata, si 0 u umax . Daca numai prada (pradatorul) trebuie controlat
atunci b2 = 0 6= b1 (b1 = 0 6= b2 ), iar daca ambele populatii trebuie sa fie controlate,
atunci b1 6= 0 6= b2 . Obiectivul este de a minimiza costul total al pesticidelor.
Controlul chimic este foarte eficient, dand rezultate imediate, dar cauzeaza poluarea. O alternativa a acestui control o reprezinta controlul biologic care consta din
lansarea pradatorilor cu o rata v prin controlul prazii, sau lansarea prazii cu o rata u
n scopul prevenirii extinderii pradatorilor [73]. Atunci modelul Lotka-Volterra devine

x = (1 1 y)x + u,
(2.29)
y = (2 x 2 )y + v,
cu aceleasi conditii ca n sistemul (2.28).
Astfel, cu o aplicare selectiva a pesticidelor sau cu o lansare a speciilor cu rate
corespunzatoare, miscarea armonica este tinua sub control iar cele doua populatii sunt
conduse spre tinta dorita.
Modele de tip Holling. Forma generala a acestora este

x = rx(1 x/K) yp(x),
y = sy(1 y/(hx)),
unde p(x) are diferite forme de tip Holling.
Un model cu p(x) dat de o functie de tip Holling II este [68]

x = rx(1 x/K) bxy/( + x),
y = dy + cxy/( + x),
unde r, b, c, d si sunt parametri pozitivi.
Un model cu p(x) dat de o functie de tip Holling IV este [67]

x = rx(1 x/K) mxy/(b + x2 ),
y = sy(1 y/(hx)),
(2.30)
(2.31)
(2.32)
unde r, K, b, c, s si h sunt parametri pozitivi. Dupa o schimbare de parametri sistemul

(2.32) devine [67]

x = x(1 x) xy/(a + x2 ),
(2.33)
y = y( y/x)),
POPULAT
II
47
cu a, , parametri pozitivi.
Un model de tip prada-rapitor care este structural stabil este modelul HollingTanner [3] si el are forma

x = rx(1 x/K) wxy/(D + x),
(2.34)
y = sy(1 Jy/x),
cu r, s, K, D, J > 0.
O varianta acestui model este propusa ca aplicatie de Arrowsmith si Place [4] si
are forma

x = 11/5x(1 x/11) 10xy/(2 + 3x),
(2.35)
y = y(1 y( + x)/(x)),
cu si constante pozitive.
Modele de tip prad
a-r
apitor mai realiste. Pornind de la forma generala (2.14),
un model mai realist corespunde functiei M (x, y) [73]
M (x, y) = r(1 x/K) yR(x).
(2.36)
Aici R(x) reprezinta reactia pradatorului la schimbarea cantitatii de prada si poate

lua diferite forme, cum ar fi
R(x) = a/(x + b), R(x) = ax/(x2 + b2 ), R(x) = a(1 ex )/x,
(2.37)
unde a si b sunt constante pozitive. Functia N (x, y), poate fi

N (x, y) = k(1 hy/x),
N (x, y) = d + eR(x),
(2.38)
unde k, h, d, e sunt constante pozitive, iar R(x) poate lua una din formele din (2.37).
Modelele lui Bazykin. Urmatorul sistem este o generalizare a modelului LotkaVolterra, facuta de Bazykin si Khibnik [14]

x = x2 (1 x)/(n + x) xy,
(2.39)
y = y(m x),
unde m, n si sunt parametri pozitivi.
Un alt model studiat de Bazykin [9] este

x = x xy/[(1 + 1 x)(1 + 2 y)],
y = y + xy/[(1 + 1 x)(1 + 2 y)].
El prezinta puncte de bifurcatie Bogdanov-Takens nedegenerate [64].
Un model Lotka-Volterra modificat de Bazykin n [8] are forma

x = ax bxy/(1 + x) ex2 ,
y = cy + dxy/(1 + x) my 2 .
(2.40)
(2.41)
48
Pentru = 1 si e = m = 0 se obtine modelul clasic Lotka-Volterra.

Un caz particular al sistemului (2.41), studiat si de Kuztetsov [64], l gasim n
aceeasi lucrare [8] si are forma

x = x xy/(1 + x) x2 ,
(2.42)
y = y + xy/(1 + x) y 2 ,
unde , , si sunt parametri nenegativi care descriu comportamentul populatiilor
izolate si interactiunile lor ( determina saturatia pradatorilor, () reprezinta ratele
de competitie ale prazii (pradatorilor), iar reprezinta rata de mortalitate naturala
a pradatorilor).
Modelul lui Odell. Un alt s.e.d.o care modeleaza dinamica a doua populatii aflate
n relatii de tip prada-rapitor este cel propus de Odell [74]si are forma

x = x[x(1 x) y],
(2.43)
y = y(x a),
unde x si y sunt cele doua populatii, iar a > 0 este un parametru real.
Alte generaliz
ari ale modelului Lotka-Volterra. Daca se tine seama de efectul
saturatiei cauzata de un mare numar al indivizilor populatiei prada [101], rezulta
modelul

x = ax bxy/(1 + sx),
(2.44)
y = bxy/(1 + sx) cy,
cu a, b, c, s pozitive.
Modificari ale modelului de tip prada-rapitor sunt si cele propuse n [58]

x = x(1 x) axy/(1 + x),
y = y(1 y),
si
x
y
= x(1 x) xy/(a + x),

= y(1 y),
cu a > 0.
O alta varianta, propusa ca aplicatie n [73], are forma

x = rx [(K x) by/(c + x)] ,
y = dy [x/(c + x) ay] ,
(2.45)
(2.46)
(2.47)
unde r, K, a, b, c, d sunt constante pozitive. Dupa anumite transformari (2.47) devine

x = x [(k x) by/(1 + x)] ,
(2.48)
y = dy [x/(1 + x) ay] .
Un model propus de Kuznetsov [64] ca aplicatie, pentru a arata existenta unei
bifurcatii Hopf este

x = rx(1 x) cxy/( + x),
(2.49)
y = dy + cxy/( + x),
2.3. MODELE MATEMATICE IN ENZIMOLOGIE
49
unde r, c, d si sunt parametri care caracterizeaza comportamentul populatiilor izolate si interactiunile lor.
2.3
Modele matematice n enzimologie
Prezent
am c
ateva exemple din enzimologie: modelul Michaelis-Menten, trei modele de autocataliz
a, modelul lui Goodwin de control prin feedback, modelul lui Thomas pentru un mecanism de
inhibitie cu substrat si modelul Gray-Scott, care a fost studiat am
anuntit n [20].
Ecuatiile care descriu legea de actiune a masei. Existenta vietii (a unui organismu viu) este fundamental legata de producerea unor reactii chimice. Astfel, reactiile
de degradare si sinteza, care definesc metabolismul, sunt reactii chimice. Multe dintre
acestea au loc prea ncet pentru a mentine viata. De aceea, n organism exista asa
numitii catalizatori, printre care si enzimele, care maresc considerabil viteza acestor
reactii chimice.
Modelele matematice din enzimologie trateaza n general cinetica reactiei enzimatice n conditiile starii de echilibru cinetic. Ele sunt prezentate pe larg n [20]; aici le
vom descrie pe scurt.
Cel mai simpu model chimic consta n transformarea substratului S, n prezenta
enzimei E, n produsul P , trecand printr-o stare intermediara de complex ES, conform
relatiei E+S ES E+P. La baza modelului matematic corespunzator sta legea de
actiune a masei, lege de bilant fundamentala a reactiei biochimice, si anume viteza de
reactie este proportional
a cu produsul concentratiilor reactantilor. Astfel, considerand
k1
reactia reversibila A + B P cu factorii de proportionalitate k1 , k1 (ratele

k1
constante directa, respectiv indirecta), legea masei se exprima matematic, local n

timp, sub forma unui s.e.d.o.
= k1 [A][B] + k1 [P ],
[A]
= k1 [A][B] + k1 [P ],
(2.50)
[B]
[P ] = k [A][B] k [P ],
1
1
unde viteza de reactie este v = d[P ]/dt, iar [x] este concentratia molara a reactantului
(produsului).
k
1
k
Modelul matematic al reactiei catalizate enzimatic E + S ES 2 E + P este
k1
problema Cauchy pentru s.e.d.o.
= k1 [E][S] + k1 [ES],
[S]

[E] = k1 [E][S] + k1 [ES] + k2 [ES],
= k1 [E][S] k1 [ES] k2 [ES],
[ES]

[P ] = k2 [ES].
(2.51)
50
Modelul Michaelis-Menten. Fie s.e.d.o. (2.51) cu conditiile initiale [S] t=0 =

Si , [E]t=0 = Ei , [P ]t=0 = Pi , [ES]t=0 = Ci . Aceasta problema Cauchy este cunoscuta
drept modelul Michaelis-Menten, dupa numele celor care au contribuit la estimarea
vitezei de reactie. Notand concentratiile substantelor din reactie cu [S] = s, [E] =
e, [ES] = c si [P ] = p, sistemul (2.51) devine
s = k1 es + k1 c,
e = k1 es + k1 c + k2 c,
(2.52)
c
= k1 es k1 c k2 c,
p = k2 c,
cu conditiile initiale s(0) = s0 , e(0) = e0 , c(0) = 0, p(0) = 0. Prin rezolvarea
sistemului se determina automat si vitezele de reactie ca functie de timp. Deoarece
pentru aceasta problema Cauchy nu este posibila constructia explicita a unei solutii,
studiul sau este calitativ. Din punct de vedere fizic nu au sens decat concentratiile
nenegative, deci vom considera s, c, p, e 0. Daca se presupune ca e(t) = e 0 c(t), iar
conditiile initiale sunt s(0) = s0 , c(0) = 0, atunci sistemul (2.52) devine urmatorul
sistem redus, ce contine doar doua ecuatii cu doua functii necunoscute (s si c)

s = k1 e0 s + (k1 s + k1 )c,
(2.53)
c = k1 e0 s (k1 s + k1 + k2 )c.
Introducand n (2.52) noile variabile (u, v) si noul timp , = k1 e0 t, u( ) = s(t)/s0 , v( ) =

c(t)/e0 , si notand K = (k1 + k2 )/(k1 s0 ), = k2 /(k1 s0 ), = e0 /s0 , sistemul redus
devine

u = u + (K )v + uv,
(2.54)
v = u Kv uv,
cu conditiile initiale u(0) = 1, v(0) = 0, iar constantele K si K sunt pozitive.
Modele de autocataliz
a. Numeroase sisteme au ncorporate n ele mecanisme
de control prin feedback (autocontrol ). In reactia enzimatica, feedback-ul consta n
aceea ca produsul obtinut ntr-o etapa din sirul de reactii are efect asupra etapelor
urmatoare din sir. Efectul este, n general, neliniar si poate conduce la inhibitie sau
activare. Autocataliza este procesul prin care o substanta chimica este implicata n
propria-i productie, deci este un feedback. Exista mai multe modele care guverneaza
fenomenul de autocataliza. Aici vom prezenta doar trei dintre acestea [20].
1. Cel mai simplu model de autocataliza este cel n care se considera reactia
k1
chimica A + X 2X si se presupune ca A si pastreaza concentratia constanta a.

k1
Atunci modelul asociat se scrie ca

x = k1 ax k1 x2 .
(2.55)
In aceasta reactie de autocataliza se presupune fenomenul de feedback, aici rolul

produsului reactiei depinzand de viteza de reactie (x2 are coeficient negativ).
2.3. MODELE MATEMATICE IN ENZIMOLOGIE
51
k
2. Un alt model de autocataliza corespunde reactiei chimice A+X 2X,
k1
B+
X 2 C, unde se presupune ca reactantii A si B sunt mentinuti la concentratii constante a si respectiv b. Modelul matematic asociat acestei reactii autocatalitice este
x = k1 ax k1 x2 k2 bx = (k1 a k2 b)x k1 x2 .
(2.56)
3. Un al treilea model de autocataliza pe care l amintim n aceasta lucrare

este modelul lui Lotka [70]. El este astazi cunoscut sub numele de modelul LotkaVolterra, deoarece este acelasi cu cel obtinut de Volterra pentru sistemele de tip
prada-rapitor. Lotka a propus acest model pentru o reactie chimica, reactie care sa
k
prezinte periodicitate n concentratiile substantelor implicate, si anume A + X 1
k
k
2X, X + Y 2 2Y, Y 3 B. Modelul matematic asociat este

x = k1 ax k2 xy,
(2.57)
y = k3 y + k2 xy.
Cu ajutorul rescalarilor u = k2 x/k3 , v = k2 y/k1 a, = k1 at, = k3 /(k1 a), se poate
ajunge la sistemul (2.23).
Modelul lui Goodwin de control prin feedback. Cand unele culturi de celule
sunt prezente n numar foarte mare, anumite enzime desfasoara o activitate periodica.
Periodicitatea sugereaza, astfel, existenta unor mecanisme de reglare a activitatii, deci
a unor mecanisme de autocontrol.
Modelul prezentat n [20] este o generalizare a modelului propus de Goodwin
[51] n 1965 pentru descrierea procesului prin care produsul reactiei inhiba enzimele
esentiale n propria lui sinteza (inhiba transcrierea moleculei de ADN n mesagerul
ARN (mARN), care este sablonul enzimei). Acest model matematic este problema
Cauchy M (0) = M0 , E(0) = E0 , P (0) = P0 pentru s.e.d.o.
M = V /(K + P m ) aM,
(2.58)
E = bM cE,

P = gE eP,
unde M este concentratia de mARN, E este concentratia enzimei, P este concentratia
produsului din reactia enzima - substrat iar V, K, m, a, b, c, g si e sunt parametri
constanti, pozitivi. O ipoteza suplimentara este aceea ca substratul este mentinut
la un nivel constant.
Modelul lui Thomas pentru un mecanism de inhibitie cu substrat descrie o

reactie particulara ntre substraturile oxigen si acid uric, reactie ce are loc n prezenta
enzimei. S.e.d.o. corespunzator acestui model este

u = a u R(u, v),
(2.59)
v = (b v) R(u, v),
52
unde u corespunde acidului uric, v corespunde oxigenului, functia R este R(u, v) =

uv/(1 + u + Ku2 ), iar a, b, , , K sunt constante pozitive. In functie de valoarea
parametrilor, sistemul dinamic corespunzator admite un singur punct de echilibru,
doua sau trei puncte de echilibru ( de coordonate pozitive). Analiza calitativa a modelului presupune un studiu de bifurcatie. Astfel au fost puse n evidenta: fenomenul
de prag, histerezisul, fenomenul de comutare si existenta unui ciclu limita [20].
Modelul Gray-Scott. Cel mai complet studiu al acestui model a fost efectuat n
teza de doctorat a d-nei Rodica Curtu, publicata ca [20]. Acest model descrie procesul
chimic care are loc ntr-o cuva cu agitator alimentata n debit continuu. Sunt implicati
doi reactanti A si B cu concentratiile [A] = a si [B] = b. In principal, procesul consta
dintr-un pas autocatalitic cubic (3-molecular) A + 2B 3B, astfel ca forma cea mai
generala a modelului chimic consta din grupul de reactii
(1)A B, viteza de reactie = Ku a,

(2)A + 2B 3B, viteza de reactie = K1 ab2 ,
(3)B C, viteza de reactie = K2 b.

Aceasta include: transformarea necatalizata a lui A n B; schema cinetica pentru autocataliza cubica; schema cinetica pentru descompunerea liniara a lui B si C. Modelul
rezultat este

a = (a0 a)/tres K1 ab2 Ku a,
b = (b0 b)/tres + K1 ab2 + Ku a K2 b,
care, dupa adimensionalizarea t tK1 a0 , = a/a0 , = b/a0 , res = tres K1 a20 ,

ku = Ku /(K1 a20 ), 0 = b0 /a0 , k2 = K2 /(K1 a20 ), devine

= (1 )/res 2 ku ,
(2.60)
= (0 )/res + 2 + ku k2 .
Toti parametrii sunt pozitivi si au urmatoarea semnificatie chimica/fizica: res este
timpul de sedimentare, ku corespunde conversiei necatalizate, 0 corespunde influxului
de catalizator, iar k2 ratei de descompunere a catalizatorului. Cu notatiile = u =
1 w, = v, 1/res = a, ku = b, 0 = c, k2 = d, sistemul (2.60) devine

u = a(1 u) uv2 bu,
(2.61)
v = a(c v) + uv2 + bu dv,
sau, echivalent,

= (a + b)w + v2 wv2 + b,
w
v = bw (a + d)v + v2 wv2 + b + ac.
(2.62)
Aceasta este forma de la care se pleaca n analiza bifurcatiei statice si dinamice [20]:
este studiata amanuntit diagrama de bifurcatie statica, prin sectiuni n ea, punctele
de echilibru hiperbolice si nehiperboloce, iar n cazul dinamic sunt analizate puncte
de bifurcatie sa-nod, cuspidala, Bogdanov-Takens, Hopf, Bautin.
2.4. MODELE MATEMATICE IN FIZIOLOGIE
2.4
53
Modele matematice n fiziologie
Prezent
am trei tipuri de exemple din fiziologie, insist
and asupra a dou
a modele care guverneaz
a
transmiterea impulsului nervos (modelul Hodgkin-Huxley si modelul FitzHugh-Nagumo) si c
ateva
modele care guverneaz
a activitatea inimii.
Un model simplu care descrie activitatea ficatului uman. O metoda simpla

de a studia functionalitatea ficatului o reprezinta injectarea de bromsulftaleina (BSP)
n sange. BSP este un colorant care se elimina n bila si permite, prin masurarea
vitezei cu care dispare din sange aprecierea functiei excretorii hepatice. Notand cu
x, y, z cantitatile de BSP din sange, ficat si bila la un timp t, un model simplu care
descrie extragerea de BSP din acestea este urmatoarea problema Cauchy [17]
x = ax + by,
y = ax (b + d)y,
z = dy,
(2.63)
unde a, b, d sunt ratele de transfer, care caracterizeaza starea clinica a omului, iar
x(0) = I > 0, y(0) = 0, z(0) = 0. Cum z(t) se determina din relatia z(t) =
I x(t) y(t) pentru t 0, ramane de investigat sistemul bidimensional [17]

x = ax + by,
y = ax (b + d)y,
(2.64)
unde a, b, d sunt parametri pozitivi.

Modele care guverneaz
a transmiterea impulsului nervos. Elementul cel
mai important al sistemului nervos este neuronul, considerat ca fiind celula cea mai
specializata n procesarea (i.e. generarea si transmiterea) informatiei sub forma impulsului electric. Comunicarea neuronala este una din cele mai importante directii
de studiu n domeniul medical. Facem o scurta prezentare a transmisiei impulsului
nervos, dupa care prezentam modelele matematice propuse de Hodgkin si Huxley si
FitzHugh si Nagumo, modele ce guverneaza transmiterea impulsului nervos.
Modelul Hodgkin - Huxley. Caracteristicile principale ale tuturor membranelor
celulare animale sunt transportul activ de Na+ si K+ si proprietatile lor de transmisie.
In plus, membrana unei celule excitabile are anumite proprietati specifice. Aceste proprietati au fost descrise cu precizie de Hodgkin si Huxley n studiile lor clasice asupra
comportamentului unui axon gigant de miriapod cand potentialul din membrana sa
este mentinut constant prin mijloace artificiale (clamparea potentialului) [89].
In teoria Hodgkin - Huxley, presupunerea de baza este ca exista canale separate
pentru sodiu, potasiu si alti ioni, cum ar fi clorul, calciul. Putem considera aceste
canale n termenii unui circuit electric astfel: fiecare canal este reprezentat de o celula
voltaica V n serie cu coductanta g mpreuna cu un condensator Cm de-a lungul
ntregului ansamblu. Modelul Hodgkin-Huxley pentru impulsul nervos la axonul de
54
miriapod la o temperatura standard de 6.3 grade Celsius este

3
4
V = g N a m h(V EN a ) + g K n (V EK ) + g l (V El ) I /C,
m
= m (V )(1 m) + m (V )m,
n
= n (V )(1 n) + n (V )n,

h = h (V )(1 h) + h (V )h,
(2.65)
unde g N a = 120 mS cm2 , g K = 36 mS cm2 , g l = 0.3 mS cm2 ,

EN a = 55 mV, EK = 72 mV, El = 49.387 mV, C = 1 F cm2 , I este curentul
total, care este presupus fie puls periodic, fie curent constant, iar i si i au forma
[13]
m = 0.1(V + 35)/(1 exp((V + 35)/10)),
m = 4 exp((V + 60)/18),
h = 0.07 exp((V + 60)/20),
h = 1/(exp((V + 30)/10) + 1),
n = 0.01(V + 50)/(1 exp((V + 50)/10)),
n = 0.125 exp((V + 60)/80).
Deoarece ecuatiile modelului Hodgkin-Huxley formeaza un sistem patru-dimensional,

studiul traiectoriilor de faza este foarte dificil.
Modelul FitzHugh-Nagumo. In 1940, Bonhoeffer a descoperit ca poate descrie
proprietati de baza electrofiziologice, cum ar fi excitabilitatea, refractia, acomodarea
sau automatismul, cu ajutorul unui sistem bidimensional care are portretul de faza
foarte asemanator cu oscilatorul Van de Pol [14]. Mai tarziu, FitzHugh a modificat
forma ecuatiilor lui Van der Pol pentru a se apropia de sistemul lui Bonhoeffer, numind
aceste ecuatii ecuatiile Bonhoeffer-Van-der Pol [23]. FitzHugh a mai descoperit ca n
ecuatiile Hodgkin-Huxley, variabilele V si m urmau una dupa alta n timpul actiunii
unui potential, astfel ca, una putea fi exprimata ca o relatie algebrica de cealalta (
acelasi lucru are loc si pentru h si n) [13]. In aceeasi perioada cu FitzHugh, lucreaza
si Nagumo la transmisia nervoasa si ajunge, ntr-un anumit sens, la aceleasi ecuatii.
Astfel apar ecuatiile cunoscute astazi sub denumirea de ecuatiile FitzHugh-Nagumo

x = c(x + y x3 /3 + S(t)),
(2.66)
y = (x a + by)/c,
unde x reprezinta potentialul la traversarea membranei si excitabilitatea (nlocuieste
variabilele V si m din sistemul Hodgkin-Huxley), iar y reprezinta refratia si acomodarea (nlocuieste variabilele h si n din sistemul Hodgkin-Huxley). Functia S(t)
reprezinta stimulul, iar a, b, c sunt parametri.
Printr-o schimbare de tipul y = y + S(t), a = a + bS(t), si apoi prin renotarea
variabilelor y si a cu y, respectiv a [86], sistemul (2.66) devine

x = c(x + y x3 /3),
(2.67)
y = (x a + by)/c.
Sistemul (2.67) a fost studiat ntr-o serie de lucrari, unde s-au dedus si investigat
teoretic si numeric diagrame de bifurcatie statica si dinamica (e.g. bifurcatii de codi-
2.4. MODELE MATEMATICE IN FIZIOLOGIE
55
mensiune unu si doi) [28], [29], [30], [31], [32], [33], [86], [87], [88], [95] etc. Cu toate
acestea, raman numeroase probleme deschise.
Intr-o serie de lucrari [61], [62], [73], [96], drept sistem FitzHugh-Nagumo este
studiat sistemul

v = v(v 1)(v a) w + I,
(2.68)
w = b(v rw),
unde a (0, 0.5), iar b si r sunt constante pozitive. Daca I = I0 este constant, atunci,
printr-o schimbare de variabile v = x + , w = y + , t = [86], sistemul (2.68)
se reduce la (2.67).
Alte modele care guverneaz
a activitatea inimii. Inima este o pompa complexa si se afla ntr-una din urmatoarele doua stari: starea de relaxare (diastola) si
starea de contractie (sistola). Cand nu mai bate, inima se afla n diastola, care este un
echilibru stabil. Fiecare fibra ramane contractata, apoi se relaxeaza rapid, cauzand
un salt napoi la echilibru [99].
In [108], [109], Zeeman modeleaza aceste fenomene cu ajutorul ecuatiilor Van der
Pol si Lienard. Cel mai simplu model care caracterizeaza dinamica batailor inimii
este

x = x b x3 ,
(2.69)
b = x x0 ,
unde x reprezinta lungimea fibrei musculare, x0 > 1/ 3, iar > 0 si b sunt parametri
de control electro-chimic. Este important de observat ca n aplicatii parametrii pot
fi anumite cantitati fizice care, din punct de vedere matematic, sunt functii de stare.
Modelul (2.69) este un caz particular al lui (2.67) si se obtine facand n (2.67)
schimbarile: y b, b0 = 0, a x0 , t/c (timpul din (2.69)), c2 .
O alta forma a sistemului (2.69), apartinandu-i tot lui Zeeman [90], este

x = (x3 + ax + b),
(2.70)
b = x xa ,
unde x reprezinta lungimea fibrei musculare, iar > 0 si b sunt parametri de control
electro-chimic, a reprezinta tensiunea, iar xa reprezinta lungimea tipica a fibrei cand
inima este n diastola.
O alta generalizare a ecuatiilor Van der Pol si Lienard duce la cel mai simplu
model pentru descrierea initierii impulsului cardiac este [26]

x = p1 (x3 /3 p2 x y),
(2.71)
y = x/p1 ,
care este identic cu (2.67) pentru p1 = c, p2 = 1, a = 0 si b = 0.
56
Capitolul 3
Studiul sistemelor liniare

bidimensionale
In Sectiunea 3.1 se studiaz
a natura punctelor de echilibru n cazul sistemelor liniare, bidimensionale, generale folosindu-se at
at caracterizarea topologic
a, i.e. cu ajutorul valorilor proprii, c
at si
cea algebric
a, realizat
a cu ajutorul relatiilor dintre invarianti. Se compar
a cele dou
a clasific
ari ce
pot fi obtinute folosind aceste abord
ari. In Sectiunea 3.2, tin
and seama de rezultatele din Sectiunea
3.1, se studiaz
a bifurcatia dinamic
a si static
a si dimensiunile orbitelor pentru un model matematic
concret, care descrie functionarea ficatului uman. Se d
a apoi o interpretare biologic
a.
3.1
Cazul general
Se arat
a c
a metodele topologice conduc la clasific
ari ale sistemelor dinamice diferite de cele
obtinute cu ajutorul celor algebrice. Se stabileste c
a num
arul directiilor asimptotice pentru timpi
mari ale traiectoriilor de faz
a este egal cu cel al singularit
atilor de pe frontiera discului lui Poincar
e.
Fie s.e.d.o. liniar, bidimensional

x = cx + dy,
y = ex + f y,
(3.1)
unde c, d, e,f sunt

sub
forma X = AX,
parametri reali. El poate fi scris, echivalent,

c d
x
. Valorile proprii
, iar A este matricea sistemului, A =
unde X =
e f
y
2
ale acestei matrici sunt radacinile ecuatiei caracteristice tr A + det A = 0, si
anume
s
2
tr A tr2 A 4 det A
tr A
tr A
det A.
1,2 =
=
2
2
2
57
58
CAPITOLUL 3. STUDIUL SISTEMELOR LINIARE BIDIMENSIONALE
In functie de semnul si natura valorilor proprii ale matricei A, sistemul dinamic

bidimensional, liniar are un singur punct de echilibru (originea O(0, 0)) sau o infinitate
de puncte de echilibru.
O prima evaluare, desi nu completa a codimensiunii lui O se face urmarind doar
semnul urmei tr A si al determinantului det A, fara a mai calcula efectiv valorile
proprii.
Observatia 3.1. Printr-o schimbare de baza, matricea A poate fi adusa la forma
sa Jordan. Transformarea este difeomorfa, deci sistemul nou obtinut este echivalent
difeomorfic (are comportamentul perfect identic) cu cel initial.
Sa consideram acum grupul transformarilor centro-afine GL(2, R).
In [82] si [94] sunt calculati invariantii si comitantii sistemului (3.1). Astfel, sunt
gasiti I1 = c + f, I2 = c2 + 2de + f 2 , K2 = ex2 + (c f )xy + dy 2 .
Teorema 3.1. [94]. Comitantii I1 , I2 , K2 formeaz
a baza polinomial
a minimal
a a
comitantilor afini ai sistemului (3.1).
Observatia 3.2. Intre tr A, det A si invariantii I1 , I2 au loc relatiile
tr A = I1 ,
(3.2)
(I12
(3.3)
det A =
I2 )/2,
tr2 A 4 det A = 2I2 I12 .
(3.4)
In functie de semnele lui tr A, det A si tr2 A 4 det A si a faptului daca acestea sunt nule sau nenule, distingem 14 cazuri distincte de portrete de faza si, corespunzator, de caracterizari ale echilibrului din origine al sistemului dinamic asociat. In
Tabelul 3.1 prezentam toate aceste cazuri, punand n evidenta si relatiile (3.2)-(3.4).
In teoria bifurcatiei n care suntem interesati de clase de sisteme dinamice topologic
echivalente, din cele 14 cazuri retinem doar 8 cazuri: atractorii (si anume nodurile
atractive cu una, doua sau o infinitate de directii asimptotice la t si focarele
atractive), repulsorii (si anume nodurile repulsive cu una, doua sau o infinitate de
directii asimptotice la t si focarele repulsive), seile, centrele, cazul 11, cazul
12, cazul 13 cunoscut ca ,,dublu zero si cazul 14. Cum prin schimbarea t t repulsivitatea devine atractivitate, este suficient sa consideram doar 6 cazuri: atractorii,
seile, centrele, cazul ,,dublu zero, cazul 11 si cazul 14 [27].
Accentuam faptul ca n cazul teoriei (geometrice a) bifurcatiei nu se tine cont de
punctele de la infinit.
T
inand cont de Teorema 1.13, obtinem ca GL(2, R)-orbita sistemului (3.1) are
dimensiunea 0 n cazurile 7, 9 si 14, si are dimensiunea 2 n celelalte cazuri.
3.1. CAZUL GENERAL

Nr.
crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
59
Conditii pt.
I 1 , I 2 , K2
I2 < I12 < 2I2
I1 > 0
I2 < I12 < 2I2
I1 < 0
Conditii pt.
tr A si det A sau A
tr A > 0 det A > 0
tr2 A 4 det A > 0
tr A < 0, det A > 0
tr2 A 4 det A > 0
I2 > I12
det A < 0
2I2 < I12

I1 > 0
2I2 < I12
I1 < 0
I1 = 0,
I2 < 0
K2 = 0
I1 > 0
2I2 = I12
I1 > 0
K2 6= 0
tr A > 0, det A > 0

tr2 A 4 det A < 0
tr A < 0, det A > 0
tr2 A 4 det A < 0
tr A = 0, det A > 0
Valorile
proprii
1 , 2 R
1 , 2 > 0
1 , 2 R
1 , 2 < 0
1 , 2 R
1 < 0 < 2
1 , 2 C
<(i ) > 0
1 , 2 C
<(i ) < 0
1 , 2 C
<(i ) > 0
nod repulsiv
nedegenerat
nod atractiv
nedegenerat
sa
focar repulsiv
focar atractiv
centru
sursa
tr A > 0
tr2 A 4 det A = 0
1 , 2 R
1 = 2 > 0
10.
K2 = 0
I1 < 0
2I2 = I12
I1 < 0
K2 6= 0
11.
I12 = I2
I1 > 0
tr A > 0
det A = 0
12.
I12 = I2
I1 < 0
tr A < 0
det A = 0
13.
I1 = I 2 = 0
K2 6= 0
A 6 O
1 = 2 = 0
14.
I1 = 0
K2 = 0
AO
1 = 2 = 0
9.
Denumire
nod repulsiv
degenerat
cu o directie
asimptotica
put
tr A < 0
tr2 A 4 det A = 0
1 , 2 R
1 = 2 < 0
1 , 2 R
1 = 0
2 > 0
1 , 2 R
1 = 0
2 < 0
nod atractiv
degenerat
cu o directie
asimptotica
dreapta infinita
de pct. de echil.
repulsive
dreapta infinita
de pct. de echil.
atractive
dreapta infinita
de pct. de echil.
fara dir. de atr.
o infinitate de
pct. de echil.
Tabel 3.1. Tipul originii n cazul liniar.

Prin urmare, este adevarata urmatoarea propozitie
Propozitia 3.1. Clasificarea bazat
a pe dimensiunea orbitelor si legat
a de invariantii
s.e.d.o. este diferit
a de cea bazat
a pe echivalenta topologic
a a sistemelor dinamice
asociate.
60
In continuare, n fig. 3.1 reprezentam schematic n plan, portretele de faza corespunzatoare fiecarui caz n parte (din Tabelul 3.1), iar n fig. 3.2 reprezentam aceleasi
portrete, nsa pe discul lui Poincare, punand, astfel, n evidenta si punctele de la
infinit.
Fig. 3.1. Portretele de faza n cazurile din Tabelul 3.1.

Fie 1 , 2 R si sa consideram 1 6= 2 . In acest caz originea este nod sau sa,
cu doua directii asimptotice. Sistemul (3.1) adus la forma canonica este

x = 1 x,
(3.5)
y = 2 y,
si, tinand cont de (1.46), sistemele verificate de singularitatile de la infinit au forma

u = (2 1 )u,
v = (1 2 )v,
(3.6)
z = 1 z,
z = 2 z,
e 1 = 1 (1 2 ), si respectiv
iar singularitatile lor infinite sunt N1 (1, 0, 0), cu
e
e 1
e 2 = 1 2 (1 2 )2 ,
N2 (0, 1, 0), cu 2 = 2 (1 2 ), de unde rezulta ca
3.1. CAZUL GENERAL
61
e 1
e 2 = sign 1 2 (unde
e 1 si
e 2 sunt determinantii matricelor formate
deci, sign
de membrii drepti ai sistemelor (3.6)). Pentru 1 2 > 0 (i.e. originea este nod), avem
e 1
e 2 < 0, deci un punct de la infinit este nod, iar celalalt este sa, situatie ce core
spunde cazurilor (1) si (2) (fig. 3.2). Pentru 1 2 < 0 (i.e. originea este sa), avem
e 1
e 2 > 0, deci cele doua puncte de la infinit sunt noduri, situatie ce corespunde
cazului (3) (fig. 3.2).
(1)
(2)
(5)
(6)
(9)
(10)
(13)
(3)
(4)
(7)
(8)
(11)
(12)
(14)
Fig. 3.2. Portretele de faza din fig. 3.1 de pe discul lui Poincare. Liniile punctate sunt
formate numai din puncte de echilibru.
Daca 1 = 2 si exista doi vectori proprii liniar independenti, atunci originea
62
sistemului (3.1) este put sau sursa, i.e. este nod cu o infinitate de directii asimptotice.
Atunci, tinand cont de (1.46), obtinem sistemele

u = 0,
v = 0,
(3.7)
z = 1 z,
z = 2 z,
e 1 = 0 si respectiv N2 (, 1, 0),
ale caror singularitati infinite sunt N1 (1, , 0), cu
e
cu 2 = 0. Deci, la infinit, exista o infinitate de puncte de echilibru atractive sau
repulsive dupa o directie. Aceste situatii corespund cazurilor (7) si (9) (fig. 3.2).
Daca 1 = 2 = si nu exista doi vectori proprii liniar independenti, atunci
originea sistemului (3.1) este un nod cu o singura directie asimptotica. Forma canonica
corespunzatoare sistemului (3.1) este

x = x + y,
(3.8)
y = y.
astfel ca, tinand cont de (1.46), obtinem sistemele verificate de singularitatile de la
infinit

u = u2 ,
v = 1,
(3.9)
z = z( + u),
z = z.
e 1 = 0, deci N1
Primul sistem admite un singur punct de echilibru, N1 (1, 0, 0), cu
este un punct de tip sa-nod, iar cel de al doilea sistem nu admite niciun punct de
echilibru. Aceasta situatie corespunde cazurilor (8) si (10) (fig. 3.2).
Fie cazul 1 = 0 si 2 6= 0. Forma canonica a sistemului (3.1) este

x = 0,
(3.10)
y = 2 y,
caz n care exista o dreapta infinita de puncte de echilibru atractive sau repulsive
dupa o directie. T
inand cont de (1.46), gasim ca singularitatile de la infinit verifica
sistemele

u = 2 u,
v = 2 v,
(3.11)
z = 0,
z = 2 z,
e 1 = 0, si respectiv N2 (0, 1, 0), cu
ale caror singularitati infinite sunt N1 (1, 0, 0), cu
2
e
2 = 2 , deci, N1 este un punct degenerat atractiv sau repulsiv dupa o directie, iar
N2 este un nod. Aceste situatii corespund cazurilor (11) si (12) (fig. 3.2).
Pentru a obtine situatia din cazul (13) (Tabelul 3.1), n care exista o dreapta
infinita de puncte de echilibru fara directie de atractie, consideram sistemul (3.1) de
forma

x = y,
(3.12)
y = 0.
pentru care, tinand cont de (1.46), singularitatile de la infinit verifica sistemele

u = u2 ,
v = ,
(3.13)
z = uz,
z = 0.
3.2. MODEL CARE DESCRIE ACTIVITATEA FICATULUI UMAN
63
Primul sistem admite un singur punct de echilibru, N1 (1, 0, 0), pentru care ambele
valori proprii sunt nule, deci N1 este un punct nehiperbolic, iar cel de al doilea sistem
nu admite nici un punct de echilibru. Aceasta situatie corespunde cazului (13) (fig.
3.2).
In cazul (14) (Tabelul 3.1) avem o infinitate de puncte de echilibru, iar campurile
de vectori din sistemul (3.1) si din sistemele (1.46) sunt nule. Deci, la infinit, avem o
infinitate de puncte de echilibru, situatie ce corespunde cazului (14) (fig. 3.2).
Fie acum 1 , 2 C \ R, deci 1 = 2 = + i. Considerand 6= 0, i.e. originea
sistemului (3.1) este focar (deci nu exista directii asimptotice), atunci forma canonica
a sistemului (3.1) este [55]

x = x + y,
(3.14)
y = x + y
T
inand cont de (1.46), sistemele verificate de singularitatile de la infinit sunt

u = (u2 + 1),
v = (v 2 + 1),
(3.15)
z = z( + u),
z = z( v),
care nu au puncte de echilibru. Aceste situatii corespund cazurilor (4) si (5) (fig. 3.2).
Daca = 0, i.e. originea sistemului (3.1) este centru (deci, din nou, nu exista
directii asimptotice), atunci sistemele (1.46) sunt de forma

v = (v 2 + 1),
u = (u2 + 1),
(3.16)
z = zv),
z = zu),
si ele nu au puncte de echilibru, aceasta situatie corespunzand cazului (6) (fig. 3.2).
Din acest studiu rezulta
Propozitia 3.2. Num
arul directiilor asimptotice ale traiectoriilor de faz
a, atunci
c
and aceste directii exist
a, este egal cu num
arul punctelor de pe frontiera discului
lui Poincare. Invers, c
and pe frontiera discului lui Poincare nu exist
a singularit
ati,
atunci nu exist
a nici directii asimptotice n spatiul fazelor.
3.2
Model care descrie activitatea ficatului uman
T
in
and seama de rezultatele din Sectiunea 3.1, se studiaz
a bifurcatia dinamic
a si static
a si dimensiunile orbitelor pentru un model matematic concret, care descrie functionarea ficatului uman.
Asa cum am vazut n Cap. 2, un model simplu, redus la un s.e.d.o. bidimensional,

care descrie activitatea ficatului uman este [17]

x = ax + by,
(3.17)
y = ax (b + d)y,
unde a, b, d sunt parametri
pozitivi.
Matricea acestui sistem liniar este

a
b
A =
. Avem tr A = (a + b + d) = I1 , det A = ad, I2 =
a (b + d)
64
a2 + 2ab + (b + d)2 , K2 = ax2 + (a + b + d)xy + by 2 . In continuare analizam toate

situatiile posibile ce pot aparea n cazul cand cei trei parametri variaza, punand n
evidenta cele doua tipuri de relatii evidentiate n Tabelul 3.1.
Toti parametrii nenuli. Avem tr A < 0, det A > 0 (respectiv I1 < 0, I2 < I12 <
2I2 ), deci originea este un nod atractiv nedegenerat (cazul 2).
Un singur parametru nul. Daca a = 0, b, d 6= 0, atunci tr A = (b + d) <

0, det A = 0, (respectiv I1 < 0, I12 = I2 , deoarece I1 = (b + d), I2 = (b +
d)2 , K2 = (b + d)xy + by 2 ), deci suntem n cazul 12. Daca b = 0, a, d 6= 0, atunci
tr A = (a + d) < 0, det A = ad > 0, (respectiv I1 < 0, I2 < I12 < 2I2 , deoarece
I1 = (a+d), I2 = a2 +d2 , K2 = ax2 +(a+d)xy), deci punctul de echilibru este un
nod atractiv nedegenerat (cazul 2). Daca d = 0, a, b 6= 0, atunci tr A = (a + b) <
0, det A = 0, (respectiv I1 < 0, I12 = I2 , deoarece I1 = (a + b), I2 = (a + b)2 , K2 =
ax2 + (a + b)xy + by 2 ), deci suntem n cazul 12.
Doar doi parametri nuli. In acest caz suntem mereu n cazul 12. Intr-adevar,
daca a = b = 0, d 6= 0, atunci tr A = d < 0, det A = 0, (respectiv I1 < 0, I12 = I2 ,
deoarece I1 = d, I2 = d2 , K2 = dxy); daca a = d = 0, b 6= 0, atunci tr A = b <
0, det A = 0, (respectiv I1 < 0, I12 = I2 , deoarece I1 = b, I2 = b2 , K2 = bxy + by 2 );
iar daca b = d = 0, a 6= 0, atunci tr A = a < 0, det A = 0, (respectiv I1 < 0, I12 =
I2 , deoarece I1 = a, I2 = a2 , K2 = ax2 + axy), deci avem o dreapta infinita de
puncte de echilibru atractive (cazul 12).
Toti parametrii sunt nuli. Asa cum era de asteptat, deoarece daca a = b = d = 0,
atunci tr A = det A = 0, A O, (respectiv I1 = K2 = 0), nseamna ca suntem n
cazul 14.
Observatia 3.3. T
inand cont de Teorema 1.13, rezulta ca GL(2, R)-orbita sistemului
(3.17) are dimensiunea 0 n cazul n care toti parametri sunt nuli si dimensiunea 2 n
celelalte cazuri.
In functie de valorile parametrilor a, b, d, sistemul (3.17) are: a) un singur punct de
echilibru, care este nod atractiv; b) o infinitate de puncte de echilibru atractive aflate
pe o dreapta; c) tot planul consta din puncte de echilibru. Corespunzator, diagrama
de bifurcatie statica este o varietate tridimensionala x = x(a, b, d), y = y(a, b, d) din
spatiul 5-dimensional (a, b, d, x, y), pe care o putem vizualiza doar prin sectiuni n ea.
Portretul parametric (fig. 3.3) este format din trei straturi, numerotate 2, 12,
14, corespunzator cazurilor din Tabelul 3.1, iar portretele de faza din plan corespunzatoare sunt cazurile (2), (12) si (14) (fig. 3.1).
3.2. MODEL CARE DESCRIE ACTIVITATEA FICATULUI UMAN
65
Fig. 3.3. Portretul parametric pentru sistemul (3.17).

In afara de ultimele doua cazuri, care sunt cazuri degenerate, de importanta biologica este primul caz, cand punctul de echilibru este un nod atractiv. Se poate
constata ca, dupa un timp, cantitatile de BSP din sange si ficat ajung la zero, deci
dispar, ceea ce arata buna functionalitate a ficatului.
66
Capitolul 4
C
ateva modele de tip
Lotka-Volterra
Se d
a o clasificare dup
a multiplicitatea punctelor singulare finite a sistemelor de tip LotkaVolterra (Sectiunea 4.1), apoi, folosind rezultatele din Sectiunea 4.1, se studiaz
a natura punctelor
de echilibru, admisibilitatea algebrelor Lie, dimensiunile orbitelor, precum si aparitia bifurcatiei n
c
ateva cazuri particulare, urm
and [42], [45]. Notatiile sunt cele din Sectiunea 1.2 si din Anexele 1 si
2. In general, caracteriz
arile dinamice realizate cu ajutorul metodei algebrice bazate pe invarianti si
comitanti sunt mult mai complicate dec
at cele obtinute cu metode topologice. Totusi, unele rezultate
se obtin imediat cu metoda algebric
a, n timp ce calculele bazate pe metoda topologic
a sunt, practic,
imposibil de realizat de la un ordin ncolo, e.g. Teorema 1.15 aplicat
a sistemului (4.111).
4.1
Clasificarea modelelor de tip Lotka-Volterra
Se d
a o clasificare dup
a multiplicitatea punctelor singulare finite a sistemelor de tip LotkaVolterra, folosindu-se Lemele 1.7, 1.8 si Teoremele 1.7, 1.14, 1.15, n fiecare subcaz privind num
arul
singularit
atilor de la infinit calcul
andu-se comitantii implicati tin
and seama de expresiile lor n functie
de coeficientii din s.e.d.o. O atentie deosebit
a se acord
a caracteriz
arii unice si c
at mai compacte a
numeroaselor subcazuri.
Studiem modelele de tip Lotka-Volterra [56], [107], scrise sub forma

x = x(c + gx + hy),
y = y(f + mx + ny).
(4.1)
Se constata ca un sistem patratic este de tip Lotka-Volterra daca si numai daca el

poseda doua drepte invariante reale care se intersecteaza [83].
In continuare studiem doar sistemele nedegenerate (prin sistem nedegenerat ntelegand acel sistem pentru care cel mai mare divizor comun al campului de vectori este
o constanta).
67
68
4.1.1
CAPITOLUL 4. CATEVA
MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA
Num
arul si multiplicit
atile punctelor singulare finite
Lema 4.1. Num

arul si multiplicit
atile singularit
atilor sistemului (4.1) sunt determinate de urm
atoarele conditii:
4
2
2
1
3
1
2
1
1
simple
simple, 1 dubl
a
duble
de multiplicitate 4
simple
simpl
a, 1 dubl
a
simple
dubl
a
simpl
a
0
0
0
0
0
0
0
0
0
6= 0,
6= 0,
6= 0,
6= 0,
= 0,
= 0,
= 1
= 1
= 1
D 6= 0;
D = 0, S 6= 0;
D = S = 0, P 6= 0;
D = S = P = 0;
1 6= 0, D 6= 0;
1 6= 0, D = 0;
= 0, 2 6= 0, U 6= 0;
= 0, 2 6= 0, U = 0;
= 2 = 0.
Demonstratie. Sistemul (4.1) are urmatoarele puncte de echilibru: M1 (0, 0),

M2 (c/g, 0), M3 (0, f /n), M4 ((f h cn)/(gn hm), (cm f g)/(gn hm)). Toate
aceste puncte raman n partea finita a planului fazelor daca si numai daca
gn(gn hm) 6= 0. Pe de alta parte, pentru sistemul (4.1) avem 0 = gn(gn hm).
Cazul 0 6= 0
In acest caz, datorita transformarii (x, y) 7 (x/g, y/n), putem considera g = n =

1 . Astfel, sistemul (4.1) devine

x = x(c + x + hy),
(4.2)
y = y(f + mx + y),
pentru care 0 = 1 hm. Atunci n planul fazelor obtinem urmatoarele puncte de
echilibru: M1 (0, 0), M2 (c, 0), M3 (0, f ), M4 ((c f h)/(hm 1), (f cm)/(hm 1)),
care sunt distincte daca si numai daca cf (c f h)(f cm) 6= 0. Pe de alta parte, pentru (4.2) avem D = c2 f 2 (c f h)2 (f cm)2 . Deci, daca D 6= 0, atunci sistemul (4.1)
are patru puncte de echilibru distincte. Daca D = 0, atunci cf (c f h)(f cm) = 0,
iar n continuare vom considera doua cazuri: cf = 0 si (c f h)(f cm) = 0.
Subcazul cf = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarilor x y, c
f, h m, care invariaza sistemul (4.2), putem considera f = 0 si, astfel, echilibrul
M3 coincide cu M1 . Pentru sistemul (4.2) cu f = 0 avem
S = 3c4 m2 (x + hy)2 [3m2 x2 2m(hm 4)xy + (3h2 m2 8hm + 8)y 2 ],
P = c4 y 2 (mx + y)2 .
Pentru S 6= 0 (i.e. cm 6= 0) punctele de echilibru M1 (dublu), M2 si M4 sunt distincte.
Sa presupunem ca S = 0, i.e. cm = 0. Daca P 6= 0, atunci c 6= 0 si obtinem
m = 0. In acest caz punctul M4 concide cu M2 , iar din c 6= 0 rezulta ca sistemul (4.2)
are doua puncte singulare duble. Daca P = 0, atunci f = c = 0, astfel ca toate cele
patru puncte coincid, i.e. punctul singular M1 devine de multiplicitate patru.
4.1. CLASIFICAREA MODELELOR DE TIP LOTKA-VOLTERRA
69
Subcazul (c f h)(f cm) = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii

x y, c f, h m, care pastreaza sistemul (4.2) neschimbat, putem considera
f = cm. Se observa ca daca f = cm, atunci punctul M4 concide cu M2 . Pe de alta
parte, pentru sistemul (4.2) cu f = cm avem
S = 3c4 m2 (hm 1)4 x2 (3m2 x2 + 8mxy + 8y 2 ),
P = c4 (hm 1)2 y 2 (mx + y)2 .
Pentru S 6= 0 (i.e. cm 6= 0) punctele de echilibru M1 , M2 (dublu) si M3 sunt distincte.
Daca S = 0, atunci, deoarece 0 = 1 hm 6= 0, obtinem cm = 0. Daca P 6= 0, atunci
c 6= 0 si, astfel, obtinem m = 0. In acest caz punctul M4 coincide cu M1 si, cum
c 6= 0, rezulta ca sistemul (4.2) are doua puncte singulare duble. Daca P = 0, avem
c = 0. Atunci f = 0 si, astfel, toate cele patru puncte coincid, deci M1 devine de
multiplicitate 4.
Cazul 0 = 0, 1 6= 0
Conditia 0 = 0 pentru sistemul (4.1) implica gn(gn hm) = 0 si vom considera
doua cazuri: gn = 0 si gn 6= 0, gn hm = 0.
Subcazul gn = 0. Datorita schimbarii x y, c f, g n, h m care
invariaza sistemul (4.1), putem considera g = 0. In acest caz sistemul (4.1) devine

x = x(c + hy),
(4.3)
y = y(f + mx + ny),
pentru care 0 = 0 si 1 = chmny 6= 0, iar punctele de echilibru sunt M1 (0, 0),
M2 (0, f /n), M3 ((cn f h)/hm, c/h).
Cum D = c4 f 2 m2 (cn f h)2 , deducem ca pentru D 6= 0 toate cele trei puncte
de echilibru sunt distincte.
Sa consideram acum D = 0. Cum 1 6= 0 (i.e. chmn 6= 0), conditia D = 0 implica
f (cn f h) = 0 si vom considera doua cazuri: f = 0 si f 6= 0, cn f h = 0.
Daca f = 0 atunci punctul M1 devine dublu si obtinem, astfel, doua puncte singulare distincte. Pentru f 6= 0, fara a reduce generalitatea, datorita transformarii
(x, y, t) 7 (f x, f y, t/f ), consideram f = 1 si, astfel, obtinem h = cn. In acest caz
punctul M3 coincide cu M2 iar sistemul (4.3) are o solutie dubla si una simpla.
Subcazul gn 6= 0, gn hm = 0. Datorita schimbarii x 7 x/g putem considera
g = 1 si obtinem n = hm. Astfel, sistemul (4.3) devine

x = x(c + x + hy),
(4.4)
y = y(f + mx + hmy),
pentru care 0 = 0 si 1 = hm(f cm)(x + hy) 6= 0, iar punctele de echilibru sunt
M1 (0, 0), M2 (c, 0), M3 (0, f /(hm)). Cum 1 6= 0 (i.e. c2 + f 2 6= 0), putem afirma
ca toate punctele sunt distincte daca cf 6= 0 si exista unul dublu si unul simplu daca
cf = 0. Pe de alta parte, pentru sistemul (4.4) avem D = c2 f 2 h2 (f cm)4 si cum
1 6= 0 (i.e. h(f cm) 6= 0)) deducem ca D = 0 este echivalent cu cf = 0.
70
CAPITOLUL 4. CATEVA
Cazul 0 = 1 = 0, 2 6= 0
Cum 0 = 0 rezulta gn(gn hm) = 0 si vom considera din nou doua cazuri:
gn = 0 si gn 6= 0, gn hm = 0.
Subcazul gn = 0. Ca si n cazul anterior, putem considera g = 0 si astfel obtinem
sistemul (4.3), pentru care 0 = 0, 1 = chmny, 2 = cy[(m(f h+cn)x+n(cnf h)y].
Deci conditiile 1 = 0, 2 6= 0 implica hmn = 0.
a) Sa consideram mai ntai h = 0. Atunci obtinem sistemul

x = cx,
(4.5)
y = y(f + mx + ny),
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = c2 ny(mh + ny) 6= 0, U = c2 f 2 x2 y 2 (mx + ny)2 .
Punctele de echilibru ale sistemului (4.5) sunt M1 (0, 0) si M2 (0, f /n). Punctele M1
si M2 se unesc daca si numai daca f = 0, iar aceasta conditie este echivalenta cu
U = 0.
b) Sa presupunem ca m = 0. In acest caz obtinem sistemul

x = x(c + hy),
(4.6)
y = y(f + ny),
care are tot singularitatile M1 (0, 0) si M2 (0, f /n), ca si sistemul (4.5). Pentru
sistemul (4.6) avem 0 = 1 = 0, 2 = cn(cn f h)y 2 6= 0, U = c2 f 2 (cn f h)2 x2 y 4 .
Astfel, obtinem iar ca punctele M1 si M2 sunt distincte (respectiv se unesc) pentru
U 6= 0 (respectiv U = 0).
c) Fie n = 0. In acest caz sistemul (4.1) devine

x = x(c + hy),
(4.7)
y = y(f + mx),
pentru care punctele de echilibru sunt M1 (0, 0) si M2 (f /m, c/h). Pentru sistemul
(4.7) avem 0 = 1 = 0, 2 = cf hmxy 6= 0, U = c2 f 2 (cmx f hy)2 x2 y 2 . Conditia
2 6= 0 implica mh 6= 0. Datorita conditiei 2 6= 0 (i.e. cf 6= 0), punctele M1 si M2
sunt distincte si U 6= 0.
Subcazul gn 6= 0, gn hm = 0. Analog cazului anterior, putem considera
g = 1 si n = hm. Astfel, obtinem familia de sisteme (4.4), pentru care 0 = 0,
1 = hm(f cm)(x + hy), 2 = (f cm)(x + hy)(f x chmy). Conditiile 1 = 0,
2 6= 0 implca hm = 0.
a) Sa consideram mai ntai h = 0. Atunci obtinem familia de sisteme

x = x(c + x),
(4.8)
y = y(f + mx),
pentru care avem 0 = 1 = 0, 2 = f (f cm)x2 6= 0, U = c2 f 2 (f cm)2 x4 y 2 .
Punctele de echilibru ale sistemului (4.8) sunt M1 (0, 0) si M2 (c, 0), iar, datorita
conditiei 2 6= 0, aceste puuncte coincid daca si numai daca U = 0.

b) Fie m = 0. Astfel obtinem sistemul

x = x(c + x + hy),
y = f y,
71
(4.9)
pentru care punctele de echilibru sunt M1 (0, 0) si M2 (c, 0). Pentru sistemul (4.9)
avem 0 = 1 = 0, 2 = f 2 x(x + hy) 6= 0, U = c2 f 4 x2 y 2 (x + hy)2 , deci aceste puncte
sunt distincte daca U 6= 0 si coincid daca U = 0.
Cazul 0 = 1 = 2 = 0
Asa cum am vazut din cazul anterioare, daca au loc conditiile 0 = 1 = 0, atunci
pot fi considerate formele canonice (4.5) - (4.9), deci vom continua cu 2 = 0.
Sistemul (4.5). Conditia 2 = c2 ny(mh + ny) = 0 implica cn = 0 si, cum c 6= 0
(altfel am avea sistem degenerat), obtinem n = 0. Evident, punctul (0, 0) este singurul
punct finit.
Sistemul (4.6). Conditia 2 = cn(cn f h)y 2 = 0 implica cn(cn f h) = 0. Cum
(cn f h) 6= 0 (altfel am avea sistem degenerat), obtinem ori c = 0, ori n = 0. In
ambele cazuri obtinem un singur punct singular, (0, 0).
Sistemul (4.7). Conditia 2 = cf hmxy = 0 implica cf hm = 0. Cum cf 6= 0 (altfel
obtinem sistem degenerat), obtinem ori h = 0, ori m = 0. In ambele cazuri punctul
(0, 0) este singurul punct singular finit al sistemului.
Sistemele (4.8) si (4.9). Pentru sistemul (4.8) (respectiv (4.9)) conditia 2 =
f (f cm)x2 = 0 (respectiv 2 = f 2 x(x + hy) = 0) implica f (f cm) = 0 (respectiv
f = 0). Aceste conditii conduc la sisteme degenerate, i.e. pentru sistemele (4.8) si
(4.9) conditia 2 = 0 nu poate fi satisfacuta. Aceasta este n concordanta cu Lema
1.8, n care, daca este ndeplinita conditia 2 = 0, atunci un punct singular finit se
duce la infinit. Sistemul (4.8), ca si sistemul (4.9), are singularitatile finite M 1 (0, 0)
si M2 (c, 0), care raman n partea finita a planului fazelor pentru 2 = 0, ceea ce
contrazice Lema 1.8.
4.1.2
Tipul punctelor singulare finite
In aceast
a sectiune determin
am toate configuratiile posibile ale singularit
atilor finite ale unui
sistem de tip Lotka-Volterra, tin
and cont de comportamentul traiectoriilor n vecin
at
atile lor.
Pentru a determina tipul singularitatilor finite avem nevoie sa construim mai multe
polinoame afine invariante.
Mai ntai, folosind polinoamele initiale Ci (a, x, y) (i = 0, 1, 2) si Di (a, x, y) (i =
1, 2) din Sectiunea 1.2.8, vom construi GLcomitantii de ordin doi (Ti , i = 1..9) n
raport cu coeficientii sistemului initial (Anexa 1).
e
e
e
e
e
e
Cu ajutorul T -comitantilor A(a),
D(a),
E(a),
K(a),
H(a),
B(a),
Fe (a) (Anexa 2)
a fost construita o baza polinomiala (Ai , i = 1..42) a T -comitantilor sistemului (1.22)
[16], baza ce poate fi gasita n Anexa 2.
Folosind invariantii afini Ai , i = 1..42 construim polinoamele invariante W3 si W4 ,
necesare care guverneaza tipul punctelor singulare [5]:
72
CAPITOLUL 4. CATEVA
W3 (a) = [9A21 (36A18 19A22 + 134A17 + 165A19 )+

+3A11 (42A18 102A17 + 195A19 ) + 2A22 (A10 + 3A11 )+
+102A3 (3A30 14A29 ) 63A6 (17A25 + 30A26 )+
+6A7 (329A25 108A)26) + 3A10 (14A18 118A17 + 153A19 +
+120A21 ) + 3A8 (164A18 + 153A19 442A17 )+
+9A12 (2A20 160A17 2A18 59A19 )+
+3A1 (77A2 A14 + 235A2 A15 54A36 ) + 18A21 (21A9 5A11 )+
+302A2 A34 366A214 12A15 (71A14 + 80A15 )]/9,
W4 (a) = [1512A21 (A30 2A29 ) + 72A1 A2 (49A25 + 39A26 )+
+6A22 (23A21 1093A19 ) 87A42 + 4A22 (61A17 + 52A18 + 11A20)
6A37 (352A3 + 939A4 1578A5 ) 36A8 (396A29 + 265A30 )+
+72A29 (17A12 38A9 109A11 ) 648A1 5A26 +
+12A30 (76A9 189A10 273A11 651A12 )
648A14 (23A25 + 5A26 ) 24A18 (3A20 + 31A17 )+
+36A19 (63A20 + 478A21 ) + 18A21 (2A20 + 137A21 )
4A17 (158A17 + 30A20 + 87A21 ) 18A19 (238A17 + 669A19 )]/81.
Notatia 4.1. Pentru un punct singular Mi (xi , yi ) vom folosi urmatoarele notatii:
i = (p0x (x, y) + qy0 (x, y))|(xi ,yi ) = tr Ai ,

0
px (x, y) p0y (x, y)

i = 0
= det Ai ,
qy (x, y) qy0 (x, y) (x ,y )
i
i = 2i 4i = tr2 A 4 det Ai ,
unde Ai este matricea termenilor (liniari) din sistemul liniarizat n jurul punctului
(xi , yi ).
Importanta, din punctul de vedere al dinamicii de faza, a invariantilor afini W 3 si
W4 este prezentata n [5], si anume este adevarata urmatoarea Propozitie.
Propozitia 4.1. [5]. S
a presupunem c
a sistemul (1.22) are patru singularit
ati finite
Mi , i = 1, ..., 4, care sunt reale sau/si complexe, distincte sau/si coincid. Atunci au
loc urm
atoarele relatii
W3 = 20
i j l ,
W4 = 20 1 2 3 4 .
(4.10)
1i<j<l4
4.1.2.1 Sisteme cu singularit

ati finite de multiplicitate total
a patru
Fie sistemul de tip Lotka-Volterra (4.1). Punctele de echilibru, i , i si i , i =
1, 2, 3, 4 ale acestui sistem sunt:
73
M1 (0,
1 = c + f,
1 = (c f )2 ;
0) : 1 = cf,
c(cm f g)
f g cg cm
c
, 0 : 2 =
, 2 =
, 2 = (cg + f g cm)2 ;
M2
g
g
g

f
f (f h cn)
cn f n f h
M3 0,
: 3 =
, 3 =
, 3 = (cn + f n f h)2 ;
n
n
n

(cm f g)(f h cn)
f h cn cm f g
: 4 =
,
,
M4
gn hm gn hm
gn hm
[(cm f g) (f h cn)]2 + 4hm(cm f g)(f h cn)
4 =
(gn hm)2
(cn f h + f g cm)
.
4 =
hm gn
(4.11)
Sistemul (4.1) admite patru puncte de echilibru (distincte sau nu) daca g 6= 0, n 6=
0 si gn hm 6= 0. Astfel, sistemul (4.1) admite patru puncte de echilibru daca si
numai daca gn(gn hm) 6= 0. Cum gn(gn hm) 6= 0, datorita transformarii (x, y) 7
(x/g, y/n), putem considera g = n = 1 si obtinem sistemul
x = x(c + x + hy),
y = y(f + mx + y).
(4.12)
Observatia 4.1. Schimbarea (x, y, c, f, h, m) (y, x, f, c, m, h) invariaza sistemul

(4.12). Deci, pentru cazul cf = 0 putem studia doar cazul c = 0, iar pentru cf < 0
putem studia doar c > 0, f < 0, celelalte cazuri reducandu-se la acestea. Pentru
cf > 0, datorita substitutiei (x, y, t) (x, y, t), putem studia doar c > 0, f > 0.
Tipul punctelor de echilibru n cazul singularitatilor finite de ordin 4 este prezentat
n Tabelul 4.1.
Conditii asupra parametrilor
c=f =0
cf = 0,
c2 + f 2 6= 0
cf > 0
m > 0, m 6= 1,
4 0
m > 0, m 6= 1
4 < 0
m=1
m<0
(c f h)(f mc) < 0,
4 0, m > 0
sau
(c f h)(f mc) > 0, m > 0
c(f mc) < 0, f (c f h) < 0
(c f h)(f mc) < 0,
4 < 0
Tipul punctelor
punct nehip.
degenerat
2N, 1SN
1N, 1F, 1SN
1SN, 1N, 1C
1SN, 2S
3N, 1S
2N, 1S, 1F
74
1 hm < 0
1 hm > 0
CAPITOLUL 4. CATEVA
mc f = c f h, 4 < 0
m>0
(c f h)(f mc) > 0, m < 0
c(f mc) > 0, f (c f h) > 0
(c f h)(f mc) = 0
(c f h)2 + (mc f )2 6= 0
m>0
(c f h)(f mc) < 0, m < 0
c(f mc) > 0, f (c f h) > 0
4 0 (4 < 0)
sau
(c f h)(f mc) > 0, m < 0
(c f h)(f mc) < 0
c(f mc) < 0, f (c f h) < 0
4 0, m > 0
mc f = c f h
cf < 0
m>0
(c f h)(f mc) < 0
c(f mc) < 0, f (c f h) < 0
4 < 0, m > 0
(c f h)(f mc) = 0
(c f h)2 + (f mc)2 6= 0
m<0
mc f = c f h
m<0
m>0
cf = 0,
sau
c2 + f 2 6= 0
m < 0, 4 0
m < 0, 4 < 0
cm + f h = 0
(c f h)(f mc) > 0
c(f mc) > 0, f (c f h) > 0
4 0
cf > 0
(c f h)(f mc) > 0
c(f mc) > 0, f (c f h) > 0
4 < 0
(c f h)(f mc) = 0
(c f h)2 + (f mc)2 6= 0
(c f h)(f mc) > 0,
4 0
sau
(c f h)(f mc) < 0,
cf < 0
c(f mc) < 0, f (c f h) < 0
Tipul punctelor
2N, 1S, 1C
3S, 1N
2N, 1SN
3S, 1N(F)
1S, 3N
1S, 2N, 1C
1S, 2N, 1F
2S, 1SN
3S,1C
1SN, 1N, 1S
1SN), 1S, 1F
1SN, 1SN
2N, 2S
1N, 2S, 1F
1N, 1S, 1SN
2S, 2N

(c f h)(f mc) > 0,
4 < 0
(c f h)(f mc) = 0
(f mc)2 + (c hf )2 6= 0
75
Tipul punctelor
2S, 1N, 1F
1N, 1S, 1SN
Tabel 4.1. Tipul punctelor de echilibru pentru sistemul (4.12). Am notat N-nod, S-sa,
F-focar, C-centru, SN-sa-nod.
Sa studiem acum tipul punctelor de echilibru ale sistemului (4.12) cu ajutorul

invariantilor si a comitantilor.
Se observa ca 0 = gn(gn hm), deci sistemele cu singularitati finite de ordin 4
sunt acele sisteme pentru care 0 6= 0.
Sa desemnam prin S, N, F, C, SN echilibrele de tip sa, nod, focar, centru, sa-nod.
Teorema 4.1. Fie un sistem p
atratic de tip Lotka-Volterra (4.1) pentru care este
ndeplinit
a conditia 0 6= 0. Atunci tipul singularit
atilor finite ale acestui sistem este
determinat de urm
atoarele conditii de invarianta
afin
a:
1) S, S, S, N
2) S, S, S, F
3) S, S, S, C
4) S, N, N, N
5) S, N, N, F
6) S, N, N, C
7) S, S, N, N
8) S, S, N, F
9) SN, S, S
10) SN, N, N
11)
12)
13)
14)
15)
16)
SN, N, F
SN, N, C
SN, S, N
SN, S, F
SN, SN
un punct
(a)
(b)
(c)
(d)
(e)
D 6= 0, 0 < 0, K < 0, W4 0;
D 6= 0, 0 < 0, K < 0, W4 < 0, B3 6= 0;
D=
6 0, 0 < 0, K < 0, W4< 0, B3 = 0;
W4 > 0 sau
D 6= 0, 0 < 0, K > 0 si
W4 = 0, W3 0;
W4 < 0, B3 6= 0 sau
;
D 6= 0, 0 < 0, K > 0 si
W4 = 0, W3 < 0
D 6= 0, 0 < 0, K> 0 si W4 < 0, B3 = 0;
W4 > 0 sau
D 6= 0, 0 > 0 si
W4 = 0, W3 0;
W4 < 0 sau
D 6= 0, 0 > 0 si
W4 = 0, W3 < 0;
D = 0, S 6= 0, 0 < 0, K < 0;

W4 > 0 sau
D = 0, S 6= 0, 0 < 0, K > 0 si
W4 = 0, W3 0;
D = 0, S 6= 0, 0 < 0, K > 0, W4 < 0;
D = 0, S 6= 0, 0 < 0, K > 0, W4 = 0, W3 < 0;
D = 0, S 6= 0, 0 > 0, W4 0;
D = 0, S 6= 0, 0 > 0, W4 < 0;
D = S = 0, P 6= 0;
nehiperbolic degenerat de multiplicitate 4
D = S = P = 0, 0 < 0, > 0, > 0;
D = S = P = 0, 0 < 0, > 0, < 0;
D = S = P = 0, 0 < 0, = 0;
D = S = P = 0, 0 > 0, > 0;
D = S = P = 0, 0 > 0, = 0,
76
CAPITOLUL 4. CATEVA
unde (a)-(e) au reprezent

arile
Demonstratie. Fie sistemul de tip Lotka-Volterra (4.1), pentru care avem 0 = gn(gn
hm). Cum 0 6= 0, datorita transformarii, (x, y) 7 (x/g, y/n) putem considera
g = n = 1. Astfel, obtinem sistemul (4.12) pentru care
0 = 1 hm, K = 2(mx2 + 2xy + hy 2 ), D = c2 f 2 (c f h)2 (f cm)2 .
(4.13)
Cazul D 6= 0
In aceasta situatie avem cf (c f h)(f cm) 6= 0, iar sistemul (4.12) are patru
puncte singulare reale distincte:
M1 (0, 0) :
1 = cf,
M2 (c, 0) :
1 = (c f )2 ,
1 = c + f ;
2 = c(cm f ), 2 = (c + f cm)2 , 2 = f c cm;
M3 (0, f ) :
3 = f (f h c), 3 = (c + f f h)2 , 3 = c f f h;

(cm f )(f h c)
f h c cm f
M4
,
:
4 =
,
1 hm 1 hm
1 hm
(c f h + f cm)
[(cm f ) (f h c)]2 + 4hm(cm f )(f h c)
4 =
, 4 =
,
hm 1
(1 hm)2
(4.14)
Observatia 4.2. Cum punctele M1 , M2 si M3 sunt situate pe dreptele invariante
x = 0 si y = 0, este clar ca determinantii corespunzatori sunt nenegativi, i.e. aceste
puncte sunt ori noduri, ori sei. Doar punctul M4 poate fi focar sau centru n cazul
4 < 0.
Considerand (4.14), obtinem
1 2 3 4 = c2 f 2 (f h c)2 (cm f )2 /(1 hm),
de unde rezulta
sign (1 2 3 4 ) = sign (0 ).
Cum un sistem patratic nu poate avea nici patru anti-sei, nici patru sei [12], rezulta
ca sistemul (4.12) are o sa si trei anti-sei sau trei sei si o anti-sa pentru 0 < 0 si are
doua sei si doua anti-sei pentru 0 > 0. (Prin anti-sa ntelegem un punct singular cu
determinantul matricei sistemului liniarizat pozitiv, i.e. nod, focar sau centru.)
77
Cazul 0 < 0. Aici avem fie o sa si trei anti-sei, fie trei sei si o anti-sa. Conform
[5], aceste doua cazuri se deosebesc cu ajutorul T -comitantului K.
Reamintim relatia 0 = Discrim (K)/16.
Subcazul K < 0. Din (4.13) rezulta h < 0 (care este echivalent cu m < 0) si,
atunci, sistemul (4.12) are trei sei si ori un nod, ori un focar sau centru [5]. Evident
avem nod daca 4 0 si focar sau centru daca 4 < 0.
Pe de alta parte, pentru sistemul (4.12) sunt adevarate relatiile (4.10). Cum
sign (4 ) = sign (W4 ) si cum trei din cele patru puncte singulare sunt sei, deducem
ca, pe langa cele trei sei, sistemul (4.12) are un nod daca W4 0 si un focar sau un
centru daca W4 < 0. Pentru a determina conditiile n care avem centru vom folosi
Teorema 1.15.
Lema 4.2. Punctul singular M4 este un centru pentru sistemul (4.12) dac
a si numai
dac
a 4 < 0 si B3 = 0.
Demonstratie. Mai ntai translatam punctul M4 n origine. Astfel, sistemul (4.12)
devine

x = [(c f h)(hm 1) + x](x + hy),
(4.15)
y = [(f cm)(hm 1) + y](mx + y),
pentru care obtinem invariantii
I1 = (cm f + f h c)/(hm 1), 2I2 = I12 + 4 ,
I3 = [(cm f + f h c)(h m)]/[2(hm 1)],
I6 = {(cm f + f h c)[(m2 1)(2ch f h2 ) (h2 1)(2f m cm2 )+

+(h m)(cm + f h)]}/[(hm 1)2 ].
Din Teorema 1.15, conditia necesara ca originea sa fie centru este I1 = 0. Astfel,
obtinem I6 = I3 = 0, iar conditia 4 < 0 implica I2 < 0. In acest fel, conditiile din
Teorema 1.15 sunt satisfacute, de unde rezulta ca pentru sistemul (4.15) originea, iar
pentru sistemul (4.12) punctul M4 este centru.
Pe de alta aparte, pentru sistemul (4.12), ca si pentru sistemul (4.15) (cum B 3
este un comitant afin), obtinem
B3 = 3(f c)(cm f + f h c)x2 y 2 .
Datorita conditiei 4 < 0, putem afirma ca B3 = 0 este echivalent cu cmf +f hc =
0. Intr-adevar, sa presupunem prin absurd ca 4 < 0, B3 = 0 si cm f + f h c 6= 0.
Atunci f = c si aceasta implica 4 = c2 (h + m 2hm)2 /(1 hm)2 0, i.e. obtinem
o contradictie.
Subcazul K > 0. Avem h > 0, m > 0. Atunci sistemul (4.12) are o sa si trei
anti-sei [5]. Din Remarca 4.2 avem ca M4 poate fi focar sau centru daca 4 < 0.
Daca W4 6= 0, atunci aceasta ultima conditie este echivalenta cu W4 < 0. Mai precis,

CAPITOLUL 4. CATEVA
78
conform Lemei 4.2, punctul M4 este focar daca B3 6= 0 si este centru daca B3 = 0.
Evident, pentru W4 > 0 obtinem o sa si trei noduri.
Sa presupunem ca W4 = 0. Cum unul din discriminanti este nul, din (4.10),
rezulta ca invariantul afin W3 este egal cu produsul celorlati trei. Deci, daca 4 = 0,
atunci avem o sa si trei noduri, si, n acest caz, W3 0, deoarece punctele care au
ramas, Mi (i = 1, 2, 3) sunt noduri sau sei. Daca exista i {1, 2, 3} pentru care
discriminantul i este nul, atunci, sign (4 ) = sign (W3 ) si obtinem o sa si trei noduri
pentru W3 > 0 si o sa, doua noduri si un focar (daca B3 6= 0) sau un centru (daca
B3 = 0) pentru W3 < 0.
Mai ramane de examinat cazul W4 = W3 = 0 si de raspuns la ntrebarea: putem
avea 4 < 0 iar doi discriminanti dintre ceilalti trei ramasi sa fie nuli?
In demonstratia Lemei 4.2 s-a aratat ca daca 4 < 0, atunci nu putem avea
1 = (c f )2 = 0 (altfel obtinem 4 0). Astfel, avem o unica posibilitate, si anume
2 = 3 = 0, i.e. tinand cont de (4.14), avem (c + f cm) = (c + f f h) = 0. Cum
cf 6= 0 (deoarece D 6= 0), obtinem m = (c + f )/c si h = (c + f )/f . Astfel, deoarece
Discrim [(5c2 + 6cf + 5f 2 ), c] = 64f 2 < 0, obtinem relatia
4 =
c2 f 2 (5c2 + 6cf + 5f 2 )
0.
(c2 + cf + f 2 )2
Deci, daca W4 = W3 = 0, atunci sistemul (4.12) are o sa si trei noduri.

Cazul 0 > 0 In acest caz avem doua sei si doua anti-sei. Din (4.10) rezulta ca,
pe langa cele doua sei, sistemul (4.12) are doua noduri daca W4 > 0 , doua sei, un
nod si un focar daca W4 < 0 (un sistem patratic nu poate avea simultan doua sei,
un nod si un centru [12], [105]), iar daca W4 = 0, atunci anti-seile sunt doua noduri
cand W3 0 si un nod si un focar cand W3 < 0.
Cazul D = 0, S 6= 0
In acest caz, din Lema 4.1, rezulta ca sistemul (4.12) are un punct singular dublu
si doua simple. Conditia D = 0 din (4.13) implica cf (c f h)(f cm) = 0. In
continuare vom considera doua subcazuri: cf = 0 si (c f h)(f cm) = 0.
Cazul cf = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y, c f, h
m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera f = 0. Deci, f = 0 si punctul M 3
coincide cu punctul M1 . Astfel, se obtine sistemul

x = x(c + x + hy),
(4.16)
y = y(mx + y),
pentru care
S = 3c4 m2 (x + hy)2 [3m2 x2 2m(hm 4)xy + (3h2 m2 8hm + 8)y 2 ] 6= 0,
0 = 1 hm, K = 2(mx2 + 2xy + hy 2 ).
79
Punctele de echilibru ale sistemului (4.16) sunt

M1,3 (0, 0) :
1,3 = 0,
2
1,3 = c2 ,
2
1,3 = c;
2
M2 (c, 0) :
2 = c m, 2 = c (m 1) ; 2 = c(m + 1);

c
cm
c2 m
c(1 m)
M4
,
:
4 =
, 4 =
,
1 hm 1 hm
hm 1
hm 1
c2 [(m + 1)2 4hm2 ]
.
4 =
(1 hm)2
(4.17)
Cum c 6= 0, obtinem 1,3 = c 6= 0, deci punctul M3 este sa-nod.

In continuare mai avem de studiat punctele M2 si M4 .
Subcazul 0 < 0. In acest caz 1 hm < 0, iar T -comitantul K devine o forma
binara cu semn bine definit (constant). Mai mult, sign (K) = sign (m). Cum 0 < 0,
din (4.17) rezulta ca pentru K < 0 (i.e. m < 0) ambele puncte M2 si M4 sunt sei.
Sa presupunem K > 0. Atunci m > 0 si punctul M3 este nod, iar tipul punctului
M4 este determinat de semnul discriminantului 4 din (4.17). Pe de alta parte avem
W4 = (1 hm)2 c8 (m 1)2 4 , B3 = c2 (m 1),
W3 = (1 hm)2 c6 [(m 1)2 + (2m2 4m + 3)4 ].
(4.18)
Daca W4 > 0, atunci 4 > 0 si M4 este nod. Daca W4 < 0 atunci M4 este ori focar,
ori centru. T
inand cont de Teorema 4.2, pentru ca M4 sa fie centru, trebuie sa fie
ndeplinita conditia B3 = 0. Cum c 6= 0, din (4.18) avem m = 1, ceea ce contrazice
conditia W4 < 0, deci W4 este focar.
Daca W4 = 0, datorita conditiei 0 S 6= 0, avem c(1 hm) 6= 0. Atunci conditia
W4 = 0 implica (m 1)4 = 0. In continuare vom demonstra ca nu putem avea
(m 1) = 4 = 0. Intr-adevar, considerand m = 1 conditia 4 = 0 implica 1 h = 0,
ceea ce contrazice 0 = 1 h 6= 0.
Astfel, daca 4 = 0 atunci avem doua noduri si, n acest caz, din (4.18) rezulta
W3 > 0 (deoarece m 6= 1). Considerand 4 6= 0, avem m = 1 si atunci sign (4 ) =
sign (W3 ). Mai mult, n acest caz are loc si conditia B3 = 0.
Astfel, tinand cont de Lema 4.2, pentru W4 = 0 avem doua noduri daca W3 > 0
si un nod si un centru daca W3 < 0.
Subcazul 0 > 0. In acest caz avem 1 hm > 0 si, din (4.17), rezulta ca, pe langa
sa-nodul M1,3 , sistemul (4.16) mai are o sa si o anti-sa. Anti-saua este nod daca
W4 0 si este focar sau centru daca W4 < 0. Pe de alta parte, conditia W4 < 0
implica m 1 6= 0 si din (4.18) obtinem B3 6= 0, i.e. din Lema 4.2 rezulta ca punctul
M4 nu poate fi centru, deci el este focar.
Cazul (c f h)(f cm) = 0. In acest caz, fara a micsora generalitatea, datorita
schimbarii x y, c f, h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera
80
CAPITOLUL 4. CATEVA
f = cm. Deci, f = cm si punctul M4 coincide cu punctul M2 . Astfel, sistemul (4.12)

devine

x = x(c + x + hy),
(4.19)
y = y(cm + mx + y),
pentru care
S = 3c4 m2 (hm 1)4 x2 (3m2 x2 + 8mxy + 8y 2 ) 6= 0,
0 = 1 hm, K = 2(mx2 + 2xy + hy 2 ), W4 = 20 c8 [(m 1)2 (hm m 1)2 ,
W3 = 20 c6 [(m 1)2 + (hm m 1)2 + 2(m 1)2 (hm m 1)2 ].
(4.20)
Punctele de echilibru ale sistemului (4.19) sunt M1 (0, 0), M2,4 (c, 0) (dublu) si
M3 (0, cm). Cum c 6= 0, avem 2,4 = c 6= 0, deci punctul M2,4 este sa-nod.
In continuare vom examina doar punctele simple M1 si M3 . Deoarece aceste
puncte se afla pe dreptele invariante, rezulta ca ele nu pot fi decat noduri sau sei.
Pentru aceste puncte avem respectiv
1 = c2 m, 3 = c2 m(hm 1).
(4.21)
Deci, pentru 0 < 0 (i.e. 1 hm < 0) ambele puncte sunt sei daca m < 0 (i.e. K < 0)
si sunt noduri daca m > 0 (i.e. K > 0).
Pentru 0 > 0, atunci 1 hm > 0 si, din (4.21), rezulta ca, pe langa sa-nod,
sistemul (4.19) mai are o sa si un nod.
In plus, cum n cele de mai sus avem ca pentru sistemul (4.19), conform cu (4.20),
sunt adevarate conditiile W4 0 si W3 0, nseamna ca este inclusa si conditia
W4 = W3 = 0 din aceasta teorema, cand 0 < 0 si K > 0.
Cazul D = S = 0
In acest caz, tinand cont de Lema 4.1, sistemul (4.12) are doua puncte duble daca
P 6= 0 si un punct singular de multiplicitate patru daca P = 0.
Fie P 6= 0. In Subsectiunea 4.1.2.1 s-a aratat ca, daca sunt ndeplinite conditiile
0 6= 0, D = S = 0 si P 6= 0, atunci, datorita schimbarii x y, c f, h m, are
loc relatia f = m = 0. Astfel, sistemul (4.12) devine

x = x(c + x + hy),
(4.22)
y = y 2 ,
pentru care D = S = 0, P = c4 y 4 . Punctele de echilibru ale sistemului (4.22) sunt:
M1,3 (0, 0), M2,4 (c, 0). Cum c 6= 0 (i.e. urmele matricelor termenilor liniari din
sistemele liniarizate n jurul acestor puncte sunt nenule) rezulta ca aceste puncte sunt
sa-noduri.
Fie P = 0. Atunci, conform Subsectiunii 4.1.2.1, rezulta c = f = 0, iar sistemul
(4.12) devine

x = x(x + hy),
(4.23)
y = y(mx + y).
81
Clasificarea topologica a sistemelor de tipul (4.23) se gaseste n [94]. Pe de alta parte,

cum comportamentul traiectoriilor sistemelor omogene n vecinatatea punctelor de la
infinit determina complet portretul de faza, vom folosi conditiile construite n [93].
Astfel, cum sistemul (4.23) are doua drepte invariante reale si 0 = 1 hm 6= 0,
tinand cont de [93], pentru 0 < 0 obtinem cazurile (d) (respectiv (e); (f)) daca
> 0, > 0 (respectiv, > 0, < 0; = 0). Pentru 0 > 0 obtinem cazurile (a)
(respectiv (b)) daca > 0 (respectiv, = 0).
a trei
Din (4.11) rezulta ca sistemul (4.1) admite trei puncte de echilibru (distincte sau
nu) daca unul dintre g, n sau gn hm este nul. Astfel, sistemul (4.1) admite trei
puncte de echilibru daca si numai daca gn(gn hm) = 0 si g 2 + n2 6= 0, g 2 + (gn
hm)2 6= 0, n2 + (gn hm)2 6= 0. Schimbarea x y, c f , g n, h m invariaza
sistemul (4.1), deci vom tine cont de Observatia 4.1.
Tipul punctelor de echilibru n cazul singularitatilor finite de multiplicitate totala
3 este prezentat n Tabelul 4.2.
nh < 0
cf = 0
nh > 0, 4 0 (4 < 0)
cn f h = 0
nh < 0
cf > 0
nh > 0, 4 < 0
gn = 0
nh > 0, 4 0
g 2 + n2 6= 0
cn f h = 0
nh > 0, 4 0
cf < 0
nh > 0, 4 < 0
nh < 0, 4 0
nh < 0, 4 < 0
m>0
cf = 0
m<0
m>0
gn hm = 0 cf > 0
m<0
m<0
cf < 0
m>0
Tipul punctelor
1SN, 1S
1SN, 1N(F)
1N, 1SN
1N, 2S
1N, 1S, 1F
2N, 1S
1S, 1SN
1S, 2N
1S, 1N, 1F
2S, 1N
2S, 1F
1SN, 1N
1SN, 1S
2N, 1S
1N,2S
2S, 1N
1S, 2N
Tabel 4.2. Tipul punctelor de echilibru de multiplicitate totala trei. Am notat N-nod,
S-sa, F-focar, SN-sa-nod.

invariantilor si al comitantilor.
Conform Lemei 1.8, sistemele cu singularitati finite de multiplicitate totala trei
sunt acele sisteme pentru care 0 = 0 si 1 6= 0.
82
CAPITOLUL 4. CATEVA

atratic (1.23) de tip Lotka-Volterra si s
a presupunem
c
a sunt ndeplinite conditiile 0 = 0, 1 6= 0. Atunci tipul singularit
atilor finite ale
acestui sistem sunt determinate de urm
atoarele conditii de invarianta afin
a:
1) S, S, N
2) S, S, F
3) S, N, N
4) S, N, F
5) SN, S
6) SN, N
7) SN, F
D 6= 0, K < 0, W4 0;
D 6= 0, K < 0, W
4 < 0;
W4 > 0,
D 6= 0, K > 0 si
W4 = 0,
W4 < 0,
D 6= 0, K > 0 si
W4 = 0,
D = 0, K < 0;
D = 0, K > 0, W4 0;
D = 0, K > 0, W4 < 0;
sau
W3 0;
sau
W3 < 0;
Demonstratie. Conditia 0 = 0 pentru sistemul (4.1) implica gn(gn hm) = 0. In

continuare consideram doua cazuri: gn = 0 si gn 6= 0, gn hm = 0.
Cazul gn = 0
In acest caz, datorita schimbarii x y, c f, g n, h m, care invariaza
sistemul (4.1), putem considera g = 0. Din (4.11) rezulta ca daca g 0, atunci
punctul M2 (c/g, 0) . Pe de alta parte, daca g = 0, atunci c 6= 0. Altfel vom
obtine un sistem degenerat. Astfel, datorita transformarii (x, y, t) (cx, cy, t/c),
putem considera c = 1, deci sistemul (4.1) devine

x = x(1 + hy),
(4.24)
y = y(f + mx + ny),
pentru care 1 = hmny. Cum 1 6= 0, rezulta hmn 6= 0, si putem considera n = 1
datorita schimbarii y y/n. Astfel sistemul (4.24) devine

x = x(1 + hy),
(4.25)
y = y(f + mx + y),
si are punctele de echilibru: M1 (0, 0), M3 (0, f ), M4 ((1 f h)/(hm), 1/h). Pentru
sistemul (4.25) avem
0 = 0, 1 = hmy 6= 0, K = 2hy 2 , D = f 2 m2 (1 f h)2 .
(4.26)
Observatia 4.3. Cum punctele M1 si M3 sunt situate pe dreptele invariante, iar

pentru punctul M4 avem 4 = 1/h 6= 0, rezulta ca sistemul (4.25) nu poate avea
centru.
Subcazul D 6= 0. T
inand cont de Lema 4.1, avem ca toate cele trei puncte de
echilibru sunt simple si
1 = f, 3 = f (f h 1), 4 =
4h2 f 4h + 1
1 fh
, 4 =
.
h
h2
(4.27)
83
Cum 1 3 4 = f 2 (1 f h)2 /h rezulta, sign (K) = sign (1 2 4 ). Cele trei

echilibre nu pot fi nici toate sei nici toate anti-sei. Intr-adevar, presupunand
1 3 = f 2 (f h 1) > 0, 3 4 =
f (f h 1)2
>0
h
obtinem o contradictie: f h < 0 si f h 1 > 0.

Astfel, pentru D 6= 0 sistemul (4.25) are doua sei si o anti-sa pentru K < 0 si o
sa si doua anti-sei pentru K > 0.
Pentru K < 0 exista doar o anti-sa. Daca M4 este anti-sa, atunci tipul lui M4
este determinat de semnul lui 4 din (4.27).
Pe de alta parte, pentru sistemul (4.27) avem
2
W4 = h2 m4 (1
+ f f h)2 4 ,
f ) (1

2 4
2
W3 = h m (1 f ) (1 + f f h)2 + [(1 f )2 + (1 + f f h)2 ]4 .
(4.28)
Deci, daca W4 6= 0, rezulta sign (W4 ) = sign (4 ). Atunci, n afara de doua sei,
sistemul (4.27) mai are un nod daca W4 > 0 si un focar daca W4 < 0.
Daca M4 este sa, atunci, din (4.28), rezulta ca W4 > 0.
Fie W4 = 0. Cum 1 6= 0 (i.e. hm 6= 0) obtinem (1 f )(1 + f f h)4 = 0. Daca
f = 1 atunci 4 = (2h 1)2 /h2 0. Daca 1 + f f h = 0, cum K < 0 (i.e. h < 0)
1 5h
avem f = 1/(h 1), ceea ce implica 4 = 2
0. Astfel, pentru W4 = 0
h (1 h)
anti-saua sistemului (4.27) este nod.
Fie K > 0. In acest caz sistemul (4.25) are o sa si doua anti-sei. Anti-saua situata
pe dreapta invarianta este nod. Pe de alta parte, pentru W4 6= 0, din (4.28) avem
sign (W4 ) = sign (4 ). Deci, n afara de o sa si un nod, sistemul (4.25) mai are un
nod daca W4 > 0 si un focar daca W4 < 0.
Fie acum W4 = 0, i.e. (1 f )(1 + f f h)4 = 0. Daca 4 = 0, atunci ambele
anti-sei sunt noduri iar din (4.28) obtinem W3 0.
Sa presupunem 4 6= 0. Atunci (1 f )(1 + f f h) = 0, iar din (4.28), pentru
W3 6= 0, obtinem sign (W3 ) = sign (4 ). Daca W3 = 0, atunci din (4.28) avem
f = 1, h = 2 si rezulta 4 = 9/4 > 0. Cum sistemul (4.25) nu poate avea centru,
rezulta ca, n afara de o sa si un nod, sistemul (4.25) mai are un nod daca W 3 0 si
un focar daca W3 < 0.
Ultima posibilitate de examinat este W4 = W3 = 0 si 4 6= 0. In acest caz obtinem
f = c, h = 2n. Atunci 4 = 9c2 /4 > 0, deci, din nou avem o sa si doua noduri.
Subcazul D = 0. Cum 1 6= 0, din (4.26) obtinem f (1 f h) = 0.
Sa presupunem mai ntai f = 0. Atunci punctul M3 coincide cu punctul M1 si
devine sa-nod. T
inand seama de (4.27), pentru punctul M4 , avem 4 = 1/h, 4 =
(1 4h)/h2 . Deci punctul singular M4 (1/hm, 1/h) este punct sa pentru h < 0.
Daca h > 0, atunci M4 este nod pentru 4 0 si focar pentru 4 < 0. Reamintim ca
punctul M4 nu poate fi centru.
Pe de alta parte, din (4.26) avem sign (K) = sign (h) si W4 = h2 m4 4 . Deci
polinoamele invariante K si W4 guverneaza tipul lui M4 .

CAPITOLUL 4. CATEVA
84
Sa presupunem acum ca f 6= 0 si 1 f h = 0. In acest caz obtinem h = 1/f .

Atunci M4 coincide cu M3 si devine sa-nod. T
inand cont de (4.27), punctul M1 este
sa daca f < 0 si nod daca f > 0. Pe de alta parte, pentru h = 1/f avem K = 2y 2 /f
si din nou polinomul invariant K este cel care decide cazul cand M1 este sa si cand
el este nod.
Sa remarcam ca pentru f 6= 0 si h = 1/f obtinem W4 = (1 f )2 f 2 m4 0. Deci
conditiile D = 0 si W4 < 0 implica f = 0.
Cazul gn 6= 0, gn hm = 0
Considerand (4.11), observam ca daca gn hm 0, atunci punctul M4 ((cn
f h/(hm gn), (f g cm)/(hm gn)) . Cum g 6= 0, datorita schimbari x x/g,
putem considera g = 1, n care caz obtinem n = hm . Astfel, sistemul (4.1) devine

x = x(c + x + hy),
(4.29)
pentru care
0 = 0, 1 = hm(f cm)(x+hy), D = c2 f 2 h2 (cmf )2 , K = 2m(x+hy)2 . (4.30)
Punctele de echilibru ale sistemului (4.29) sunt M1 (0, 0),
M3 (0, f /(hm)) si ele sunt simple daca si numai daca D 6= 0.
M2 (c, 0),
Subcazul D 6= 0. Cum toate singularitatile sunt situate pe dreptele invariante si

sunt simple, rezulta ca acestea nu pot fi decat sei sau noduri. Pentru punctele M 1 ,
M2 , M3 avem
1 = cf, 2 = c(cm f ), 3 =
c2 f 2 (cm f )2
f (f cm)
, 1 2 3 =
. (4.31)
m
m
Deci obtinem sign (K) = sign (1 2 3 ). Aceste puncte nu pot fi toate sei sau
toate anti-sei. Intr-adevar, presupunand
2 3 =
cf (cm f )2
> 0, 1 2 = c2 f (cm f ) > 0,
m
obtinem contradictie: cf m < 0 si f (cm f ) = cf m f 2 > 0. Prin urmare sistemul

(4.29) are doua sei si un nod pentru K < 0 si o sa si doua noduri pentru K > 0.
Subcazul D = 0. Cum 1 6= 0, obtinem cf = 0 si c2 + f 2 6= 0. Un punct dublu se
obtine numai daca M1 se ciocneste cu unul din celelalte doua. Cum M1 este situat
la intersectia celor doua drepte invariante, rezulta ca punctul dublu este un punct de
tip sa-nod. Astfel, tinand cont ca T -comitantul K guverneaza tipul celor trei puncte
distincte, rezulta ca punctul simplu ramas aste nod pentru K > 0 si sa pentru K < 0.
Pentru sistemul (4.29) avem
W4 = h4 (c f )2 (m 1)2 (f cm)2 (c + f cm)2 (f cm f m)2 .
85
Astfel, conditiile 0 = 0, 1 6= 0 si W4 < 0 implica gn = 0. Sa consideram acum

W4 = 0,. Cum 1 6= 0 avem (c f )(m 1)(c + f cm)(f cm f m) = 0. Pentru
fiecare dintre aceste cazuri obtinem, respectiv:
f = c : W3 = c6 h4 (m 2)2 (m 1)4 (2m 1)2 0;
m = 1 : W3 = 0;
f = cm c : W3 = c6 h4 (m 2)2 (m 1)2 (m2 m + 1)2 0;
c = (f f m)/m : W3 = f 6 h4 (m 1)2 (2m 1)2 (m2 m + 1)2 0.
(4.32)
Deci, conditiile 0 = 0, 1 6= 0, W4 = 0 si W3 < 0 implica si gn = 0.

a doi
Din (4.11) se vede ca sistemul (4.1) admite doua puncte de echilibru (distincte
sau nu) numai daca doua dintre expresiile g, n si gn hm sunt nule. Astfel, sistemul
(4.1) admite doua puncte de echilibru daca si numai daca gn(gn hm) = 0, i.e. fie
g 2 + n2 = 0, fie g 2 + (gn hm)2 = 0, fie n2 + (gn hm)2 = 0.
Cum schimbarea x y, c f , g n, h m invariaza sistemul (4.1), putem
din nou folosi Observatia 4.1.
In cazul singularitatilor finite de multiplicitate totala doi tipul punctelor de echilibru este prezentat n Tabelul 4.3.
f =0
h=0
cf 6= 0
f =0
f n(cn f h) < 0
cf > 0
g=0
m=0
f n(cn f h) > 0
cf < 0 f n(cn f h) > 0
f n(cn f h) < 0
cf
>
0
n=0
cf < 0
c=0
f
(f
cm) < 0
cf > 0
h=0
f (f cm) > 0
gn hm = 0
f (f cm) < 0
cf < 0
f (f cm) > 0
c=0
m=0
cf 6= 0
Tipul punctelor
1SN(double)
1S, 1N
1SN
2N
1N, 1S
2S
1N, 1S
1N,1S
1N, 1F
1SN(double)
2N
1N, 1S
2S
1N, 1S
1SN(double)
1N,1S
Tabel 4.3. Tipul punctelor de echilibru de multiplicitate totala doi. Am notat N-nod, S-sa,
F-focar, SN-sa-nod.
86
CAPITOLUL 4. CATEVA
Conform Lemei 1.8, sistemele cu singularitati finite de multiplicitate doi sunt acele
sisteme pentru care 0 = 0 si 1 = 0.
a presupunem
c
a sunt ndeplinite conditiile 0 = 0, 1 = 0 si 2 6= 0. Atunci tipul singularit
atilor
finite ale acestui sistem sunt determinate de urm
afin
a:
1) S, S
2) N, N
3) S, N
4) S, C
5) SN
U 6= 0, 2 < 0, K < 0;
U=
6 0, 2 < 0, K> 0;
K 6= 0, 2 > 0, sau
2 6= 0, U 6= 0 si
K = 0, V2 < 0;
2 6= 0, U 6= 0, K = 0, V2 > 0;
2 6= 0, U = 0;
Demonstratie. Conditia 0 = 0 pentru sistemul (4.1) implica gn(gn hm) = 0. In

continuare consideram doua cazuri: gn = 0 si gn 6= 0, gn hm = 0.
Cazul gn = 0
Procedam ca n Sectiunea 4.1.2.2. Astfel, se obtine sistemul (4.24) pentru care
1 = hmny, K = 2hny 2 , 2 = [m(n + f h)x + n(n f h)y]y.
(4.33)
Conditia 1 = 0 implica hmn = 0, astfel ca n continuare vom considera doua subcazuri, si anume K 6= 0 si K = 0.
Subcazul K 6= 0. In acest caz hn 6= 0 astfel ca, din 1 = 0, obtinem m = 0. Cum
n 6= 0, datorita schimbarii y y/n, putem considera n = 1. Astfel, sistemul (4.1)
devine

x = x(1 + hy),
(4.34)
y = y(f + y)
si el adimite doar doua puncte de echilibru: M1 (0, 0), M2 (0, f ), pentru care avem,
respectiv, 1 = f, 2 = f (f h 1). Pe de alta parte, pentru sistemul (4.34) avem
K = 2hy 2 6= 0, 2 = (1 f h)y 2 , U = f 2 (f h 1)2 x2 y 4 .
Astfel, daca U 6= 0, dupa Lema 4.1, ambele puncte singulare sunt simple si
sign (1 2 ) = sign (f h 1) = sign (2 ). Cum ambele singularitati sunt situate pe dreptele invariante, rezulta ca pentru 2 > 0 sistemul (4.34) are un nod si o sa.
Pentru 2 < 0, atunci ambele puncte sunt ori noduri, ori sei, n dependenta de semnul
sumei f + f (f h 1) = f 2 h. Cum pentru sistemul (4.34) avem sign (K) = sign (h),
rezulta ca sistemul are doua noduri pentru K > 0 si doua sei pentru K < 0.
Fie U = 0. Atunci f (f h 1) = 0, ceea ce implica f = 0, altfel obtinem 2 = 0,
ceea ce contrazice ipoteza. Astfel punctul M1 devine sa-nod.
Mai ramane de observat faptul ca pentru sistemul (4.34) este satisfacuta conditia
2 6= 0, n caz contrar obtinandu-se un sistem degenerat.
87
Subcazul K = 0. In acest caz hn = 0, ceea ce implica 1 = 0. Cum 2 6= 0, din

(4.33) rezulta ca h2 + n2 6= 0.
a) Daca h = 0, atunci n 6= 0 si, datorita schimbarii y y/n, putem considera
n = 1. Astfel sistemul (4.24) devine

x = x,
(4.35)
y = y(f + mx + y)
si are doua singularitati finite (ce pot coincide) situate pe dreapta invarianta x = 0:
M1 (0, 0) : 1 = f, 1 = 1 + f ;
M2 (0, f ) : 2 = f, 2 = 1 f.
Pe de alta parte, pentru sistemul (4.35) avem U = f 2 x2 y 2 (mx+y)2 . Astfel, tinand

cont de Lema 4.1 obtinem ca acest sistem are un nod si o sa daca U 6= 0 si un sa-nod
daca U = 0.
b) Daca n = 0, atunci h 6= 0 si, analog, datorita schimbarii y y/h, putem
considera h = 1. Astfel, sistemul (4.24) devine

x = x(1 + y),
(4.36)
y = y(f + mx),
pentru care 2 = f mxy 6= 0 si ale carui puncte de echilibru sunt
M1 (0, 0) : 1 = f ;
M2 (f /m, 1) : 2 = f, 2 = 0, 2 = 4f.
Daca f > 0, atunci M1 este nod si M2 este sa.

Daca f < 0, atunci M1 este sa, iar M2 este centru. Intr-adevar, translatand
punctul M4 n origine obtinem sistemul

x = (mx f )y/m,
(4.37)
y = mx(y 1).
T
inand seama de Teorema 1.15, pentru sistemul (4.37) avem
I1 = 0, I2 = 2f, I3 = I6 = 0.
Cum f < 0, rezulta I2 < 0. Prin urmare M2 este centru.
Avand n vedere ipotezele teoremei, remarcam ca pentru sistemul (4.36) avem
V2 = 8f m2 si deci sign (V2 ) = sign (f ). Pe de alta parte, pentru sistemul (4.35),
V2 = 8m2 < 0 si pentru sistemul (4.36) U = f 2 x2 y 2 (mx f y)2 6= 0 (deoarece
2 6= 0).
Cazul gn 6= 0, gn hm = 0
Procedand ca n cazul singularitatilor de multiplicitate totala trei, pentru cazul
gn 6= 0, gn hm = 0, obtinem sistemul (4.24) pentru care sunt adevarate relatiile
(4.30). Conditia 1 = 0 implica hm(f cm) = 0 si, cum pentru f = cm sistemul
degenereaza, rezulta doar hm = 0. In continuare vom considera doua subcazuri:
K 6= 0 si K = 0.
88
CAPITOLUL 4. CATEVA
Subcazul K 6= 0.
devine
Avem m 6= 0, iar conditia 1 = 0 implica h = 0, i.e. (4.24)

x = x(c + x),
(4.38)
y = y(f + mx),
pentru care 2 = f (f cm)x2 , U = c2 f 2 (f cm)2 x4 y 2 , K = 2mx2 . Sistemul (4.38)

are doar doua singularitati finite
M1 (0, 0) : 1 = cf ;
2
M2 (c, 0) : 2 = c(cm f );
1 2 = c f (cm f ), 1 + 2 = c2 m.
Daca 2 6= 0 (altfel sistemul devine degenerat), atunci sign (2 ) = sign (1 2 ) si

sign (K) = sign (1 + 2 ). Astfel, daca U 6= 0, atunci echilibrele sunt distincte si
anume: o sa si un nod daca 2 > 0, doua sei daca 2 < 0 si K < 0, doua noduri daca
2 < 0 si K > 0.
Cand U = 0, avem c = 0. Atunci punctul M1 devine dublu (sa-nod).
Subcazul K = 0.
Avem m = 0, ceea ce implica 1 = 0. Sistemul (4.24) devine

x = x(c + x + hy),
(4.39)
y = f y,
pentru care 2 = f 2 x(x + hy), U = c2 f 4 (x + hy)2 x2 y 2 si are doua singularitati finite:

M1 (0, 0) : 1 = cf ;
M2 (c, 0) : 2 = cf ; iar 1 2 = c2 f 2 .
In acest caz avem 2 6= 0 (altfel sistemul devine degenerat) si pentru U 6= 0 (i.e.

c 6= 0) obtinem un nod si o sa, n timp ce pentru U = 0 obtinem un punct sa-nod.
De asemenea, pentru sistemul (4.39) avem V2 = 8f 2 h2 0, i.e. din conditiile
0 = 1 = K = 0 si V2 > 0, rezulta gn = 0.
a unu
Din (4.11) se vede ca sistemul (4.1) admite un singur punct de echilibru daca si
numai daca toti numitorii care apar n expresiile punctelor sunt nuli, i.e. daca si
numai daca g = n = (gn hm) = 0, si anume pentru cf > 0 el este nod, iar pentru
cf < 0 este sa.
Conform Lemei 1.8, sistemele cu singularitati finite de multiplicitate 1 sunt acele
sisteme pentru care 0 = 1 = 2 = 0.
a presupunem
c
a sunt ndeplinite conditiile 0 = 1 = 2 = 0. Atunci tipul singularit
atilor finite
ale acestui sistem sunt determinate de urm
afin
a:
1) N
2) S
3 N3 > 0;
3 N3 < 0.
89
Demonstratie. Din 0 = 1 = 2 = 0 rezulta g = n = gn hm = 0, deci hm = 0.

Astfel, sistemul (4.24) are un singur punct de echilibru M1 (0, 0), care este nod daca
f > 0 si sa daca f < 0. Pe de alta parte, f 6= 0 (altfel obtinem sistem degenerat) si
este adevarata relatia 3 N3 = 6f x2 y 2 (mx f hy)2 . Deci, cum mh = 0 si m2 + h2 6= 0
(altfel se obtine sistem degenerat), rezulta ca sign (3 N3 ) = sign (f ), i.e. acest
polinom invariant determina existenta nodului sau a seii.
4.1.3
Sisteme dinamice topologic neechivalente
In studiile de dinamica si bifurcatie locale bazate pe metode topologice se analizeaza tipul topologic al fiecarui punct de echilibru n parte. Pentru echilibrele hiperbolice tipul lor topologic este dat de valorile proprii ale matricei liniarizatului, pentru
cele nehiperbolice, de coeficientii Liapunov ai formei normale n punct. In acest cadru,
doua sisteme dinamice sunt topologic echivalente daca exista un homeomorfism care
pastreaza sensul pe traiectorii, care duce un spatiu al fazelor n altul si traiectoriile de
faza ale primului sistem n cele ale celui de-al doilea. Datorita faptului ca schimbarea
t t schimba doar atractivitatea punctelor, lasand traiectoriile neschimbate, pentru usurinta calculului, n aceasta sectiune ne vom referi numai la caracterizarea data
de valorile proprii ale matricei liniarizate si nu vom tine seama de sensul de parcurgere
pe traiectorii. Corespunzator, nici notiunea de echivalenta topologica a doua sisteme
dinamice folosita aici nu va tine seama de sensul pe traiectorii. Caracterizarile pe care
le efectuam n aceasta a sectiune, pentru o multime de puncte de echilibru, sunt forme
compacte simple care reunesc toate caracterizarile punctelor de echilibru n parte, sub
o forma echivalenta mai usor de manevrat, si exprimata cu ajutorul invariantilor si
comitantilor. Mai precis, pentru un sistem dat, ntai determinam punctele de echilibru. Apoi, n functie de urma si determinatul matricei asociate sistemului liniarizat,
precum si de discriminantul ecuatiei caracteristice, determinam tipul punctelor de
echilibru. Urmeaza o ncercare de expunere unitara care sa nglobeze toate conditile
ce apar, sub o forma mai simpla, compacta, dar echivalenta. Ultimul pas este de a
exprima aceste ultime conditii n functie de invarianti si comitanti.
Atragem atentia ca, n realitate, numarul portetelor de faza topologic neechivalente
este dublu fata de cel prezentat de noi, cealalta jumatate avand aceeasi reprezentare
grafica, dar sens opus pe traiectorii.
4.1.3.1 Cazul singularit
atilor de multiplicitate total
a total
a patru
In acest caz cele patru singularitati finite sunt de forma (4.14).
Sa gasim acum singularitatile infinite. T
inand cont de (1.46) obtinem sistemele

u = u(1 m + (h 1)u + (c f )z),

z = z(1 + hu + cz),
(4.40)
v = v(h 1 + (1 m)v + (c f )z),

z = z(1 + mv + f z),
(4.41)
90
CAPITOLUL 4. CATEVA
ale caror singularitati infinite au forma:

e 1 = 1 m;
N1 (1, 0, 0) :
e 2 = (h 1)(hm 1)/(m 1);

N2 ((h 1)/(m 1), 1, 0) :
e
N3 (0, 1, 0) :
3 = 1 h,
(4.42)
tipul acestora fiind prezentat n Tabelul 4.4.

Nr.
crt.
a1)
a2)
a3)
a4)
a5)
a6)
b1)
b2)
b3)
b4)
b5)
Conditii asupra
parametrilor
m > 1,
m > 1,
m > 1,
1 hm < 0 m = 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
1 hm > 0 m < 1,
m < 1,
m < 1,
h>1
h=1
h<1
h>1
h>1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
Tipul
punctelor
S, N, S
S, SN
S, S, N
SN, S
N, S, S
N, N, N
S, N, N
SN, N
N, S, N
N, SN
N, N, S
Tabel 4.4. Tipul singularitatilor infinite ale lui (4.40) si (4.41).

Analizand sistemul (4.1) si forma singularitatilor (4.11), obtinem urmatoarele
situatii corespunzatoare tuturor relatiilor posibile dintre parametri.
1.1
1.2
1.3
1.4
3
4.1
4.2
Conditii pentru
singularitati finite
cf > 0, (f mc)(c f h) > 0

c(f mc) > 0, f (c hf ) > 0
cf < 0, (f mc)(c f h) > 0
c(f mc) < 0, f (c hf ) > 0
cf < 0, (f mc)(c f h) > 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) < 0
cf < 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) > 0
4 0
cf < 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) > 0
4 < 0, 4 < 0 (4 > 0)
cf < 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) > 0
4 < 0, f mc = f h c
cf < 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) < 0, f (c hf ) < 0
4 0
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) < 0
4 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
M1
M2
M3
M4
N1
N2
N3
Cazul
m < 1, h < 1
caz1.1(a6)
m < 1, h < 1
caz1.2(a6)
m < 1, h < 1
caz1.3(a6)
m < 1, h < 1
caz1.4(a6)
m < 1, h < 1
caz2(a6a)
(caz2(a6b))
m < 1, h < 1
caz3(a6)
m > 1, h < 1
caz4.1(a3)
m < 1, h > 1
caz4.1(a5)
m > 1,
m > 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
N
N
N
N
N
S
S
S
S
S
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
SN
N
N
SN
S
caz4.2(a1)
caz4.2(a2)
caz4.2(a3)
caz4.2(a4)
caz4.2(a5)
h>1
h=1
h<1
h>1
h>1
N
S
S
Nr.
crt.
91
92
Conditii pentru
4.3
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0

c(f mc) < 0, f (c hf ) > 0
4 0
4.4
cf > 0, (f mc)(c f h) > 0

c(f mc) < 0, f (c hf ) < 0
cf < 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) < 0, f (c hf ) < 0
4 < 0, 4 > 0 (4 < 0)
5.1
5.2
cf < 0, (f mc)(c f h) < 0

c(f mc) < 0, f (c hf ) < 0
4 < 0
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) < 0
4 < 0
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) < 0, f (c hf ) < 0
4 < 0, 4 > 0 (4 < 0)
Conditii
pentru
singularitati
infinite
M1
M2
M3
M4
N1
N2
N3
Cazul
h>1
h=1
h<1
h>1
h>1
h>1
h=1
h<1
h>1
h>1
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
S
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
S
S
S
S
SN
N
S
S
S
SN
N
N
SN
S
caz4.3(a1)
caz4.3(a2)
caz4.3(a3)
caz4.3(a4)
caz4.3(a5)
caz4.4(a1)
caz4.4(a2)
caz4.4(a3)
caz4.4(a4)
caz4.4(a5)
m > 1, h > 1
m > 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m > 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
h=1
h<1
h>1
h>1
h>1
h=1
h>1
h>1
S
S
S
S
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
N
N
N
N
N
N
N
N
F
F
F
F
F
F
F
F
S
S
SN
N
S
S
SN
N
SN
S
S
S
m > 1, h < 1
m > 1,
m > 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m > 1,
m > 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
S
N
SN
S
S
S
S
N
SN
N
S
S
S
N
S
S
N
S
S
S
caz5.1(a1a)
(caz5.1(a1b))
caz5.1(a2)
caz5.1(a3)
caz5.1(a4)
caz5.1(a5)
caz5.2(a1)
caz5.2(a2)
caz5.2(a4)
caz5.2(a5)
caz5.2(a3a)
(caz5.2(a3b))
CAPITOLUL 4. CATEVA
Nr.
crt.
5.3
6.1
6.2
6.3
7.1
7.2
Conditii pentru
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0

c(f mc) < 0, f (c hf ) > 0
4 < 0
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) < 0, f (c hf ) > 0
4 < 0, 4 > 0(4 < 0)
cf < 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) < 0, f (c hf ) < 0
4 < 0, f mc = f h c
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) < 0
4 < 0, f mc = f h c
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0
c(f mc) < 0, f (c hf ) > 0
4 < 0, f mc = f h c
cf < 0, (f mc)(c f h) > 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) < 0
4 0
cf < 0, (f mc)(c f h) > 0
c(f mc) < 0, f (c hf ) > 0
4 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
M1
M2
M3
M4
N1
N2
N3
Cazul
h>1
h=1
h<1
h>1
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
F
F
F
F
S
S
S
SN
N
SN
S
caz5.3(a1)
caz5.3(a2)
caz5.3(a3)
caz5.3(a4)
m < 1, h > 1
caz5.3(a5a)
(caz5.3(a5b))
m > 1, h > 1
caz6.1(a1))
m > 1, h < 1
caz6.2(a3)
m < 1, h > 1
caz6.3(a5)
m < 1, h > 1
m < 1, h = 1
S
S
S
S
N
N
N
N
N
N
N
SN
caz7.1(b3)
caz7.1(b4)
m < 1, h < 1
caz7.1(b5)
m > 1, h < 1
m = 1, h < 1
m < 1, h < 1
S
S
S
N
N
N
S
S
S
N
N
N
S
SN
N
N
N
N
caz7.2(b1)
caz7.2(b2)
caz7.2(b5)
m > 1,
m > 1,
m > 1,
m = 1,
N
S
Nr.
crt.
93
94
Nr.
crt.
7.4
7.5
7.6
8.1
cf < 0, (f mc)(c f h) > 0

c(f mc) < 0, f (c hf ) < 0
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0

c(f mc) < 0, f (c hf ) > 0
cf > 0, (f mc)(c f h) < 0

c(f mc) > 0, f (c hf ) < 0
cf > 0, (f mc)(c f h) > 0

c(f mc) > 0, f (c hf ) > 0
4 0
cf < 0, (f mc)(c f h) > 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) < 0
4 < 0
cf < 0, (f mc)(c f h) > 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h>1
h=1
h<1
h<1
M1
M2
M3
M4
N1
N2
N3
Cazul
S
S
S
S
S
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
S
N
N
N
N
N
S
S
S
S
S
N
N
N
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
S
N
N
N
N
N
F
F
F
F
S
SN
N
N
N
S
SN
N
N
N
S
SN
N
N
N
S
SN
N
N
N
N
N
N
S
N
N
N
caz7.3(b1)
caz7.3(b2)
caz7.3(b3)
caz7.3(b4)
caz7.3(b5)
caz7.4(b1)
caz7.4(b2)
caz7.4(b3)
caz7.4(b4)
caz7.4(b5)
caz7.5(b1)
caz7.5(b2)
caz7.5(b3)
caz7.5(b4)
caz7.5(b5)
caz7.6(b1)
caz7.6(b2))
caz7.6(b3)
caz7.6(b4)
caz7.6(b5)
caz8.1(b3)
caz8.1(b4)
caz8.1(b5)
caz8.2(b1)
S
SN
N
N
S
SN
N
N
S
SN
N
N
S
SN
N
S
SN
N
N
S
N
N
N
S
N
N
N
S
N
N
N
S
N
S
N
CAPITOLUL 4. CATEVA
7.3
Conditii pentru
Conditii pentru
8.2
c(f mc) < 0, f (c hf ) > 0

4 < 0
cf > 0, (f mc)(c f h) > 0
c(f mc) > 0, f (c hf ) > 0
4 < 0
c = 0, h < 0, 1 hm < 0
f = 0, m < 0, 1 hm < 0
f mc = 0, m < 0, 1 hm < 0
c hf = 0, h < 0, 1 hm < 0
c = 0, h > 0
h 6= 1, 4 0
f = 0, m > 0
m 6= 1, 4 0
8.3
9.1
9.2
9.3
9.4
10.1
10.2
10.3
10.4
f mc = 0, m > 0, c 6= 0
c f h = 0, h > 0, f 6= 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
M1
M2
M3
M4
N1
m = 1, h < 1
SN
m > 1, h < 1
m = 1, h < 1
m < 1, h < 1
m > 1, h < 1
m > 1, h < 1
m > 1, h < 1
m > 1, h < 1
m > 1, h < 1
m < 1, h > 1
m > 1, h < 1
m < 1, h > 1
m > 1, h > 1
m > 1, h = 1
m > 1, h < 1
m = 1, h > 1
N
N
N
SN
SN
S
S
SN
SN
SN
SN
N
N
N
N
S
S
S
S
S
S
S
F
F
F
S
S
m < 1,
m > 1,
m > 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
N
N
N
N
N
N
h>1
h>1
h=1
h<1
h>1
h>1
N
N
SN
SN
SN
SN
N
N
N
N
S
SN
N
N
N
N
N
S
N
S
N
S
S
S
SN
SN
N
N
N
N
N
N
SN
SN
SN
SN
SN
N
S
S
S
SN
N
S
SN
S
S
SN
N
N
N
N
N
N
N2
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
N
SN
S
S
N
SN
S
S
N3
Cazul
caz8.2(b2)
N
N
S
N
N
N
N
N
S
N
S
S
caz8.3(b1)
caz8.3(b2)
caz 8.3(b5)
caz9.1(a6)
caz9.2(a6)
caz9.3(a6)
caz9.4(a6)
caz10.1(a3)
caz10.1(a5)
caz10.2(a3)
caz10.2(a5)
caz10.3(a1)
caz10.3(a2)
caz10.3(a3)
caz10.3(a4)
N
S
S
S
N
S
S
caz10.3(a5)
caz10.4(a1)
caz10.4(a2)
caz10.4(a3)
caz10.4(a4)
caz10.4(a5)
Nr.
crt.
95
96
Conditii pentru
11.1
c = 0, h > 0
h 6= 1, 4 < 0
11.2
12.1
12.2
13.1
13.2
13.3
f = 0, m > 0
m 6= 1, 4 < 0
c = 0,
h=1
f = 0,
m=1
c = 0, h < 0
1 hm > 0,
4 0
c = 0, h > 0
1 hm > 0
f = 0, m < 0
1 hm > 0, 4 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
M1
m > 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m > 1,
m > 1,
m > 1,
m < 1,
h>1
h<1
h>1
h>1
h<1
h=1
h<1
h>1
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
m > 1, h = 1
SN
m = 1, h > 1
SN
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
h<1
h<1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h>1
h=1
h<1
M2
M3
M4
N1
N2
N3
Cazul
N
N
N
N
F
F
F
F
F
F
F
F
S
S
SN
N
S
S
S
N
N
S
S
N
SN
S
S
S
N
S
S
S
caz11.1(a1)
caz11.1(a3)
caz11.1(a4)
caz11.1(a5)
caz11.2(a1)
caz11.2(a2)
caz11.2(a3)
caz11.2(a5)
SN
SN
N
N
N
S
S
S
S
S
N
N
N
S
SN
N
S
SN
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
N
N
N
N
N
S
S
S
N
N
N
S
SN
N
S
SN
N
N
S
caz12.1(a2)
S
caz12.2(a4)
N
N
S
N
N
N
caz13.1(b1)
caz13.1(b2)
caz13.1(b5)
caz13.2(b1)
caz13.2(b2)
caz13.2(b3)
caz13.2(b4)
caz13.2(b5)
caz13.3(b3)
caz13.3(b4)
caz13.3(b5)
S
N
S
CAPITOLUL 4. CATEVA
Nr.
crt.
13.4
13.5
13.6
13.7
13.8
14.1
Conditii pentru
f = 0, m > 0
1 hm > 0
f mc = 0, m < 0
1 hm > 0, c 6= 0
f mc = 0, m > 0
1 hm > 0
c hf = 0, h < 0
1 hm > 0, f =
6 0
c hf = 0, h > 0
1 hm > 0
M1
M2
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
SN
SN
SN
SN
SN
S
S
S
N
N
N
N
N
S
S
S
N
N
N
N
N
SN
SN
SN
N
N
N
N
N
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
N
N
N
S
S
S
S
S
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h>1
h=1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h<1
h<1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h<1
h<1
h<1
M3
N
N
N
S
S
S
S
S
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
S
S
S
M4
N1
N2
N3
Cazul
S
S
S
S
S
S
SN
N
N
N
N
N
N
S
SN
N
N
N
S
SN
N
S
SN
N
N
N
S
SN
N
N
N
N
caz13.4(b1)
caz13.4(b2)
caz13.4(b3)
caz13.4(b4)
caz13.4(b5)
caz13.5(b3)
caz13.5(b4)
caz13.5(b5)
caz13.6(b1)
caz13.6(b2)
caz13.6(b3)
caz13.6(b4)
caz13.6(b5)
caz13.7(b1)
caz13.7(b2)
caz13.7(b5)
caz13.8(b1)
caz13.8(b2)
caz13.8(b3)
caz13.8(b4)
caz13.8(b5)
caz14.1(b1)
caz14.1(b2)
caz14.1(b5)
F
F
F
S
SN
N
S
SN
N
N
S
SN
N
N
N
N
S
SN
N
N
N
S
N
S
N
N
N
S
N
N
S
N
N
N
S
N
N
S
97
c = 0, h < 0
1 hm > 0, 4 < 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
Nr.
crt.
98
Conditii pentru
14.2
f = 0, m < 0
1 hm > 0, 4 < 0
15.1
15.2
16
cf 6= 0, c = 0, m < 0
1 hm > 0, h = 0
cf 6= 0, f = 0, m < 0
1 hm > 0, m = 0
c = f = 0, 1 hm < 0
c = f = 0, 1 hm > 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
M1
M2
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m > 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m > 1,
m = 1,
m < 1,
m < 1,
m < 1,
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
S
S
S
SN
SN
SN
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
h>1
h=1
h<1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
h>1
h=1
h<1
h>1
h>1
h<1
h<1
h<1
h>1
h=1
h<1
M3
M4
N1
N2
N3
Cazul
N
N
N
S
SN
N
N
N
N
S
S
S
SN
N
N
S
SN
N
N
N
S
SN
N
N
SN
SN
SN
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
F
F
F
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
caz14.2(b3)
caz14.2(b4)
caz14.2(b5)
caz15.1(b1)
caz15.1(b2)
caz15.1(b5)
caz15.2(b3)
caz15.2(b4)
caz15.2(b5)
caz16(a1)
caz16(a2)
caz16(a3)
caz16(a4)
caz16(a5)
caz16(a6)
caz16(b1)
caz16(b2)
caz16(b3)
caz16(b4)
caz16(b5)
Tabel 4.5. Tipul punctelor de echilibru pentru sistemul (4.12).

Aici * reprezinta punct nehiperbolic de multiplicitate 4.
N
S
SN
N
N
SN
S
S
N
N
S
SN
N
S
N
N
S
N
S
S
N
S
S
N
N
N
N
S
CAPITOLUL 4. CATEVA
Nr.
crt.
99
Printre cele 162 de cazuri din tabelul anterior, doar 66 sunt topologic neechivalente;
pe acestea le reprezentam n fig. 4.1.
(1)
(5)
(2)
(6)
(3)
(4)
(7)
(8)
(12)
(9)
(10)
(11)
(13)
(14)
(15)
(16)
(17)
(18)
(19)
(20)

CAPITOLUL 4. CATEVA
100
(21)
(22)
(23)
(24)
(25)
(26)
(27)
(28)
(29)
(30)
(31)
(32)
(33)
(34)
(35)
(36)
(37)
(38)
(39)
(40)
101
(41)
(42)
(43)
(44)
(45)
(46)
(47)
(48)
(49)
(50)
(51)
(52)
(53)
(54)
(55)
(56)
(57)
(58)
(59)
(60)

CAPITOLUL 4. CATEVA
102
(61)
(62)
(65)
(63)
(64)
(66)
Fig. 4.1. Portrete de faza topologic neechivalente.

In Tabelul 4.6 prezentam cazurile de topologic neechivalenta si conditiile dintre
invarianti care le deosebesc, urmand ca apoi sa demostram aceste conditii. Pentru
aceasta avem nevoie de urmatorii invarianti si comitanti ai sistemului (4.12):
= (h 1)2 (m 1)2 , B3 = 3(f c)(f h c + cm f )x2 y 2
V11 = 1 (f c)h2 m2 (f h c + cm f )/8,
e 1
e 3,
V12 = 3cf (1 h)(1 m)(c f h)(cm f ) = 32 3
V13 = (c + f )(c f h + f cm)hm/2,
e 1 + f (cm f )
e 3 ],
V14 = 2 3 [c(f h c)
e
e
= 30(c f )(c f + f h + cm)1 3 .
(4.43)
Cum V11 B3 = 3cf (f c)2 h2 m2 (f h c + cm f )2 x2 y 2 /8, pentru B3 6= 0, rezulta ca

sign (V11 B3 ) = sign (cf ).
Conditii asupra invariantilor

D 6= 0, 0 < 0,
K < 0, W4 0
D 6= 0, 0 < 0
W4 < 0
D 6= 0, 0 < 0,
V11 B3 0
V11 B3 < 0, V12 > 0
V11 B3 < 0, V12 < 0
B3 6= 0
B3 = 0
6= 0, V11 B3 < 0
Portrete topologic
echivalente
caz1.1(a6)
caz1.2(a6), caz1.3(a6)
caz1.4(a6)
caz2(a6a), caz2(a6b)
caz3(a6)
caz4.1(a3), caz4.1(a5)
caz4.2(a1), caz4.2(a3),
caz4.2(a5), caz4.3(a1),
(4.44)
Fig.
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)

K > 0, si
W4 > 0
sau
W4 = 0, W3 < 0
6= 0, V11 B3 0
=0
D 6= 0, 0 < 0,
K > 0 si
W4 < 0
sau
W4 = 0, W3 < 0
D 6= 0, 0 < 0,
K > 0, W4 < 0
B3 = 0
0 > 0, D 6= 0
si W4 > 0 sau
W4 = 0, W3 0
V11 B3 < 0, V12 < 0

V11 B3 < 0, V12 = 0
V11 B3 < 0, V12 > 0
V11 B3 > 0, V12 > 0
V11 B3 > 0, V12 < 0,
V13 > 0, V14 < 0
V11 B3 > 0, V12 = 0,
V14 < 0
V11 B3 > 0, V12 < 0,
V13 < 0
V11 B3 > 0, V12 = 0,
V14 > 0
V11 B3 > 0, V12 = 0,
V13 > 0, V14 > 0
B3 V11 < 0, V12 < 0,

V14 < 0
B3 V11 < 0, V12 = 0,
V14 < 0
B3 V11 < 0, V12 > 0,
B3 < 0
B3 6= 0, V11 = 0,
V12 > 0,
B3 < 0, V3 > 0
B3 V11 0, V12 = 0,
V14 > 0
B3 V11 > 0, V12 = 0,
V14 < 0
B3 V11 0, V12 = 0,
V14 > 0, V3 > 0
B3 V11 < 0, V12 > 0,
B3 > 0
B3 V11 > 0, V12 < 0,
V14 < 0
103
Portrete topologic
echivalente
caz4.3(a3,) caz4.3(a5),
caz4.4(a1), caz4.4(a3),
caz4.4(a5)
caz4.2(a2), caz4.2(a4),
caz4.3(a2), caz4.3(a4),
caz4.4(a2), caz4.4(a4)
caz5.1(a1a), caz5.1(a1b)
caz5.1(a2), caz5.1(a4)
caz5.1(a3), caz5.1(a5)
(9)
(10)
(11)
caz5.2(a1), caz5.2(a3b),
caz5.3(a1), caz5.3(a5b)
(12)
caz5.2(a2), caz5.3(a4)
(13)
caz5.2(a3a), caz5.3(a5a)
(14)
caz5.2(a4), caz5.3(a2)
(15)
caz5.2(a5), caz5.3(a3)
(16)
caz6.1(a1), caz6.2(a3),
caz6.3(a5)
(17)
caz7.1(b3), caz7.2(b1)
(18)
caz7.1(b4), caz7.2(b2)
(19)
caz7.1(b5), caz7.2(b5)
(20)
Fig.
(7)
(8)
caz7.3(b2), caz7.3(b4)
caz7.4(b4), caz7.5(b2)
(21)
caz7.6(b2), caz7.6(b4)
caz7.3(b1), caz7.3(b3)
caz7.4(b3), caz7.5(b1)
(22)
104
CAPITOLUL 4. CATEVA
D 6= 0, 0 > 0,
si W4 < 0 sau
W4 = 0, W3 0
D = 0, S 6= 0,
0 < 0, K < 0
D = 0, S 6= 0,
0 < 0, K > 0
si W4 > 0
sau
W4 = 0, W3 0
D = 0, S 6= 0,
0 < 0, K > 0
W4 < 0
D = 0, 0 < 0,
K > 0, W4 = 0,
W3 < 0
0 > 0, D = 0
S 6= 0, W4 0
B3 V11 0, V12 > 0,

B3 > 0
B3 V11 0, V12 = 0,
V14 > 0, V3 < 0
V12 < 0, V14 > 0
B3 V11 > 0, V12 > 0,
B3 < 0
B3 6= 0, V11 = 0,
V12 > 0, B3 < 0,
V3 < 0
V11 B3 < 0, V12 < 0
V11 B3 < 0, V12 = 0
V11 B3 < 0, V12 > 0
V11 B3 > 0, V12 > 0
V11 B3 > 0, V12 = 0
V11 B3 > 0, V12 < 0
V11 = 0
V11 6= 0
6= 0, V11 = 0,
V6 < 0
6= 0, V11 = 0
V6 > 0
Portrete topologic
echivalente
Fig.
caz7.6(b1), caz7.6(b3)
caz7.4(b2), caz7.5(b4)
(23)
caz7.3(b5), caz7.4(b1)
caz7.4(b5), caz7.5(b3)
(24)
caz7.5(b5), caz7.6(b5)
caz8.1(b3), caz8.2(b1)
caz8.1(b4), caz8.2(b2)
caz8.1(b5)
caz8.3(b1)
caz8.3(b2)
caz8.3(b5)
caz9.1(a6), caz9.2(a6)
caz9.3(a6), caz9.4(a6)
(25)
(26)
(27)
(28)
(29)
(30)
(31)
(32)
caz10.1(a5), caz10.2(a3)
(33)
caz10.1(a3), caz10.2(a5)
(34)
caz10.3(a1), caz10.3(a3),
caz10.4(a1), caz10.4(a5)
caz10.3(a5), caz10.4(a3)
caz10.3(a2), caz10.4(a4)
caz10.3(a4), caz10.4(a2)
caz11.1(a1), caz11.2(a1)
caz11.1(a3), caz11.2(a5)
caz11.1(a4), caz11.2(a2)
caz11.1(a5), caz11.2(a3)
(35)
(36)
(37)
(38)
(39)
(40)
(41)
(42)
caz12.1(a2), caz12.2(a4)
(43)
B3 V11 < 0, V6 < 0

B3 V11 < 0, V6 = 0
B3 V11 < 0, V6 > 0
V11 = 0, B3 < 0,
V4 > 0
B3 V11 > 0, B3 < 0
V11 = 0, B3 < 0,
V4 < 0
caz13.5(b3), caz13.7(b1)
caz13.5(b4), caz13.7(b2)
(44)
(45)
caz13.1(b5), caz13.3(b5),
caz13.5(b5), caz13.7(b5)
(46)
caz13.2(b5), caz13.4(b5),
caz13.6(b5), caz13.8(b5)
(47)
6= 0, V11 > 0
6= 0, V11 < 0
= 0, V11 6= 0
= 0, V11 = 0
V6 < 0, V5 > 0
V6 < 0, V5 < 0
V6 = 0
V6 > 0

D = 0, S 6= 0,
0 > 0, W4 < 0
D=S=0
P 6= 0
D = 0,
S = 0,
P=0
B3 V11 > 0, B3 > 0,

V6 < 0
B3 V11 > 0, V6 = 0
B3 V11 0, B3 > 0,
V6 > 0
V11 = 0, B3 > 0,
V6 < 0, V4 < 0
V11 = 0, B3 > 0,
V6 < 0, V4 > 0
V11 = 0, B3 6= 0,
= 0, V4 < 0
V11 = 0, B3 6= 0,
= 0, V4 > 0
B3 = 0
V6 < 0
V6 = 0
V6 > 0
V6 < 0
V6 = 0
V6 > 0
0 < 0, > 0,
>0
0 < 0, > 0,
<0
0 < 0, = 0
0 > 0, > 0
0 < 0, = 0
105
Portrete topologic
echivalente
Fig.
caz13.6(b3)
(48)
caz13.6(b4), caz13.8(b2)
caz13.6(b1), caz13.8(b1),
caz13.8(b3)
caz13.2(b1), caz13.2(b3),
caz13.4(b1), caz13.4(b3)
(49)
caz13.1(b1), caz13.3(b3)
(52)
caz13.1(b2), caz13.3(b4)
(53)
(50)
(51)
caz13.2(b2), caz13.2(b4),
caz13.4(b2), caz13.4(b4)
caz13.6(b2), caz13.8(b4)
caz14.1(b1), caz14.3(b3)
caz14.1(b2), caz14.3(b4)
caz14.1(b5), caz14.3(b5)
caz15.1(b1), caz15.2(b3)
caz15.1(b2), caz15.2(b4)
caz15.1(b5), caz15.2(b5)
caz16(a1), caz16(a3),
caz16(a5)
(55)
(56)
(57)
(58)
(59)
(60)
(61)
caz16(a2), caz16(a4)
(63)
caz16(a6)
caz16(b1), caz16(b3),
caz16(b5)
caz16(b2), caz16(b4)
(64)
(54)
(62)
(65)
(66)
Tabel 4.6. Conditii de invarianta afina pentru portrete topologic neechivalente.

Sisteme cu trei sei si un nod. In acest caz au loc urmatoarele conditii
D 6= 0, 0 < 0, K < 0, W4 0,
(4.45)
care pentru sistemul (4.12) sunt echivalente cu

cf (cm f )(f h c) 6= 0, 1 hm < 0, (m < 0, h < 0), 4 0.
(4.46)
Lema 4.3. S
a presupunem c
a pentru sistemul (4.12) sunt adev
arate conditiile (4.45)
(i.e. acest sistem are trei sei si un nod). Atunci portretele de faz
a ale acestui sistem corespund unuia din cele indicate dac
a si numai dac
a sunt satisf
acute respectiv,

CAPITOLUL 4. CATEVA
106
conditiile
V11 B3 < 0, V12 < 0

V11 B3 < 0, V12 > 0
V11 B3 0
(3) (f ig.4.1);
(2) (f ig.4.1);
(1) (f ig.4.1)
Demonstratie. Sa presupunem ca pentru sistemul (4.12) au loc conditiile (4.45). Afirmam

ca, daca sunt indeplinite conditiile (4.45), atunci B3 = 0 daca si numai daca c = f .
Intr-adevar, sa presupunem ca B3 = 0 si f 6= c. Cum cf 6= 0, obtinem m =
(c + f f h)/c si astfel 1 hm = (1 h)(c f h)/c, 4 = 4(1 h)(c f h)3 /c.
Cum din conditia (4.45) are loc relatia 1 hm < 0, obtinem o contradictie, si anume
4 < 0. Deci conditia B3 = 0 implica f = c si astfel obtinem
1 = c2 , 2 = c2 (m 1), 3 = c2 (h 1), 4 = c2 (m 1)(h 1)/(1 hm).
Cum m < 0, h < 0 si 1 hm < 0 rezulta ca M1 este nod, M2 , M3 , M4 sunt sei, iar
punctele de la infinit N1 , N2 , N3 sunt noduri. Astfel obtinem n mod univoc (1) (fig.
4.1).
Cazul V11 B3 < 0. In acest caz avem cf < 0 (i.e. 1 < 0) si astfel punctul de
echilibru M1 (0, 0) este sa. Rezulta ca oricare din punctele M2 , M3 , M4 poate fi nod.
Fara a pierde generalitatea, datorita schimbarii (x, y, t) 7 (x sign c, y sign c, t sign c),
putem considera c > 0 .
Pe de alta parte pentru sistemul (4.12) avem V12 = 32 3 (1 h)(1 m) si,
datorita relatiilor (4.46) si (1 m)(1 h) > 0, obtinem V12 6= 0 si sign (V12 ) =
sign (2 3 ).
Daca V12 < 0 atunci 2 3 > 0 si ambele puncte M2 si M3 sunt sei. Astfel obtinem
n mod univoc (3) (fig. 4.1).
Daca V12 > 0 atunci 2 3 < 0 si unul din punctele M2 si M3 este nod, iar celalalt
este sa. Astfel obtinem (2) (fig. 4.1).
Cazul V11 B3 > 0. Atunci avem cf > 0 (i.e. 1 > 0) si astfel punctul M1 (0, 0) este
nod. Deci, celelalte trei puncte sunt sei. Astfel obtinem (1) (fig. 4.1).
Sisteme cu trei sei si un focar. In acest caz au loc conditiile
D 6= 0, 0 < 0, K < 0, W4 < 0, B3 6= 0,
(4.47)

cf (cm f )(f h c) 6= 0, 1 hm < 0, (m < 0, h < 0), 4 < 0, 4 6= 0.
(4.48)
Lema 4.4. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are trei sei si un focar ). Atunci exist
a un singur portret de faz
a si
acesta corespunde lui (4) (fig. 4.1).
107
Sisteme cu trei sei si un centru. In acest caz au loc conditiile

D 6= 0, 0 < 0, K < 0, W4 < 0, B3 = 0,
(4.49)

cf (cm f )(f h c) 6= 0, 1 hm < 0, (m < 0, h < 0), 4 < 0, 4 = 0.
(4.50)
Lema 4.5. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are trei sei si un centru). Atunci exist
a un singur portret de faz
a si
acesta corespunde lui (5) (fig. 4.1).
Sisteme cu trei noduri si o sa. In acest caz au loc conditiile
D 6= 0, 0 < 0, K > 0, si W4 > 0 sau W4 = 0, W3 0,
(4.51)

cf (cm f )(f h c) 6= 0, 1 hm < 0, (m > 0, h > 0), 4 > 0.
(4.52)
Lema 4.6. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are trei noduri si o sa). Atunci portretele de faz
a si numai dac
a sunt satisf
acute respectiv,
conditiile
=
6 0, V11 B3 < 0
=
6 0, V11 B3 0
=0
(6) (f ig.4.1),
(7) (f ig.4.1),
(8) (f ig.4.1).
Demonstratie. Sa presupunem ca pentru sistemul (4.12) au loc conditiile (4.51).

Cazul 6= 0. Putem afirma ca daca sunt verificate conditile (4.51), atunci B 3 = 0
doar pentru f = c. Intr-adevar, daca m = (c + f f h)/c obtinem 1 hm =
(1 h)(c f h)/c , 4 = 4(1 h)(c f h)3 /c, si, cum din conditiile (4.51) avem
1 hm < 0, obtinem o contradictie, si anume 4 < 0. Astfel, B3 = 0 pentru f = c
(i.e. f c > 0), deci are loc relatia (4.44).
Daca V11 B3 < 0, avem cf < 0 (i.e. 1 < 0) si astfel punctul M1 (0, 0) este sa.
Rezulta ca M2 , M3 , M4 sunt noduri. Astfel obtinem n mod univoc (6) (fig. 4.1).
Daca V11 B3 > 0, avem cf > 0 (i.e. 1 > 0) si astfel punctul M1 (0, 0) este nod.
Rezulta ca printre M2 , M3 , M4 sunt doua noduri si o sa. Astfel obtinem n mod
univoc (7) (fig. 4.1).
Cazul = 0. In acest caz avem (m 1)(n 1) = 0, deci m = 1 sau h = 1.
Daca m = h = 1 atunci 1 hm = 0, si astfel obtinem o contradictie. Datorita
schimbarii h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera doar cazul h = 1,
e2 =
e 3 = 0, deci punctul de la infinit N2 se ciocneste cu punctul
Astfel obtinem
N3 si devine sa-nod. In acest fel obtinem n mod univoc (8) (fig. 4.1).
108
CAPITOLUL 4. CATEVA
Sisteme cu o sa, dou

a noduri si un focar. In acest caz au loc urmatoarele
conditii
D 6= 0, 0 < 0, K > 0, si W4 < 0, B3 6= 0 sau W4 = 0, W3 < 0,
(4.53)

cf (cm f )(f h c) 6= 0, 1 hm < 0, (m > 0, h > 0), 4 < 0, 4 6= 0.
(4.54)
Lema 4.7. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are o sa, dou
a noduri si un focar). Atunci portretele de faz
a ale
acestui sistem corespund unuia din cele indicate dac
a si numai dac
a sunt satisf
acute
respectiv, conditiile
V11 B3 < 0, V12 < 0
V11 B3 < 0, V12 > 0
V11 B3 < 0, V12 = 0
V11 B3 > 0, V12 < 0, V13 < 0
V11 B3 > 0, V12 < 0, V13 > 0, V14 > 0

V11 B3 > 0, V12 < 0, V13 > 0, V14 < 0
sau V11 B3 > 0, V12 > 0
V12 = 0, V11 B3 > 0, V14 < 0
V12 = 0, V11 B3 > 0, V14 > 0
(9) (f ig.4.1);
(11) (f ig.4.1);
(10) (f ig.4.1);
(14) (f ig.4.1);
(16) (f ig.4.1);
(12) (f ig.4.1);
(13) f ig.4.1;
(15) (f ig.4.1).
Demonstratie. Cazul V11 B3 < 0. In acest caz avem cf < 0 (i.e. 1 < 0) si astfel
punctul M1 este sa. Evident ca doar punctul M4 poate fi focar, deci rezulta ca ambele
puncte M2 si M3 sunt noduri. Fara a reduce generalitatea, datorita aschimbarii
(x, y, t) 7 (x sign c, y sign c, t sign c), putem considera c > 0.
Astfel, tinand cont de relatia (4.54) obtinem
c > 0, f < 0, cm f > 0, f h c < 0.
(4.55)
Pe de alta parte, pentru sistemul (4.12) avem V12 = 32 3 (1 h)(1 m) si

cum 2 3 > 0, rezulta sign (V12 ) = sign (1 h)(1 m).
Subcazul V12 < 0. Atunci (1 h)(1 m) > 0. Cum 1 hm < 0, m > 0, h > 0
e 2 > 0,
e 1 < 0,
e 3 < 0, si astfel N2 este nod, N1 si
rezulta ca m > 1, h > 1, deci
N3 sunt sei. Astfel obtinem n mod univoc (9) (fig. 4.1).
Subcazul V12 > 0. Atunci (1 h)(1 m) < 0. Cum 1 hm < 0, rezulta ca
m > 1, h < 1 sau m < 1, h > 1. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii
x y, c f h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera m > 1, h < 1.
e 1 < 0,
e 2 > 0,
e 3 > 0, deci N1 , N2 sunt sei, iar N3 este nod. Astfel
Obtinem
obtinem n mod univoc (11) (fig. 4.1).
Subcazul V12 = 0. Atunci (1 h)(1 m) = 0 (i.e. = 0). Rezulta ca m = 1
sau h = 1. Daca m = h = 1 atunci 1 hm = 0 si astfel obtinem o contradictie.
109
Obtinem ca N2 este sa-nod. Astfel obtinem n mod univoc (10) (fig. 4.1).
Cazul V11 B3 > 0. In acest caz avem cf > 0 (i.e. 1 > 0), iar punctul M1 este
nod. Evident ca doar pucntul M4 poate fi focar. Deci saua va fi unul din punctele
M2 sau M3 . Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii (x, y, c, f, h, m) 7
(y, x, f, c, m, h), care invariaza sistemul (4.12), putem considera ca M2 este saua.
Mai mult, datorita schimbarii (x, y, t) 7 (x sign c, y sign c, t sign c), putem considera c > 0. Astfel, considerand conditiile (4.54), obtinem
c > 0, f > 0, cm f < 0, f h c > 0,
(4.56)
Pe de alta parte, tinand cont de conditiile (4.56), obtinem sign (V12 ) = sign (1
h)(1 m).
e 2 < 0,
Subcazul V12 < 0. Atunci (1 h)(1 m) < 0. Cum 1 hm < 0, rezulta ca
deci N2 este sa, iar N1 , N3 sunt o sa si un nod sau invers.
Pe de alta parte putem afirma ca, daca sunt ndeplinite conditiile (4.54) si cf > 0,
atunci V13 6= 0. Intr-adevar, daca presupunem ca V13 = 0, atunci c = f si astfel
obtinem contradictia cf < 0.
Din (12) (fig. 4.1), (14) (fig. 4.1) si (16) (fig. 4.1) se observa ca n (14) (fig.
4.1) nodul M1 si focarul M4 au aceeasi atractivitate. In (12) (fig. 4.1) si (16) (fig.
4.1), nodul M1 si focarul M4 au atractivitati diferite. Cum 1 hm < 0 obtinem ca
sign (V13 ) = sign (1 4 ).
Subcazul V13 < 0. In acest caz avem 1 4 > 0, astfel M1 si M4 au aceeasi
atractivitate. Astfel obtinem n mod univoc (14) (fig. 4.1).
Subcazul V13 > 0. In acest caz avem 1 4 < 0. Putem afirma ca V14 6= 0.
Intr-adevar, daca V14 = 0 atunci c(f h c)(1 m) + f (cm f )(1 h) = 0
c(f hc)(1m) = f (f cm)(1h) cf (f hc)(f cm)(1m) = f 2 (f cm)2 (1h).
Cum (1 m)(1 h) < 0, obtinem contradictia sign (1 m) = sign (1 h). Astfel,
V14 6= 0.
Sa consideram acum invariantul V14 de forma
V14 = cf (cm f )(c f h)[A + B].
Avem AB = cf (f h c)(cm f )(1 h)(1 m). Cum punctul M2 este o sa iar punctul
M3 este un nod, avem cf (f h c)(cm f ) < 0. Pe de alta parte conditia V12 < 0
implica AB > 0. Astfel rezulta ca
sign (V14 ) = sign(A + B) = sign(A) = sign(B).
Observatia 4.4. Substitutia (x, y, c, f, h, m) (y, x, f, c, m, h) invariaza sistemul
(4.12). Astfel portretele de faza pentru sistemul (4.12) cu conditiile m > 1, h < 1
(m > 1, h = 1) sunt topologic echivalente cu portretele de faza pentru sistemul (4.12)
cu conditiile m < 1, h > 1. Deci n continuare vom analiza doar cazul m > 1, h < 1
(h > 1, m = 1).
110
CAPITOLUL 4. CATEVA
In (12) (fig. 4.1) (respectiv (16) (fig. 4.1)), punctul M1 este nod, iar M2 , M3 sunt
sa si nod, (respectiv nod si sa). Astfel obtinem 1 2 = c2 f (cm f ) < 0, 1 3 =
f 2 c(f h c) > 0 (respectiv 1 2 = c2 f (cm f ) > 0, 1 3 = f 2 c(f h c) < 0).
Daca V14 > 0, atunci A > 0 si B > 0. Astfel c(f h c) < 0, f (cm f ) > 0. Cum
cf > 0, nmultind cele doua inegalitati cu cf obtinem c2 f (f h c) < 0, f 2 c(cm f ) >
0. In acest caz avem: M1 , M3 -noduri M2 -sa, M4 -focar, N3 -nod, N1 , N2 -sei. Astfel
obtinem (12) (fig. 4.1).
Daca V14 < 0, atunci A < 0 si B < 0. Deci c(f h c) > 0, f (cm f ) < 0. Cum
cf > 0, nmultind cele doua inegalitati cu cf obtinem c2 f (f h c) > 0, f 2 c(cm f ) <
0. In acest caz avem: M1 , M3 -noduri, M2 -sa, M4 -focar, N1 , N3 -noduri, N2 -sa. Astfel
obtinem n mod univoc (16) (fig. 4.1).
Subcazul V12 > 0. Atunci (1 h)(1 m) > 0. Cum 1 hm < 0, rezulta ca
e 2 > 0, deci N2 este nod. Pe de alta parte,
e 1 = 1 m < 0,
m > 1, h > 1. Astfel
e 3 = 1 h < 0, deci N1 si N3 sunt sei. Astfel obtinem (12) (fig. 4.1).
Subcazul V12 = 0. Atunci (1 h)(1 m) = 0 (i.e. = 0). Rezulta ca m = 1 sau

h = 1, deci N2 este sa-nod. Daca m = h = 1, atunci obtinem contradictia 1hm = 0.
Folosind Observatia 4.4 putem considera m = 1. Astfel, V14 devine
V14 = cf 2 (c f )2 (c f h)(1 h).
Daca au loc conditiile (4.54), m = 1 si B3 6= 0, putem afirma ca V14 6= 0. Intr-adevar,

daca V14 = 0, atunci obtinem contradictia 1 h = 0. Astfel, V14 6= 0 si obtinem
sign V14 = sign 3 .
Subcazul V14 < 0. Atunci 3 < 0, iar M3 este sa. Cum cf > 0, i.e. M1 este nod,
avem M2 este nod si M4 este focar. Astfel obtinem n mod univoc (13) (fig. 4.1).
Subcazul V14 > 0. Atunci 3 > 0, iar M2 este nod. Cum cf > 0, i.e. M1 este
nod, rezulta ca M2 este sa, iar M4 este focar. Astfel obtinem n mod univoc (15) (fig.
4.1).
Sisteme cu o sa, dou
a noduri si un centru. In acest caz au loc conditiile
D 6= 0, 0 < 0, K > 0, W4 < 0, B3 = 0,
(4.57)

cf (cm f )(f h c) 6= 0, 1 hm < 0, (m > 0, h > 0), 4 < 0, 4 = 0.
(4.58)
Conditia B3 = 0 este echivalenta cu c f h + f cm = 0. Intr-adevar, daca f c = 0,

i.e. c = f obtinem contradictia
4 =
c2 (h + m 2hm)2
> 0.
(1 hm)2
111
Lema 4.8. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are o sa, dou
a noduri si un centru). Atunci exist
a un singur portret
de faz
a al acestui sistem si el corespunde cazului (17) (fig. 4.1).
Sisteme cu dou
a sei si dou
a noduri. In acest caz au loc conditiile
D 6= 0, 0 > 0 si W4 > 0 sau W4 = 0, W3 0,
(4.59)

cf (cm f )(f h c) 6= 0, 1 hm > 0, 4 0.
(4.60)
Conditia D 6= 0 implica c 6= 0, si, datorita transformarii (x, y, t) 7 (cx, cy, t/c),

care invariaza sistemul (4.12), putem considera c = 1. Astfel, sistemul (4.12) devine

x = x(1 + x + hy),
(4.61)
y = y(f + mx + y),
pentru care
0 = 1 hm, D = f 2 (1 f h)2 (f m)2 ,

= (h 1)2 (m 1)2 , C2 = xy (1 m)x + (h 1)y .
(4.62)
Cum D 6= 0, cele patru puncte singulare distincte ale sistemului (4.61) sunt
M1 (0, 0) :
M2 (1, 0) :
1 = f,
2 = m f,
1 = (1 f )2 ;
2 = (1 + f m)2 ;
M3 (0, f ) : 3 = f (f h 1), 3 = (1 + f f h)2 ;

(m f )(f h 1)
1 fh f m
,
: 4 =
,
M4
hm 1 hm 1
1 hm

2
(m f ) (f h 1) + 4hm(m f )(f h 1)
4 =
,
(1 hm)2
(4.63)
iar la infinit exista trei puncte

N1 (1, 0, 0)) :
m1
, 0) :
h1
N3 (0, 1, 0) :
N2 (1,
1 = 1 m;
2 = (m 1)(hm 1) ;
h1
3 = 1 h,
(4.64)
care sunt distincte daca si numai daca 6= 0.

B3 = 3(f 1)(f h f + m 1)x2 y 2 , V11 = 81 f (f 1)h2 m2 (f h f + m 1),
V12 = 32 3 (1 m)(1h h), V3 = 48(f 1)(h m)(f h if + m 1)
V14 = f (m f )(1 f h) (f h 1)(1 m) + f (m f )(1 h) ,

= 30(1 f )(f h f + m 1)(1 m)(1 h).
(4.65)
112
CAPITOLUL 4. CATEVA
Observatia 4.5. Notand A = (f h 1)(1 m) si B = f (m f )(1 h), atunci

AB = 2 3 (1 m)(1 h) implica sign (AB) = sign (V12 ),
V14 = f (m f )(1 f h)(A + B).
Observatia 4.6. Din (4.65) si Observatia 4.5 avem
(i) daca V11 6= 0, atunci sign (B3 V11 ) = sign (1 );

(ii) daca V12 < 0, atunci sign (V14 ) = sign 1 2 (m 1) = sign 1 3 (h 1) ;

(iii) daca B3 6= 0, atunci sign (B3 ) = sign (1 m)(1 h) ;
(iv) daca D 6= 0, atunci V12 = 0 = 0;
(v) daca B3 = 0, atunci V12 < 0, V14 > 0;
(vi) daca B3 6= 0, V11 = 0, atunci sign (V14 ) = sign (V12 ).
T
inand cont de Observatia 4.6 si de expresiile (4.62)(4.65), obtinem lema
Lema 4.9. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are dou
a sei si dou
a noduri). Atunci portretele de faz
a ale acestui
sistem corespund unuia din cele indicate dac
a si numai dac
a sunt satisf
acute respectiv,
conditiile
B3 V11 < 0, V12 < 0, V14 < 0
B
3 V11 < 0, V12 = 0, V14 < 0
B3 V11 < 0, V12 > 0, B3 < 0 sau
B
3 6= 0, V11 = 0, V12 > 0, B3 < 0, V3 > 0
B3 V11 0, V12 = 0, V14 > 0 sau
B3 V11 > 0, V12 = 0, V14 < 0 sau
B3 V11 0, V12 = 0, V14 > 0, V3 > 0

B3 V11 < 0, V12 > 0, B3 > 0 sau
B3 V11 > 0, V12 < 0, V14 < 0 sau
B3 V11 0, V12 > 0, B3 > 0

B
V
3
11 0, V12 = 0, V14 > 0, V3 < 0
V12 < 0, V14 > 0 sau
B3 V11 > 0, V12 > 0, B3 < 0 sau
B3 6= 0, V11 = 0, V12 > 0, B3 < 0, V3 < 0
(18) (f ig.4.1);
(19) (f ig.4.1);
(20) (f ig.4.1);
(21) (f ig.4.1);
(22) (f ig.4.1);
(23) (f ig.4.1);
(24) (f ig.4.1);
Sisteme cu dou
a sei, un nod si un focar. In acest caz au loc conditiile
D 6= 0, 0 > 0 si W4 < 0 sau W4 = 0, W3 < 0,
(4.66)

cf (cm f )(f h c) 6= 0, 1 hm > 0, 4 < 0.
(4.67)
113
Lema 4.10. S
a presupunem c
a sei, un nod si un focar). Atunci portretele de faz
a ale
a si numai dac
a sunt satisf
acute
V11 B3
V11 B3
V11 B3
V11 B3
V11 B3
V11 B3
< 0, V12 < 0

< 0, V12 = 0
< 0, V12 > 0
> 0, V12 > 0
> 0, V12 = 0
> 0, V12 < 0
(25)
(26)
(27)
(28)
(29)
(30)
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1).
Demonstratie. Sa presupunem ca pentru sistemul (4.12) sunt adevarate conditiile

(4.66). T
inand cont de (4.67), avem ca i 6= 0, i = 1, 2, 3, 4. Afirmam ca, daca sunt
adevarate conditiile (4.67), atunci B3 6= 0. Intr-adevar, sa presupunem ca B3 = 0.
Cum cf 6= 0, obtinem ori f = c, ori m = (c + f f h)/c. In primul caz obtinem
4 = c2 (h + m 2hm)2 /(1 hm))2 0, ceea ce contrazice conditiile (4.67). In
al doilea caz avem 1 hm = (1 h)(c f h)/c, 4 = 4(1 h)(c f h)3 /c si, cum
1 hm > 0, obtinem din nou o contradictie, si anume 4 > 0. Astfel, B3 6= 0, deci
are loc (4.44).
Cazul V11 B3 < 0. Avem cf < 0 (i.e. 1 < 0), deci punctul M1 este sa. Este
evident faptul ca doar punctul M4 poate fi focar. Deci, a doua sa trebuie sa fie una
dintre singularitatile M2 sau M3 . Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii
(x, y, c, f, h, m) 7 (y, x, f, c, m, h), care invariaza sistemul (4.12), putem considera ca
punctul M2 este sa. Mai mult, datorita schimbarii (x, y, t) 7 (x sign c, y sign c, t sign c),
putem considera c > 0. Astfel, considerand (4.11), obtinem conditiile
c > 0, f < 0, cm f < 0, f h c < 0,
e 1 > 0, deci punctul de echilibru de la infinit N1 este nod.
care implica m < 0, i.e.
Pe de alta parte, pentru sistemul (4.12) avem
V12 = 3cf (1 h)(1 m)(c f h)(cm f ) = 32 3 (1 h)(1 m)
(4.68)
si, datorita relatiilor 2 3 < 0 si 1 m > 0, obtinem ca sign (V12 ) = sign (1 h).
e 3 < 0, i.e. punctul
Subcazul V12 < 0. Atunci 1 h < 0 si, din (4.42), avem
de echilibru de la infinit N3 este sa. Cum (1 h)(1 m) < 0, din (4.42) rezulta ca
N2 este nod. Astfel, obtinem n mod univoc (25) (fig. 4.1).
Subcazul V12 = 0.
(fig. 4.1).
Avem h = 1, i.e. N3 este sa-nod, obtinandu-se astfel, (26)
SubcazulV12 > 0.
obtine (27) (fig. 4.1).
Atunci 1 h > 0, i.e. N3 este nod, iar N2 este sa. Astfel se
114
CAPITOLUL 4. CATEVA
Cazul V11 B3 > 0. Avem cf > 0 (i.e. 1 > 0), deci punctul M1 este nod. Cum
punctul M4 este focar, rezulta ca ambele puncte M2 si M3 sunt sei. Cu alte cuvinte,
obtinem conditiile
c > 0, f > 0, cm f < 0, f h c < 0,
iar din (4.68) obtinem sign (V12 ) = -sign [(1 h)(1 m)].
Subcazul V12 > 0. Atunci (1 h)(1 m) < 0, i.e. ori N1 , ori N3 este sa.
Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii (x, y, c, f, h, m) 7 (y, x, f, c, m, h),
care invariaza sistemul (4.12), putem considera ca N1 este sa, iar cum N2 este nod,
obtinem (28) (fig. 4.1).
Subcazul V12 = 0. Atunci (1 h)(1 m) = 0 si, fara a reduce generalitatea,
datorita schimbarii (x, y, c, f, h, m) 7 (y, x, f, c, m, h), care invariaza sistemul (4.12),
putem considera h = 1, i.e. punctul dublu N3 este sa-nod. Cum pentru h = 1 din
(4.42) rezulta 1 m > 0, obtinem (29) (fig. 4.1).
Subcazul V12 < 0. Atunci (1 h)(1 m) > 0 si, datorita conditiei 1 hm > 0,
rezulta 1 m > 0 si 1 h > 0. Deci punctele N1 si N3 sunt noduri, iar N2 este sa.
Astfel se obtine (30) (fig. 4.1).
Sisteme cu dou
a sei si un sa-nod. In acest caz au loc conditiile
D = 0, S 6= 0, 0 < 0, K < 0.
(4.69)
Pentru sistemul (4.12) aceste conditii sunt echivalente cu

cf (cm f )(f h c) = 0, 1 hm < 0, (m < 0, h < 0).
(4.70)
Lema 4.11. S
a presupunem c
a sei si un sa-nod ). Atunci portretele de faz
a ale acestui
a si numai dac
a sunt satisf
acute respectiv,
conditiile
V11 6= 0 (32)(f ig.4.1);
V11 = 0 (31)(f ig.4.1).
Demonstratie. Conditia D = 0 implica cf (c f h)(f cm) = 0 si, astfel, trebuie
analizate doua cazuri: cf = 0 si (c f h)(f cm) = 0.
Cazul cf = 0. Atunci, fara a reduce din generalitate, datorita schimbarii x y,
c f, h m care invariaza sistemul (4.12), putem considera f = 0. Pentru f = 0
avem 1 = 2 = 0, 3 = mf 2 > 0 si 4 = hf 2 /(1 hm) > 0 deci, M1 este sa-nod,
iar M3 , M4 sunt sei. Pe de alta parte, pentru f = 0 avem V11 = 0. Astfel obtinem
(31) (fig. 4.1).
115
Cazul (c f h)(f cm) = 0. Atunci, fara a reduce din generalitate, datorita

schimbarii x y, c f, h m care invariaza sistemul (4.12), putem considera f = cm. Pentru f = cm avem 1 = c2 m < 0, 3 = mc2 (hm 1) < 0 si
2 = 4 = 0, deci M4 este sa-nod, iar M1 , M3 sunt sei. Pe de alta parte, pentru
f = cm avem V11 6= 0. Astfel obtinem (32) (fig. 4.1).
Sisteme cu dou
a noduri si un sa-nod. In acest caz au loc urmatoarele conditii:
D = 0, S 6= 0, 0 < 0, K > 0 si W4 > 0, sau W4 = 0, W3 0.
(4.71)
Lema 4.12. S
a presupunem c
an
oduri si un sa-nod ). Atunci portretele de faz
a ale acestui
a si numai dac
a sunt satisf
acute respectiv,
conditiile
6= 0, V11 < 0
(36) (f ig.4.1);
6= 0, V11 > 0
(35) (f ig.4.1);
6= 0, V11 = 0, V6 < 0 (33) (f ig.4.1);
6= 0, V11 = 0, V6 > 0 (34) (f ig.4.1);
= 0, V11 6= 0
(37) (f ig.4.1);
= 0, V11 = 0
(38) (f ig.4.1);
Demonstratie. Conditia D = 0 implica cf (c f h)(f cm) = 0 si au loc doua cazuri:
cf = 0 si (c f h)(f cm) = 0.
Cazul cf = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y, c f,
h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera c = 0. Astfel, pentru c = 0
avem 1 = 2 = 0, 3 = hf 2 > 0 si 4 = hf 2 /(1 hm) > 0. Deci M1 este sa-nod,
iar M3 , M4 sunt noduri. In acest caz V11 = 0.
Pe de alta parte, = (1 m)2 (1 h)2 , si putem afirma ca 6= 0. Intr-adevar,
daca = 0, atunci fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y, c f,
h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera m = 1. In acest caz 4 =
f 2 (1 + h)/(1 h). Cum m = 1 si 1 h < 0 obtinem o contradictie, si anume 4 < 0.
Astfel, 6= 0, i.e. m 6= 1 si h 6= 1. In (34) (fig. 4.1) nodurile M3 si M4 au
atractivitati diferite, pe cand n (35) (fig. 4.1) ele au aceeasi atractivitate. Pentru
M3 si M4 avem 3 = f (1 + h), 4 = f (1 h)/(1 hm), deci 3 4 = f 2 (1 +
h)(1 h)/(1 hm). Rezulta ca sign 3 4 = sign (h 1). Pe de alta parte, 4 =

2
1+h
f 2 [(1 + h)2 4h2 m]
0, deci m
. Daca h > 1, atunci m < 1 (N1 este
(1 hm)2
2h
nod, iar N2 , N3 sunt sei), iar daca h < 1, din 1 hm < 0 avem m > 1 (N3 este nod,
iar N1 , N2 sunt sei). Deci sign (h 1) = sign V6 , i.e. sign 3 4 = sign V6 .
Rezulta ca din conditia h < 1 (i.e. V6 < 0) obtinem (33) (fig. 4.1), iar din conditia
h > 1 (i.e. V6 > 0) obtinem (34) (fig.4.1).
Cazul (cf h)(f cm) = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y,
c f, h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera f = cm. Astfel,
116
CAPITOLUL 4. CATEVA
pentru f = cm avem 1 = c2 m > 0, 3 = mc2 (hm 1) > 0 si 2 = 4 = 0. Deci

M4 este sa-nod, iar M1 , M3 sunt noduri. Pe de alta parte, daca f = cm, atunci
V11 = c4 h2 m3 (m 1)(hm 1)/8, deci sign V11 = sign (m 1).
i) Sa presupunem ca 6= 0, i.e. m 6= 0 si h 6= 0. Atunci, pentru m > 1 (i.e.
e 1 < 0 si
e 2
e 3 < 0. Deci N1 este sa, iar dintre punctele N2 , N3
V11 > 0) obtinem
unul este nod si unul este sa. Astfel se obtine (35) (fig.4.1). Pentru m < 1 (i.e.
e 1 > 0 si
e 2
e 3 > 0. Deci N1 este nod, iar N2 , N3 nu pot fi decat sei.
V11 < 0) avem
Intr-adevar, daca N2 , N3 sunt noduri, atunci avem 1 h > 0, si astfel se obtine o
contradictie, si anume 1 hm > 0. Aceste conditii corespund cazului (36) (fig. 4.1).
ii) Daca = 0, atunci h = 1, m 6= 1 or m = 1, h 6= 1. Primul caz este echivalent
e 1 < 0,
e2 =
e 3 = 0, deci N1 este sa, iar
cu V11 = c4 m3 (m 1)2 6= 0 si obtinem
N2 = N3 este sa-nod, obtinandu-se, astfel, (37) (fig. 4.1). Al doilea caz este echivalent
e1 =
e 2 = 0,
e 3 < 0, deci N1 = N2 este sa-nod, iar N3 este sa,
cu V11 = 0 si avem
obtinandu-se, astfel, (38) (fig. 4.1).
Sisteme cu un nod, un focar si un sa-nod. In acest caz au loc conditiile
D = 0, S 6= 0, 0 < 0, K > 0, W4 > 0.
(4.72)
Lema 4.13. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are un nod, un focar si un sa-nod ). Atunci portretele de faz
a ale
a si numai dac
a sunt satisf
acute
V6
V6
V6
V6
< 0, V5 > 0
< 0, V5 < 0
=0
>0
(39) (f ig.4.1);
(40) (f ig.4.1);
(41) (f ig.4.1);
(42) (f ig.4.1).
Demonstratie. Conditia D = 0 implica cf (c f h)(f cm) = 0 si afirmam ca cf =

0. Intr-adevar, daca cf (c f h)(f cm) = 0, fara a reduce generalitatea, datorita
schimbarii x y, c f, h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera ca
f = cm, obtinandu-se astfel o contradictie, si anume 4 = c2 > 0. Deci cf = 0, si,
fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y, c f, h m, care invariaza
sistemul (4.12), putem considera c = 0. Pentru c = 0 obtinem ca M1 este sa-nod, M3
este nod, iar M4 este focar. Pe de alta parte, avem
V6 = 288f 2 (h 1)2 (m 1),
V5 = 384f 4 h(h 1).
Astfel obtinem sign V6 =sign (1 m) si V5 =sign (h 1). Afirmam ca V5 6= 0. Intradevar, daca V5 = 0, atunci h = 1, obtinandu-se, astfel, o contradictie, si anume
4 = 0.
e 1 < 0,
e 2 > 0,
Pentru V6 < 0 (i.e. m > 1), daca V5 > 0 (i.e. h > 1), atunci
e
3 < 0, deci N1 , N3 sunt sei, iar N2 este nod, situatie corespunzatoare cazului (39)
e 1 < 0,
e 2 < 0,
e 3 > 0, deci N1 , N2
(fig. 4.1). Daca V5 < 0 (i.e. h < 1), atunci
sunt sei, iar N3 este nod, situatie corespunzatoare cazului (40) (fig. 4.1).
117
e 1 > 0,
e 2 < 0,
e 3 < 0, deci N1 este sa,
Daca V6 > 0 (i.e. m < 1), atunci avem
iar N2 , N3 sunt noduri, situatie ce corespunde cazului (42) (fig. 4.1).
Daca V6 = 0, atunci m = 1 si astfel se obtine (41) (fig. 4.1).
Sisteme cu un nod, un centru si un sa-nod. In acest caz au loc conditiile
D = 0, 0 < 0, K > 0, W4 = 0, W3 < 0.
(4.73)
Lema 4.14. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem un nod, un centru si un sa-nod ). Atunci exist
a un singur portret
de faz
a si acesta corespunde lui (43)-fig. 4.1.
Sisteme cu o sa, un nod si un sa-nod. In acest caz au loc conditiile
D = 0, S 6= 0, 0 > 0, W4 0.
(4.74)
Lema 4.15. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are o sa, un nod si un sa-nod ). Atunci portretele de faz
a ale acestui
a si numai dac
a sunt satisf
acute respectiv,
conditiile
B3 V11 < 0, V6 < 0
B
3 V11 < 0, V6 = 0
B3 V11 < 0, V6 > 0 sau
V
11 = 0, B3 < 0, V4 > 0
B3 V11 > 0, B3 < 0 sau
V11 = 0, B3 < 0, V4 < 0
B3 V11 > 0, B3 > 0, V6 < 0
B3 V11 > 0, V6 = 0
B3 V11 0, B3 > 0, V6 > 0
V11 = 0, B3 > 0, V6 < 0, V4 < 0
V11 = 0, B3 > 0, V6 < 0, V4 > 0
V11 = 0, B3 6= 0, = 0, V4 < 0
V11 = 0, B3 6= 0, = 0, V4 > 0
B3 = 0
(44) (f ig.4.1);
(45) (f ig.4.1);
(46) (f ig.4.1);
(47) (f ig.4.1);
(48)
(49)
(50)
(51)
(52)
(53)
(54)
(55)
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
(f ig.4.1);
Sisteme cu o sa, un focar si un sa-nod. In acest caz au loc conditiile

D = 0, S 6= 0, 0 > 0, W4 < 0.
(4.75)
Lema 4.16. S
a presupunem c
(i.e. acest sistem are o sa, un focar si un sa-nod ). Atunci portretele de faz
a ale acestui
a si numai dac
a sunt satisf
acute respectiv,
conditiile
V6 < 0 (56) (f ig.4.1);
V6 = 0 (57) (f ig.4.1);
V6 > 0 (58) (f ig.4.1).
118
CAPITOLUL 4. CATEVA
Demonstratie. Conditia D = 0 implica cf (c f h)(f cm) = 0 si afirmam ca cf =

0. Intr-adevar, daca cf (c f h)(f cm) = 0, fara a reduce generalitatea, datorita
schimbarii x y, c f, h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera ca
f = cm, obtinandu-se astfel o contradictie, si anume 4 = c2 > 0. Deci cf = 0, si, fara
a reduce generalitatea, tot datorita schimbarii x y, c f, h m, care invariaza
sistemul (4.12), putem considera c = 0. Pentru c = 0 avem 1 = 2 = 0, 3 = hf 2
si 4 = hf 2 /(1 hm). Cum doar M4 poate fi focar, rezulta ca M1 este sa-nod, iar
M3 este nod, deci h < 0. Pe de alta parte, avem V6 = 288f 2 (h 1)2 (m 1), deci
sign V6 =sign (1 m).
e 1 < 0,
e 2 > 0,
e 3 > 0, deci N1 este sa, iar
Daca V6 < 0 (i.e. m > 1), atunci
N2 , N3 sunt noduri, obtinandu-se, astfel, (56) (fig. 4.1).
Daca V6 = 0, atunci m = 1. Intr-adevar, daca h = 1 obtinem o contradictie, si
anume 4 = 0. Astfel se obtine (57) (fig. 4.1).
e 1 > 0,
e 2 < 0,
e 3 > 0, deci N1 , N3 sunt
Daca V6 > 0 (i.e. m < 1), atunci
noduri, iar N2 este sa, obtinandu-se, astfel, (58) (fig. 4.1).
Sisteme cu dou
a sa-noduri. In acest caz au loc conditiile
D = S = 0, P 6= 0.
(4.76)
Lema 4.17. S
a presupunem c
a sa-noduri ). Atunci portretele de faz
a si numai dac
a sunt satisf
acute respectiv,
conditiile
V6 < 0 (59) (f ig.4.1);
V6 = 0 (60) (f ig.4.1);
V6 > 0 (61) (f ig.4.1).
Demonstratie. Conditia D = 0 implica cf (c f h)(f cm) = 0, deci trebuie considerate cele doua cazuri: cf = 0 si (c f h)(f cm) = 0.
Cazul cf = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y, c f,
h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera c = 0. Pe de alta parte, avem
S = 3f 4 h2 (mx + y)2 [(8 8hm + 3h2 m2 )x2 + 2h(4 hm)xy + 3h2 y 2 ],
P = f 4 x2 (hy + x)2 .
Conditiile S = 0, P 6= 0 implica h = 0, iar pentru c = 0 avem 1 = 2 = 3 =
4 = 0 si V6 = 288f 2 (m 1). Deci M1 = M2 si M3 = M4 sunt sa-noduri, iar sign
V6 = sign (1 m).
e 1 < 0,
e 2 > 0,
e 3 > 0, deci N1 este sa, iar N2 ,
Daca V6 < 0 (i.e. m > 1), avem
N3 sunt noduri, situatie ce corespunde cazului (59) (fig. 4.1).
Daca V6 = 0 (i.e. m = 1), atunci N1 = N2 este sa-nod, iar N3 este nod, situatie
ce corespunde cazului (60) (fig. 4.1).
e 1 > 0,
e 2 < 0,
e 3 > 0, deci N1 , N3 sunt
Daca V6 > 0 (i.e. m < 1), avem
noduri, iar N2 este sa, situatie ce corespunde cazului (61) (fig. 4.1).
119
Cazul (cf h)(f cm) = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y,

c f, h m, care invariaza sistemul (4.12), putem considera f = cm si, astfel, avem
S = 3c4 m2 (hm 1)2 x2 (3m2 x2 + 8mxy + 8y 2 ),
P = c4 (hm 1)2 y 2 (mx + y)2 .
Conditiile S = 0, P 6= 0 implica m = 0, deci f = 0. Astfel, acest caz se reduce la
cazul anterior.
Interpretare topologic
a
Studiul de mai sus a condus la un numar de 162 de portrete de faza, dintre care, din
punct de vedere algebric, am mentinut numai 66 ca fiind neechivalente. S-a subnteles
echivalenta a doua curbe algebrice din portretul de faza fara sa se tina seama de sensul
pe ele. Pe de alta parte, prin echivalenta topologica a doua sisteme dinamice ntelegem
n plus, si pastrarea sensului de parcurs pe traiectorii. De aceea, numarul claselor de
sisteme dinamice topologic neechivalente pentru modelul Lotka-Volterra (4.1) este
mai mare, tocmai cu situatiile n care timpul pe traiectorii este inversat, desi curbele
algebrice prin care se reprezentau traiectoriile de faza sunt identice.
Din punct de vedere biologic sunt foarte importante proprietatile topologice de
marginire ale traiectoriilor de faza corespunzand dinamicilor tranziente, si atractivitatea punctelor de echilibru.
Mai jos dam doua exemple de portrete de faza echivalente algebric, dar netopologic, pe care le reprezentam n plan.
(a1 )
(a2 )
(b1 )
(b2 )
Fig. 4.2. Portrete de faza echivalente algebric, dar netopologic.

Observatia 4.7. Cazurile (a1 ) si (a2 ) (fig. 4.2) corespund cazului (7) (fig.4.1).
Cazurile (b1 ) si (b2 ) (fig. 4.2) corespund cazului (62) (fig.4.1). De asemenea, cazurile

CAPITOLUL 4. CATEVA
120
(a1 ) si (a2 ) (fig. 4.2) mai corespund si cazului (8) (fig.4.1), iar cazurile (b1 ) si (b2 )
(fig. 4.2) corespund si cazului (63) (fig.4.1). Acest lucru se ntampla datorita faptului
ca n teoria topologica nu intereseaza punctele de la infinit.
Rezultatele pentru cazurile prezentate mai departe sunt date doar sub forma
de tabel, enuntul lemelor si demonstratiile corespunzatoare fiind analoage celor din
aceasta subsectiune.
a trei
Din Lema 4.1, rezulta ca sistemele de forma (4.1) au singularitati finite de multiplicitate totala trei daca si numai daca 0 = gn(gn hm) = 0 si 1 6= 0. In continuare
consideram cele doua cazuri: gn = 0 si gn hm = 0, gn 6= 0.
Cazul gn = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y, c f ,
g n, h m, care invariaza sistemul (4.1), putem considera g = 0. Atunci c 6= 0,
altfel se obtine un sistem degenerat. Considerand g = 0 n sistemul (4.15), se obtine
sistemul

x = x(c + hy),
(4.77)
y = y(f + mx + ny),
pentru care 0 = 0, 1 = chmny 6= 0 si D = c4 f 2 m2 (cn f h)2 . Rezulta ca m,
c si n sunt nenule. Datorita schimbarii (x, y, t) 7 (cx/m, cy/n, t/c), care invariaza
sistemul (4.77), putem considera c = m = n = 1. Astfel se obtine sistemul

x = x(1 + hy),
y = y(f + x + y),
(4.78)
pentru care 0 = 0, 1 = hy, D = f 2 (1 f h)2 , K = 2hy 2 , iar punctele de echilibru

finite sunt
M1 (0, 0) :
1 = f,
1 = (1 f )2 ,
1 = 1 + f ;
M2 (0, f ) : 2 = f (1 f h), 2 = (1 + f f h) , 2 = 1 f f h;

1 fh
1
1 fh
1
4h2 f 4h + 1
M3
,
: 3 =
, 3 = , 3 =
,
h
h
h
h
h2
(4.79)
Punctele de echilibru de la infinit (care sunt distincte daca h 1 6= 0) sunt
N2
e 1 = 0, e1 = 1, e1 = 1;
N1 (1, 0, 0) :

1
1
e 2 = h , e2 = 2h 1 , e2 =
1,
,0 :
;
h1
h1
h1
(h 1)2
e 3 = 1 h, e3 = h 2, e3 = h2 ,
N3 (0, 1, 0) :
iar natura lor este prezentata n Tabelul 4.8.
(4.80)

Nr.
crt.
a1)
a2)
a3)
a4)
Conditii asupra
parametrilor
h (, 0)
h (0, 1)
h=1
h (1, )
121
Tipul
punctelor
SN, N, N
SN, S, N
SN, SN
SN, N, S
Tabel 4.8. Tipul singularitatilor infinite (4.80).

Natura echilibrelor finite si infinite ale sistemului (4.1.3) este prezentata n Tabelul
4.9.
3.2
f > 0, h > 0
1 f h > 0, 4 0
3.3
f > 0, h > 0
1 fh < 0
4.1
f < 0, h > 0
1 f h > 0, 4 < 0
4.2
f > 0, h > 0
1 f h > 0, 4 < 0
5.1
5.2
6.1
f = 0, h < 0
f < 0, h < 0, 1 f h = 0
f = 0, h > 0, 4 0
6.2
f > 0, h > 0
1 fh = 0
f = 0, h > 0
4 < 0
Conditii pentru
singularitati infinite
h (0, 1)
h=1
h (1, )
h (0, 1)
h=1
h (1, )
h (0, 1)
h=1
h (1, )
h (0, 1)
h=1
h (1, )
h (0, 1)
h=1
h (1, )
h (0, 1)
h=1
h (1, )
M1
M2
M3
N1
N2
N3
Figura
S
S
N
S
S
N
N
N
N
N
N
S
S
S
N
N
N
SN
S
SN
N
N
N
SN
SN
SN
S
N
S
S
N
S
S
S
N
N
N
N
N
N
S
S
S
N
S
S
F
N
N
N
N
S
S
S
F
F
F
F
F
F
S
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
N
N
N
N
S
S
N
S
N
S
N
S
SN
N
N
N
S
S
N
S
N
N
N
N
N
N
SN
S
N
SN
S
N
SN
S
N
S
N
N
N
N
SN
S
N
SN
S
caz1.1(a1)
caz1.2(a1)
caz1.3(a1)
caz2(a1)
caz3.1(a2)
caz3.2(a2)
caz3.2(a3)
caz3.2(a4)
caz3.3(a2)
caz3.3(a3)
caz3.3(a4)
caz4.1(a2)
caz4.1(a3)
caz4.1(a4)
caz4.2(a2)
caz4.2(a3)
caz4.2(a4)
caz5.1(a1)
caz5.2(a1)
caz6.1(a2)
caz6.2(a2)
caz6.2(a3)
caz6.2(a4)
caz7(a2)
caz7(a3)
caz7(a4)
SN
N
SN
SN
SN
F
F
F
Tabel 4.9. Natura echilibrelor finite si infinite ale sistemului (4.78).
CAPITOLUL 4. CATEVA
Conditii pentru
f < 0, h < 0, 1 f h < 0, 4 0
f < 0, h < 0, 1 f h > 0
f > 0, h < 0, 1 f h > 0
f < 0, h < 0, 1 f h < 0, 4 < 0
f < 0, h > 0, 1 f h > 0, 4 0
122
Nr.
crt.
1.1
1.2
1.3
2
3.1
123
Cazul gn 6= 0, gnhm = 0. Atunci n = hm si, fara a reduce generalitatea, datorita

schimbarii x x/g, care invariaza sistemul (4.1), putem considera g = 1, iar sistemul
(4.1) devine

x = x(c + x + hy),
(4.81)
pentru care 1 = hm(f cm)(x + hy), K = 2m(x + hy)2 , D = c2 f 2 h2 (cm f )2 .

Cum 1 6= 0, obtinem h 6= 0 si c2 + f 2 6= 0. Fara a reduce generalitatea, datorita
transformarii y y/h, care invariaza sistemul (4.81), putem considera h = 1, iar
sistemul (4.81) devine

x = x(c + x + y),
(4.82)
y = y(f + mx + my).
Pe de alta parte, datorita transformarii (x, y) (y/m, x/m) si a schimbarii de

parametru (c, f, m) (f, c, 1/m), putem lua c 6= 0. Astfel, se poate considera c = 1,
obtinandu-se tot sistemul

x = x(1 + x + y),
(4.83)
y = y(f + mx + my),
pentru care 1 = m(f m)(x + y), K = 2m(x + y)2 , D = f 2 (m f )2 . Cum 1 6= 0,

avem m 6= 0 si f m 6= 0. Punctele de echilibru finite pentru sistemul (4.83) sunt
M1 (0, 0) :
1 = f,
1 = 1 + f,
1 = (1 f )2 ;
M2
(1, 0) : 2 = m f, 2 = f 1 m, 2 = (1 + f m)2 ;
m f fm
(m f + mf )2
f (f m)
f
, 3 =
, 3 =
,
: 3 =
M3 0,
m
m
m
m2
(4.84)
deci nu pot exista focare sau centre. La infinit avem trei puncte de echilibru distincte
daca m 1 6= 0, si anume
e 1 = 1 m, e1 = 2 m, e1 = m2 ;
N1 (1, 0, 0) :
N2 (1, 1, 0) :
N3 (0, 1, 0) :
e 2 = 0, e2 = m 1, e2 = (m 1)2 ;
e 3 = m(m 1), e3 = 1 2m, e3 = 1
(4.85)
si o infinitate de puncte de echilibru daca m = 1. Natura punctelor de la infinit este

prezentata n Tabelul 4.11.
Nr.
crt.
b1)
b2)
b3)
b4)
Conditii asupra
parametrilor
m (, 0)
m (0, 1)
m=1
m (1, )
Tipul
punctelor
N, SN, N
N, SN, S
SN, SN
S, SN, N
Tabel 4.11. Natura punctelor de la infinit de forma (4.85).

Natura punctelor de echilibru de la infinit, precum si a celor finite, ale sistemului
(4.83) n functie de conditiile dintre parametri, este prezentata n Tabelul 4.12.

CAPITOLUL 4. CATEVA
124
Nr.
crt.
1.1
1.2
1.3
Conditii
pentru
singularitati
finite
f < 0, m < 0,
m f < 0,
4 0
f < 0, m < 0,
mf >0
f > 0, m < 0,
mf <0
3.1
f < 0, m > 0
mf >0
3.2
f > 0, m > 0
mf <0
3.3
f > 0, m > 0
mf >0
f = 0, m < 0
f = 0, m > 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
M1
M2
M3
N1
N2
N3
Figura
SN
caz1.1(b1)
SN
caz1.2(b1)
SN
caz1.3(b1)
m (0, 1)
m=1
m (1, )
m (0, 1)
m=1
m (1, )
m (0, 1)
m=1
m (1, )
m (0, 1)
m=1
m (1, )
S
S
S
N
N
N
N
N
N
SN
SN
SN
SN
N
N
N
S
S
S
N
N
N
S
N
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
N
SN
S
N
SN
S
N
SN
S
N
N
SN
S
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
N
S
N
S
N
N
S
caz3.1(b2)
caz3.1(b3)
caz3.1(b4)
caz3.2(b2)
caz3.2(b3)
caz3.2(b4)
caz3.3(b2)
caz3.3(b3)
caz3.3(b4)
caz5(b1)
caz6(b2)
caz6(b3)
caz6(b4)
Tabel 4.12. Natura echilibrelor sistemului (4.83) .
Dintre cele 46 de cazuri din Tabelele 4.11 si 4.12, doar 31 sunt topologic neechivalente; le prezentam n fig. 4.3, corespondenta dintre numarul desenului din fig. 4.3 si
cazurile din Tabelele 4.12 si 4.13, fiind evidentiata n Tabelul 4.13.
(1)
(2)
(3)
(4)
125
(5)
(6)
(7)
(8)
(9)
(10)
(11)
(12)
(13)
(14)
(15)
(16)
(17)
(18)
(19)
(20)
(21)
(22)
(23)
(24)

CAPITOLUL 4. CATEVA
126
(25)
(26)
(27)
(29)
(30)
(28)
(31)

B3 V11 < 0, V12 < 0
B3 V11 < 0, V12 > 0,
=0
B3 V11 < 0, V12 > 0,
6= 0
B3 V11 0
D 6= 0,
K < 0,
W4 0
D 6= 0,
K < 0,
W4 < 0
D 6= 0,
K>0
si
W4 > 0
sau
W4 = 0,
W3 0
6= 0
=0
Portrete topologic
echivalente
caz1.1(a1)
Fig.
(1)
caz1.2(a1)
(2)
caz1.1(b1), caz1.2(b1)
(3)
caz1.3(a1), caz1.3(b1)
(4)
caz2(a1)
(5)
B3 V11 < 0, = 0
B3 V11 < 0, 6= 0
B3 V11 > 0, V12 < 0,
6= 0, V13 > 0
B3 V11 > 0, V12 > 0,
V5 > 0
B3 V11 > 0, V12 > 0,
V5 < 0
B3 V11 0, V12 < 0,
=0
B3 V11 0, V12 < 0,
6= 0, V13 < 0
caz3.1(a2)
caz3.1(b2), caz3.1(b4)
(6)
caz3.2(b4), caz3.3(b2)
(7)
caz3.2(a4)
(8)
6= 0
caz3.3(a2), caz3.2(a2)
caz3.3(a4), caz3.2(b2)
(9)
caz3.3(b4)
caz3.1(b3), caz3.2(b3)
caz3.3(b3)
(10)

D 6= 0,
K > 0 si
W4 < 0
sau
W4 = 0,
W3 < 0
D = 0,
K<0
D = 0,
K > 0,
W4 0
D = 0,
K > 0,
W4 < 0
= 0, V5 < 0
= 0, V5 > 0
V11 B3 < 0, V12 > 0
V11 B3 < 0, V12 = 0
V11 B3 < 0, V12 < 0
V11 B3 0, V12 < 0
V11 B3 0, V12 = 0
V11 B3 0, V12 > 0
V11 = 0, = 0
K > 0, 6= 0
K < 0, V11 6= 0
V5 < 0, V11 6= 0
V5 < 0, V11 = 0
V5 > 0, V11 6= 0
V5 > 0, V11 = 0,
6= 0
V5 > 0, V11 = 0,
=0
V5 = 0, V11 6= 0
V5 = 0, V11 = 0
V6 > 0
V6 = 0
V6 < 0
127
Portrete topologic
echivalente
caz3.3(a3)
caz3.2(a3)
caz4.1(a2)
caz4.1(a3)
caz4.1(a4)
caz4.2(a2)
caz4.2(a3)
caz4.2(a4)
caz5.1(a1)
caz5.2(a1)
caz5(b1)
caz6.2(a2)
caz6.2(b2), caz6.1(b4)
caz6.2(a4)
(11)
(12)
(13)
(14)
(15)
(16)
(17)
(18)
(19)
(20)
(21)
(22)
(23)
(24)
caz6.1(b2), caz6.2(a4)
(25)
caz6.1(a2)
(26)
caz6.2(a3)
caz6.1(b3), caz6.2(b3)
caz7(a2)
caz7(a3)
caz7(a4)
(27)
(28)
(29)
(30)
(31)
Fig.
Tabel 4.13. Portretele topologic echivalente din Tabelele 4.11 si 4.12.

a doi
Din Lema 4.1, rezulta ca sistemele de forma (4.1) au singularitati finite de multiplicitate totala doi daca si numai daca 0 = 1 = 0 si 2 6= 0. In continuare consideram
cele doua cazuri: gn = 0 si gn hm = 0, gn 6= 0 cu subcazurile h = n = m = 0 si
h = m = 0 (daca f mc = 0, atunci de obtine sistem degenerat).
Cazul gn = 0. Fara a reduce generalitatea, datorita schimbarii x y, c f ,
g n, h m, care invariaza sistemul (4.1), putem considera g = 0. Pe de alta
parte, daca g = 0, atunci c 6= 0, altfel se obtine un sistem degenerat. Datorita
schimbarii t 7 t/c, care invariaza sistemul (4.1), putem considera c = 1 si, astfel,

x = x(1 + hy),
(4.86)
y = y(f + mx + ny),
pentru care 0 = 0, 1 = hmny, 2 = [m(n + f h)x + n(n f h)y]y, K = 2hny 2 , U =
f 2 x2 y 2 (mx f hy + ny)2 .
128
CAPITOLUL 4. CATEVA
Subcazul h = 0.
Atunci sistemul (4.86) devine

x = x,
y = y(f + mx + ny),
(4.87)
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = n(mx ny)y 6= 0, de unde rezulta n 6= 0. Datorita

schimbarii y y/n, care invariaza sistemul (4.87), putem considera n = 1. Astfel,

x = x,
(4.88)
y = y(f + mx + y),
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = (mx ny)y 6= 0, K = 2hy 2 , U = f 2 x2 y 2 (y +

mx)2 , V2 = 8m2 , iar punctele de echilibru finite sunt
M1 (0, 0) :
1 = f,
1 = (1 f )2 ,
1 = 1 + f ;
(4.89)
M2 (0, f ) : 2 = f, 2 = (1 + f ) , 2 = 1 f ;
Punctele de echilibru de la infinit (care sunt distincte daca m 6= 0) sunt
e 1 = 0, e1 = m, e1 = m2 ;
e 2 = 0, e2 = m, e2 = m2 ;
N2 (1, m, 0) :
e 3 = 1, e3 = 2, e3 = 0.
N3 (0, 1, 0) :
N1 (1, 0, 0) :
(4.90)
Punctele N1 si N2 sunt sa-noduri daca m 6= 0 si se contopesc, devenind nehiperbolice

daca m = 1. Punctul N3 este nod pentru orice valoare a lui m.
Subcazul n = 0.

x = x(1 + hy),
y = y(f + mx),
(4.91)
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = mf hy 6= 0, deci m si h sunt nenule. Datorita

schimbarii (x, y) (x/m, y/h), care invariaza sistemul (4.91), putem considera h =
m = 1. Astfel, sistemul (4.91) devine

x = x(1 + y),
(4.92)
y = y(f + x),
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = f xy 6= 0, K = 2hy 2 , U = f 2 x2 y 2 (x f hy)2 , V2 =

8f , iar punctele de echilibru finite sunt
M1 (0, 0) : 1 = f, 1 = (1 f )2 , 1 = 1 + f ;
M2 (f, 1) : 2 = f, 2 = 4f, 2 = 0.
Punctele de echilibru de la infinit sunt

e 1 = 0, e1 = 1, e1 = 1;
N1 (1, 0, 0) :
e 2 = 1, e2 = 2, e2 = 0;
N2 (1, 1, 0) :
e 3 = 0, e3 = 1, e3 = 1,
N3 (0, 1, 0) :
deci N1 si N3 sunt sa-noduri, iar N2 este nod.
(4.93)
(4.94)

Subcazul m = 0.
129
Atunci sistemul devine

x = x(1 + hy),
y = y(f + ny),
(4.95)
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = n(n f h)y 2 6= 0, deci n 6= 0. Datorita schimbarii

y y/n, care invariaza sistemul (4.95), putem considera h = 1. Astfel, sistemul
(4.95) devine

x = x(1 + hy),
(4.96)
y = y(f + y),
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = (1 f h)y 2 6= 0, K = 2hy, U = f 2 x2 y 4 (1 f h)2 , iar
punctele de echilibru finite sunt
M1 (0, 0) : 1 = f, 1 = (1 f )2 , 1 = 1 + f ;
M2 (0, f ) : 2 = f (1 f h), 2 = (1 + f f h)2 , 2 = 1 f f h.
(4.97)
La infinit, daca h 6= 1, atunci sunt doua puncte de echilibru

e 1 = 0, e1 = 0, e1 = 0;
N1 (1, 0, 0) :
e 3 = 1 h, e3 = h 2, e3 = h2 ,
N3 (0, 1, 0) :
deci N1 este un punct de echilibru nehiperbolic, iar N3 este nod daca h < 1, si sa
daca h > 1. Daca h = 1, atunci la infinit sunt o infinitate de puncte de echilibru.
Natura echilibrelor finite si infinite este prezentata n Tabelul 4.14.
Conditii
pentru
singularitati
finite
f >0
h=0
f <0
f =0
n=0
f >0
f <0
f <0
fh 1 > 0
f >0
fh 1 > 0
m=0
f >0
fh 1 < 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
m 6= 0
m=0
m 6= 0
m=0
m 6= 0
m=0
m 6= 0
m 6= 0
M1
M2
N1
N2
N3
Figura
N
N
S
S
SN
SN
N
S
S
S
N
N
SN
S
C
SN
nehip.
SN
nehip.
SN
nehip.
SN
SN
N
N
N
N
N
N
SN
SN
fig3.1
fig3.2
fig3.4
fig3.3
fig5.1
fig5.2
fig3.5
fig4.1
h<0
nehip.
fig1.1
h<1
h=1
h>1
h<1
h=1
h>1
N
N
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
N
SN
S
N
SN
S
fig2.1
fig2.2
fig2.3
fig3.6
fig3.7
fig3.8
SN
SN
N
N
130
CAPITOLUL 4. CATEVA
Conditii
pentru
singularitati
finite
f <0
fh 1 < 0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
h<1
h=1
h>1
M1
M2
N1
N2
N3
Figura
S
S
S
N
N
N
nehip.
nehip.
N
SN
S
fig3.9
fig3.10
fig3.11
Tabel 4.14. Natura punctelor de echilibru ale sistemului (4.86). (Aici indica faptul ca
avem o infinitate de puncte de echilibru nehiperbolice).
Cazul gn 6= 0, gn hm = 0. Atunci n = hm si, fara a reduce generalitatea,

datorita schimbarii x x/g, care invariaza sistemul (4.12), putem considera g = 1,
iar sistemul (4.12) devine (4.81), pentru care 1 = hm(f cm)(x + hy) = 0.
Subcazul h = 0.

x = x(c + x),
y = y(f + mx),
(4.98)
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = f (f cm)x2 6= 0, deci f 6= 0. Atunci, fara a reduce

generalitatea, datorita schimbarii t t/f , putem considera f = 1. Astfel, sistemul
(4.98) devine

x = x(c + x),
(4.99)
y = y(1 + mx),
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = (1 cm)x2 6= 0, K = 2mx2 , iar U = c2 (1 cm)2 x4 y 4 .
Punctele de echilibru finite ale sistemului (4.99) sunt
M1 (0, 0) :
1 = c,
1 = 1 + c,
1 = (1 c)2 ;
M2 (c, 0) : 2 = c(cm 1), 2 = 1 mc c, 2 = (1 + c mc)2 ,
(4.100)
deci nu pot exista focare sau centre. La infinit avem doua puncte de echilibru daca
m 6= 1, si anume
e 1 = 1 m, e1 = 2 m, e1 = m2 ;
N1 (1, 0, 0) :
e 3 = 0, e3 = 0, e3 = 0,
N3 (0, 1, 0) :
(4.101)
deci N1 este nod pentru m < 1 si sa pentru m > 1, iar N3 este un punct de echilibru
nehiperbolic. Daca m = 1, atunci avem o infinitate de puncte de echilibru (sa-noduri
degenerate).
Subcazul m = 0.

x = x(c + x + hy),
y = yf,
(4.102)
131
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = f 2 x(x + hy) 6= 0, deci f =

6 0. Fara a reduce
generalitatea, datorita schimbarii t t/f , putem considera f = 1. Astfel, sistemul
(4.102) devine

x = x(c + x + hy),
(4.103)
y = y,
pentru care 0 = 1 = 0, 2 = x(x + hy) 6= 0, K = 0, iar U = c2 (x + hy)2 x2 y 2 .
Punctele de echilibru finite ale sistemului (4.103) sunt
M1 (0, 0) : 1 = c, 1 = 1 + c, 1 = (1 c)2 ;
M2 (c, 0) : 2 = c, 2 = 1 c, 2 = (1 + c)2 ,
(4.104)
deci, din nou nu pot exista focare sau centre. La infinit avem trei puncte de echilibru
daca h 6= 0, si anume
e 1 = 1, e1 = 2, e1 = 0;
e 2 = 0, e2 = 1, e2 = 1;
N2 (1, 1/h, 0) :
e 3 = 0, e3 = h, e3 = h2 ,
N3 (0, 1, 0) :
N1 (1, 0, 0) :
(4.105)
deci N1 este nod, iar N2 si N3 sunt sa-noduri. Daca h = 0, atunci avem doar doua
puncte la infinit: N1 (nod) si N3 (nehiperbolic).
Natura echilibrelor finite si infinite este prezentata n Tabelul 4.15.
Conditii
pentru
singularitati
finite
c<0
c(cm 1) < 0
c>0
c(cm 1) > 0
h=0
c<0
c(cm 1) > 0
c>0
c(cm 1) < 0
c=0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
M1
M2
N1
N2
N3
Figura
m<0
nehip.
fig1.2
m<1
m=1
m>1
m=0
m<1
m=1
m>1
m=0
m<1
m=1
m>1
m=0
m<1
m=1
m>1
N
N
N
S
S
S
S
N
N
N
N
SN
SN
SN
SN
N
N
N
N
N
N
N
S
S
S
S
SN
SN
SN
N
N
S
N
N
S
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
SN
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
nehip.
fig2.4
fig2.5
fig2.6
fig3.12
fig3.13
fig3.14
fig3.15
fig3.16
fig3.17
fig3.18
fig3.19
fig5.3
fig5.4
fig5.5
fig5.6

CAPITOLUL 4. CATEVA
132
Conditii
pentru
singularitati
finite
c>0
m=0
c<0
c=0
Conditii
pentru
singularitati
infinite
h 6= 0
h=0
h 6= 0
h=0
h 6= 0
h=0
M1
M2
N1
N2
N3
Figura
N
N
S
S
SN
SN
S
S
N
N
N
N
N
N
N
N
SN
SN
SN
SN
SN
SN
nehip.
SN
nehip.
SN
nehip.
fig3.20
fig3.21
fig3.22
fig3.23
fig5.7
fig5.8
Tabel 4.15 Natura echilibrelor sistemului (4.81). (Aici reprezinta o infinitate de

echilibre de tip sa-nod degenerat, iar reprezint
a o infinitate de echilibre nehiperbolice).
Dintre cele 40 de cazuri din Tabelele 4.14 si 4.15, doar 14 sunt topologic neechivalente; pe acestea le prezentam n fig. 4.4, corespondenta dintre numarul desenului din
fig. 4.4 si cazurile din Tabelele 4.14 si 4.15, fiind evidentiata n Tabelul 4.16.
(1)
(5)
(9)
(2)
(6)
(10)
(3)
(4)
(7)
(8)
(11)
(12)
4.2. CAZURI PARTICULARE
133
(13)
(14)

U 6= 0, 2 < 0, K < 0
U 6= 0, 2 < 0, K > 0
U 6= 0,
si K =
6 0, 2 > 0
sau
K = 0, V2 < 0
U 6= 0, K = 0, V2 > 0
U=0
Portrete topologic echivalente

caz1.1, caz1.2
caz2.1, caz2.4
caz2.2, caz2.5
caz2.3, caz2.6
caz3.1, caz3.5, caz3.6, caz3.20
caz3.2, caz3.3, caz3.9, caz3.12,
caz3.13, caz3.16, caz3.17, caz3.21,
caz3.23
caz3.4, caz3.22
caz3.7, caz3.10, caz3.14, caz3.18
caz3.8, caz3.11, caz3.15, caz3.19
caz4.1
caz5.1, caz5.7
caz5.2, caz5.3, caz5.4, caz5.8
caz5.5
caz5.6
Figura
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
(7)
(8)
(9)
(10)
(11)
(12)
(13)
(14)
Tabel 4.16. Portretele topologic echivalente din Tabelele 4.14 si 4.15.
4.2
Cazuri particulare
Prin conventie, spunem ca un punct de echilibru exista daca ambele coordonate

sunt finite si pozitive. Aceasta este o existenta
biologic
a, nu matematica. In aceasta
sectiune studiem natura numai a punctelor de echilibru care exista din punct de vedere
biologic, pentru simplitate omitand din punct de vedere biologic.
Pe de alta parte, din motive fizice, spatiul fazelor trebuie sa fie primul cadran (fara
axele de coordonate). Totusi, din punct de vedere matematic, trebuie sa consideram
si aceste axe, originea, precum si celelalte cadrane. Intr-adevar, n multe exemple
s-a constatat ca bifurcatiile cele mai periculoase, corespunzatoare unor echilibre degenerate, cu codimensiunile cele mai mari sunt tocmai pe frontiera spatiului fazelor
admisibil biologic.

CAPITOLUL 4. CATEVA
134
4.2.1
Modelul clasic Lotka-Volterra
Cea mai mare parte a rezultatelor din aceast

a sectiune au fost obtinute de autoare n [42].
Cel mai cunoscut model de tip Lotka-Volterra care modeleaza dinamica a doua
specii aflate ntr-o relatie de tip prada-rapitor este problema Cauchy pentru s.e.d.o.

x = ax bxy,
y = cy + dxy,
(4.106)
unde a, b, c, d sunt constante pozitive. Acest sistem (scris deja ca (2.22)) a fost foarte
mult studiat n literatura. Dupa o schimbare de coordonate si o reparametrizare a
timpului [73], u = dx/c, v = by/a, = at, = d/a, (4.106) devine

u = (1 v)u,
v = (u 1)v,
(4.107)
cu > 0. Acesta este sistemul studiat de noi n continuare.

Pentru sistemul (4.107) avem 0 = 1 = 0, 2 = a2 xy si, cum a 6= 0, rezulta
2 6= 0. Astfel, aplicand Lema 4.1, rezulta ca sistemul (4.107) are doua puncte de
echilibru simple.
Pe de alta parte, U = a4 x2 y 2 (x y)2 6= 0, K = 0 si V2 = 8a2 > 0, astfel ca
Teorema 4.3 indica faptul ca aceste echilibre sunt o sa si un centru.
In cazul acestui sistem proprietatile de atractivitate ale unui punct de echilibru

(u , v ) sunt determinate de partea reala a valorilor proprii ale matricei jacobiene
A=
1v
u
u
+ u
(4.108)
(u ,v )
Cele doua puncte de echilibru ale sistemului dinamic generat de (4.107) sunt
M1 (0, 0) si M2 (1, 1).
Gasim ca M1 este o sa (valorile proprii ale matricei A sunt 1 = 1, 2 = ) si
ca M2 este
un punct de echilibru nehiperbolic (valorile proprii ale matricei A sunt
inand cont de Teorema 4.3, rezulta ca M2 este centru.
1,2 = i ). T
Sa demonstram acest lucru folosind mai multe metode.
Observatia 4.8. Sistemul (4.107) nu admite o algebra Lie corespunzatoare grupului
liniar de transformari avand ca generator operatorul
X = 1
+ 2 ,
x
y
(4.109)
unde 1 = Ax + By + C, 2 = Dx + Ey + F [82], deci nu putem gasi un factor

integrant prin aceasta metoda. Folosind programele Mathematica sau Maple se poate
verifica faptul ca acest sistem nu admite o astfel de algebra.
135
Metoda integr
arii numerice. Solutia implicita a lui (4.107) este [73] u + v
ln u v = C, C = constant si, n planul fazelor, pentru o valoare data a lui C,
traiectoriile din jurul lui M2 (1, 1) sunt nchise. Astfel rezulta ca E este un centru
neliniar (fig. 4.5).
Fig. 4.5. Portret de faza.

Metoda formelor normale. In Propozitia 4.2 dam o demonstratie alternativa
acestei interpretari. Mai precis, cu ajutorul teoriei formelor normale demonstram ca
M2 este un centru neliniar.
Propozitia 4.2. [42]. Abstractie f
ac
and de termenii de ordin 5, forma normal
a a
sistemului (4.107) n punctul M2 (1, 1),este

w1
w2

0
+
w2
0

13
w2
2
2
+ O(w5 )
+
( + 1)(w1 + w2 )
w1
24

(4.110)
si, astfel, M2 este o singularitate Hopf degenerat

a de ordin cel putin 2.
Demonstratie. Cu schimbarea de coordonate u1 = u 1, u2 = v 1, translatam
punctul M2 n origine. Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci, n u, (4.107) devine

u 1 = u2 u1 u2 ,
(4.111)
u 2 = u1 + u1 u2 .
Valorile
proprii ale matricei
definite de termenii liniari din (4.111) sunt 1 = 2 =
i . Fie u1 = (1, i )T un vector propriu corespunzator valorii proprii

1 .
u
1
Avem u1 = (1, 0)T + i(0, )T . Astfel, cu schimbarea de coordonate
=

u2

1
0
1
u1
v1
1 1
=
, unde P =
, i.e.
si MC =
PMC
0
u2
v2
i
i
2

1
i
i
v1
, (4.111) are forma complexa

v2

2

v 1
v 2
=
=
v1 +
(1
)/4v12 4 4(1 )/4v22 ,
i
i v2 (1 + )v12 /4 + (1 + )/4v22 ,
(4.112)
136
CAPITOLUL 4. CATEVA
matricea termenilor liniari fiind, astfel, diagonala. Pentru a reduce termenii nerezonanti
de ordin 2 din (4.112), determinam transformarea v = n + h(n), unde v = (v1 , v2 )T
and n = (n1 , n2 )T , sugerata de Tabelul 4.17.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
M
0
N
Xm,2
N
0
M
m,1
i
i
3i
m,2
3i
i
hm,1
P
0
Q
hm,2
Q
0
P
Tabel 4.17.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii
asociate
operatorului Lie, Xm estevectorul
polinomial de ordin 2 din (4.112), M = (1 i )/4, N = M, P = 1( + i)/4
si Q = P/3 . Astfel, gasim transformarea

v1 = n1 ( + i) /4n21 ( + i) /12n22 ,
v2 = n2 ( i)/12n21 ( i)/4n22 ,
care duce (4.112) n

n 1 = i n1 + Rn31 + Sn21 n2 + T n1 n22 + Zn32 + O(n5 ),
(4.113)
n 2 = i n2 + Zn31 + T n21 n2 + Sn1 n22 + Rn32 + O(n5 ),
unde R =
(2 + i i) /8, S = 13 (i + i)/24, T = (14 + 5i
5i)/24, Z = (i + i)/8.
Astfel am eliminat termenii nerezonanti de ordin doi. Acum sa reducem termenii nerezonanti de ordin trei din (4.113), ceea ce se realizeaza cu transformarea
n = s + h(s), unde n = (n1 , n2 )T si s = (s1 , s2 )T , sugerata de Tabelul 4.18.
m1
3
2
1
0
m2
0
1
2
3
Xm,1
R
S
T
Z
Xm,2
Z
T
S
R
m,1
2i
0
2i
4i
m,2
4i
2i
0
2i
hm,1
C
D
B
hm,2
B
D
C
Tabel 4.18.
Aici Xm este vectorul

polinomial de ordin 3 din (4.112), iar C = (1 2i )/16,
D = (5 5 14i )/48 si B = ( + 1)/32 .
Astfel, gasim transformarea

n1 = s1 + Cs31 + Ds1 s22 + Bs32 ,
n2 = s2 + Bs31 + Ds21 s2 + Cs32 ,
care duce (4.113) n

s 1
s 2
= i
s1 13i
( + 1)/24s21 s2 + O(s5 ),
= i s2 + 13i ( + 1)/24s1 s22 + O(s5 ).
(4.114)
137
Sa ne ntoarcem acum la variabilele reale, notand s1 = w1 + iw2 , s2 = w1 iw2 [25].

Astfel obtinem

2
2
5
w 1 =
1 + w2 )w2 + O(w ),
w2 13
( + 1)/24(w
(4.115)
w 2 =
w1 + 13 ( + 1)/24(w12 + w22 )w1 + O(w5 ),
sau, echivalent, (4.110), care este forma normala a lui (4.111). Conform lui [4], punctul
de echilibru E(1, 1) care corespunde unui sistem dinamic generat de un s.e.d.o. de
forma (4.110), unde primul coeficient Liapunov (l1 (0)) este nul, este o singularitare
Hopf degenerata de ordin cel putin 2.
Metoda bazat
a pe Teorema 1.7. Deoarece calculele devin din ce n ce mai
greoaie, pentru gasirea celorlalti coeficienti Liapunov mai departe nu mai folosim
metoda formelor normale. De aceea, pentru a-i gasi folosim metoda bazata pe Teorema 1.7.
Propozitia 4.3. [42]. Pentru sistemul (4.107) coeficientii Liapunov V 1 , V2 , V3 sunt
nuli.

n1
u1
0
1
, sisDemonstratie. Cu schimbarea de coordonate

=
n2
0
u2
temul (4.111) devine
(
n 1 = n2 + n1 n2 ,
(4.116)
n 2 = n1 + n1 n2 ,
si astfel sunt ndeplinite conditiile din Teorema 1.7.
Fie F campul vectorial
asociat sistemului (4.116). Atunci, din Teorema 1.7, exista
X X
2
(n1 + n21 ) +
cij ni1 nj2 astfel ncat
o aplicatie F (n1 , n2 ) =
2
i+j=k k>3
< gradF, F >=
n
X
i=1
Vi (n21 + n22 )i+1 + O(|n1 , n2 |n+1 ).
(4.117)
Avem
< gradF, F >
X X
j+1
n1 n22 + n21 n2
icij ni1
+
1 n2
+
X X
i+j=k k>3
icij ni1 nj+1

2
i+j=k k>3
X X
j
jcij ni+1
+
1 n2 .
X X
j1
jcij ni+1
+
1 n2
i+j=k k>3
(4.118)
i+j=k k>3
Identificand coeficientii de grad 3 din (4.117) si (4.118), obtinem urmatorul sistem
138
CAPITOLUL 4. CATEVA
algebric n necunoscutele cij , i + j = 3,
c21 = 0,
3 c30 + 2 c12 = 0,
2 c21 + 3 c03 = 0,

c12 = 0,
a carui solutie este c12 = c21 = 0, c30 = /3, c03 = /3.

Identificand coeficientii de grad 4 din (4.117) si (4.118), obtinem urmatorul sistem
algebric n necunoscutele cij , i + j = 4,
c13 = V1 ,
2
12 + 4 c04 + 3 c03 = 0,
c22 + c
3 c31 + 2 c21 + 3 c13 + 2 c12 = 2V1 ,

4 c40 + 3 c30 + 2 c22 + c21 = 0,
c = V ,
31
1
a
carui solutie este V1 = c13 = c31 = 0, c22 = 2c40 /2, c04 = c40 + /4
/4, c40 = c40 .
Analog, obtinem urmatorul sistem algebric n necunoscutele cij , i + j = 5,

c14 = 0,
2 c23 + c13 + 2 c05 + 4 c04 = 0,
3 c32 + 2c22 + 4 c14 + 3 c13 = 0,
4 c41 + 3c31 + 3 c23 + 2 c22 = 0,
5 c50 + 4c40 + 2 c32 + c31 = 0,
c41 = 0,
a carui solutie este c14 =

c41 = 0, c23 = 4c40
/3 + /3, c32 = 4 c40 /3
2 /3, c05 = 10c40 /3 + 5 /6 /2, c50 = 4 c40 /3 22 /15.
Analog, identificand coeficientii de grad 6 din (4.117) si (4.118), obtinem urmatorul
sistem algebric n necunoscutele cij , i + j = 6,

c15 = V2 ,
2 c24 + c14 + 6 c06 + 5 c05 = 0,
3c33 + 2c23 + 5c15 + 4c14 = 3V2 ,

4 c + 3c32 + 4 c24 + 3 c23 = 0,
42
5 c51 + 4c41 + 3 c33 + 2 c32 = 3V2 ,
6 c60 + 5c51 + 2 c42 + c41 = 0,
c51 = V2 ,
a carui solutie
este V2 = c15
= c51 = 0, c33 = 8 c40 /9
+ 22 /9, c42 = 3c60 , c24 =
2
2
3c60 c40 + /4+c40 /3, c06 = c60 c40 /3+ /12+28c40 /9, 7 /9+
5 /12, c60 = c60 .
139
Similar, pentru coeficientii de grad 7 obtinem sistemul algebric n necunoscutele

cij , i + j = 7,

c16 = 0,
c15 + 6 c06 2 c25 + 7 c07 = 0,
2c24 + 5 c15 3 c34 + 6 c16 = 0,
3c + 4c 4c + 5c = 0,
24
43
25
33
4c
+
3
c
5
c
+
4
c
42
33
52
34 = 0,
5c51 + 2 c42 6 c61 + 3 c43 = 0,
6c60 + c51 7 c70 + 2 c52 = 0,
c61 = 0,
a carui solut
ie este c16 = c61 = 0, c43 = 2c
c40 /3 +
60 , c34 = 2 c60 2
2
2
3
/3
/6,
c
=
4c
/3
/3
4c
4c
/5
+
/5,
c52 =
/6 + 2 c40
25
40
60
40
3
2
4 c
8
c
/15
+
2
/15,
c
=
2c
+
2c
/3
/6
304c
/105
+
60
40
07
60
40
40
76 /105 5 /14, c70 = 2 c60 16 c40 /105 + 43 /105.

In final, identificarea coeficientilor de grad 8 din (4.117) si (4.118) duce la urmatorul
sistem algebric n necunoscutele cij , i + j = 8,

c17 = V3 ,
16 + 7 c07 2 c26 + 8 c08 = 0,
2c25 + 6 c16 3 c35 + 7 c17 = 4V3 ,
3c34 + 5c25 4c44 + 6c26 = 0,

4c43 + 4 c34 5 c53 + 5 c35 = 6V3 ,
5c52 + 3 c43 6 c62 + 4 c44 = 0,
6c61 + 2 c52 7 c71 + 3 c53 = 4V3 ,
7c70 8 c80 + 2 c62 + c61 = 0,
c71 = V3 ,
a carui solutie este V3 = c17 = c71 = 0,c80 = 7c60 /4 22 c40

/15 + 3 /30 +
2
c62 /4, c08 = 17c60 /6 17c40
/18 + 17 /72 + 24c40 /10
27 /402+
5 /16
3
13c60 /12 + 7c40
/36
/144
+
c
/4,
c
=
8
c
c40 /45
/3
+
16
62
53
60
43 /45, c35 =
8 c40 /923 /98 c60 /38 c40 /15+22 /15, c44 = 5c
60 +
2
3
22 c40 /3 3 /6
+
3c
/2
+
3c
/2,
c
=
13c
/3
+
7
c
/9
7
/36
60
62
26
60
40
13c40 /9 + 132 /36 + 13c60 /3 + 2c40 /3 2 /6 + c62 , c62 = c62 .

Prin urmare am demonstrat
Teorema 4.5. Originea sistemului (4.111) este o singularitate Hopf degenerat
a de
ordin cel putin patru.
Metoda bazat
a pe teoria invariantilor Mai departe calculele devin deosebit de
complicate. De aceea, tinand cont de forma generala a solutiilor, de forma oarecum

CAPITOLUL 4. CATEVA
140
simetrica a sistemelor obtinute, precum si de teoria invariantilor, prezentata n continuare, putem afirma ca Vi , i 4 sunt nuli, deci ca originea este un centru neliniar.
Scris n forma tensoriala, sistemul (4.111) are forma [82], [94]
x j = aj x + a x x ,
(j, , = 1, 2),
(4.119)
unde xj = uj , j = 1, 2 si a11 = 1, a12 = 0, a111 = 0, a112 = 1/2, a122 = 0, a21 =

0, a22 = , a211 = 0, a21 2 = /2, a222 = 0, si invariantii
I1 = 0, I2 = 2, I3 = 0, I4 = I5 = ( + 1)/4, I6 = 0, I13 = ( 1)/8.
Astfel, sunt satisfacute conditiile (4.143) si (4.144) (i) din Teorema 1.15, deci originea
sistemului (4.111) este un centru neliniar.
Dimensiunea GL(2, R)-orbitelor sistemului (4.107) se poate calcula folosind
rezultatele din Teorema 1.14. Astfel, invariantii si comitantii sistemului (4.107) sunt:
I1 = 1 , I2 = 1 + 2 , I3 = ( + 1)/2, I4 = I3 /2, I7 = I8 = I9 = 2 /4,
K1 = x/2 y/2, K2 = xy + xy, K3 = (2 x + y)/2, K5 = x2 y xy 2 ,
K6 = xy, K7 = 2 x2 /4 xy/2 + y 4 /4, K9 = 0, K11 = 2 x2 y xy 2 ,
= 22 = K9 + , W1 = ( + 1)x2 y 2 ,
W2 = 32 x3 y/4 5x2 y 2 /2 xy 3 /4 3 x3 y/4 52 x2 y 2 /2 + 3xy 3 /4.
Rezulta ca are loc urmatoarea teorema
Teorema 4.6. [42]. Pentru > 0, GL(2, R)-orbita sistemului (4.107) are numai
dimensiunea 4.
4.2.2
Un model cu doi parametri
Cea mai mare parte din rezultatele prezentate n aceast

a sectiune au fost obtinute de autoare n
[40], [46].
Modelul prezentat n continuare a fost propus ca aplicatie de M. W. Hirsch,

S. Smale si R. L. Devaney n [58] si are forma

x = x(a x ay),
(4.120)
y = y(b bx y),
unde x si y reprezinta numarul populatiilor celor doua specii, iar a si b sunt parametri
pozitivi.
Observatia 4.9. Pentru a putea aplica Lema 4.1 si Teoremele 4.1, 4.2, 4.3, 4.4,
sistemul (4.120) trebuie adus la forma (4.12).
141
Sistemul (4.120) se scrie, echivalent, ca

x = x(a + x + ay),
y = y(b + bx + y),
iar prin schimbarea sensului timpului t 7 t se obtine sistemul

x = x(a + x + ay),
y = y(b + bx + y),
(4.121)
sistem studiat n continuare.

Observatia 4.10. Sistemul 4.121) are aceleasi puncte de echilibru ca si (4.120), dar
proprietatile de atractivitate ale singularitatilor sistemului (4.121) sunt opuse celor
din sistemul (4.120).
Studiul geometric. Punctele de echilibru pentru sistemul (4.121) sunt M 1 (0, 0),
M2 (a, 0), M3 (0, b), M4 (a(1 b))/(1 ab), b(1 a)/(1 ab). Pentru aceste puncte
avem
1 = ab, 1 = a b, 1 = (a b)2 ,
2 = ab(a 1), 2 = a b + ab, 2 = (a + b ab)2 ,
3 = ab(b 1), 3 = a + b + ab, 3 = (a + b ab)2 ,
a + b 2ab
(a b)2 + 4a2 b2 (a 1)(b 1)
ab(a 1)(b 1)
, 4 =
, 4 =
4 =
1 ab
1 ab
(1 ab)2
(4.122)
0 = 1 ab, 1 = (2b + ab + ab2 )x + (2a ab a2 b)y,
2 = b2 (1 a)x2 + (a2 b2 + ab2 + a2 b 3ab)xy + a2 (1 b)y 2 ,
D = a4 b4 (a 1)2 (b 1)2 , K = 2(bx2 + 2xy + ay 2 ), = (a 1)2 (b 1)2 ,
W4 = (a b)2 (ab a b)2 [(a b)2 + 4a2 b2 (a 1)(b 1)],
V11 = a3 b3 (a b)(a b + 2ab)/8, B3 = 3(a b)(a b + 2ab)x2 y 2 .
(4.123)
Sa studiem natura punctelor de echilibru ale sistemului (4.121).
Cazul 0 6= 0
Subcazul D 6= 0. Acest caz este echivalent cu 1 ab 6= 0, a
/ {0, 1}, b
/ {0, 1}.
Din Lema 4.1 rezulta ca sistemul (4.121) are patru puncte simple.
Fie 0 < 0. Atunci 1 ab < 0. Cum a si b sunt parametri pozitivi, rezulta
K > 0. Daca W4 > 0 atunci avem a > 1, b > 1 si suntem n cazul 4 din Teorema 4.1
(i.e. sistemul (4.121) are trei noduri si o sa) sau (a > 1, b < 1), (a < 1, b > 1), n care
punctul M4 nu se afla n primul cadran, deci nu exista din punct de vedere biologic.
Astfel raman de cercetat doar trei puncte (doua noduri si o sa). De asemenea, W 4 nu
poate fi negativ. Intr-adevar, sa presupunem ca W4 < 0. Atunci (a 1)(b 1) < 0,
deci a > 1, b < 1, a < 1, b > 1, deci punctul M4 nu se afla n primul cadran, deci nu
142
CAPITOLUL 4. CATEVA
exista din punct de vedere biologic. Din nou raman doar trei puncte (doua noduri si
o sa).
Pe de alta parte, V11 B3 = 3a3 b3 (a b)(a b + 2ab)x2 y 2 /8, deci V11 B3 0. Daca
a 6= 1, b 6= 1 atunci 6= 0 si, astfel, obtinem (7) (fig. 4.1). Daca a = 1 sau b = 1
atunci = 0 si astfel se obtine (8) (fig. 4.1).
Rezulta ca, tipurile punctelor de echilibru (finite) ale sistemului (4.120) sunt: daca
a > 1, b > 1, atunci M1 este nod repulsiv, M2 , M3 sunt noduri atractive iar M4 este
sa; daca a > 1, b < 1, atunci M1 este nod repulsiv, M2 este nod atractiv iar M3
este sa; daca a < 1, b > 1, atunci M1 este nod repulsiv, M3 este sa, iar M3 este nod
atractiv.
Fie 0 > 0. Atunci 1 ab > 0. Daca W4 > 0, atunci avem sau a < 1, b < 1
si suntem n cazul 7 al Teoremei 4.1 (i.e. sistemul (4.121) are doua noduri si doua
sei), sau (a > 1, b < 1), (a < 1, b > 1), n care caz punctul M4 nu se afla n primul
cadran, deci nu exista. Astfel raman de cercetat doar trei puncte (doua noduri si o
sa). Pe de alta parte, W4 nu poate fi negativ. Intr-adevar, sa presupunem ca W4 < 0.
Atunci (a 1)(b 1) < 0, echivalent cu a > 1, b < 1 sau a < 1, b > 1 si, deci, punctul
M4 nu se afla n primul cadran deci nu exista. Din nou raman doar trei puncte (doua
noduri si o sa).
Rezulta ca, n plan, tipurile punctelor de echilibru ale sistemului (4.120) sunt:
daca a < 1, b < 1, atunci M1 este nod repulsiv, M2 , M3 sunt sei iar M4 este nod
atractiv; daca a > 1, b < 1, atunci M1 este nod repulsiv, M2 este nod atractiv si M3
este sa; daca a < 1, b > 1, atunci M1 este nod repulsiv, M2 este sa, iar M3 este nod
atractiv. Cum nu exista conexiune ntre sei, iar daca 6= 0 (pentru a 6= 1 si b 6= 1),
se obtine cazul (22) (fig. 4.1); daca = 0 (pentru a 6= 1 sau b 6= 1), atunci se obtine
cazul (23) (fig. 4.1).
Subcazul D = 0. Sa consideram cele doua cazuri: ab = 0 si (a 1)(b 1) = 0.
Pentru ab = 0, fara a restrange generalitatea, datorita schimbarii x y, a b,
care invariaza sistemul (4.121), putem considera doar a = 0. In acest caz S = 0, iar
P = b 4 x4 .
Daca b 6= 0, atunci P 6= 0 si astfel suntem n cazul 15 din Teorema 4.1 (i.e. sistemul
(4.121) are doua sa-noduri). Pe de alta parte, V6 = 288b2 (b 1), deci sign V6 =sign
(1 b). Daca V6 > 0 (i.e. b < 1), atunci avem (61) (fig. 4.1); daca V6 = 0 (i.e. b = 1),
atunci avem (60) (fig. 4.1); daca V6 < 0 (i.e. b > 1), atunci avem (59) (fig. 4.1).
Analog se va obtine pentru b = 0, a 6= 0.
Daca b = 0, atunci P = 0 si, deci, suntem n cazul 16 din Teorema 4.1 (i.e. sistemul
(4.121) are un punct de multiplicitate 4). In acest caz avem 0 = 1 > 0, = 1 > 0 si
= 64 < 0, situatie care corespunde lui (62) (fig. 4.1).
Rezulta ca, n plan, tipurile punctelor de echilibru pentru sistemul (4.120) sunt:
daca a = 0, b 6= 0 (a 6= 0, b = 0), atunci M1 = M2 , M3 = M4 (M1 = M3 , M2 = M4 )
sunt sa-noduri ; daca a = 0, b = 0, atunci M1 = M2 = M3 = M4 , i.e. avem un punct
nehiperbolic de multiplicitate patru.
Tipul sa-nodurilor este scos n evidenta de urmatoarele propozitii.
Propozitia 4.4. [40]. Forma normal
a a sistemului (4.120) n M1 (0, 0), pentru a =

0, b 6= 0, abstractie f
ac
and de termenii de ordin trei este

n 1 = an1 an1 n2 + O(n3 ),
n 2 = n22 ,
143
(4.124)
si, astfel, M1 este un echilibru de tip sa-nod nedegenerat.

ac
and de termenii de ordin trei, este

n 1 = an1 an1 n2 + O(n3 ),
(4.125)
n 2 = n22 ,
deci M2 este un echilibru de tip sa-nod nedegenerat.
a a sistemului (4.120) n M1 (0, 0), pentru a 6=
0, b = 0, abstractie f
ac

n 1 = an1 an1 n2 + O(n3 ),
(4.126)
n 2 = n22 ,
ac

n 1 = an1 an1 n2 + O(n3 ),
(4.127)
n 2 = n22 ,
Sa consideram acum situatia (a 1)(b 1) = 0. Fara a reduce generalitatea,
datorita schimbarii x y, a b, care invariaza sistemul (4.121), putem considera
doar a = 1. In acest caz S = 3b2 (b 1)4 x2 (3b2 x2 + 8bxy + 8y 2 ).
Daca S 6= 0, atunci b
/ {0, 1} si 0 = 1 b, = 0, W4 = (b 1)2 .
Pentru 0 < 0 (i.e. b > 1), avem K > 0, W4 > 0, deci suntem n cazul 10 din
Teorema 4.1 (i.e. sistemul (4.121) are doua noduri si un sa-nod). Pe de alta parte,
V11 = b2 (b 1)2 /8 6= 0, ceea ce corespunde cazului (37) (fig. 4.1).
Pentru 0 > 0 (i.e. b < 1), avem K > 0, W4 > 0 si, deci suntem n cazul 13 din
Teorema 4.1 (i.e. sistemul (4.121) are un nod, o sa si un sa-nod).
Rezulta ca, n plan, tipurile punctelor de echilibru ale sistemului (4.120) sunt:
daca a = 1, b 6= 1 (a 6= 1, b = 1), atunci M1 este nod repulsiv, M3 este nod atractiv,
M2 = M4 este sa-nod (M1 este nod repulsiv, M2 este nod atractiv, M3 = M4 este
sa-nod).
Daca S = 0, atunci b = 0 (daca b = 1 obtinem o contradictie: 0 = 0). Pentru
b = 0 obtinem V6 > 0, ceea ce corespunde cazului (61) (fig. 4.1), deci avem doua
sa-noduri M1 = M3 si M2 = M4 .
Tipul sa-nodurilor este dat de urmatoarele propozitii.
144
CAPITOLUL 4. CATEVA

ac

n 1 = n1 (b 1)n1 n2 + O(n3 ),
(4.128)
n 2 = (b 1)n22 + O(n3 ),
Demonstratie. Mai ntai translatam punctul M2 n origine cu schimbarea de coordonate u1 = x1 1, u2 = x2 . Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci, n u, (4.120) devine

u 1 = u1 u2 u21 u1 u2 ,
(4.129)
u 2 = bu1 u2 u22 .
Valorile proprii ale matricei ce defineste sistemul (4.129) liniarizat n jurul originii
T
sunt 1 = 1, 2 = 0, iar vectorii proprii corespunz
sunt
u1 =(1,
atori
0) si
1
1
u
v
1
1
=
,
u2 = (1, 1)T . Astfel, cu schimbarea de coordonate
u2
v2
0 1
(4.129) devine

v 1 = v1 v12 (b 1)v1 v2 + (b 1)v22 ,
(4.130)
v 2 = v1 v2 + (b 1)v22 ,
unde matricea ce defineste partea liniara este diagonala. Pentru a reduce termenii
nerezonanti de ordin doi din (4.130) aplicam metoda formelor normale [4]. Pentru
aceasta, determinam transformarea v = n+h(n), unde v = (v1 , v2 )T si n = (n1 , n2 )T ,
sugerata de Tabelul 4.19.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
1
1b
b1
Xm,2
0
b
b1
m,1
1
0
1
m,2
2
1
0
hm,1
1
b1
hm,2
0
b
Tabel 4.19.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii ale operatorului lui Lie, Xm este vectorul polinomial omogen de ordin doi din (4.165). Gasim, astfel, transformarea

v1 = n1 + n21 + (b 1)n22 ,
v2 = n2 + bn1 n2 ,
care duce (4.130) n (4.128). Punctul de echilibru M2 care corespunde sistemului
dinamic generat de un sistem de ecuatii diferentiale ordinare de forma (4.163) este un
echilibru de tip sa-nod nedegenerat [4].
In mod analog se demonstreaza urmatoarea propozitie
145

ac

n 1 = n1 + (a 1)n1 n2 + O(n3 ),
(4.131)
n 2 = (a 1)n22 + O(n3 ),
Cazul 0 = 0
Avem 1 ab = 1, de unde rezulta b = 1/a. Punctele de echilibru pentru sistemul
(4.121) sunt M1 (0, 0), M2 (a, 0), M3 (0, 1/a), iar 1 = (a 1)(x ay)/a.
Daca 1 6= 0, atunci a 6= 1, D = (a1)2 /a2 6= 0, K > 0 si W4 = (a1)4 /a2 > 0.
Deci suntem n cazul 3 din Teorema 4.2 (i.e. avem doua noduri si o sa). Punctul M 1
este nod repulsiv, iar daca a > 1, b < 1, atunci M2 este nod atractiv si M3 este sa;
daca a < 1, b > 1 atunci M2 este sa si M3 este nod atractiv.
Daca 1 = 0, atunci a = 1, b = 1 si 2 = 0. Din Lema 4.1 rezulta ca avem un
singur punct de echilibru, care, conform Teoremei 4.4 este sa sau nod, dupa semnul
lui 3 N3 . Dar 3 = 0, deci, pentru a = b = 1 sistemul (4.121) este degenerat.
Intr-adevar, pentru a = b = 1, sistemul (4.120) devine

x = x (1 x y) ,
(4.132)
y = y (1 x y) .
punctele sale de echilibru fiind: M1 (0, 0) (nod repulsiv), M2 (1, 0) (sa-nod), M3 (0, 1)
(sa-nod) si multimea de puncte situate pe dreapta 1 x y = 0. Punctele situate
pe
dreapta 1 x y = 0 sunt de forma M (, 1 ). In acest caz, n M , A =
. Avem = 1 < 0 si = 0, deci punctul de echilibru M este

1 1
un sa-nod. Echilibrul M exista doar din punct de vedere biologic daca 0 1,
altfel, el exista doar din punct de vedere matematic. Daca = 0, atunci echilibrul
M coincide cu echilibrul M3 , iar daca = 1 atunci el coincide cu echilibrul M2 . Prin
urmare, exista doar trei puncte de echilibru.
Propozitia 4.10. [40]. Pentru 0 1, abstractie f
ac
and de termenii de ordin
doi, forma normal
a a sistemului (4.132) n M (, 1 ), este

n 1 = n1 + O(n3 ),
(4.133)
n 2 = O(n3 ),
si, deci, M este un echilibru de tip sa-nod degenerat.
Demonstratie. Sa translatam punctul M n origine cu schimbarea de coordonate
u1 = x1 , u2 = x2 1 + . Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci n u, (4.132) devine

u 1 = u1 u2 u21 u1 u2 ,
(4.134)
u 2 = ( 1)u1 + ( 1)u2 u1 u2 u22 .
146
CAPITOLUL 4. CATEVA
Valorile proprii ale matricei ce defineste sistemul (4.134) liniarizat n jurul originii
1 )T
sunt 1 = 1, 2 = 0, iar vectorii proprii corespunz
a
tori sunt
u1 = (,

u1
u2
si u2 = (1, 1)T . Cu schimbarea de coordonate

(4.134) ia forma
v 1
v 2
=
=
v1 v12 ,
v1 v2 ,
1
1
v1
v2
(4.135)
unde matricea definita de termenii liniari este diagonala. Pentru a reduce termenii
nerezonanti din (4.135) aplicam teoria formelor normale [4]. Pentru aceasta determinam transformarea v = n + h(n), unde v = (v1 , v2 )T si n = (n1 , n2 )T , sugerata de
Tabelul 4.20.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
1
0
0
Xm,2
0
1
0
m,1
1
0
1
m,2
2
1
0
hm,1
1
hm,2
0
1
Tabel 4.20.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii ale operatorului lui Lie, iar Xm este vectorul
polinomial omogen de ordin doi din (4.135). Astfel gasim transformarea

v1 = n1 + n21 ,
v2 = n 2 + n 1 n 2 ,
care duce (4.135) n (4.133). Punctul de echilibru E corespunzator sistemului dinamic generat de sistemul (4.133) este un echilibru de tip sa-nod nedegenerat [4].
Observatia 4.11. Pentru = 1 punctul de echilibru M devine M2 , iar pentru = 0
punctul de echilibru E devine M3 . Deoarece forma normala (4.133) nu depinde de
rezulta ca forma normala a sistemului (4.132) este tot (4.133). Astfel, M 2 si M3
sunt sa-noduri degenerate.
Din cele discutate mai sus rezulta ca n spatiul parametric (a, b) straturile sunt
determinate de curba S (zonele 1, 3, 5, 7, 8, 10, 11), corespunzatoere sa-nodurilor.
Ecuatiile curbei S pentru punctul de echilibru Mi sunt definite de conditiile a + b
2ab 6= 0, ab(1 a)(1 b) = 0. Reamintim ca nu studiem decat acele puncte care
exista din punct de vedere biologic. Drept consecinta, deoarece punctul de echilibru
M4 , care este un focar sau o singularitate Hopf atunci cand nu exista din punct de
vedere biologic, nu vom considera curba corespunzatoare n portretul parametric. In
acest caz exista douasprezece regiuni corespunzatoare sistemelor dinamice topologic
echivalente, reprezentate n fig. 4.6.
In fig. 4.7 este reprezentat portretul de faza corespunzator fiecarui strat din portretul parametric. Acesta arata, ca desi nu au semnificatie realista, echilibrele O, M 2 si
M3 contribuie la schimbarile din portretul de faza, si, astfel, la diagrama de bifurcatie
dinamica (formata din fig. 4.6 si fig. 4.7).
Fig. 4.6. Portretul parametric.
Fig. 4.7. Portretul de faza pentru straturile din fig. 4.6.
147
148
CAPITOLUL 4. CATEVA
Observatia 4.12. Corespondenta ntre figurile din fig. 4.7 si cele din fig. 4.1 este
urmatoarea: cazului 0 din plan i corespunde cazul (62) (fig. 4.1); cazurilor 1 si 7
din plan le corespund cazurile (59), (60), (61) (fig. 4.1) (desi cele trei figuri nu sunt
echivalente pe discul lui Poincare, ele sunt topologic echivalente n plan); cazurilor 2 si
6 din plan le corespund una din figurile corespunzatoare cazurilor 4, 5 sau 7 din Lema
4.1 (cum nu studiem punctul M4 , care nu exista din punct de vedere biologic, nu
insistam asupra figurii exacte); cazurilor 3 si 5 (desi ele sunt topologic echivalente, le
prezentam pe amandoua, deoarece, din punct de vedere biologic, ele sunt diferite) din
plan le corespunde cazul (8) (fig. 4.1); cazului 4 din plan i corespunde cazul (7) (fig.
4.1); cazurilor 8 si 10 (desi ele sunt topologic echivalente, le prezentam pe amandoua,
deoarece, din punct de vedere biologic, ele sunt diferite) din plan le corespunde cazul
(23) (fig. 4.1); cazului 9 din plan i corespunde cazul (22) (fig. 4.1); iar cazul 11 din
plan nu are corespondent n fig. 4.1, deoarece provine dintr-un sistem degenerat, si
nu a fost studiat.
Din punct de vedere biologic ne intereseaza doar punctele de echilibru stabile.
Exista doar cateva astfel de situatii: cand o specie supravietuieste iar cealalta moare,
acest lucru depinzand de valorile parametrilor (zonele 2, 3, 5, 6) sau de conditiile
initiale (zona 4), si cand cele doua specii coexista (zona 9).
Studiul algebric Sa gasim acum dimensiunile GL(2, R)-orbitelelor sistemului (4.120).

Pentru aceasta sa scriem sistemul (4.120) n forma tensoriala
x j = aj x + aj x x ,
(j, , = 1, 2),
(4.136)
unde a11 = a, a12 = 0, a21 = 0, a22 = b, a111 = 1, a112 = a/2, a122 = 0, a211 =
0, a212 = b/2, a222 = 1. Dimensiunile GL(2, R)-orbitelor sistemului (4.136) sunt
date de Teorema 1.14. Astfel, n cazul nostru avem
I1 = a + b, I4 =
1
(2 + a)(a b)(2 + b),
4
I7 = a2 /4 + a/2 3a2 b/8 + ab/2 + b/2 a2 b2 /4 3ab2 /8 b2 /4,

I8 = a2 /4 + a/2 a2 b/8 + b/2 a2 b2 /4 ab2 /8 b2 /4,
I9 = (a + 2)(b + 2)(a + b + 2ab 4)/8, K1 = (1 + b/2)x (1 + a/2)y,

K2 = (a b)xy, K3 = (a + b2 /2)x (b + a2 /2)y,
K5 = (b 1)x2 y (a 1)xy 2 , K6 = (1 + b/2)x2 + (a + ab + b)xy + (1 + a/2)y 2 ,

K7 = (1 + b2 /4)x2 + (a + ab/2 + b)xy + (a2 /4 + 1)y 2 ,
K9 = (1 ab/2 b/2)x (1 a/2 ab/2)y, K11 = (b2 a)x2 y + (b a2 )xy 2 ,

= 2(b 1)2 (a 1)2 , W1 = x2 y 2 (a + b + 2ab 4)(a b)/2,
W2 = (a + 2ab + b3 /4 + 3ab2 /4 b2 3b)x3 y + (5a2 b/2 5ab2 /2 2b + 2a)x2 y 2

deci are loc teorema
(3a2 b/4 a2 + b 3a + a3 /4 + 2ab)xy 3 ,
149
Teorema 4.7. GL(2, R)-orbitele sistemului (4.120) au dimensiunile:

4, dac
a a 6= 1 sau b 6= 1
2, dac
a a = b = 1.
Observatia 4.13. Cazul 11 din fig.4.7 corespunde orbitei de dimensiune 2, iar celelalte corespund orbitelor de dimensiune 4.
Pentru a completa studiul algebric pentru sistemul (4.120), construim algebrele
Lie pentru fiecare sistem (4.120), obtinut prin particularizarea parametrilor. Sa presupunem ca sistemul (4.120) admite algebra Lie corespunzatoare grupului liniar de
transformari avand ca generator operatorul (4.109), unde 1 = Ax + By + C, 2 =
Dx + Ey + F [82]. Gasim ca sistemele care admit o astfel de algebra sunt doar cele
care corespund orbitei de dimensiune 2.
Sa presupunem ca x1 = x, x2 = y.
1. Sistemul (4.132) corespunde cazului 11 (fig. 4.4). El admite o algebra Lie
unidimensionala cu generatorul X = x
+ x . Cu ajutorul acestui operator
x
y
gasim integrala prima F1 y/x = C1 .
2. Sistemul (4.120) n care a = b = 0 corespunde cazului 0 (fig. 4.5). El admite
integrala prima F2 1/y + 1/x + C2 = 0.
3. Pentru a 6= 0, b = 0 sistemul (4.120) corespunde cazului 1 (fig. 4.5). El admite
integrala prima

a
a
a
a
(a)a (a) + e y x1 y a + C3 e y y a a1 = 0.
F3 (a) a,
y
4. Pentru a = 0, b 6= 0 sistemul (4.120) corespunde cazului 7 (fig. 4.5). El admite
integrala prima

b
b
b
b
F4 (b) (b) (b)b b,
+ e x y 1 xb + C4 e x xb b1 = 0.
x
Observatia 4.14. Integralele F1 - F4 nu pot fi exprimate cu ajutorul invariantilor
centro-afini si comitantilor sistemului (4.120). Mai mult, integralele F 3 , F4 contin
functii gamma.
Observatia 4.15. Pentru sistemele cu ab 6= 0, a 6= 1 si b 6= 1 nu este posibil sa gasim
integrale prime.
4.2.3
Un model cu un parametru
Rezultatele prezentate n aceast

a sectiune au fost obtinute de autoare n [41], [45].
Modelul
x
y
= x x2 axy,
= y y 2 axy,
(4.137)
150
CAPITOLUL 4. CATEVA
unde x, y reprezinta numarul indivizilor celor doua specii, iar a este un parametru
pozitiv, a fost propus ca aplicatie de F. Verhulst n [101]. T
inand cont de Observatia
4.9, sa aducem sistemul (4.137) la forma (4.12). Acest sistem se scrie, echivalent, ca

x = x(1 + x + ay),
y = y(1 + ax + y),
iar prin schimbarea sensului timpului t 7 t se obtine sistemul

x = x(1 + x + ay),
y = y(1 + ax + y),
(4.138)
sistem studiat n continuare.

Observatia 4.16. Sistemul (4.138) are aceleasi puncte de echilibru ca si (4.137), iar
proprietatile de atractivitate ale singularitatilor sistemului (4.138) sunt opuse celor
din sistemul (4.137).
Studiul geometric. Punctele de echilibru pentru sistemul (4.138) sunt M 1 (0, 0),
M2 (1, 0), M3 (0, 1), M4 ((1 a))/(1 a2 ), (1 a)/(1 a2 ). Pentru aceste puncte avem
1 = 1, 1 = 2, 1 = 0,
2 = 3 = (a 1), 2 = 3 = a, 2 = 3 = (a 2)2 ,
4 = (1 a)/(1 + a), 4 = 2/(1 + a), 4 = 8a/(1 + a)2 .
(4.139)
Pe de alta parte, pentru sistemul (4.138), avem

0 = 1 a2 , 1 = (a 1)(a + 2)(x y),
2 = (a 1)(x2 + 3xy + axy y 2 ),
D = (a 1)4 , K = 2(ax2 + 2xy + ay 2 ), = (a 1)4 .
(4.140)
In continuare studiem natura punctelor de echilibru ale sistemului (4.138).

Fie, mai ntai, 0 6= 0. Atunci a 6= 1, de unde rezulta D 6= 0. In acest caz,
conform Lemei 4.1 sistemul (4.138) are patru puncte singulare simple.
Daca 0 > 0 (i.e. a > 1), atunci K > 0, W4 = 0, W3 = 4a2 (a 2)4 (a 1)2 > 0,
deci suntem n cazul 4 din Teorema 4.1 (i.e. sistemul (4.138) are o sa si trei noduri).
Cum 6= 0 si V11 = 0, se gaseste cazul (7) (fig. 4.1).
Daca 0 < 0 (i.e. a < 1), atunci K > 0, W4 = 0, W3 = 4a2 (a 2)4 (a 1)2 0,
deci suntem n cazul 7 din Teorema 4.1 (i.e. sistemul (4.138) are doua sei si doua
noduri). Cum nu avem conexiune ntre sei si 6= 0, rezulta ca suntem n cazul (22)
(fig. 4.1).
Rezulta ca, n plan, tipurile punctelor de echilibru pentru sistemul (4.137) sunt:
daca a < 1, atunci M1 este nod repulsiv, M2 , M3 sunt sei, iar M4 este nod atractiv;
daca a > 1, atunci M1 este nod repulsiv, M2 , M3 sunt noduri atractive, iar M4 este
sa.
Fie 0 = 0. Atunci a = 1 si 1 = 2 = 0, deci conform Lemei 4.1, sistemul
(4.138) are un punct singular de multiplicitate 4. Calculand mai departe, obtinem
151
3 = 0 si sistemul (4.138) este degenerat. Intr-adevar, daca a = 1, atunci sistemul

(4.138) este de forma (4.132) si el are o infinitate de puncte de echilibru: M 1 (0, 0),
M2 (1, 0), M3 (0, 1) si multimea punctelor situate pe dreapta 1xy = 0, care sunt de
forma M = (, 1 ), cu [0, 1] (conditie necesara pentru existenta din punct de
vedere biologic). Daca = 0, atunci punctul de echilibru M coincide cu echilibrul
M3 , iar daca = 1, atunci el coincide cu M2 . Astfel, n aceste situatii exista doar
trei puncte de echilibru. Pentru aceasta situatie nu avem corespondent pe discul lui
Poincare, deoarece nu am studiat cazul sistemelor degenerate.
Observatia 4.17. Cum sistemul obtinut pentru a = 1 este acelasi cu acela din
sectiunea anterioara, rezulta aceleasi rezultate, si anume ca M1 este o sursa, iar
M2 , M3 si M sunt sa-noduri degenerate.
Pe baza acestor rezultate putem construi diagrama de bifurcatie statica (fig. 4.8),
pe care, pentru claritate, o reprezentam din doua unghiuri.
Fig. 4.8. Diagrama de bifurcatie statica pentru sistemul (4.137).

In plus, pe axa reala Oa (care reprezinta spatiul parametric) exista trei regiuni care
corespund sistemelor dinamice topologic neechivalente. In fig. 4.9 este reprezentata
diagrama de bifurcatie dinamica.
Fig. 4.9. Diagrama de bifurcatie dinamica pentru sistemul (4.137).
152
CAPITOLUL 4. CATEVA
Observatia 4.18. Corespondenta dintre cazurile din fig. 4.9 si cele de pe discul lui
Poincare (fig. 4.1) este urmatoarea: cazului 1 (fig. 4.9) i corespunde cazul (22) (fig.
4.1), iar cazului 3 (fig. 4.9) i corespunde cazul (7) (fig. 4.1). Cazul 2 (fig. 4.9), dupa
cum am afirmat mai sus, nu are corespondent n fig. 4.1.
Analizand portretele de faza din fig. 4.9 constatam ca exista doar doua situatii n
care punctele de echilibru sunt stabile (i.e. atractori): cand cele doua specii coexista
(zona 1) si cand o specie supravietuieste si cealalta moare (zona 3), depinzand de
conditiile initiale.
Studiul algebric. Sa gasim acum dimensiunile GL(2, R)-orbitelelor sistemului (4.137),
care sub forma tensoriala se scrie ca
x j = aj x + aj x x ,
(j, , = 1, 2),
(4.141)
unde a11 = 1, a12 = 0, a21 = 0, a22 = 1, a111 = 1, a112 = a/2, a122 = 0, a211 =
0, a212 = a/2, a222 = 1. Dimensiunile GL(2, R)-orbitelor sistemului (4.141) sunt
date de Teorema 1.14. Astfel, n cazul nostru obtinem
I1 = 2, I4 = 0, I7 = a(a 1)(a + 2)2 /4, I8 = a(a 1)(a2 + 2a + 4)/4,
I9 = (a 1)(a + 2)3 /4, K1 = (1 + a/2)x (1 + a/2)y, K2 = 0,
K5 = K11 = (a 1)x2 y (a 1)xy 2 , K6 = (1 + a/2)x2 + (2a + a2 )xy + (1 + a/2)y 2 ,

K7 = (1 + a2 /4)x2 + (2a + a2 /2)xy + (1 + a2 /4)y 2 ,
K9 = (1 a/2 a2 /2)x (1 a/2 a2 /2)y,
= 2(a 1)4 , W1 = 0, W2 = (a + 2)(a 1)x3 y (a + 2)(a 1)xy 3 ,

deci are loc teorema
Teorema 4.8. GL(2, R)-orbitele sistemului (4.137) au dimensiunile:
4, dac
a a 6= 1,
2, dac
a a = 1.
Observatia 4.19. Cazul 2 din fig.4.7 corespunde orbitei de dimensiune 2, iar celelalte
(1 si 3) corespund orbitelor de dimensiune 4.
Pentru a completa investigarea algebrica a sistemului (4.137), sa construim algebrele Lie pentru fiecare sistem (4.137), (4.132). Sa presupunem ca sistemul (4.137)
admite o algebra Lie ce corespunde grupului liniar de transformaari avand ca generator operatorul (4.109), cu 1 = Ax + By + C, 2 = Dx + Ey + F [82]. Folosind
programele Mathematica sau Maple se poate verifica faptul ca sistemul (4.137) nu
admite o astfel de algebra pentru a 6= 1.
Analog gasim ca sistemul nu admite algebre Lie avand ca generator operatorul
(4.109) cu coeficientii vectori de forma
1. 1 = A1 x2 + A2 xy + A3 y 2 + A4 x + A5 y + A6 ,
4.3. MODELUL LUI GAUSS
153
2 = B1 x2 + B2 xy + B3 y 2 + B4 x + B5 y + B6 ;
2. 1 = A1 x3 + A2 x2 y + A3 xy 2 + A4 y 3 + A5 x + A6 y + A7,
2 = B1 x3 + B2 x2 y + B3 xy 2 + B4 y 3 + B5 x + B6 y + B7;
3. 1 = A1 x4 + A2 x3 y + A3 x2 y 2 + A4 xy 3 + A5 y 4 + A6 x + A7 y,
1 = B1 x4 + B2 x3 y + B3 x2 y 2 + B4 xy 3 + B5 y 4 + B6 x + B7 y;
4. 1 =
A2 x + B 2 y + C 2
A1 x + B 1 y + C 1
, 2 =
.
D1 x + E 1 y + F 1
D2 x + E 2 y + F 2
De aceea, problema construirii integralelor prime pentru sistemul (4.137) ramane

deschisa pentru a 6= 1.
Fie sistemul (4.137) pentru a = 1, i.e. sistemul (4.132). In acest caz algebra Lie are
forma X = x
+ x . Cu ajutorul acestui operator se gaseste integrala prima
x
y
sistemului, de forma F1 y/x = C1 .
Observatia 4.20. Integrala F1 nu poate fi exprimata cu ajutorul invariantilor si
comitantilor sistemului (4.137).
4.3
Modelul lui Gauss
Modelele prezentate n aceast

a sectiune au fost studiate de autoare n [34], [35], [39] si ele sunt
de forma (2.17). Deoarece n aceast
a sectiune vom studia sisteme scrise n form
a general
a, vom folosi
doar teoria bifurcatiei.
4.3.1
Dinamica populatiilor aflate n competitie
Pentru a studia modelul lui Gauss, n cazul a doua populatii aflate n competitie,
rescriem sistemul (2.17) sub forma [73]

x = r1 x(1 x/K1 p12 y/K1 ),
(4.142)
y = r2 y(1 y/K2 p21 x/K2 ),
unde x si y reprezinta, n general, numarul de indivizi sau densitatea lor pe unitatea
de suprafata sau de spatiu, sau poate chiar o biomasa totala sau relativa la unitatea
de suprafata sau de volum, r1 , r2 sunt ratele de crestere ale acestor populatii, K1 , K2
sunt capacitatile portante ale populatiilor, p12 > 0 reprezinta actiunea celei de a
doua populatii asupra primeia, iar p21 > 0 reprezinta actiunea primei populatii. In
continuare cosideram ca r1 , r2 , K1 , K2 sunt fixate, astfel ca n (4.142) apar doar doi
parametri p12 si p21 [34]. Cum discutiile privind natura punctelor de echilibru din
cadranele 2, 3 sau 4 depind si de r1 , r2 , K1 , K2 , ngreunand foarte mult calculele,
n continuare nu studiem aceste puncte, doar vom aminti ca ele exista (matematic).
154
CAPITOLUL 4. CATEVA
Biologic, punctele de echilibru sunt starile de coexistenta n care cele doua populatii
nu afecteaza una pe cealalta. Pentru acest sistem avem urmatoarele puncte de echilibru si interpretarea data acestora:
- (0,0) (nu exista nimic, nu se ntampla nimic);
- (K1 , 0) (excluderea din competitie a populatiei y );
-(0, K2 )(excluderea din competit
ie a populatiei x);
K2 p12 K1 K1 p21 K2
,
(cele doua populatii coexista pentru p12 p21 6= 1,
p12 p21 1 p12 p21 1
iar pentru p12 p21 = 1 exista doar trei puncte de echilibru: O(0, 0), E1 (K1 , 0) si
E2 (0, K2 )).
K2 p12 K1
K1 p21 K2
Pentru p12 p21 6= 1,
si
trebuie sa fie pozitive. Rezulta ca,
p12 p21 1
p12 p21 1
K2 p12 K1
pentru
> 0 trebuie sa avem
p12 p21 1

K1 /p12 < K2 ,
K2 p12 K1 > 0,
(4.143)
p12 p21 > 1,

p12 p21 1 > 0,
sau
iar pentru
sau
K2 p12 K1 < 0,
p12 p21 1 < 0,
K1 /p12 > K2 ,
p12 p21 < 1,
K1 p21 K2
> 0 trebuie sa avem
p12 p21 1

K1 p21 K2 > 0,
K2 /p21 < K1 ,
p12 p21 1 > 0,

p12 p21 > 1,

K1 p21 K2 < 0,
p12 p21 1 < 0,
K2 /p21 > K1 ,
p12 p21 < 1.
(4.144)
(4.145)
(4.146)
Numarul si multiplicitatea echilibrelor depind de valorile parametrilor p 12 , p21 .

Atractivitatea unui punct de echilibru (x , y ) este determinata de semnul valorilor
proprii ale matricei

r1 (1 2x/K1 p12 y/K1 )
r1 p12 x/K1

.
(4.147)
r2 p21 y/K2
r2 (1 2y/K2 p21 x/K2 ) (x ,y )
T
inand seama de acestea, sa studiem atractivitatea si natura punctelor de echilibru
pentru toate valorile parametrilor p12 si p21 .
p12 = p21 = 0. In acest caz (4.142) devine

x = r1 x(1 x/K1 ),
(4.148)
y = r2 y(1 y/K2 ).
iar matricea (4.147) este

r1 (1 2x/K1 )
0

.
0
r2 (1 2y/K2 ) (x ,y )
(4.149)
155
Exista patru puncte de echilibru: O(0,0) (nod repulsiv, deoarece valorile proprii ale
matricei (4.149) sunt 1 = r1 > 0, 2 = r2 > 0), E1 (K1 , 0) (sa, deoarece valorile
proprii ale matricei (4.149) sunt 1 = r1 < 0, 2 = r2 > 0), E2 (0, K2 ) (sa, deoarece
valorile proprii ale matricei (4.149) sunt 1 = r1 > 0, 2 = r2 < 0) si E3 (K1 , K2 )
(nod atractiv, deoarece valorile proprii ale matricei (4.149) sunt 1 = r1 < 0, 2 =
r2 < 0).
p12 p21 6= 1. In acest caz exista patru puncte de echilibru: O(0, 0) (nod repulsiv,
deoarece valorile proprii ale matricei (4.147) sunt 1 = r1 > 0, 2 = r2 > 0),
E1 (K1 , 0) (cum valorile proprii ale matricei (4.147) sunt 1 = r1 < 0, 2 =
r2 (1 p21 K1 /K2 ), rezulta ca E1 este un nod atractiv daca 2 < 0, i.e. daca
p21 > K2 /K1 , si un punct sa daca 2 > 0, i.e. daca p21 < K2 /K1 ), E2 (0, K2 )
(cum valorile proprii ale matricei (4.147) sunt 1 = r2 < 0, 2 = r1 (1 p12 K2 /K1 ),
rezulta ca E2 este nod atractiv daca 2 < 0,i.e. daca p12 > K1 /K2 si un punct sa
K2 p12 K1 K1 p21 K2
,
(care nu e
daca 2 > 0, i.e. daca p12 < K1 /K2 ) si E3
p12 p21 1 p12 p21 1
totdeauna n primul cadran, deci nu exista din punct de vedere biologic).
Pentru cel de al patrulea punct de echilibru, E3 , valorile proprii ale matricei (4.147)
sunt
1
{[r1 (1 p12 K2 /K1 ) + r2 (1 p21 K1 /K2 )]
1,2 =
2(p
12 p21 1)
[r1 (1 p12 K2 /K1 ) + r2 (1 p21 K1 /K2 )]2
o
4r1 r2 (1 p12 K2 /K1 )(1 p21 K1 /K2 )(1 p12 p21 )}
1/2
si sunt radacinile ecuatiei caracteristice 2 tr A + det A = 0, unde

1
r1 (1 p12 K2 /K1 )
r1 p12 (1 p12 K2 /K1 )
A=
.
r2 p21 (1 p21 K1 /K2 )
r2 (1 p21 K1 /K2 )
p12 p21 1
(4.150)
Avem
r1 r2
(1 p12 K2 /K1 ) (1 p21 K1 /K2 ) .
(4.151)
p12 p21 1
Daca det A < 0, atunci 1 , 2 au semne diferite, iar daca det A > 0 atunci 1 , 2 au
acelasi semn. Pentru determinarea semnului lui det A avem doua situatii:
i) p12 p21 1 > 0. Din (4.143) si (4.145) avem ca K1 /p12 < K2 si K2 /p21 < K1 .
Rezulta ca 1 p12 K2 /K1 < 0, 1 p21 K1 /K2 < 0, deci det A < 0, iar 1 , 2 au semne
diferite, prin urmare E3 este un punct sa.
ii) p12 p21 1 < 0. Din (4.144) si (4.146) avem ca K1 /p12 > K2 si K2 /p21 > K1 .
Rezulta ca 1 p12 K2 /K1 > 0, 1 p21 K1 /K2 > 0, deci det A > 0. Astfel 1 , 2 au
acelasi semn, deci E3 este nod. Pe de alta parte, avem
det A =
trA =
1
p12 p21 1
[r1 (1 p12 K2 /K1 ) + r2 (1 p21 K1 /K2 )] < 0;
(4.152)
rezulta ca 1 , 2 < 0, deci acest nod este atractiv.

Daca numai unul dintre parametrii p12 sau p21 este nul, atunci natura punctelor
de echilibru este aceeasi ca si n cazul prezentat anterior.

CAPITOLUL 4. CATEVA
156
p21 = K2 /K1 , p12 6= K1 /K2 . In acest caz (4.142) devine

x = r1 x (1 x/K1 p12 y/K1 ) ,
y = r2 y (1 y/K2 x/K1 ) .
(4.153)
Punctele de echilibru sunt O(0, 0) (nod repulsiv), E1 (K1 , 0) (punct dublu, sa-nod) si
E2 (0, K2 ) (sa daca p12 < K1 /K2 si nod atractiv daca p12 > K1 /K2 ). Pentru a studia
natura punctului E1 , i.e. daca el este sa-nod degenerat sau nedegenerat, trebuie sa
determinam forma normala a sistemului (4.153) n acest punct.
Propozitia 4.11. [39]. Abstractie f
ac
and de termenii de ordin trei, forma normal
a
a sistemului (4.153) n E1 (K1 , 0) este

n 1 = r1 n1 + (p12 /K1 )(r1 r2 )n1 n2 + O(n3 ),
(4.154)
n 2 = r2 (p12 /K1 1/K2 ) n22 + O(n3 ),
deci E1 este un punct sa-nod nedegenerat.
Demonstratie. Cu schimbarea de coordonate u1 = xK1 , u2 = y, translatam punctul
E1 n origine. Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci, n noile coordonate, (4.153) devine

u 1 = r1 u1 r1 p12 u2 (r1 /K1 )u21 (r1 p12 /K1 )u1 u2 ,
(4.155)
u 2 = (r2 /K1 )u1 u2 (r2 /K2 )u22 .
Valorile proprii ale matricei ce defineste partea liniara n (4.155) sunt 1 = r1 ,
T
0)
si u2 = (p12 , 1)T .
2 = 0, iar vectorii proprii corespunz
atori sunt
u1 = (1,
v1
u1
1 p12
, (4.155) devine
Atunci, cu schimbarea de cordonate
=
v2
u2
0
1

v 1 = r1 v1 (r1 /K1 )v12 + (p12 /K1 )/(r1 r2 )v1 v2 + p12 v22 ,
(4.156)
v 2 = (r2 /K1 )v1 v2 + v22 ,
unde = r2 (p12 /K1 1/K2 ), iar matricea termenilor liniari este diagonala. Pentru
a reduce termenii nerezonanti de ordin doi din (4.156) trebuie sa gasim transformarea
v = n + h(n), unde v = (v1 , v2 )T si n = (n1 , n2 )T , sugerata de Tabelul 4.21.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
r1 /K1
M
p12 N
Xm,2
0
r2 /K1
N
m,1
r1
0
r1
m,2
2r1
r1
0
hm,1
1/K1
p12 N/r1
hm,2
0
r2 /(r1 K1 )
-
Tabel 4.21.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, Xm este vectorul polinomial omogen de ordin doi din (4.156), M = p12 (r1 r2 )/K1 , iar N =
r2 (p12 /K1 1/K2 ). Astfel gasim transformarea

v1 = n1 + n21 /K1 + p12 N n22 /r1 ,
v2 = n2 + r2 n1 n2 /r1 K1 ,
157
care duce pe (4.156) n (4.154). Avem p12 6= K1 /K2 , deci r2 (p12 /K1 1/K2 ) 6= 0.
Prin urmare, punctul de echilibru E1 corespunzator unui sistem dinamic generat de
un s.e.d.o. de forma (4.154) este un sa-nod nedegenerat [4].
p12 = K1 /K2 , p21 6= K2 /K1 . In acest caz (4.142) devine

x = r1 x (1 x/K1 y/K2 ) ,
y = r2 y (1 y/K2 p21 x/K2 ) .
(4.157)
Punctele de echilibru sunt O(0, 0) (nod repulsiv), E1 (K1 , 0) (sa, daca p21 < K2 /K1
si nod atractiv, daca p21 > K2 /K1 ) si E2 (0, K2 ) (punct dublu, sa-nod). Pentru a
studia natura punctului E2 , i.e. daca este sa-nod degenerat sau nedegenerat, trebuie
sa determinam forma normala a sistemului (4.157) n acest punct.
a a lui (4.157) n punctul E2 (0, K2 ) este

n 1 = r1 (p21 /K2 1/K1 ) n21 + O(n3 ),
(4.158)
n 2 = r2 n2 + [p21 (r2 r1 )/K2 ]n1 n2 + O(n3 ),
deci, E2 este un punct sa-nod nedegenerat.
Demonstratie. Cu schimbarea de coordonate u1 = x, u2 = yK2 , translatam punctul
E2 n origine. Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci, n noile coordonate, (4.157) devine

u 1 = (r1 /K1 )u21 (r1 /K2 )u1 u2 ,
(4.159)
u 2 = r2 p21 u1 r2 u2 (r2 p21 /K2 )u1 u2 (r2 /K2 )u22 .
Valorile proprii ale matricei termenilor liniari din (4.159) sunt 1 = 0, 2 = r2 ,
T
i u2 = (0, 1)T . Astfel, cu
iar vectorii proprii corespunz
atorisunt
u1 = (1, p
21 ) s
u1
1
0
v1
schimbarea de coordonate
=
, (4.159) devine
u2
p21 1
v2

v 1
v 2
=
=
Bv12 (r1 /K2 )v1 v2 ,

r2 v2 + p21 Bv12 + Cv1 v2 (r2 /K2 )v22 ,
(4.160)
unde B = r1 (p21 /K2 1/K1 ) si C = p21 (r2 r1 )/K2 , iar matricea care defineste
termenii liniari este diagonala. Pentru a reduce termenii nerezonanti de ordin doi din
(4.160) determinam transformarea v = n + h(n), unde v = (v1 , v2 )T si n = (n1 , n2 )T ,
sugerata de Tabelul 4.22.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
B
r1 /K2
0
Xm,2
p21 B
C
r2 /K2
m,1
0
r2
2r2
Tabel 4.22.
m,2
r2
0
r2
hm,1
r1 /(r2 K2 )
0
hm,2
p21 B/r2
1/K2
158
CAPITOLUL 4. CATEVA
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, iar Xm este vectorul
polinomial omogen de ordin doi din (4.160). Gasim, astfel, transformarea

v1 = n1 + [r1 /(r2 K2 )]n1 n2 ,
v2 = n2 + (Bp21 /r2 )n21 + (1/K2 )n22 ,
care transforma sistemul (4.160) n (4.158).
Avem p21 6= K2 /K1 , deci
r1 (p21 /K2 1/K1 ) 6= 0. Punctul de echilibru E2 care corespunde unui sistem dinamic generat de s.e.d.o. (4.158) este de tip sa-nod nedegenerat [4].
p12 = K1 /K2 , p21 = K2 /K1 . Avem p12 p21 = 1, astfel ca (4.142) devine

x = r1 x (1 x/K1 y/K2 ) ,
y = r2 y (1 y/K2 x/K1 ) .
(4.161)
iar punctele de echilibru sunt O(0, 0) (nod repulsiv), E1 (K1 , 0) (sa-nod), E2 (0, K2 )
(sa-nod) si multimea de puncte situate pe dreapta de ecuatie 1 x/K 1 y/K2 = 0,
care sunt de forma E (, K2 (1 /K1 )) cu [0, K1 ]. In acest caz, pentru E ,
avem

r1 /K1
r1 /K2
A=
,
(4.162)
r2 K2 (1 /K1 )/K1 r2 (1 /K1 )
si, corespunzator, tr A = r1 /K1 r2 (1 /K1 ) < 0 si det A = 0. Astfel, punctele

de echilibru E sunt sa-noduri. Daca = K1 , atunci E = E1 , si acesta devine punct
dublu, iar daca = 0, atunci E = E2 , si, de asemenea, acesta devine punct dublu.
Sa studiem tipul degenerescentei punctului E , si, implicit, a punctelor E1 , E2 .
Propozitia 4.13. [39].

Forma normal
a pentru sistemul (4.161) n punctul
E (, K2 (K1 )/K1 ), abstractie f
ac
and de termenii de ordin trei, pentru [0, K1 ]
este

n 1 = [(r1 r2 K1 + r2 )/K1 ]n1 + (r2 r1 )n1 n2 + O(n3 ),
(4.163)
n 2 = O(n3 ),
deci, E este un echilibru de tip sa-nod degenerat.
Demonstratie. Cu schimbarea de coordonate u1 = x , u2 = y K2 (K1 )/K1 ,
translatam puntul E n origine. Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci, n noile coordonate,
(4.161) devine

u 1 = (r1 /K1 )u1 (r1 /K2 )u2 (r1 /K1 )u21 (r1 /K2 )u1 u2 ,
(4.164)
u 2 = (K2 /K1 )u1 u2 (r2 /K1 )u1 u2 (r2 /K2 )u22 ,
unde = r2 (K1 )/K1 . Valorile proprii ale matricei formata din coeficientii termenilor liniari din (4.164) sunt 1 = (r1 r2 K1 + r2 )/K1 , 2 = 0, iar vectorii
T
T
(K1 , K
proprii corespunzatori sunt u1 =
(1,K2 /(r1 )) si u2 =

2 ) . Astfel, cu
u1
1
K1
v1
=
, (4.164) devine
u2
K2 /(r1 ) K2
v2

v 1 = 1 v1 + P v12 + (r2 r1 )v1 v2 ,
(4.165)
v 2 = Qv12 (r2 /)v1 v2 ,
159
unde P = (r12 r22 K1 +r22 )/(r1 K1 ), Q = r2 (r1 K1 r1 r2 K1 +r2 )/(r1 K12 ),

iar matricea care defineste partea liniara este diagonala. Pentru a reduce termenii
nerezonanti de ordin doi din (4.165) determinam transformarea v = n + h(n), unde
v = (v1 , v2 )T si n = (n1 , n2 )T , sugerata de Tabelul 4.23.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
P
r2 r1
0
Xm,2
Q
r2 /
0
m,1
1
0
1
m,2
21
1
0
hm,1
R
0
hm,2
S
T
-
Tabel 4.23.
S
i aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, Xm este vectorul
polinomial omogen de ordin 2 din (4.165), T = r2 K1 /[(r1 r2 K1 + r2 )] iar
R = (r12 r22 K1 + r22 )/(r1 (r1 r2 K1 + r2 )). Astfel gasim transformarea

v1
v2
=
=
n1 + Rn21 ,
n2 + Sn21 + T n1 n2 ,
care duce (4.165) n (4.163). Punctul de echilibru E corespunzator unui sistem

dinamic generat de un s.e.d.o. de forma (4.163) este un punct sa-nod degenerat
[4].
Observatia 4.21. Daca = K1 , atunci E = E1 , si, n acest caz, forma normala a
lui (4.161) n E1 este

n 1
n 2
= r1 n1 + (r2 r1 )n1 n2 + O(n3 ),

= O(n3 ),
(4.166)
deci E1 este un echilibru de tip sa-nod degenerat.

Observatia 4.22. Daca = 0, atunci E = E2 si, n acest caz, forma normala a lui
(4.161) n E2 este

n 1
n 2
= r2 n1 + (r2 r1 )n1 n2 + O(n3 ),

= O(n3 ),
(4.167)
deci E2 este un echilibru de tip sa-nod degenerat.

Din cele discutate mai sus rezulta ca n spatiul parametrilor exista noua straturi,
i.e. regiuni corespunzator fiecareia toate sistemele dinamice sunt topologic echivalente
(din punct de vedere biologic) dar ele sunt topologic neechivalente cu orice sistem din
celelalte straturi. In fig. 4.10 este prezentat portretul parametric [34].
160
CAPITOLUL 4. CATEVA
Zona 1 contine si originea si portiunea din axa de coordonate p12 pentru care
p12 < K1 /K2 si p21 < K2 /K1 , zona 3 cuprinde si portiunea din axa de coordonate
p21 pentru care p12 > K1 /K2 si p21 < K2 /K1 , iar zona 7 cuprinde si portiunile din
axele de coordonate pentru care p12 < K1 /K2 si p21 > K2 /K1 .
In fig. 4.11 sunt reprezentate portretele de faza corespunzatoare fiecarei zone n
parte, pentru urmatoarele valori ale ratelor de crestere si ale capacitatilor portante
ale celor doua populatii: r1 = 0.2, r2 = 0.4, K1 = 10, K2 = 20. Cu alte cuvinte,
fig. 4.10 si 4.11 formeaza diagrama de bifurcatie dinamica. Se constata ca n toate
situatiile cel putin un punct de echilibru este situat fie pe o axa de coordonate, fie
n origine. Cum portretul de faza este determinat de aceste echilibre, am justificat
presupunerea facuta la nceputul sectiunii ca ratiuni matematice ne obliga sa luam n
consideratie si situatii limita ale celor fizic admisibile.
161
Fig. 4.11. Portrete de faza.

Din punct de vedere biologic sunt importante doar punctele de echilibru stabile.
Analizand portretele de faza obtinute constatam ca exista doar cateva situatii n care
punctele de echilibru sunt stabile, si anume: n cazul cand se realizeaza un echilibru
n care cele doua populatii coexista (zona 1), cand supravietuieste doar o populatie,
iar cealalta dispare, depinzand de valoarea parametrilor (zonele 3, 4, 6 si 7), sau de
valorile initiale (zona 5).
Remarca 4.1. Originea este totdeauna un nod repulsiv, deci niciodata nu o sa dispara ambele populatii.
4.3.2
Dinamica populatiilor aflate n relatii de simbioz

a
Toate populatiile care traiesc mpreuna, intra ntr-o anumita relatie una cu alta. A
trai mpreuna nseamna a trai n simbioza. Intr-o relatie benefica doua populatii pot
depinde una de cealalta pentru a face rost de hrana. Putem spune ca doua populatii
se afla ntr-o relatie de simbioza daca, atunci cand creste efectivul unei populatii,
creste si efectivul celeilalte populatii. Modelul lui Gauss care descrie dinamici ale
populatiilor aflate n relatii de simbioza este [73]

x
y
= r1 x(1 x/K1 + p12 y/K1 ),

= r2 y(1 y/K2 + p21 x/K2 ),
(4.168)
unde x, y reprezinta numarul indiviziilor celor doua populatii, r1 , r2 - ratele de crestere,

K1 , K2 -capacitatile portante, p12 > 0 - efectul populatiei y asupra cresterii populatiei
x si p21 > 0 - efectul populatiei x asupra cresterii populatiei y. In continuare cosideram
ca r1 , r2 , K1 , K2 sunt fixate, astfel ca n (4.168) apar doar doi parametri, p12 si p21
[35].
Daca p12 p21 6= 1, sistemul (4.168)
poate avea urmatoarele
puncte de echilibru:

K2 p12 + K1 K1 p21 + K2
,
.
O(0, 0), E1 (K1 , 0), E2 (0, K2 ), E3
1 p12 p21 1 p12 p21
In cazul cand p12 p21 6= 1, pentru ca punctul E3 sa existe din punct de vedere
K2 p12 + K1
K1 p21 + K2
biologic, trebuie ca rapoartele
si
sa fie pozitive, i.e. trebuie
1 p12 p21
1 p12 p21
ca p12 p21 < 1.
Numarul si multiplicitatea punctelor de echilibru depind de semnele valorilor parametrilor p12 , p21 , iar atractivitatea unui punct de echilibru (x , y ) este determinata

CAPITOLUL 4. CATEVA
162
de valorile proprii ale matricei

r1 (1 2x/K1 + p12 y/K1 )

r2 p21 y/K2
r1 p12 x/K1
r2 (1 2y/K2 + p21 x/K2 )
(4.169)
(x ,y )
Sa analizam natura acestor puncte pentru diferite valori ale parametrilor p 12 si p21 .
p12 p21 < 1. Exista patru puncte de echilibru. O este nod repulsiv deoarece valorile proprii ale matricei (4.171) sunt 1 = r1 > 0, 2 = r2 > 0. Pentru punctul
de echilibru E1 valorile proprii ale matricei (4.171) sunt 1 = r1 < 0, 2 = r2 (1 +
p21 K1 /K2 ) > 0, deci E1 este un punct sa. Analog, pentru punctul de echilibru E2 valorile proprii ale matricei (4.171) sunt 1 = r2 < 0, 2 = r1 (1 + p12 K2 /K1 ) > 0, deci
E2 este tot un punct sa. Pentru cel de al patrulea punct de echilibru, E3 , valorile proprii ale matricei (4.171) sunt radacinile ecuatiei caracteristice 2 tr A + det A = 0,
unde
A=
1
1 p12 p21
r1 (p12 K2 + K1 ) /K1
r2 p21 (p21 K1 + K2 ) /K2
r1 p12 (p12 K2 + K1 ) /K1

r2 (p21 K1 + K2 ) /K2
r1 r2 (p12 K2 + K1 )(p21 K1 + K2 )
> 0, astfel ca 1 , 2 au acelasi

K1 K2
1 p12 p21
semn, deci al patrulea punct este un nod. Pe de alta parte, avem
Avem det A =
1
tr A =
1 p12 p21
r1
r2
(p12 K2 + K1 ) +
(p21 K1 + K1 )
K1
K2
< 0,
de unde rezulta ca 1 , 2 < 0, deci E3 este un nod atractiv.

p12 = p21 = 0. Punctele de echilibru sunt O(0, 0) E1 (K1 , 0), E2 (0, K2 ) si E3 (K1 , K2 );
daca p12 = 0, p21 6= 0, atunci punctele de echilibru sunt O(0, 0), E1 (K1 , 0), E2 (0, K2 )
si E3 (K1 , K1 p21 + K2 ), iar daca p12 6= 0, p21 = 0, atunci punctele de echilibru sunt
O(0, 0), E1 (K1 , 0), E2 (0, K2 ) si E3 (K1 + p12 K2 , K2 ). In toate aceste cazuri natura
punctelor de echilibru este aceeasi ca n cazul p12 p21 < 1.
p12 p21 = 1. In acest caz exista doar trei puncte de echilibru: O(0, 0) (nod repulsiv), E1 (K1 , 0) (sa) si E2 (0, K2 ) (sa).
p12 p21 > 1. In acest caz exista patru puncte de echilibru, aceleasi ca si n cazul
p12 p21 > 1, nsa numai trei (O, E1 si E2 ) exista din punct de vedere biologic. Punctul E3 exista doar din punct de vedere matematic (el se afla n al treilea cadran).
Din discutiile de mai sus rezulta ca, n spatiul parametrilor exista trei regiuni n
care gasim sisteme dinamice topologic echivalente. In fig. 4.12 este prezentat portretul
parametric.
163

Regiunea 1 contine si originea, axele de coordonate si multimea punctelor care
satisfac inecuatia p12 p21 < 1, iar curba T este T = {(p12 , p21 ) R2 | p12 p21 =
1, p12 , p21 > 0}.
In fig. 4.13 sunt reprezentate portretele de faza corespunzatoare fiecarei zone n
parte, pentru r1 = 0.2, r2 = 0.4, K1 = 10, K2 = 20..
Fig. 4.13. Portrete de faza.

Daca ne referim numai la primul cadran, atunci zona T si zona 2 sunt echivalente
din punct de vedere biologic.
In cazul populatiilor aflate n relatie de simbioza exista un singur echilibru stabil,
E3 , si aceasta numai pentru p12 p21 < 1, situatie n care cele doua populatii coexista.
4.3.3
Dinamica populatiilor aflate n relatii de tip prad

a-r
apitor
In natura ntalnim situatii n care o specie de animale se hraneste cu alta specie.

Prima specie se numeste pradator (rapitor), iar cea de-a doua se numeste prada.
Modelul lui Gauss care descrie dinamici ale populatiilor aflate n relatii de tip
prada-rapitor este

x = r1 x(1 x/K1 p12 y/K1 ),
(4.170)
y = r2 y(1 y/K2 + p21 x/K2 ),
unde x, y reprezinta cele doua populatii (x este prada, iar y este rapitorul), r 1 >
0, r2 > 0 sunt ratele de crestere al celor doua populatii, K1 , K2 sunt capacitatile portante, p12 > 0 reprezinta efectul populatiei y asupra cresterii populatiei x si p21 > 0
reprezinta efectul populatiei x asupra cresterii populatiei y. Ca si n sectiunile anterioare, consideram r1 , r2 , K1 si K2 fixate, astfel ca n (4.170) apar doar doi parametri:
p12 and p21 [35].
164
CAPITOLUL 4. CATEVA
Sistemul (4.170) poate

de echilibru:
O(0, 0),

avea urmatoarele puncte
K1 K2 p12 K2 + K1 p21
,
. Pentru a exista din punct
E1 (K1 , 0), E2 (0, K2 ), E3
1 + p12 p21 1 + p12 p21
de vedere biologic, acest ultim punct de echilibru trebuie sa fie n primul cadran, i.e.
K1 K2 p12
K2 + K1 p21
> 0 si
> 0. Rezulta K1 K2 p12 > 0, i.e. p12 < K1 /K2 .
1 + p12 p21
1 + p12 p21
Atractivitatea unui punct de echilibru (x , y ) este determinata de valorile proprii
ale matricei

r1 (1 2x/K1 p12 y/K1 )
r1 p12 x/K1

.
(4.171)
r2 p21 y/K2
r2 (1 2y/K2 + p21 x/K2 ) (x ,y )
In continuare analizam atractivitatea si natura punctelor de echilibru pentru toate

valorile admisibile ale parametrilor p12 si p21 .
p12 < K1 /K2 . In acest caz exista patru puncte de echilibru: punctul O este un nod
repulsiv, deoarece valorile proprii ale matricei (4.171) sunt 1 = r1 > 0, 2 = r2 > 0.
Pentru punctul de echilibru E1 valorile proprii ale matricei (4.171) sunt 1 = r1 <
0, 2 = r2 (1 + p21 K1 /K2 ) > 0, deci E1 este o sa. Analog, pentru punctul de echilibru
E2 valorile proprii ale matricei (4.171) sunt 1 = r2 < 0, 2 = r1 (1p12 K2 /K1 ) > 0,
deci E2 este tot o sa.
Pentru cel de-al patrulea punct de echilibru, E3 , valorile proprii ale matricei (4.171)
sunt radacinile ecuatiei caracteristice 2 tr A + det A = 0, unde

1
r1 (p12 K2 K1 ) /K1
r1 p12 (p12 K2 K1 ) /K1
. (4.172)
A=
r2 p21 (p21 K1 + K2 ) /K2 r2 (p21 K1 + K2 ) /K2
1 + p12 p21
Avem
det A =
r1 r2 (p12 K2 K1 )(p21 K1 + K2 )
> 0,
K1 K2
1 + p12 p21
(4.173)
deci 1 si 2 au acelasi semn, deci va trebui sa studiem si semnul lui trA. Avem

1
r1 (p12 K2 K1 ) r2 (p21 K1 + K2 )
trA =
.
1 + p12 p21
K1
K2
Curba H a valorilor de bifurcatie Hopf este dreapta de ecuatie
p21 = K2 (r1 K2 p12 /K1 r1 r2 )/(r2 K1 ), care pentru p12 < K1 /K2 are p21 < 0,
deci nu se afla n primul cadran. Rezulta ca pentru p12 , p21 pozitivi nu exista singularitati Hopf. Pentru p12 < K1 /K2 avem trA < 0 si, cum det A > 0, rezulta ca E3
este nod atractiv.
Daca p12 = p21 = 0, atunci punctele de echilibru sunt O(0, 0), E1 (K1 , 0), E2 (0, K2 )
si E3 (K1 , K2 ). Daca p12 = 0, p21 6= 0, atunci punctele de echilibru sunt O(0, 0),
E1 (K1 , 0), E2 (0, K2 ) si E3 (K1 , K1 p21 + K2 ), iar n cazul n care p12 6= 0, p21 = 0,
atunci punctele de echilibru sunt O(0, 0), E1 (K1 , 0), E2 (0, K2 ) si E3 (K1 p12 K2 , K2 ).
In toate aceste situatii punctele de echilibru sunt de acelasi tip ca si n cazul p 12 <
K1 /K2 .
165
p12 > K1 /K2 . In acest caz, din punct de vedere biologic, exista doar trei puncte
de echilibru, cel de-al patrulea fiind situat n al doilea cadran. Echilibrul O un nod
repulsiv (valorile proprii ale matricei (4.171) sunt 1 = r1 > 0, 2 = r2 > 0). Punctul
de echilibru E1 este o sa (valorile proprii ale matricei (4.171) sunt 1 = r1 > 0, 2 =
r2 (1 + p21 K1 /K2 ) > 0), E2 este un nod atractiv (valorile proprii ale matricei (4.171)
sunt 1 = r2 < 0, 2 = r1 (1 p12 K2 /K1 ) > 0). In ceea ce priveste al patrulea
punct (care are doar existenta matematica), acesta este o sa.
p12 = K1 /K2 . In acest caz punctele de echilibru sunt O(0, 0) (nod repulsiv), E1 (K1 , 0)
(sa) si E2 (0, K2 ) (sa-nod, care este un punct dublu aparut din ciocnirea lui E3 cu E2 ).
Sa cercetam natura sa-nodului aplicand teoria formelor normale [4].
Propozitia 4.14. Forma normal
a a lui (4.170) n punctul E2 (0, K2 ) este

n 1
n 2
= r1 (p21 /K2 + 1/K1 ) n21 + O(n3 ),

= r2 n2 + [p21 (r2 r1 )/K2 ]n1 n2 + O(n3 ),
(4.174)
deci, E2 este un echilibru de tip sa-nod nedegenerat.

Demonstratia acestei Propoziti este asemanatoare cu demostratia Propozitiei 4.12,
abstractie facand de un semn.
Prin urmare, straturile din spatiul parametrilor sunt determinate de curbele S =
{(p12 , p21 )|p12 = K1 /K2 } si HR = {(p12 , p21 )|p21 = K2 (r1 K2 p12 /K1 r1 r2 )/(r2 K1 )}.
In fig. 4.14 este reprezentat portretul parametric.

Regiunile 1 si 2 contin si axele de coordonate corespunzatoare.
In fig. 4.15 sunt reprezentate portretele de faza corespunzatoare straturilor din
portretul parametric. Portretele din zona 2 si zona HR sunt echivalente topologic (n
zona 2 punctul E3 este o sa, iar pe curba HR el este o sa neutrala).
166
CAPITOLUL 4. CATEVA
Fig. 4.15. Portretele de faza pentru straturile din fig. 4.14.

Examinarea portretului de faza arata ca, pentru anumite valori ale parametrului p 12 se
ajunge la o situatie de convietuire (zona 1). In schimb, pentru alte valori ale aceluiasi
parametru, n timp, populatia prada x va fi exterminata de populatia rapitoare y
(zonele S, 2 si HR ).
Capitolul 5
Dou
a modele de tip
prad
a-r
apitor
In acest capitol se studiaz
a doar din punctul de vedere al teoriei bifurcatiei, folosindu-se (n
principal) metode topologice, dou
a modele care guveneaz
a dinamica a dou
a populatii aflate n relatii
de tip prad
a-r
apitor. Pentru modelul lui Bazykin (Sectiunea 5.1) se determin
a natura punctelor de
echilibru, se construiesc diagramele de bifurcatie dinanmic
a global
a si se analizeaz
a degenerescenta
echilibrului de tip Hopf si a sa-nodurilor. In Sectiunea 5.2 se determin
a diagramele de bifurcatie
static
a si dinamic
a pentru modelul lui Odell. Rezultatele bazate pe studiul algebric din Cap. 4 sunt
particularizate aici la cazuri specifice.
5.1
Modelul lui Bazykin (dou

a cazuri particulare)
Prezent
am dou
a cazuri particulare ale unui model de tip prad
a-r
apitor propus de Bazykin [11]
si studiat de autoare n [36], [38], [43] si [44]. Pentru trei subcazuri folosim rezultate demonstrate n
Cap. 4.
Modelul propus de Bazykin [11] este definit de s.e.d.o.

x
y
= x xy/(1 + x) x2 ,
= y + xy/(1 + x) y 2 .
(5.1)
Cum cei patru parametri fac studiul foarte anevoios, ne limitam la doua cazuri particulare. Ca si n Cap. 4, convenim sa spunem ca un punct de echilibru exista din
punct de vedere biologic daca ambele coordonate sunt finite si pozitive. In plus, din
motive fizice, spatiul fazelor trebuie sa fie primul cadran (fara axele de coordonate)
din R2 . Totusi, din punct de vedere matematic, trebuie sa consideram si aceste axe,
originea, precum si celelalte cadrane.
167
MODELE DE TIP PRADA-R

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
168
5.1.1
Cazul = 1, = 0
Sistemul (5.1) devine

x = x xy/(1 + x) x2 ,
y = y + xy/(1 + x),
(5.2)
sau, echivalent,

x(1
+ x)
y(1
+ x)
= x(1 + x) xy x2 (1 + x),
= y(1 + x) + xy.
Introducand un nou timp cu ajutorul relatiei dt = (1 + x)d , (5.3) devine

x = x(1 + x x y x2 ),
y = y(1 x + x),
(5.3)
(5.4)
unde derivarea se face n raport cu . Acesta este sistemul pe care l studiem n

continuare [44].
Atractivitatea unui punct de echilibru (x , y ) al sistemului (5.4) este determinata
de valorile proprii ale matricei

1 + 2( )x y 3x2
x

A=
.
(5.5)
(1 )y
1 + (1 )x (x ,y )
Sa analizam subcazurile n care cel putin un paramatru este nul cu ajutorul metosdei algebrice.
= = 0. In acest caz (5.4) are forma sistemului clasic Lotka-Volterra (4.107)
cu = 1

x = x(1 y),
(5.6)
y = y(1 + x).
Pentru el avem 0 = 1 = 0, 2 = xy 6= 0, deci, conform Lemei 4.1, sistemul are doua

puncte de echilibru. Pe de alta parte, K = 0, U = x2 y 2 (x y)2 6= 0 si V2 = 8 > 0,
unde K, U si V2 sunt definiti n Anexa 2, deci, conform Teoremei 4.3 sistemul (5.6)
are o sa si un centru. Astfel obtinem ca punctele de echilibru pentru sistemul (5.6)
sunt M1 (0, 0) (sa) si M2 (1, 1) (centru).
= 0, 6= 0. In acest caz sistemul (5.4) devine

x = x(1 x y),
y = y(1 + x).
(5.7)
Pentru acest sistem avem 0 = 0, 1 = x 6= 0, deci, conform Lemei 4.1, sistemul

are trei puncte de echilibru. Pe de alta parte, D = ( 1)2 , K = 2x2 < 0 si
W4 = 4(2 + 4 4) (W4 este definit n Sectiunea 4.1.2).
Fie mai ntai 6= 1 (i.e. D 6= 0). Atunci, daca (0, 2 2 2) (i.e. W4 < 0),
suntem n cazul 2 din Teorema 4.2, deci avem doua sei si un focar, iar daca
CAZURI PARTICULARE)
5.1. MODELUL LUI BAZYKIN (DOUA
169
(2 2 2, 1) (i.e. W4 0) suntem n cazul 1 din Teorema 4.2, deci avem doua sei si
un nod. Daca = 0 (i.e. D 6= 0), atunci suntem n cazul 5 din Teorema 4.2, deci
avem o sa si un sa-nod. Rezumand aceste situatii, punctele de echilibru ale sistemului
(5.7) sunt: M1 (0, 0) (sa), M2 (1/, 0) (sa pentru 1 > 0, sa-nod pentru
= 1 si nod
2 2), put
atractiv pentru
1
<
0),
s
i
M
(1,
1
)
(focar
atractiv
pentru
(0,
2
3
pentru = 2 2 2 si nod atractiv pentru (2 2 2, 1)). In plus, daca = 1,

n C2 (fig. 5.1), punctul M3 se contopeste cu M2 si devine sa-nod, iar daca > 1,
atunci M3 este o sa, dar nu mai exista din punct de vedere biologic.

6= 0, = 0. In acest caz sistemul (5.4) devine

x = x(1 + x y),
y = y(1 x + x)
(5.8)
si pentru el avem 0 = 0, 1 = x( 1).

Daca 6= 1, atunci 1 6= 0 si, conform Lemei 4.1, sistemul (5.8) are trei puncte
de echilibru. Pe de alta parte, D = 1 < 0, K = 2x2 (1 ) 6= 0, si W4 =
4( 1)2 (2 + 4 4). Pentru > 1 avem K < 0, W4 > 0, astfel ca suntem n cazul
1 din Teorema
4.2, deci avem doua sei si un nod. Pentru < 1 avem K > 0, iar daca
(2 2 2, 1) atunci W4 > 0, astfel casuntem tot n cazul 1 din Teorema 4.2, si

avem doua sei si un nod, si daca (0, 2 2 2) atunci W4 < 0, deci suntem n cazul
2 din Teorema 4.2, si avem doua sei si un focar.
Daca = 1, atunci 1 = 0 si 2 = x(x y) 6= 0, deci, conform Lemei 4.1, sistemul
are doua puncte de echilibru. Pe de alta parte, K = 0, U 6= 0 si V2 = 8 < 0, deci
suntem n cazul 3 din Teorema 4.3 si avem o sa si un nod.
Prin urmare, punctele de echilibru ale sistemului (5.8) sunt: M1 (0, 0) (sa),
M2 (1/, 0) (nod atractiv pentru 6= 1 si nod atractiv degenerat pentru
= 1),
1
1
2
2),
sursa
si M3 ((1 )
,
(1
)
)
(
=
6
1)
(focar
repulsiv
dac
a
(0,
2
daca = 2 2 2, nod repulsiv daca (2 2 2, 1), sa daca > 1, nu exista
170

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
din punct de vedere matematic daca = 1, n timp ce pentru > 1 exista din
punctde vedere matematic, dar nu exista din punct de vedere biologic). Deci, tinand
cont de conventia adoptata, punctul M3 dispare n C3 (1, 0), pentru = 1. Asa se
explica faptul ca, pentru = 1, punctul M3 nu este un echilibru de tip dublu zero,
dupa cum era de asteptat. In consecinta, n C3 , curbele HR , HC si S nu sunt tangente.
Sa aplicam acum metoda topologica.
6= 0, 6= 0. In acest caz sistemul (5.4) are patru puncte de echilibru: M1 (0, 0),
M2 (1/, 0), M3 (1/, 0) si, daca 1 6= 0, M4 ((1 )1 , (1 )(1 )2 ).
Daca 1 = 0, punctul M4 dispare. Numarul si multiplicitatea punctelor de echilibru
depind de valorile parametrilor and .

1 0
Astfel, pentru punctul de echilibru M1 , matricea A este A =
si are
0 1
valorile proprii 1 = 1 > 0, 2 = 1 < 0, deci O este o sa.
Pentru
punctul
de
echilibru
M2 ,
matricea
A
se
scrie
ca

( )/
1/
si are valorile proprii 1 = 1 < 0, 2 =
A =
0
(1 )/
(1 )/. Daca 6= 1 si 6= 1, atunci E1 este sa pentru 1 > 0, sa-nod
pentru 1 = 0 si nod atractiv pentru 1 < 0. Daca = 1 atunci M2 este
un nod atractiv.
Pentru
punctul
de echilibru
M3 ,
matricea
A
are
forma

( )/ 1/
A =
si are valorile proprii 1 = ( )/ < 0, 2 =
0
1/
1/ < 0, deci M3 este un nod atractiv.
Pentru punctul de echilibru M4 , matricea A are forma
A=
(2 + )/(1 )2
(1 )/(1 )
1/(1 )
0
(5.9)
iar valorile sale proprii sunt radacinile ecuatiei caracteristice 2 tr A + det A = 0,

cu det A = (1 )/(1 )2 , tr A = (2 + )/(1 )2 si =
((2 + 2 + 1)2 + (23 + 42 + 4 10) + 4 + 23 112 + 12 4)/( 1)4 .
Astfel, daca 1 > 0, atunci M4 este focar atractiv (repulsiv) sau nod atractiv
(repulsiv), n dependenta de semnul lui trA si , sa daca 1 < 0 si sa-nod daca
1 = 0. In acest ultim caz punctul M4 coincide cu punctul M2 .
T
inand cont de teorema Hartman-Grobman, ne intereseaza doar punctele de echilibru nehiperbolice: centrul M2 (1, 1), daca = = 0; sa-nodul M2 (1/, 0), daca
0 < 1, = 1 ; singularitatea Hopf M4 ((1 )1 , (1 )(1 )2 ),
pentru 2 + = 0. Cum centrul M2 (1, 1) a fost foarte mult investigat
pentru modelele Lotka-Volterra si l-am prezentat si noi n Cap. 4, vom investiga doar
celelalte doua singularitati. Pentru a stabili degenerescenta (nedegenerescenta) unui
punct nehiperbolic, trebuie sa gasim forma normala a sistemului (5.4) n punct [4].
Propozitia 5.1. Pentru 0 < 1, = 1 , abstractie f
ac
and de termenii de
CAZURI PARTICULARE)
171
ordin trei, forma normal

a a sistemului (5.4) n M2 (1/, 0)este

n 1
n 2
= n1 + ( 3)n1 n2 + O(n3 ),
= 2 n22 + O(n3 ),
(5.10)

Demonstratie. Sa translatam punctul M2 n origine cu ajutorul schimbarii de coordonate u1 = x 1/, u2 = y. Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci, n u, (5.4) devine

u 1
u 2
=
=
u1 u2 + ( 2)u21 u1 u2 2 (1 )u31 ,
2 u1 u2 .
Introducand un nou timp = /, si renotand

u 1
u 2
=
=
(5.11)
d
, (5.11) devine
d
u1 u2 + ( 2)u21 u1 u2 2 (1 )u31 ,
2 u1 u2 .
(5.12)
Valorile proprii ale matricei definite de termenii liniari ai sistemului (5.12) sunt 1 =
T
T
si u2 = (1, 1) .
1, 2 = 0, iar vectorii proprii corespunz
sunt
u1 =(1,
0)
atori
1 1
v1
u1
, (5.11) devine
=
Astfel, cu schimbarea de coordonate
v2
0 1
u2

v 1
v 2
= v1 + ( 2)v12 + ( 3)v1 v2 v22 + O(v3 ),

= 2 v1 v2 + 2 v22 ,
(5.13)
unde matricea termenilor liniari este diagonala. Pentru a reduce termenii nerezonanti
din (5.13) determinam transformarea v = n + h(n), unde v = (v1 , v2 )T si n =
(n1 , n2 )T , sugerata de Tabelul 5.1,
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
( 2)
( 3)
Xm,2
0
2
2
m,1
-1
0
1
m,2
-2
-1
0
hm,1
( 2)
hm,2
0
2
-
Tabel 5.1.
unde m,1 , m,2 sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, iarXm este vectorul
polinomial omogen de ordinul doi din (5.13). Gasim transformarea

v1 = n1 ( 2)n21 n22 ,
v2 = n 2 2 n 1 n 2 ,
care duce (5.13) n (5.10), iar din (5.10), conform Propozitiei 1.2 [4], rezulta ca punctul
E(1/, 0) este un punct sa-nod nedegenerat.

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
172

Forma normal
a a sistemului (5.4) n punctul
M4 ((1 )1 , (1 2 )1 ), pentru 2 + = 0,
/ {0, 1} si 6= 0,
este

w1
w1
i/ 1 2
0
=
w2
w2
i/ 1 2
0

w2
w1
2
2
+ O(w4 ),
(5.14)
+ b1
(w1 + w2 ) a1
w1
w2
p
unde a1 = 2 2 /4 si b1 = (54a4 + 41a2 13) iar = (1 )/(1 + ), =
/ [12(1+)], i.e., conform Propozitiei 1.3, M4 este o singularitate Hopf nedegenerat
a.
Demonstratie. Mai ntai, cu schimbarea de coordonate u1 = x (1 )1 , u2 =

y (1 2 )1 , translatam punctul M4 n origine. Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci, n u,
(5.4) devine

u 1 = 1/(1 )u2 2 /(1 + )u21 u1 u2 a2 (1 )/(1 + )u31 ,
(5.15)
u 2 = 1/(1 + )u1 + (1 )u1 u2 .
Valorile
proprii ale matricei ce defineste termenii liniari din (5.15) sunt 1 = 2 =
T
T
propriu.
Avem
i/ 1 2 si fie u1 = (i, )T un vector
1 = (0, ) +
u
i(1, 0) .

v1
1 0
u1
, unde P =
Atunci, cu schimbarea de coordonate
= PMC
v
u
0
2
2

1
1
u1
v1
1 1
1
1
=
, (5.15) capata forma
si MC =
, i.e.
u2
v2
i i
i i
2
2
complexa careia i putem aplica teoria formelor normale

v 1 = 1 v1 + M v12 Rv1 v2 N v22 2 (1 )/(8(1 + ))(v1 + v2 )3 ,
v 2 = 1 v2 N v12 Rv1 v2 + M v22 2 (1 )/(8(1 + ))(v1 + v2 )3 ,
(5.16)

unde M = (1 22 )/(1 + ) + i /4, N = [1/(1 + ) + i] /4 si R = 2 /(2(1 + )),
iar matricea termenilor liniari din sistemul (5.16) este diagonala. Pentru a elimina
termenii nerezonanti de ordin doi din (5.16) determinam transformarea v = n+h 2 (n),
unde v = (v1 , v2 )T si n = (n1 , n2 )T , sugerata de Tabelul 5.2.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
M
R
N
Xm,2
N
R
M
m,1
i/ 1 a2
i/ 1 a2
3i/ 1 a2
m,2
3i/ 1 a2
i/ 1 a2
i/ 1 a2
hm,1
P
S
Q
hm,2
Q
S
P
Tabel 5.2.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii asociate
operatorului lui

Lie, Xm este vectorul
poplinomial de ordin doi din (5.16), P = 1 + i(22 1) /4, Q = (1 + i) /12,
si S = 2 i/2. Gasim transformarea
CAZURI PARTICULARE)

v1
v2
173
= n1 + P n21 Sn1 n2 + Qn22 ,

= n2 + Qn21 + Sn1 n2 + P n22 ,
care duce pe (5.16) n

n 1 = 1 n1 + An31 + Bn21 n2 + Cn1 n22 + Dn32 + O(n4 ),
(5.17)
n 2 = 1 n2 + Dn31 + Cn21 n2 + Bn1 n22 + An32 + O(n4 ),

unde A = (102 + 3) 1 2 + i2 (212 11) , B = 32 1 2 +

+i(544 412 + 13) ,
C
=
(7 222 ) 1 2 + i2 (332 19) ,

D = 52 1 2 + i(52 3) .
Pana aici am eliminat termenii nerezonanti de ordin doi. Pentru a reduce termenii
nerezonanti de ordin trei din (5.17), determinam transformarea n = s + h 0 3 (s), unde
n = (n1 , n2 )T si s = (s1 , s2 )T , sugerata de Tabelul 5.3.
m1
3
2
1
0
m2
0
1
2
3
Xm,1
A
B
C
D
Xm,2
D
C
B
A
m,1
21
0
21
41
m,2
41
21
0
21
h0m,1
E
F
G
h0m,2
G
F
E
Tabel 5.3.
Aici Xm este vectorul polinomial de ordin trei din (5.17) si

p
E = i(1 )[(102 + 3) 1 2 + i2 (212 11)]/(24(1 + )),
h
i
p
F = i(1 ) (7 222 ) 1 2 + i2 (332 19) /(24(1 + )),
i
h
p
G = i(1 ) 52 1 2 + i(52 3) /(48(1 + )).
Gasim transformarea
n1
n2
=
=
s 1
s 2
= 1 s1 + Bs21 s2 + O(s4 ),
= 1 s2 + Bs1 s22 + O(s4 ).
s1 + Es31 + F s1 s22 + Gs32 ,

s2 + Gs31 + F s21 s2 + Es32 ,

(5.18)
Sa ne ntoarcem acum la variabilele reale cu ajutorul notatiei s1 = w1 + iw2 , s2 =

w1 iw2 [25], pentru a obtine forma normala a sistemului (5.4)

w1
0
i/ 1 2
w1
w2
w2
i/ 1 2
0

w1
w2
(w12 + w22 ) a1
+ b1
+ O(w4 ),
w2
w1
174

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
unde a1 = Re B, b1 = Im B, i.e. a1 = 2 (1 )/[4(1 + )]. Cum a1 6= 0, din

Teorema 1.3 rezulta ca M2 este o singularitate Hopf nedegenerata.
Discutiile de mai sus arata ca n spatiul parametrilor (, ) straturile sunt determinate de: curba S = {(, )| 1 = 0} (zona 17), corespunzatoare sa-nodurilor;
curba HC = {(, )| 2 + = 0} (zona 13), corespunzatoare centrelor
liniare, si, posibil, singularitatilor Hopf;curba D (zonele 10 si 15), corespunz
atoare
valorilor proprii duble; punctele C1 (0, 2 2 2), C2 (0, 1), C3 (1, 0), C4 (2 2 2, 0).
Se gasesc, astfel, douazeci si doua de regiuni corespunzatoare sistemelor topologic
echivalente. Curbele respective determina portretul parametric constituit din reuniunea multimilor S, H si D pentru toate echilibrele (fig. 5.1) [44].
In fig. 5.2 reprezentam portretele de faza corespunzatoare fiecarui strat din portretul parametric. Acestea arata, ca, desi nu au semnificatie realista pentru dinamica
populatiei, echilibrele M1 , M2 , M3 si M4 pentru 1 < 0 contribuie la schimbarile
din portretul parametric si, astfel, la diagrama de bifurcatie dinamica (alcatuita din
fig. 5.1 si fig. 5.2).
CAZURI PARTICULARE)
175
Fig. 5.2. Potrete de faza pentru straturile din fig. 5.1.

Se constata ca echilibrul M1 este totdeauna o sa si ca el exista pentru orice valoare
a parametrilor si ; echilibrul M3 este ntotdeauna un nod atractiv si exista pentru
6= 0, R, dar nu este important din punct de vedere biologic; echilibrul M2 exista
pentru 6= 0 si R. El este o sa pentru 1 (0, 1), pentru 1 = 1 el se
contopeste cu M4 si devine o sa-nod, apoi devine un nod atractiv pentru 1 > 1.
Echilibrul M4 exista pentru 6= 1 si R. Daca = = 0 atunci punctul
M4
corespunde unui centru
liniar.
Pe
axa
O
el
este
un
focar
atractiv
dac
a
(0,
2
22),
un put daca = 2 2 2, un nod atractiv daca (2 2 2, 1), iar daca = 1,

atunci el se ciocneste cu M2 si devine o sa-nod, iar apoi, pentru > 1, el devine o sa.
Pe axaO echilibrul M4 este un focar repulsiv
daca (0, 2 2 2), o sursa daca
= 2 2 2, un nod repulsiv daca (2 2 2, 1), dispare pentru = 1 si apare

iar pentru > 1 unde este o sa, dar nu mai exista din punctde vedere biologic.
Pentru 6= 0, 6= 0, sa ncepem discutia din zona 9. In zona 9, echilibrul E3
este un nod repulsiv; pe curba D (zona 10) devine o sursa si apoi, n zona 12, devine
focar repulsiv. Undeva n zona 12, apare un ciclu limita, care dispare pe curba H

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
176
(zona 13) unde M4 devine o singularitate Hopf ca apoi, n zona 14, sa devina un focar
atractiv. Pe curba D (zona 15) echilibrul M4 este un put, n zona 16 devine un nod
atractiv, iar apoi, pe curba S (zona 17), se contopeste cu punctul M2 si devine sa-nod
nedegenerata. De-a lungul curbei S, echilibrul M4 devine o sa (dar cu componente
negative), care dispare pentru = 1 (zona 5) si apare din nou pentru > 1 (zona 6).
Analizand din punct de vedere biologic portretele din fig. 5.2 putem afirma ca,
daca la momentul initial cel putin o populatie nu exista, atunci ea nu va exista
niciodata. Daca populatia se afla ntr-un punct de echilibru, atunci ea va ramane
totdeauna n acel punct. Daca populatia initiala se afla pe un ciclu limita, atunci,
ulterior, populatia va avea o evolutie ciclica (periodica). Pentru orice alte valori
initiale populatiile variaza n diferite feluri, depinzand de valorile parametrilor
si . Astfel, n zona 0 populatiile variaza periodic n timp; n zonele 1, 13 si 14
populatiile sunt oscilante, dar nu periodice ( pentru nceput cresc ambele populatii,
apoi numai y creste si x descreste, apoi doar x creste si y descreste cu o amplitudine
din ce n ce mai mica, apoi iar cresc ambele populatii etc.) pana se ajunge la un
punct de echilibru M3 (1, 1 ) sau M4 ((1 )1 , (1 )(1 )2 ). In zona 1
cresterea (descresterea) populatiilor este mai rapida decat n zona 14, n timp ce n
zona 13 cresterea (descresterea) populatiilor este foarte nceata. In zonele C1 , 2, 15,
16, populatiile prezinta oscilatii foate mici, pana cand ajung la un echilibru M 3 (1, 1)
sau M4 ((1 )1 , (1 )(1 )2 ). In zona 12 populatiile oscileaza periodic sau
nu (depinzand de valorile initiale). In zonele C2 , 3, 4, 5, 6, 17, populatiile ocsileaza
foarte ncet, pana cand ajung la un punct de echilibru E(1/, 0) pentru populatia x,
n timp ce populatia y dispare. In toate celelalte cazuri punctele de echilibru sunt
instabile, cel putin una din populatii tinzand la infinit.
In concluzie, din examinarea modelului rezulta ca prada x(t) se dezvolta n absenta
pradatorilor. Teoretic, pradatorii pot extermina prada. Daca acest lucru se ntampla,
y(t) va fi de asemenea exterminata, deoarece pradatorii se hranesc cu prada.
5.1.2
Cazul = 1, = 0
In aceasta sectiune, exceptand un subcaz, cu ajutorul metodei topologice, studiem

cazul particular = 1, = 0, cand (5.1) devine

x = x xy/(1 + x),
(5.19)
y = y + xy/(1 + x) y 2 ,
sau, echivalent,

x(1
+ x)
y(1
+ x)
= x(1 + x) xy,
= y(1 + x) + xy y 2 (1 + x).
(5.20)
Introducand un nou timp cu ajutorul relatiei dt = (1+x)d , sistemul (5.20) devine

x = x(1 + x y),
(5.21)
y = y(1 + x x y xy).
Acesta este sistemul pe care l studiem n continuare [36].
CAZURI PARTICULARE)
177
Proprietatile de atractivitate ale unui punct de echilibru (x , y ) sunt determinate

de partea reala a valorilor proprii ale matricei sistemului liniarizat n jurul acelui
punct, n cazul de fata ale matricei

1 + 2x y
x

.
(5.22)
A=
(1 )y y 2 1 + (1 )x 2y 2xy (x ,y )
= = 0. In acest caz sistemul (5.21) devine (5.6), si are doar doua puncte de
echilibru: M1 (0, 0) (sa) si M2 (1, 1) (centru).
6= 0, = 0. In acest caz (5.21) devine (5.8) si are trei puncte de echilibru M1 (0, 0)
1
1
(sa), M2 (1/,
0) (nod atractiv) si M3 ((1
) , (1 ) ) (focar repulsiv daca
(0, 2 2 2), nod repulsiv daca [2 2 2, 1), sa daca > 1 si dispare n

C2 (1, 0), daca = 1).
= 0, 6= 0. In acest caz sistemul (5.21) devine

x = x(1 y),
y = y(1 + x y).
(5.23)
Pentru acest sistem avem 0 = 0, 1 = y 6= 0, deci, conform Lemei 4.1, sistemul

2
2
are trei puncte de echilibru. Pe de alta parte,
D = ( + 1) 6= 0, K = 2y > 0 si
2
W4 = 4( 4 4). Astfel, pentru (0, 2 2 + 2) (i.e. W4 < 0) suntem
n cazul 4
din Teorema 4.2, deci

avem
o
s
a,
un
nod
s
i
un
focar,
iar
pentru
(2
2
+
2, ) (.e.
W4 > 0) sau = 2 2 + 2 (i.e. W4 = 0 si W3 = 4 > 0) suntem n cazul 2 din Teorema

4.2, deci avem o sa si doua un noduri.
Astfel, punctele de echilibru pentru sistemul (5.23) sunt: M
sa), M2 (0, 1/)
1 (0, 0) (
2
+
2)
si nod atractiv
(nod repulsiv)
s
i
M
(1
+
,
1)
(focar
atractiv
dac
a
(0,
2
3
daca 2 2 + 2).
6= 0, 6= 0. Sistemul (5.21) poate avea urmatoarele puncte
de echilibru: M1 (0, 0),
2 4 2 + 1)/22 ,
M2 (1/,
0),
M
(0,
1/),
M
((1
2
+
3
4
(1+
2 4 2 + 1)/2) si M5 (12 2 4 2 + 1)/22 , (1
2 4 2 + 1)/2), daca 2 42+1 0. Numarul si multiplicitatea

punctelor de echilibru depind de valorile parametrilor si .

1 0
, care are
Pentru punctul de echilibru M1 , matricea (5.22) devineA =
0 1
valorile proprii 1 = 1 > 0, 2 = 1 < 0, deci M1 este o sa.

1 1/
, si
Pentru punctul de echilibru M2 , matricea (5.22) devine A =
0 1/
are valorile proprii 1 = 1 < 0 si 2 = 1/ < 0, deci M2 esteun nod atractiv.

1 + 1/ 0
, iar
Pentru punctul de echilibru M3 , matricea (5.22) devine A =
1/
1
valorile proprii sunt 1 = 1 + 1/ > 0, 2 = 1 > 0, deci M3 este un nod repulsiv.
178

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
Pentru
punctele de echilibru M4 ,
M5 ,
matricea (5.22) devine

x
x
A=
, unde x = (1 2 + 2 4 2 + 1)/22 ,
1 ( 1)x + 1
respectiv x = (1 2 2 4 2 + 1)/22 . Valorile proprii ale acestei

matrice sunt radacinile ecuatiei caracteristice 2 tr A + det A = 0.
Pentru punctul de echilibru
M4 avem det A = [( + 1)(2 4 2 + 1)
2
2
2
( + 2 3 + 1) 4 2 + 1 ]/23 2 < 0 daca 2 4 2 + 1 > 0,
deci M4 este sa. Daca 2 4 2 + 1 = 0, atunci M4 este sa-nod.
2
2
Pentru punctul de echilibru M5 avem
+
det A = [(+1)( 42+1)+(
2
3 2
2
2 3 + 1) 4 2 +
1
]/2
>
0,

tr A
=
(1 )(2 + 2 1) + (1 2) 2 4 2 + 1 /22 si
3
2
2
= [2( 2 + + 1)4 + 2(2 2 3
4( + 1) + 1 +
3) + (2 + 6 +4 7)
3
3
2
2
2
(2 + 2 4 + 3 + 3 1 4 2 + 1]/2 . Avem tr A < 0 daca
( +2)2 (2 +1)+ > 0 si < 0.5 si tr A > 0 n rest. (( +2)2 (2 +1)+ = 0
este ecuatia curbei H). Rezulta ca M5 este focar atractiv (repulsiv), put, sursa,
nod atractiv (repulsiv), singularitate Hopf sau dublu zero (Bogdanov-Takens), depinzand de semnul lui trA si daca 2 4 2 + 1 > 0, sau este sa-nod daca
2 4 2 + 1 = 0. In acest ultim caz si n cazul cand e singularitate BogdanovTakens, punctul M5 coincide cu punctul M4 . Daca 2 4 2 + 1 < 0 aceste
puncte dispar.
Sa studiem acum natura punctelor de echilibru nehiperbolice.
Pe curba S punctele M4 si M5 se ciocnesc, devinind sa-nodul M4 = ((+1)/((1
)), 2/(1 )).
Propozitia 5.3. Forma normal
a a sistemului (5.21) n M4 = (( + 1)/((1
)), 2/(1 )) pentru 0 < < 1, = 1 , abstractie f
ac
and de termenii de
ordin trei, este
3 + 32 3 + 1
2 + 2 1
n1 +
n1 n2 + O(n3 ),
n 1 =
(1 )
2 + 2 1
(5.24)
(1 2 )
2
3
n
+
O(n
).
n 2 =
2(2 + 2 1) 2
Pe curba H sistemul (5.21) are forma
x = x(1
+ x y),

(1 2)
2 (1 2)
y
xy .
y = y 1 + x x
(1 )2
(1 )2
(5.25)
Corespunzator, punctul M5 devine M5 (1/(1 2), (1 /(1 2)).

Forma complex
a a sistemului (5.25) n punctul
M
(1/(1
2),
(1
/(1
2)),
pentru
(
+
2)2 (2 + 1) + = 0, 0 < <
5
2 1, > 0, este
s = is + c1 s2 s + O(|s|5 ),
(5.26)
CAZURI PARTICULARE)
179
unde
1 2 2
,
1 2
3 (1 2)2
(1 2)(66 + 35 333 + 342 14 + 2)
c1 =
i
2
8(1 )(1 2)
24(1 )2 (1 2 2)( 3/2)
=
deci M5 este o singularitate Hopf nedegenerat

a.
Demonstratie. Aplicand teoria formelor normale din [4], cu schimbarea de coordonate
u1 = x (1 2)1 , u2 = y (1 )(1 2)1 , translatam punctul M5 n origine.
Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci, n u, (5.25) devine
u 1
u 2
1
u1
u2 u21 u1 u2 ,
1 2
1 2
2 + 2 1
2 (1 2)
= u1
u2
u1 u2
u1 u22 .
1 2
(1 )
1
(1 )2
(5.27)
Valorile
proprii ale matricei definite de termenii
liniari din (5.27) sunt 1 = 2 =
T
i 1 2 2/(1 2) = i. Fie u1 = (1, i 1 2 2)
un vector propriu
T
=
(1,
)
+
i(0,
1
2 2)T , cu
corespunzator valorii proprii
.
Cum
u
1
1

u1
v1
= PMC
, unde
u2
v

2

1
0
1
1 1
s
i
M
=
, i.e.
P=
C
i i
1 2 2
2

1
i
i
u1
v1
=
,
u2
v2
1 2 2 i 1 2 2 + i
2
sistemul (5.27) capata forma complexa

v 1 = iv1 + g20 v12 + g11 v1 v2 + g02 v22 + g30 v13 + g21 v12 v2 + g12 v1 v22 + g03 v23 ,
v 2 = iv2 g02 v12 + g11 v1 v2 + g20 v22 + g03 v13 + g12 v12 v2 + g21 v1 v22 + g30 v23 ,
(5.28)
unde
23 32 + 1
42 + 1
+
i,
4(1 )
4(1 ) 1 2 2
3
g11 =
,
2(1 ) 1 2 2
43 52 + 5 1
42 + 1
g02 =
i,
4(1 )
4(1 ) 1 2 2
3 (1 2) 2 (43 + 22 4 + 1)
i,
g30 = g03 =
4(1 )2
8(1 )2 1 2 2
3 (1 2) 2 (43 62 + 4 1)
i.
g21 = g12 =
+
4(1 )2
8(1 )2 1 2 2
g20 =

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
180
Partea liniara din (5.28) este definita de o matrice diagonala, astfel ca putem aplica
teoria formelor normale ncepand prin a elimina termenii nerezonanti de ordin doi
din (5.28). Astfel, determinam transformarea v = n + h2 (n), unde v = (v1 , v2 )T si
n = (n1 , n2 )T , sugerata n Tabelul 5.4.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
g20
g11
1
g02
Xm,2
g02
g11
g20
m,1
1
1
31
m,2
31
1
1
hm,1
h20
h11
h02
hm,2
h02
h11
h20
Tabel 5.4.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii ale operatorului lui Lie asociat, Xm este poli1
nomul omogen vectorial de ordin doi din (5.28), h20 = g20 /1 , h11 = g11
/(1 ),
1
h02 = g02 /(31 ). Gasim transformarea

v1
v2
=
=
n1 + h20 n21 + h11 n1 n2 + h02 n22 ,

n2 + h02 n21 + h11 n1 n2 + h20 n22 ,

0
0
0
0
n 1 = in1 + g30
n31 + g21
n21 n2 + g12
n1 n22 + g03
n32 + O(n5 ),
3
2
2
n 2 = in2 + g 0 03 n1 + g 0 12 n1 n2 + g 0 21 n1 n2 + g 0 30 n32 + O(n5 ),
(5.29)
unde
0
g30
=
0
g21
=
(1 2)(505 + 954 + 253 362 12 + 6)
24(1 )2 (1 2 2)
(1 2)(625 + 1624 + 263 792 + 6)

i,
24(1 )2 (1 2 2)3/2
(1 2)(66 + 35 + 104 333 14 + 2)

3 (1 2)2
,
8(1 )(1 2 2)
24(1 )2 (1 2 2)3/2
0
g12
=
(1 2)(1065 34 23 + 92 8 + 2)
i,
24(1 )2 (1 2 2)( 3/2)
0
g03
=
(1 2)(24 + 2163 62 6 + 2)
+
24(1 )(1 2 2)
(1 2)(744 + 1253 472 36 + 12)

+
24(1 )2 (1 2 2)
(1 2)(746 + 1995 + 144 1213 62 + 30 6)

i.
24(1 )2 (1 2 2)( 3/2)
In acest fel am eliminat termenii nerezonanti de ordin doi.

Pentru a reduce termenii nerezonanti de ordin trei din (5.29), determinam transformarea n = s + h0 (s), unde n = (n1 , n2 )T si s = (s1 , s2 )T , sugerata n Tabelul
5.5.
CAZURI PARTICULARE)
m1
3
2
1
0
m2
0
1
2
3
Xm,1
0
g30
0
g21
0
g12
0
g03
Xm,2
0
g03
0
g12
0
g21
0
g30
m,1
21
0
21
41
m,2
41
21
0
21
h0m,1
h030
h012
h003
181
h0m,2
h003
h012
h030
Tabel 5.5.
0
Aici Xm este polinomul vectorial de ordin trei din (5.29) iar h030 = g30
/(21 ), h012 =
0
0
0
g12 /(21 ), h03 = g03 /(41 ). Gasim transformarea

n1 = s1 + h030 s31 + h012 s1 s22 + h003 s32 ,
n2 = s2 + h003 s31 + h012 s21 s2 + h030 s32 ,

s 1
s 2
0 2
s1 s2 + O(s5 ),
= is1 + g21
0 s s2 + O(s5 ),
= is2 + g21
1 2
(5.30)
0
Notand c1 = g21
si s = (s1 , s2 ), unde s2 = s1 , obtinem (5.26). Cum <e c1 =
3
(1 2)2
6= 0, rezulta ca M5 este o singularitate Hopf nedegenerata
8(1 )(1 2 2)
[18].
Discutiile de mai sus arata ca n spatiul parametrilor (, ) straturile sunt determinate de: curba S = {(, )| 2 4 2 + 1 = 0} (zonele 4 si 40 ), corespunzand sa-nodurilor; curba HC (zona 11), corespunzand punctelor de bifurcatie
Hopf (H = {(, )| ( + 2)2 (2 + 1) + = 0}, Q = H S, HR = si HC = H Q.
Evident, pentru cazul nereal din punct de vedere biologic < 0, avem HR 6= exact ca n cazul general.);
curba
D (zonele 9 si 14) corespunzand valorilor proprii
duble; punctele
Q(
2
1,
(
2
1)/2)
(corespunzand bifurcatiei Bogdanov-Takens),
C1 (0, 2 + 2 2), C2 (1, 0) si C3 (2 2 2, 0). Reamintim ca H si S sunt comune pentru

toate echilibrele. Astfel, toate curbele HC ( cel putin o curba HC pentru fiecare echilibru) sunt situate pe H. Punctele M2 , M3 nu exista niciodata din punct de vedere
biologic pentru nici o valoare pozitiva a parametrilor , . Pentru ca M4 , M5 sa fie
situate n primul cadran este necesar sa existe relatiile 1 2 > 0 si 1 > 0,
care sunt adevarate pentru 2 4 2 + 1 > 0, i.e. pentru zonele n care exista
aceste puncte. Astfel, n discutie apare o alta curba, {(, )| 12 = 0}. Aceasta
curba nu corespunde portretelor de faza topologic neechivalente, dar determina zonele
biologic neechivalente (zona 3 cu zona 30 , zona 4 cu zona 40 ). Mai exact, n zona 3
echilibrele M4 , M5 sunt situate n primul cadran, pe cand n zona 30 punctul M5
este situat n al treilea cadran, deci nu exista din punct de vedere biologic. In zona
4 echilibrul M5 este situat n primul cadran, iar n zona 40 el este situat n al treilea
cadran, deci nici el nu exista din punct de vedere biologic.
In consecinta, exista douazeci de regiuni corespunzatoare sistemelor dinamice
topologic echivalente. Portretul parametric (fig. 5.3) consta din reuniunea curbelor S, H si D pentru toate echilibrele.
182

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA

In fig. 5.4 reprezentam portretele de faza corespunzatoare fiecarui strat din portretul parametric. Acestea arata ca, desi nu au importanta din punct de vedere biologic,
punctele M1 , M2 , M3 pentru > 0, = 0 (zonele 6, 7, 8, C3 , 40 ) si M2 , M3 pentru
1 2 < 0 (zona 30 ) contribuie la caracterizarea completa n zona de interes
biologic a diagramei de bifurcatie dinamica, formata din fig. 5.3 si fig. 5.4 [36].
CAZURI PARTICULARE)
Fig. 5.4. Portretele de faza corespunzatoare straturilor din fig. 5.3.
183
184

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
Din examinarea potretelelor de faza deducem ca: punctul de echilibru M1 este

ntotdeauna o sa si ea exista pentru orice valori ale parametrilor si ; echilibrul M 2
este ntotdeauna nod atractiv si el exista pentru > 0, 0; echilibrul M 3 este
ntotdeauna nod repulsiv si el exista pentru 0, > 0, echilibrul M4 este sa sau
sa-nod; iar echilibrul M5 poate fi focar sau nod atractiv (repulsiv), put, sursa, sa,
sa-nod (cand se contopeste cu punctul M2 ), o singularitate Hopf sau o singularitate
Bogdanov-Takens, n dependenta de valorile parametrilor si .
Analizand din punct de vedere biologic portretele din fig. 5.4, constatam ca, daca
cel putin o populatie nu exista la momentul initial, atunci ea nu va exista niciodata. Daca populatiile se afla ntr-un punct de echilibru, atunci ele vor ramane
ntotdeauna n acel punct. Daca initial populatia se afla pe un ciclu limita, atunci, ulterior, populatia va avea o evolutie ciclica (periodica). Pentru orice alte valori initiale
populatiile variaza n diferite feluri, n dependenta de valorile parametrilor si .
Astfel, n zona O populatiile variaza periodic n timp, n zonele 1, 10, 11 ele sunt
oscilante (ambele populatii cresc, apoi doar y creste si x descreste, apoi doar x creste
si y descreste cu amplitudini din ce n ce mai mici, si iar cresc ambele populatii etc.)
pana cand ajung la un punct de echilibru (M5 ). In zona 1 cresterea (descresterea)
populatiilor este mai rapida decat n zonele 10, 11. In zona 11 cresterea (descresterea)
este foarte nceata. In zinele C1 , 2, 3, 4, 9, populatiile au variatii foarte mici, pana
ajung la un echilibru (M5 ), care este singurul punct stabil. In celelalte cazuri punctele
de echilibru sunt instabile, cel putin una dintre populatii tinzand la infinit.
5.2
Modelul lui Odell
Se construiesc diagramele de bifurcatie static

a si dinamic
a pentru un model de dinamic
a a dou
a
populatii aflate n relatii de tip prad
a-r
apitor, propus de Odell si studiat de autoare n [37].
Un alt s.e.d.o care modeleaza dinamica a doua populatii aflate n relatii de tip
prada-rapitor este cel propus de Odell [74] si are forma

x
y
= x[x(1 x) y],
= y(x a),
(5.31)
unde x si y sunt cele doua populatii, iar a > 0 este un parametru real.
Punctele de echilibru ale sistemului (5.31) sunt M1 (0, 0), M2 (1, 0) si
M3 (a, a(1 a)), daca 0 < a < 1. Daca a = 1 punctul M2 se contopeste cu M3
si, n acest caz, raman doar doua puncte de echilibru M1 and M2 . Cu acestea putem
construi diagrama de bifurcatie statica pe care, pentru o mai mare claritate, o vom
reprezenta din doua unghiuri (fig. 5.5).
5.2. MODELUL LUI ODELL
185
Fig. 5.5. Diagrama de bifuractie statica.

Atractivitatea unui punct de echilibru (x , y ) este determinata de valorile proprii
ale matricei

2x 3x2 y
x

.
(5.32)
y
x a (x ,y )
Analizand valorile proprii ale matricei (5.32) deducem ca M1 este punct sa-nod (valorile proprii ale matricei (5.32) sunt 1 = 0, 2 = a < 0), iar M2 este nod atractiv
daca a > 1, sa-nod daca a = 1 si punct sa daca a < 1 (valorile proprii ale matricei
(5.32) n punctul (1,0) sunt 1 = 1, 2 = 1a). Pentru punctul M3 , valorile proprii
ale matricei (5.32) sunt radacinile ecuatiei caracteristice 2 a(12a)+a2 (1a) = 0,
cu tr A = a(1 2a), det A = a2 (1 a) si = a2 (4a 3). Astfel, punctul M3 este
focar repulsiv daca a (0, 1/2), singularitate Hopf daca a = 1/2, focar atractiv daca
a (1/2, 3/4), put daca a = 3/4, nod atractiv daca a (3/4, 1), sa-nod daca a = 1 si
sa daca a > 1. In acest ultim caz punctul M3 este n al patrulea cadran, deci nu mai
exista din punctde vedere biologic.
T
inand cont de teorema Hartman-Grobman, ne intereseaza doar punctele de
echilibru nehiperbolice: sa-nodul M1 pentru a R+ \ {0}, sa-nodul M2 pentru
a = 1 si singularitatea Hopf M3 pentru a = 1/2. Pentru a stabili degenerescenta
(nedegenerescenta) unei singularitati nehiperbolice, este necesara determinarea formei
normale a sistemului (5.31) n acel punct [4], lucru pe care-l facem mai departe.
a a sistemului (5.31) n M1 (0, 0), pentru a 6= 0,
abstractie f
ac

n 1 = n21 + O(n3 ),
(5.33)
n 2 = an2 + n1 n2 + O(n3 ),
Demonstratie. Sistemul (5.31) este echivalent cu

x = x2 xy + O(x3 ),
y = ay + xy,
(5.34)

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
186
a carui matrice formata din coeficientii termenilor liniari este diagonala. Pentru
a reduce termenii nerezonanti de ordin doi din (5.34) determinam transformarea
X = n + h(n), unde X = (x, y)T and n = (n1 , n2 )T , sugerata de Tabelul 5.6.
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
1
-1
0
Xm,2
0
1
0
m,1
0
a
2a
m,2
a
0
a
hm,1
1/a
0
hm,2
0
0
Tabel 5.6.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, si Xm este vectorul
polinomial de ordin doi din (5.34). Gasim transformarea

x = n1 + (1/a)n1 n2 ,
y = n2 ,
care duce pe (5.34) n (5.33), Teorema 1.2 indicand ca aceasta este forma normala
pentru un punct de tip sa-nod nedegenerat.
a a sistemului (5.31) n M2 (1, 0), pentru a = 1,
abstractie f
ac

n 1 = n1 4n1 n2 + O(n3 ),
(5.35)
n 2 = n22 + O(n3 ),
Demonstratie. Mai ntai, cu schimbarea de coordonate u1 = x 1, u2 = y, aducem
punctul M2 n origine. Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci. n u, (5.31) devine

u 1 = u1 u2 2u21 u1 u2 u31 ,
(5.36)
u 2 = u1 u2 .
Valorile proprii ale matricei termenilor liniari din (5.36) sunt 1 = 1, 2 = 0,
T
T
iar vectorii proprii corespunz
atori
sunt
u1 = (1,
0) siu2 = (1, 1) . Astfel, cu
u1
1 1
v1
=
, (5.36) devine
u2
0 1
v2

v 1
v 2
= v1 2v12 4v1 v2 2v22 + O(v3 ),

= v1 v2 + v22 ,
(5.37)
n care matricea termenilor liniari este diagonala . Pentru a reduce termenii nerezonanti
de ordin doi din (5.37), determinam transformarea v = n + h(n), unde v = (v1 , v2 )T
and n = (n1 , n2 )T , sugerata de Tabelul 5.7.

m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
-2
-4
-2
187
Xm,2
0
1
1
m,1
-1
0
1
m,2
-2
-1
0
hm,1
2
-2
hm,2
0
-1
-
Tabel 5.7.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile proprii ale operatorului lui Lie, iar Xm este vectorul
polinomial de ordin doi din (5.37). Gasim transformarea

v1 = n1 + 2n21 2n22 ,
v2 = n 2 n 1 n 2 ,
care duce pe (5.37) n (5.35), si astfel, conform Teoremei 1.2, punctul M 2 (1, 0) este
un punct de tip sa-nod nedegenerat.
a a sistemului (5.31) n M3 (1/2, 1/4), pentru
a = 1/2, este

w1
0
2/4
w1
w2
w2
2/4
0
"

#
31 2
1
w1
w2
2
2
+
+ O(w4 ) (5.38)
(w1 + w2 )
w2
w1
2
18
deci M3 este o singularitate Hopf nedegenerat
a.
Demonstratie. Cu schimbarea de coordonate u1 = x 1/2, u2 = y 1/4, aducem
punctul M3 n origine. Fie u = (u1 , u2 )T . Atunci n u, (5.31) devine

u 1 = u2 /2 u21 /2 u1 u2 u31 ,
(5.39)
u 2 = u1 /4 + u1 u2 .
Valorile propriiale matricei termenilor liniari din (5.39) sunt 1 = 2 = 2i/4,

= (0, 1)T + i( 2,
Avem u1
0)T . Astfel,
si fie u1 = (i 2, 1)T un vector

propriu.

u1
v1
2 0
= PMC
, unde P =
cu schimbarea de coordonate
si
u2
v2
0 1

1
1 1
, (5.39) capata forma complexa
MC =
i i
2

v 1 = 1 v1 + M v12
2/4v1 v2 N v22 (v1 + v2 )3 /4,
(5.40)
2
v 2 = 1 v2 N v1 2/4v1 v2 + M v22 (v1 + v2 )3 /4,
a
carui matrice a termenilor liniari este diagonala, iar M = ( 2 + 2i)/8, N =
(3 2 + 2i)/8. Pentru a reduce termenii nerezonanti de ordin doi din (5.40) determinam transformarea v = n + h(n), unde v = (v1 , v2 )T si n = (n1 , n2 )T , sugerata de
Tabelul 5.8.

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
188
m1
2
1
0
m2
0
1
2
Xm,1
M
2/4
N
Xm,2
N
2/4
M
m,1
2i/4
2i/4
3 2i/4
m,2
3 2i/4
2i/4
2i/4
hm,1
P
i
Q
hm,2
Q
i
P
Tabel 5.8.
Aici m,1 , m,2 sunt valorile prorpii ale operatorului
lui Lie,Xm este vectorul poli
nomial de ordin doi din (4.160), iar P = ( 2 i)/2 si Q = ( 2 3i)/6 .
Gasim transformarea

v1 = n1 + P n21 in1 n2 + Qn22 ,
v2 = n2 + Qn21 + in1 n2 + P n22 ,

n 1 = 1 n1 + Rn31 + Sn21 n2 + T n1 n22 + Zn32 + O(n4 ),
n 2 = 1 n2 + Zn31 + T n21 n2 + Sn1 n22 + Rn32 + O(n4 ),
(5.41)
unde R = (3 2i)/6, S = (9+31 2i)/18, T = (3+7 2i/18, Z = (10+ 2i)/12.

Astfel, am eliminat termenii nerezonanti de ordin doi. Acum trebuie sa reducem
termenii nerezonanti de ordin trei din (5.41). Pentru aceasta gasim transformarea
n = s + h(s), unde n = (n1 , n2 )T and s = (s1 , s2 )T , sugerata de Tabelul 5.9.
m1
3
2
1
0
m2
0
1
2
3
Xm,1
R
S
T
Z
Xm,2
Z
T
S
R
m,1
2i/2
0
3 2i/2
2i
m,2
2i
2i/2
0
2i/2
hm,1
C
D
E
hm,2
E
D
C
Tabel 5.9.
Aici Xm este
de ordin trei din (5.41) C = (6 +
vectorul polinomial
D = (14 2i)/6, si E = (6 5 2i)/12 . Gasim transformarea

n1 = s1 + Cs31 + Ds1 s22 + Es32 ,
n2 = s2 + Es31 + Ds21 s2 + Cs32 ,
2i/6,

s 1
s 2

= 1 s1 1/2 + 31
2i/18 s21 s2 + O(s5 ),
= 1 s2 1/2 31 2i/18 s1 s22 + O(s5 ).
(5.42)
Sa ne ntoarcem acum la variabilele reale, prin schimbarea s1 = w1 +iw2 , s2 = w1 iw2

[25]. Astfel se obtine sistemul
w 1
w 2
=
=

2
2
2/18w2 + O(w5 ),
1 + w2 ) 1/2w1 31
2/4w2 (w
2/4w1 (w12 + w22 ) 1/2w1 31 2/18w2 + O(w5 ),
189
(5.43)
sau, echivalent, (5.38), care reprezinta forma normala a lui (5.39). Dupa Teorema 1.3
rezulta ca punctul M3 (1/2, 1/4) este o singularitate Hopf supercritica nedegenerata.
Din discutiile de mai sus rezulta ca pe axa reala Oa (care, n acest caz, reprezinta
portretul parametric) apar sapte regiuni corespunzatoare sistemelor dinamice topologic echivalente (fig. 5.6). In fig. 5.7 reprezentam portretele de faza corespunzatoare
fiecarui strat din portretul parametric. Acestea arata ca, desi nu au semnificatie pentru dinamica populatiei, punctele M1 , M2 si M3 pentru a > 1 contribuie la schimbarile
din portretul de faza, si, astfel, la diagrama de bifurcatie dinamica (formata din fig.
5.6 si fig. 5.7).
Fig. 5.7. Portretele de faza pentru straturile din fig. 5.6.
190

APITOR
CAPITOLUL 5. DOUA
Din fig. 5.7 rezulta ca: punctul de echilibru M1 este ntotdeauna sa-nod si exista
pentru orice valoare a parametrului a; echilibrul M2 este sa pentru orice a < 1,
sa-nod pentru a = 1 si nod atractiv pentru a > 1; echilibrul M3 este focar repulsiv,
singularitate Hopf, focar atractiv, put, nod atractiv, n functie de valorile parametrului
a < 1. Cand a = 1, punctul M3 se contopeste cu M2 si devine sa-nod, iar cand a > 1
el are componente negative, astfel ca, din punct de vedere biologic, el nu exista.
O analiza biologica a portretelor din fig. 5.7 conduce la concluzia ca, daca, initial,
cel putin o populatie nu exista, atunci ea nu va exista niciodata. Daca populatia se
afla ntr-un punct de echilibru, atunci ea va ramane ntotdeauna n acel punct. Daca
initial populatia se afla pe un ciclu limita, atunci ulterior, populatia va avea o evolutie
ciclica (periodica). Pentru orice alte valori initiale populatia variaza n diferite feluri,
n dependenta de valorile parametrului a.
Astfel, n zonele C1 si 2 populatia este oscilanta, dar nu periodica (mai ntai ambele
populatii cresc, apoi doar y creste si x descreste, apoi doar x creste si y descrete cu
amplitudini din ce n ce mai mici, apoi din nou ambele populatii cresc etc) pana cand
se ajunge la un punct de echilibru M3 . In zona 2 cresterea (descresterea) este mai
rapida decat n zona C1 unde cresterea (descresterea) este foarte nceata. In zonele
C3 si 3 populatiile au oscilatii foarte mici pana ajung la un punct de echilibru M 3 . In
zona 1, punctele de echilibru sunt repulsive, iar populatia tinde catre un ciclu limita,
de unde evolutia ei devine din ce n ce mai apropiata de cea periodica.
Concluzii
Comparand cele doua abordari (cea topologica si cea algebrica), se constata ca ele
au unele puncte comune, dar si deosebiri, o abordare completand-o pe cealalta. Astfel,
desi putem determina tipul punctelor de echilibru ale unui sistem cu ambele metode,
teoria grupurilor nu ne ajuta sa determinam degenerescenta sau nedegenerescenta
punctelor de echilibru nehiperbolice, fiind nevoie sa apelam la teoria formelor normale.
In schimb, cu ajutorul algebrelor Lie (atunci cand sunt admise de un sistem), putem
gasi usor integralele prime ale sistemului.
Pentru a gasi conditiile de invarianta, se aplica o transformare (afina, centro-afina,
translatie etc) convenabila, de regula pentru a micsora numarul de parametri. Apoi
se determina relatiile dintre parametrii ce determina numarul, natura singularitatilor,
dupa care se trece la construirea polinoamelor invariante ce corespund acestor proprietati. In determinarea conditiilor de afin invariata ce deosebesc portretele topologic
neechivalente, pentru simplitatea calculelor, nu se tine seama de directia pe traiectorii, aceste conditii fiind valabile si pentru cealalta jumatate de portrete (ce se obtin
prin schimbarea sensului de parcurs al timpului t t).
Conditiile afin invariante se obtin, uneori, destul de greu, necesitand o atentie
deosebita, mai ales asupra reprezentarii geometrice. Aceste conditii sunt mai condensate, dand o clasificare mai generala a punctelor de echilibru.
Comparand (1.5) cu (1.19) constatam ca: n (1.19), initial, avem polinoamele
vectoriale X1 , X2 , ..., Xk de toate gradele de la 1 la k, n timp ce n (1.5) sunt
doar s polinoame, si anume cele de gradele m1 , m2 , ..., ms = k. Mai precis, n
studiul teoretic, al unui sistem general (1.19), cu ajutorul teoriei formelor normale,
se presupune ca n campul vectorial ce defineste sistemul (1.19) exista toti termenii,
de toate gradele pana la k inclusiv, n timp ce n studiul algebric, n campul vectorial
corespunzator lui (1.5), de la nceput exista doar unele dintre aceste polinoame. Pe de
alta parte, noi nu aducem contributii acestei teorii, ci o aplicam unor cazuri concrete
de biodinamica, n timp ce n abordarea algebrica se deduc rezultate teoretice pentru
anumite clase particulare de sisteme dinamice, carora le pot apartine unele cazuri
concrete. Sistemului (1.19) i aplicam succesiv transformari neliniare x = y + h r (y),
de grad r, ncepand cu r = 2, apoi r = 3, ..., k, apropiate de transformarea identica,
si dorim sa gasim acei hr astfel ncat forma rezultata din (1.19) sa fie cea mai simpla
posibil, dar corespunzand unui sistem dinamic topologic echivalent cu cel generat de
(1.19). Se studiaza apoi aceasta forma, numita forma normala. Fiecarei astfel de
forme i corespunde o desfasurare miniversala, pentru care se determina diagrama de
191
bifurcatie dinamica, i.e. portretul parametric si portretele de faza corespunzatoare.

In (1.5) se porneste de la o forma, despre care nu stim daca este sau nu forma
normala sau desfasurare miniversala. Apoi se considera o familie finita de astfel de
forme, careia i se aplica un grup admisibil de transformari ale functiilor de stare si ale
coeficientilor din ecuatii. Se determina invariantii si comitantii familiei de sisteme,
apoi dimensiunile orbitelor. Pentru noua familie de ecuatii (de cele mai multe ori mai
simpla) se determina integralele prime (n cazul n care se poate), sau se continua
studiul punctelor de echilibru.
O alta problema importanta care se pune cand dorim sa comparam cele doua
metode este aceea a rolului parametrilor fizici si a coeficientilor monoamelor din
ecuatii. Pentru studiile de bifurcatie cu metode topologice, n exemplele concrete
analizate parametrii au semnificatie fizica, un acelasi parametru putand aparea n
mai multi coeficienti, e.g. n (4.120), (4.137), (5.4) si (5.21), n timp ce n metodele
algebrice pe post de parametri se iau chiar coeficientii. In metodele topologice doar
noii parametri (ce apar n desfasurarile miniversale) sunt coeficienti, si anume ai unor
anumite monoame (rezonante), noii coeficienti rezultand n urma unor transformari.
Totusi, n ambele metode rolul parametrilor si respectiv al coeficientilor este deosebit de important: n metoda topologica bifurcatia dinamica se defineste cu ajutorul stabilitatii structurale, iar aceasta are mai multe forme, dupa cum se alege
clasa sistemelor dinamice n care se considera familia de sisteme dinamice, vecine
unui sistem dinamic dat, 0 , corespunzator unui parametru 0 . In aplicatii se defineste vecinatatea lui 0 , subntelegandu-se ca aceasta, n familia de sisteme dinamice, corespunde unei vecinatatti a lui 0 . Pentru unele familii de campuri de vectori
aceasta afirmatie se poate demonstra, pentru majoritatea ea ramane doar o conjectura. Oricum, datorita acestei conjecturi clasificarea bifurcatiilor, si n primul rand
a codimensiunii lor, se face cu ajutotul configurarii spatiului fazelor n zone corespunzatoare unor sisteme dinamice topologic echivalente. Asemanator, si n cadrul
teoriilor algebrice, studiul varietatilor invariante si al clasificarii lor este redus (prin
reprezentarile de grupuri) la unul pe orbite, n spatiul parametrilor. Asa cum reiese
din studiul nostru, n general, nu putem afirma ca orbitele sunt frontiere de bifurcatie
(varietati) din spatiul paramatrilor. Credem ca lamurirea acestei relatii varietati de
bifurcatie/orbite este cheia ntelegerii relatiei metode topologice/metode algebrice.
O alta deosebire importanta ntre cele doua abordari este aceea ca, n studiul
topologic, punctul de echilibru de la infinit nu are sens din punct de vedere bilogic,
n timp ce n studiul algebric acest punct constituie o parte importanta a studiului.
Conditiile de invarianta afina ne dau conditiile pentru existenta portretelor topologic neechivalente, nsa, din punctul de vedere biologic, acest lucru nu este suficient,
deoarece, n acest caz, cum functiile de stare reprezinta efectivul unei populatii, ne
intereseaza natura fiecarui punct de echilibru n parte.
192
Anexa 1
GL-comitantii asociati unui s.e.d.o. p
atratic
Fie s.e.d.o. patratic

x = p0 (x, y) + p1 (x, y) + p2 (x, y),
y = q0 (x, y) + q1 (x, y) + q2 (x, y),
(A1.1)
unde pi si qi , i=0,1,2 sunt polinoame omogene de grad i.

Urmatoarele polinoame sunt GL-comitanti ai sistemului (A1.1) [5], [93]:
Ci (a, x, y) = ypi (a, x, y) xqi (a, x, y), i = 0, 1, 2;
M (a, x, y) = 2Hess(C2 (a, x, y));
(a) = Discrim(C2 (a, x, y));
K(a, x, y) = Jacob(p2 (a, x, y), q2 (a, x, y));
0 (a) = Resx (p2 , q2 )/y 4 = Discrim(K(a, x, y))/16;
H(a, x, y) = Discrim(p2 (a, x, y) + q2 (a, x, y)))|=y, =x ;
L(a, x, y) = 2K 4H M ;
K1 (a, x, y) = p1 (a, x, y)q2 (a, x, y) p2 (a, x, y)q1 (a, x, y);
Di (a, x, y) =
pi (a, x, y) +
qi (a, x, y), i = 1, 2
x
y
T1 = (C0 , C1 )(1) ,
T2 = (C0 , C2 )(1) ,
T3 = (C0 , D2 )(1) ,
T4 = (C1 , C1 )(2) ,
T7 = (C1 , D2 )(1) ,
T5 = (C1 , C2 )(1) ,
T8 = (C2 , C2 )(2) ,
T6 = (C1 , C2 )(2) ,
T9 = (C2 , D2 )(1) .
193
194
Anexa 2
T -comitantii unui s.e.d.o. p
atratic
Urmatoarele polinoame sunt T -comitanti ai sistemului (A1.1):
(3)

(1)
/576 Discrim(D);
,D
D(a) = (D, D)(2) , D
P(a, x, y) = 22 31 3 + 120 4 ;
2

S(a, x, y) = 321 80 2 1620 P;
U(a, x, y) = 23 42 4 ;
e
A(a)
= (C1 , T8 2T9 + D22 )(2) /144,

e x, y) = 16D1 (D2 , T8 )(1) (3C1 D1 2C0 D2 + 4T2 )+
B(a,
+32C0 (D2 , T9 )(1) (3D1 D2 5T6 + 9T7 )+

+2(D2 , T9 )(1) (27C1 T4 18C1 D12 32D1 T2 + 32(C0 , T5 )(1) )+
+6(D2 , T7 )(1) [8C0 (T8 12T9 ) 12C1 (D1 D2 + T7 )+
+D1 (26C2 D1 + 32T5 ) + C2 (9T4 + 96T3 )]+

+6(D2 , T6 )(1) 32C0 T9 C1 (12T7 + 52D1 D2 ) 32C2 D12 +
+48D2 (D2 , T1 )(1) (2D22 T8 ) 32D1 T8 (D2 , T2 )(1) +
+9D22 T4 (T6 2T7 ) + 12D1 (C1 , T8 )(2) (C1 D2 2C2 D1 )+
+6D1 D2 T4 (T8 7D22 42T9 )
16D1 (C2 , T8 )(1) (D12 + 4T3 ) + 12D1 (C1 , T 8)(1) (T7 + 2D1 D2 )+
+96D22 [D1 (C1 , T6 )(1) + D2 (C0 , T6 )(1) ]
16D1 D2 T3 (2D22 + 3T8 ) 4D13 D2 (D22 + 3T8 + 6T9 )+
+6D12 D22 (7T6 + 2T7 ) 252D1 D2 T4 T9 /(28 33 ),

e x, y) = 2C0 (T8 8T9 2D2 ) + C1 (6T7 T 6) (C1 , T5 )(1) +
D(a,
2

+6D1 (C1 D2 T5 ) 9D12 C2 /36,

e x, y) = D1 (2T9 T8 ) 3(C1 , T9 )(1) D2 (3T7 + D1 D2 ) /72,
E(a,
2 2
Fe (a, x, y) = 6D1 (D2 4T9 ) + 4D1 D2 (T6 + 6T7 ) + 48C0 (D2 , T9 )(1)
e 24(C2 , D)
e (2) + 120(D2 , D)
e (1)
9D22 T4 + 288D1 E

36C1 (D2 , T7 )(1) + 8D1 (D2 , T5 )(1) /144,
e
H(a, x, y) = (T8 + 8T9 + 2D22 )/72,
(1)
e
K(a,
x, y) = (T8 + 4T9 + 4D22 )/72 (p2 (x, y), q2 (x, y)) /4.
195
e
A1 = A,
A2 = (C2 , D)(3) /12,
A3 = [C2 , D2 )(1) , D2 )(1) , D2 )(1) /48,
e H)
e (2) ,
A4 = (H,
e K)
e (2) /2,
A5 = (H,
e
e
A6 = (E, H)(2) /2,
e (2) , D2 )(1) /8,
A7 = [C2 , E)
e H)
e (2) , D2 )(1) /8,
A8 = [D,
e
A9 = [D, D2 )(1) , D2 )(1) , D2 )(1) /48,
e K)
e (2) , D2 )(1) /8,
A10 = [D,
e (2) /4,
A11 = (Fe , K)
e
e
A12 = (F , H)(2) /4,
e (1) , H)
e (2) , D2 )(1) /24,
A13 = [C2 , H)
e C2 )(3) /36,
A14 = (B,
e
A15 = (E, Fe )(2) /4,
e D2 )(1) , C2 )(1) , K)
e (2) /16,
A16 = [E,
e D)
e (2) , D2 )(1) , D2 )(1) /64,
A17 = [D,
e
e
A18 = [D, F )(2) , D2 )(1) /16,
e D)
e (2) , H)
e (2) /16,
A19 = [D,
e (2) , Fe )(2) /16,
A20 = [C2 , D)
e
e
e (2) /16,
A21 = [D, D)(2) , K)
(1)
e
A22 = [C2 , D) , D2 )(1) , D2 )(1) , D2 )(1) D2 )(1) /1152,
e (1) , K)
e (2) /8,
A23 = [Fe , H)
e (2) , K)
e (1) , H)
e (2) /32,
A24 = [C2 , D)
(2) e (2)
e
e
A25 = [D, D) , E) /16,
e D)
e (3) /36,
A26 = (B,
e D2 )(1) , H)
e (2) /24,
A27 = [B,
(2) e (1) e (2)
e
A28 = [C2 , K) , D) , E) /16,
e Fe )(1) , D)
e (3) /96,
A29 = [D,
e (2) , D)
e (1) , D)
e (3) /288,
A30 = [C2 , D)
(2) e (1) e (2)
e
e
A31 = [D, D) , K) , H) /64,
e D)
e (2) , D2 )(1) , H)
e (1) , D2 )(1) /64,
A32 = [D,
e D2 )(1) , Fe )(1) , D2 )(1) , D2 )(1) /128,
A33 = [D,
e D)
e (2) , D2 )(1) , K)
e (1) , D2 )(1) /64,
A34 = [D,
(2)
(1)
e D)
e
e
A35 = [D,
, E)
, D2 )(1) , D2 )(1) /128,
e E)
e (2) , D)
e (1) , H)
e (2) /16,
A36 = [D,
(2) e (1) e (3)
e
e
A37 = [D, D) , D) , D /576,
e (2) , D)
e (2) , D)
e (1) , H)
e (2) /64,
A38 = [C2 , D)
196
A39
A40
A41
A42
e D)
e (2) , Fe )(1) , H)
e (2) /64,
= [D,
(2)
(1)
e D)
e
e (2) /64,
= [D,
, Fe ) , K)
e (2) , D)
e (2) , Fe )(1) , D2 )(1) /64,
= [C2 , D)
(2) e (1)
e
e
= [D, F ) , F ) , D2 )(1) /16.
In lista de mai sus paranteza dreapta este folosita pentru a nlocui parantezele mici
deschise.
V1 (a) = (N, C1 )(2) ,
V2 (a) = (N, D)(2) , D2
(1)
V3 (a) = (C2 , D)(2) , (C2 , D2 )(1)

V4 (a) = 9 (C2 , D)
(2)
, (D, D2 )
(1)

(1) (2)
V5 (a) = (C2 , C2 )(2) , (D, D)(2)

(2)
(2)
(2)

2
+ 2 (C2 , D)(3) ,
+ 8 (C2 , D)(2) , (D, D2 )(1)
(3)
V6 (a) = (C2 , C
,
2 ) , C2 ) , D

V7 (a, x, y) = 8H (C2 , D)(2) + 8(D, D2 )(1) + 3H22 ,
V8 (a, x, y) = (C1 , 2H N )(1) 2D1 N,

(3)
(1)
V9 (a) = (D, D)(2) , D
,D
,
(2)
V10 (a, x, y) = (D, D)(2) Hess(D),

V11 (a, x, y) = A1 (A1 A2 A14 A15 ),
V12 (a, x, y) = 2A22 + 2A17 + 3A19 6A21 ,
V13 (a, x, y) = 6A21 3A8 + A10 + A11 3A12 ,
V14 (a, x, y) = A30 ,
V15 (a, x, y) = A1 A2 A14 A15 ,
= 20A2 A3 + 33A2 A4 156A2 A5 396A1 A6 + 20A22 168A2 + 84A24 .
197
198
Bibliografie
[1] Andronov, A. A., Leontovich, E. A., Gordon, I. I., Maier, A. G., Qualitative
theory of second order dynamic systems, John Wiley & Sons, New York, 1973.
(prima editie a fost publicata la Moscova, 1966)
[2] Arnold, V., Ordinary differential equations, MIT Press, Cambridge, MA, 1973.
[3] Arrowsmith, D. K., Place, C. M., Ordinary differential equations, Chapman and
Hall, London, 1982.
[4] Arrowsmith, D. K., Place, C. M., An introduction to dynamical systems, Cambridge University Press, 1990.
[5] Artes, J. C., Llibre, J., Vulpe, N., Singular points of quadratic systems: a complete classification in the coefficient space R12 , Preprint no 39/2005, Dept. of
Math., Univ. Auton`oma de Barcelona, 1-84.
[6] Baltag, V. A., Vulpe, N. I., Affine-invariant conditions for determining the number and multiplicity of singular points of quadratic differential systems, Izv. Akad.
Nauk Respub. Moldova Mat., 1 (1993), 39-48.
[7] Baltag, V. A., Vulpe, N. I, Total multiplicity of all finite critical points of the
polynomial differential system, Planar nonlinear dynamical systems (Delft, 1995),
Differential Equations & Dynam. Systems 5, 3-4 (1997), 455-471.
[8] Bazykin, A., Mathematical biophysics of interacting populations, Nauka, Moscow,
1985. (n limba rusa)
[9] Bazykin, A., Berezovzkaya, F., Denisov, G., Kuznetsov, Y., The influence of
predator saturation effect and competition among predators on predator-prey system dynamics, Ecol. Modelling, 14 (1981), 39-57.
[10] Bazykin, A., Khibnik, A., On sharp excitation of self-oscillations in a Volterratype model, Biophysika, 26 (1981), 851-853. (in limba rusa)
[11] Bazykin, A., Kuznetsov, Y., Khibnik, A., Bifurcation diagrams of planar dynamical systems, Research Computing Centre, USSR Academy of Sciences, Pushchino,
1985. (n limba rusa)
199
[12] Berlinski, A. N., On the behaviour of integral curves of a certain differential equation, Izv. Vyss. Ucheb. Zaved. Mat. 2(15) (1960), 3-18. (n limba rusa) Tradusa n
limba engleza de National Lending Library for Science and Technology, Russian
Translating Programme RTS 5158, iunie 1969. Boston Spa, Yorkshire, U.K.
[13] Beuter, A., Glass, L., Mackey, M. C., Titcombe, M. S. (eds.), Nonlinear dynamics
in physiology and medicine, Springer, New York, 2003.
[14] Bonkoeffer, K. F., Activation of passive axon as a model for the excitation in
nerve, J. Gen. Physiol., 32 (1948), 69-91.
[15] Boularas, D., Braicov, A., Vulpe, N., The GL(2, R)-orbits of differential systems
with quadratic nonlinearities, Proc. of the 2-nd Conference of the Mathematical
Society of the Rep. of Moldova, Chisinau, 2004, 65-67.
[16] Boularas, D., Calin, Iu., Timochouk, L., Vulpe, N., T-comitants of quadratic systems: A study via the translation invariants, Delft University of Technology, Faculty of Technical Mathematics and Informatics, Report no. 96-90, 1996; (URL:
ftp://ftp.its.tudelft.nl/publications/tech-reports/1996/DUT-TWI-96- 90.ps.gz).
[17] Celechovsk
a, L., A simple mathematical model of the human liver, J. Applications
of Mathematics, 49 (3) (2004), 227-246.
[18] Chow, S.-N., Li, C., Wang, D., Normal forms and bifurcation of planar vector
fields, Cambridge University Press, 1994.
[19] Curtu, R., Introducere n teoria sistemelor dinamice, Infomarket, Brasov, 2000.
[20] Curtu, R., Dinamica si bifurcatiile modelului Gray-Scott n prezenta conversiei
necatalizate, Editura Universitatii Transilvania, Brasov, 2002.
[21] Curtu, R., The static bifurcation diagram for the Gray-Scott model, International
J. of Bif. and Chaos, 11 (9) (2001), 2483-2491.
[22] Curtu, R., Georgescu, A., Domains of attraction for a model in enzymology, Bul.
S
t., Seria Mat.-Info., Pitesti, 8 (2002), 49-58.
[23] FitzHugh, R., Impulses and physiological states in theoretical models of nerve
membrane, Biophys. J., 1 (1961), 445-566.
[24] Gause, G. F., The struggle for existence, Williams & Williams, Baltimore, 1934.
[25] Georgescu, A, Georgescu, R.-M., Normal forms for nondegenerated Hopf singularities and bifurcations, Proc. of the 11th CAIM, Oradea, 1 (2003), 104-112.
[26] Georgescu, A., Giurgiteanu, N., Studiul portretului de faz
a. II. Punctele de inflexiune ale traiectoriilor de faz
a ale sistemului dinamic Van der Pol, St. Cerc.
Mec. Apl., 56 (1-2) (1997), 15-31.
[27] Georgescu, A., Moroianu, M., Oprea, I., Teoria bifurcatiei. Principii si aplicatii,
Seria de Matematica Aplicata si Industriala 1, Ed. Univ. Pitesti, Pitesti, 2000.
200
[28] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgiteanu, N., Bifurcation and oscillatory
regimes for the FitzHugh-Nagumo system, Acad. Public., Plovdiv, 3 (1997), 3340.
[29] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgiteanu, N., Equilibria and relaxation oscillations of the nodal system of the heart. II. Hopf bifurcation, Rev. Roum. Sci.
Tech.-Mec. Apl., 3 (43) (1998), 403-414.
[30] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgiteanu, N., Hopf bifurcation and canard
phenomenon in the FitzHugh-Nagumo model, Bul. S
t., Seria Mat.-Info., Pitesti,
3 (1999), 217-233.
[31] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgiteanu, N., Dynamics and bifurcation in a
biological model, Bul. St., Seria Mat.-Info., Pitesti, 3 (1999), 137-153.
[32] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgiteanu, N., Global bifurcations in FitzHughNagumo model, Trends in Math.: Bifurcations, Symmetry and Patterns,
Birkhauser, Basel, 2003, 197-202.
[33] Georgescu, A., Sterpu, M., Dynamics and bifurcations in the periodically forced
FitzHugh-Nagumo system, International J. of Chaos Theory and Applications, 5
(2) (2000), 63-79.
[34] Georgescu, R.-M., Continuous dynamical systems associated with competing
species, ROMAI J., 1, 1 (2005), 77-82.
[35] Georgescu, R.-M., Continuous dynamical systems associated with two models of
the population dynamics, Proc. of the 2th CNAAM, Targoviste, 2004, 19-24.
[36] Georgescu, R.-M., Further results on dynamics generated by Bazyhin model, Scientific Papers (Scientific Annals) of UASVM, Iasi, XLVIII, 2 (2005), 159-167.
[37] Georgescu, R.-M., Bifurcation in a model of the population dynamics, Acta Universitatis Apulensis, Alba-Iulia, 11 (2006), 225-234.
[38] Georgescu, R.-M., Hopf bifurcation in the Bazykin model, ROMAI J., 2, 2 (2006),
77-80.
[39] Georgescu, R.-M., Saddle-node bifurcation in a competing species model, ROMAI
J., 3, 1 (2007), 103-110.
[40] Georgescu, R.-M., Bifurcation in a two competing species model, ICAMCS, Automation Computers Applied Mathematics, Cluj-Napoca, 15, 1 (2006), 147-155.
[41] Georgescu, R.-M., A model of two competing species, Scientific Papers (Scientific
Annals) of UASVM, Iasi, XLIX, 2 (2006), 117-123.
[42] Georgescu, R.-M., The normal form theory versus the invariants theory for a
Lotka-Volterra system, St. Cerc. St., Seria Mat. -Supliment, Bacau, 15 (2006),
99-110.
201
[43] Georgescu, R.-M., Hopf bifurcation in the Bazykin model, Bul. St. Univ.
Politehnica Timisoara-Transaction on Mathematics Physics (Extension),
Timisoara, 2006, 130-135.
[44] Georgescu, R.-M., Georgescu, A., Some results on dynamics generated by the
Bazykin model, Atti dell Accademia Peloritana dei Pericolanti, Italia, LXXXIV
(2006).
[45] Georgescu, R.-M., Naidenova, E., GL(2, R)-orbits in a competing species model
with one paramater, Bul. S
t., Seria Mat.-Inf., Pitesti, 12 (2006). (acceptata)
[46] Georgescu, R.-M., Naidenova, E., GL(2, R)-orbits in a competing species model,
Bul. Acad. de St. a Rep. Mold., Seria Matematica, 1 (53) (2007), 101-106.
[47] Giurgiteanu, N., Dinamic
a economic
a si biologic
a computational
a - DIECBI,
Europa, Craiova, 1997.
[48] Giacomini, H., Gin`e, J., Grau, M., The role of algebraic solutions in planar
polynomials differential systems, arXiv: math.DS/0506036 v1 2 Jun 2005.
[49] Giurgiteanu, N., Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Studiul portretului de faz
a IV.
Absenta bifurcatiei canard, St. Cerc. Mec. Apl., 56, 5-6 (1997), 297-305.
[50] Goh, B. S., Leitman, G., Vincent, T. L., Optimal control of a prey-predator
system, Math. Biosciences, 19 (1974), 263-286.
[51] Goodwin, B. C., Oscillatory behaviour in enzymatic control processes, Adv. in
Enzyme Regulation, 3 (1965), 425-438.
[52] Grace, J. H., Young, A., The algebra of invariants, Stechert, New York, 1941.
[53] Griffith, J. S., Mathematics of cellular control processes. I. Negative feedback to
one gene. II. Positive feedback to one gene, J. Theor. Biol. 20 (1968), 202-216.
[54] Guckenheimer, J., Holmes, P., Nonlinear oscillations, dynamical systems and
bifurcations of vector fields, Springer, New York, 1983.
[55] Hale, J. K., Kocak, H., Dynamics and bifurcation, Springer, New York, 1991.
[56] He, X.-Z., The Lyapunov functionals for delay Lotka-Volterra-type models, SIAM
J. Appl. Math., 58 (4) (1998), 1222-1236.
[57] Hirsch, M. W., Smale, S., Differential equations, dynamical systems, and linear
algebra, Academic, New York, 1974.
[58] Hirsch, M. W., Smale, S., Devaney, R. L., Differential equations, dynamical systems, and an introduction to chaos, Academic, Oxford, 2004.
[59] Hsu, S. B., Hubbell, S. P., Waltman, A., A contribution to the theory of competing predators, Ecological Monographs, 48 (1979), 337-349.
202
[60] Jones, D. S., Sleeman, B. D., Differential equations and mathematical biology,
Chapman & Hall/ CRC Mathematical Biology and Medicine Series, London,
1983.
[61] Kakiuchi, N., Tchizawa, K., On an explicit duck solution and delay in the
FitzHugh-Nagumo equation, J. Diff. Eqs., 141 (2) (1997), 327-339.
[62] Kakiuchi, N., Tchizawa, K., On another type of ducks in the FitzHugh-Nagumo
equation, Bul. St., Seria Mat.-Inf., Univ. Pitesti, 2 (1998), 141-146.
[63] Kolomogorov, A., Sulla teoria di Volterra della lotta per lesistenzia, Gi. Ist. Ital.
Attuari 7 (1936), 74-80.
[64] Kuznetsov, Y. A., Elements of applied bifurcation theory, Springer, New York,
1998.
[65] Lang, S., Algebra, revised 3rd ed., Graduate Texts in Mathematics 211, Springer,
New York, 2002.
[66] Leach, P. G. L., Miritzis, J., Competing species: integrability and stability, J. of
Nonlinear Math. Physics, 11, 1 (2004), 123-133.
[67] Li, Y., Xiao, D., Bifurcations of a predator-prey system of Holling and Leslie
types, Chaos, Solitons and Fractals, 2006, online: www.elsevier.com/locate/chaos
(in curs de publicare)
[68] Liu, B., Teng, Z., Chen, L., Analysis of a predator-prey model with Holling II
functional response concerning impulsive control strategy, J. Comp. Appl. Math.,
193 (2006), 347-362, online: www.elsevier.com/locate/cam
[69] Llibre, J., Integrability of polynomial
www.gsd.uab.es/abstracts/Lli2003c.pdf
differential
systems,
online:
[70] Lotka, A. J., Undamped oscillations derived from the law of mass action, J. Amer.
Chem. Soc., 42 (1920), 1595-1599.
[71] Ludwig, D., Jones, D. D., Holling, C. S., Qualitative analysis of insect outbreak
systems: the spruce budworm and forest, J. Anim. Ecol., 47 (1978), 315-332.
[72] May, R. M., Limit cycles in predator-prey communities, Science, 177 (1972),
900-902.
[73] Murray, J. D., Mathematical biology, ed. a II-a cor., Springer, Berlin, 1993 (prima
ed. 1989).
[74] Odell, G. M., Qualitative theory of systems of ordinary differential equations,
including phase plane analysis and the use of the Hopf bifurcation theorem, L. A.
Segel (ed.), Mathematical Models in Molecular and Cellular Biology, Cambridge
University Press, Cambridge, 1980.
203
[75] Olver, P. J., Classical invariant theory, London Mathematical Society Student
Texts 44, Cambridge University Press, 1999.
[76] Olver, P. J., Applications of Lie groups to differential equations, Springer, New
York, 1986. (traducere n lb. rusa cu completari, Mir, Moscova, 1986)
[77] Ovsyannikov, L. V., Propriet
atile de grup ale ecuatiilor diferentiale, Izd. SAN
SSSR, Novosibirsk, 1962. (n limba rusa)
[78] Ovsyannikov, L.V., Analiza grupurilor pentru ecuatii diferentiale, Moscova,
S
tiinta, 1978. (n lb. rusa, tradusa n engleza de Academic, New York, 1982).
[79] Pave, A., Modelisation en biologie et en ecologie, Aleas, Paris, 1994.
[80] Perko, Differential equations and dynamical systems, Springer, New York, 2001.
[81] Pianka, E. R., Competition and niche n: Theoretical Ecology: Principles and
applications, May R. M. (ed.). Blackwells, Oxford, 167-196, 1981.
[82] Popa, M. N., Metode cu algebre la sisteme de ecuatii diferentiale, Seria Matematica Aplicata si Industriala 15, Univ. Pitesti, Flower Power, Pitesti, 2004.
[83] Putuntica, V., Integrarea sistemelor polinomiale de ecuatii diferentiale cu integrale particulare secunde, Teza de Magistru, Chisinau, 2005.
[84] Rescigno, A., Richardson, I. W., On the competitive exclusion principle, Bull.
Math. Biophysics 27 (1965), 85-89.
[85] Rizichenko,
G. Y.,
Mathematical models
http://www.biophysics.org/education/galina.pdf
in
biophysics,
online:
[86] Rocsoreanu, C., Georgescu, A., Giurgiteanu, N., The FitzHugh-Nagumo model,
Kluwer, Dordrecht, 2000.
[87] Rocsoreanu, C., Giurgiteanu, N., Georgescu, A., Degenerated Hopf bifurcation
in the Fitzhugh-Nagumo system: 1. Bogdanov-Takens bifurcation, An. Univ.
Timisoara, XXXV, 2 (1997).
[88] Rocsoreanu, C., Giurgiteanu, N., Georgescu, A., Connections between saddles for
the FitzHugh-Nagumo system, International J. of Bif. and Chaos, 11, 2 (2001),
533-540.
[89] Ruch, T., Fulton, J., Fiziologie medical
a si biofizic
a, Editura Medicala, Bucuresti,
1963.
[90] Sandefur, J.T., Discrete dynamical systems. Theory and applications, Clarendon,
Oxford, 1990.
[91] Schlomiuk,
D.,
Vulpe,
N.,
Planar quadratic differential systems with invariant straight lines of total multiplicity 4, URL:
www.crm.umontreal.ca/pub/Rapports/2900-2999/2940.pdf
204
[92] Schlomiuk, D., Vulpe, N., Planar quadratic vector fields with invariant lines
of total multiplicity at least five, Qualitative Theory of Dynamical Systems, 5
(2004), 135-194.
[93] Schlomiuk, D., Vulpe, N., Geometry of quadratic differential systems in the neighborhood of infinity, J. Diff. Eqs. 215 (2005), 357-400.
[94] Sibirskii, C. S., Introducere n teoria algebric
a a invariantilor ecuatiilor
diferentiale, Chisinau, S
tiinta, 1982 (n lb. rusa, publicata n lb. engleza n 1988).
[95] Sterpu, M., Dinamic
a si bifurcatii pentru dou
a modele Van der Pol generalizate,
Seria de Matematica Aplicata si Industriala 8, Ed. Univ. Pitesti, Pitesti, 2001.
[96] Tchizawa, K., On a coordinate transformation to express an explicit duck solution
in the FitzHugh-Nagumo equation, Proc. 7th Int. Coll. on Diff. Eq., (Bainov, D.,
ed), VSP, 1997, 405-407.
[97] Teschl, G., Ordinary differential equations and dynamical systems, Viena, 2005,
online: http://www.mat.univie.ac.at/ gerald/
[98] Trifan, M., Dinamic
a si bifurcatie n studiul matematic al cancerului, Seria de
Matematica Aplicata si Industriala 22, Univ. Pitesti, Pamantul, Pitesti, 2006.
[99] Tu, P.N.V., Dynamical systems. An introduction with applications in economics
and biology, 2nd rev. and enlarged ed., Springer, New York, 1994.
[100] Van der Pol, B., On relaxation oscillations, Phil. Mag., 2 (1926), 978-992.
[101] Verhulst, F., Nonlinear differential equations and dynamical systems, Springer,
Berlin, 1990.
[102] Voldman, A. M., Vulpe, N., T-comitants and the problem of a center for
quadratic differential systems, arXiv:math.DS/9903125 v1, 22 mar 1999.
[103] Volterra, V., Variazione fluttuazioni del numero dindividui in specie animali
conviventi, Mem. Acad. Lincei, 2 (1926), 31-113.
[104] Voinea, R. P., Stroe, I. V., Introducere n teoria sistemelor dinamice, Editura
Academiei Romane, Bucuresti, 2000.
[105] Vulpe, N. I., Conditii afin invariante pentru deosebirea topologic
a a sistemelor
p
atratice n prezenta centrului, Diff. Uravn. 19(1983), 371-379. (n limba rusa)
[106] Vulpe, N. I., Baze polinomiale ale comitantilor ale sistemelor diferentiale si
aplicatiile lor n teoria calitativ
a, Stiinta, Chisinau, 1986. (n limba rusa)
[107] Yan, P., Limit cycles for generalized Li
enard-type and Lotka-Volterra systems,
Painosalama Oy, Turku, 2005.
205
[108] Zeeman, E. C., Differential equations for the heartbeat and nerve impulse, n
Towards a theoretical biology, Waddington, C.H. (ed.), Aldine-Atherton, Chicago,
1972.
[109] Zeeman, E. C., Differential equations for the heart and nerve impulse, n Dynamical systems, Peixoto, M. (ed), Academic, New York, 1973.
[110] Zagrean, L., Elemente de neurobiologie, Editura Universitara Carol Davila,
Bucuresi, 1996.
[111] Waltman, P. E., The equation of growth, Bull. Math. Biophys., 26 (1964), 39-43.
[112] Wang, J., Chen, L, Fei, X., Bifurcation control of the Hodgkin-Huxley equations,
Chaos, Solitons and Fractals, 2006, online: www.elsevier.com/locate/chaos (in
curs de publicare).
[113] http://www.ma.hw.ac.uk/ awhite/F14ZR1
[114] http://www.sci.wsu.edu/idea/Logistic/ecology.html
206
BIFURCATION IN BIOLOGICAL
DYNAMICS WITH METHODS OF
GROUP THEORY
ii
Preface
The present book is unique among the other nonlinear dynamics and bifurcation
papers supervised by us until now by the preponderant use of group theory and the Lie
algebras methods in the dynamical bifurcation problems. The idea of this approach
was formed in time, when, at the Conferences on Applied and Industrial Mathematics (CAIM) were presented, on one hand, the papers of our group from Pitesti,
where the classification of the dynamical systems used topological methods, and the
colleaguess from Republic of Moldova papers, on the second hand, who used the
algebraic methods. Each of these two directions was based on a certain equivalence:
we were based on the topological equivalence, they were based on the comitants and
invariants. We were interested in the investigation of the entire phase portrait, while
they were interested only in the invariant manifolds with a given polynomial form.
Moreover, in the papers of the colleagues from Chisinau, in the group representation,
the transformations of the steady states were intrinsically connected to each other by
the transformations of the parameters, while in our papers, this connection was not
explicit, even if we felt that it was hidden by the practical structural stability, which
we used. For us the equilibrium point at the infinite had no mathematical sense, while
for the colleagues from the Republic of Moldova this point constituted an important
part of their study. All these culminated with the proposal of a PhD thesis, such a
paper being the most adequate occasion for a such ample approach, which established
the relationship between the two research directions. In the first direction, the author
of the book had an adequate qualification, realized in her dissertation thesis, leaded
by us. For the algebraic part, the author had to begin a documentation (mostly in
Russian), which couldnt be finalized in a resonable time if she didnt benefit by the
help of the professors Nicolae Vulpe and Mihail Popa from Chisinau, and by the clarifying discussions with their past or actual PhD students. In this way, the present
book which is the Raluca Georgescu PhD thesis, is a comparative study, realized by
means of the two methods, of the dynamics and bifurcation of some classes of models,
then particularized at biological models.
The book has five chapters, a conclusion section, two appendices and a reference
list.
Chapter 1 presents in brief elements of bifurcation theory and of the Lie algebras
and groups, necessary for this paper.
Chapter 2 presents, in increase order of their complexity, the principal mathematical models of population dynamics, some of them studied in extenso in Chapters
iii
3-5, and others, connected with them, and models from enzimology and physiology,
whose ulterior analysis could be made with methods from this book. Expressing a
personal and servient to the proposed goal viewpoint the monographic character of
the exposure confers to Chapter 2 a certain note of originality.
The following three chapters are completely original and represent the main part
of the book.
Chapter 3 has two distinct parts. The first (Section 3.1) realizes a parallel and
systematic study of the dynamics generated by a general linear bidimensional model
by means of the methods based on the eigenvalues of the associated matrix, on one
hand, and on the comitants and invariants of the systems with respect to a transformation group, on the second hand. Further, for the sake of simplicity, we will
refer to them as topological and algebraic methods (studies), respectively. A first
comparison is given by Table 3.1, where the classification of the bifurcation points
is realized by a topological study and, so, the equivalence of the phase dynamics is
the topological equivalence. The corresponding phase portraits are represented in fig.
3.1. A second comparison is realized by means of fig. 3.2, where the corresponding
phase portraits from Table 3.1 and fig. 3.1 are represented on the Poincar
e disk. This
leads to algebraic classifications of the dynamics from this disk by the orbit dimension
of the transformation group. A first conclusion (Proposition 3.2) is that these two
criteria, namely one based on the topological equivalence and the second based on
the orbit dimensions, lead to different equivalence classes. Then, for each case from
the topological classification, the author of the book determined singularities at the
infinity, corresponding to the equilibria situated on the frontier of the Poincar
e disk.
Thus, as it was to be expected from the stereographic construction of this disk, she
find that the number of these singularities is equal to the number of the asymptotical
directions (at large times) of the phase trajectories from R2 (Proposition 3.3). The
second part of Chapter 3 (Section 3.2) studies, by means of the two methods, a real
model which governs the human liver activity. The static and dynamic bifurcation
diagrams and the orbits dimension from the parametric space are determined. Then,
it is given a biological interpretation to the found results.
Chapter 4 is the most extensive from the book and it has a prevailing original
character. It represents an algebraic treatment, using the invariants, the comitants
and the orbits from the parametric space theory. Accordingly, it is a study of some
Lotka-Volterra models with quadratic nonlinearities. For these, in Section 4.1 it is realized a complete classification and, then, these results are applied to some particular
cases of concrete models (Sections 4.2 and 4.3). The analysis is very laborious because
of numerous (hundreds) cases that can appear in the 6-dimensional space. It is used
an equivalent characterization of the Lotka-Volterra systems. The Lotka-Volterra systems are those second order systems of ordinary differential equations with quadratic
nonlinearities which have two intersected real invariant straight lines. Thus, the study
is reduced to that of the number of the infinite singularities on the Poincar
e disk. The
analysis from Chapter 4 is very well organized. Using the algebraic method, it is examined the number and the multiplicity of the finite singularities. Then it follows
the determination of the type of these points, establishing previously some affinely
invariant polynomials (GL-comitants). The systems with finite singularities of total
iv
multiplicity four, three, two and one are succesively investigated. The study alternates
with a partial topological treatment of topologically equivalent dynamical systems.
We say partially because in the description of the trajectories she does not consider
the sense on them. From the 162 cases (in the case of the systems with singularities
by the total multiplicity four), it is found only 66 topologically nonequivalent situations in the mentioned sense (i.e. without the time arrow). Further, Dr. Raluca
Georgescu comes back to the algebraic treatment, by determining equivalent simple
compact conditions. These are expressed by means of the invariants and comitants
which lead to nonequivalent topological phase portraits. The phase portraits (on the
Poincar
e disk) for the 66 cases are graphically represented. The books author makes
the interesting remark that, from the biological viewpoint, it is important to distinguish between the attractive and repulsive properties (connected to the time arrow
along the trajectories) given by the topological theory and to study the boundedness
of the phase trajectories that correspond to the transient trajectories described by
the algebraic method. We think that Section 4.1.3, dealing with the topologically
nonequivalent phase portraits realizes the most deep relationship between the two
approaches. In Section 4.2, the author comes back to the biologic dynamical applications, namely the classical Lotka-Volterra model, using the numerical integration
method, the normal form method, an analytical variant of the normal forms methods
extended to the whole parametric space (not only at the point) and the method
based on invariants theory (by computing the GL-orbits dimension, too). After this
model, the author investigates the phase dynamics of a model proposed by Hirsch,
Smale and Devaney (Section 4.2.2), realizing first a topological study and then an
algebraic one. On this model Dr. R.-M. Georgescu makes obvious invariant manifolds obtained in the algebraic study, which are mostly regained in the phase portrait
obtained by the topological study. This is why the model from Section 4.2.2 can represent a starting point in the attempt to establish a closer relationship between the two
methods. Indeed, it is established a relationship between the GL-orbits dimensions
and certain strata from the parametric portrait. In Section 4.2.3 a Verhulsts model
is studied topologically and algebraicly, here making obvious a relationship between
the GL-orbits dimensions and certain strata from the parametric portrait, too. As
in Section 4.2.2 the Lie algebras of each system are constructed, too. In Section 4.3
the Gauss model is investigated using the normal forms theory and representing the
dynamic bifurcation diagram. The biological interpretations are given.
Chapter 5 is entirely original and uses especially topological methods. It is concerned (Section 5.1) with the Bazykin model about the predator-prey population
dynamics, establishing the nature of the equilibrium points, their degeneracy and
nondegeneracy, and finally determining the dynamic bifurcation diagram. Each subcase is accompanied by the biological interpretation. In Section 5.2 the Odell model is
studied, the study culminating with the drawing of the static and dynamic bifurcation
diagrams. For some subcases the algebraic method from Chapter 4 is applied.
The two appendices contain the list with the GL-comitants and T -comitants of a
system of ordinary differential equations with quadratic nonlinearities.
The reference list at the end of the book contains 114 titles strictly connected
to the subject of the book. There are included 14 papers of Dr. Raluca Georgescu
v
(from which 10 alone). Here papers of nonlinear dynamics and bifurcation group from
Pitesti and of the Lie groups and algebras from Chisinau are included, too.
The present book is the first serious Romanian attempt to join two mathematical
schools based on types of the studies (topological and algebraic) about the dynamics
and the bifurcation of some Cauchy problems for systems of two first order ordinary
differential equations with quadratic nonlinearities. The methods differ very much and
both of them imply a large number of the literal calculus in the algebraic methods
with more subcases. Besides this computing difficulty, the main difficulty of the study
is to find the profound relationship between the two approaches, the meaning from
mathematical, applied and biological viewpoint, of the results provided by them. The
author of the book took over the two types of difficulties: the first with a judicious
organization and optimization of conducting the study and with the application of two
sets of programs (Mathematica and Maple), the second with the profound assimilation
of a new method. Therefore Dr. Raluca Mihaela Georgescu is a specialist who knows
two fundamental methods in the dynamics and bifurcation study and realizes a bridge
between two mathematical schools.
The form of the book is extremely careful, clear, synthetic and well organized.
The results are presented in tens propositions and theorems with proofs, remarks and
comments. The algebraic study alternates with the topological one. Each important
result of dynamics for the concrete biological models is accompanied by the biological
interpretations.
The general theoretical results are numerous. Among them we quote: the classification of the Lotka-Volterra models (number and the multiplicities of the singular
points, their type, topologically nonequivalent phase portraits), the determination of
the static and dynamics bifurcation diagrams for nine concrete important models from
biology, the finding of certain connections between the type of the results which can
be obtained with the topological and algebraic method, the realize of one connection
between two mathematical schools.
The book is of interest to applied mathematicians as well as to biologists interested
in new approaches which are very useful in the in-depth understanding of their own
field.
Prof. univ. dr.
Adelina Georgescu
vi
Introduction
The purpose of the present book is to perform a comparative study of the dynamics
and bifurcation for some dynamical systems using topological and algebraic methods.
All the investigated dynamical systems model biological phenomena. The paper starts
with a brief presentation of the basic notions and results from bifurcation and group
theory existing in the literature and then continues with some original results. The
main method used for the analytical study is the algebraic one. However, this method
offers only a partial description of the dynamics and bifurcation. That is why it
seems necessary to use also topological methods, more precisely, the theory of normal
forms. For each case we investigated the possibility of using algebraic alternative
methods which, we hope, can reveal new aspects for biological dynamics,namely we
used lemmas and theorems based on invariants and comitants in order to determine
the number and the type of the equilibrium points (Lemma 4.4, Theorems 4.3, 4.4,
4.5, 4.6).
The supplementary results from Lie groups theory in the study of the dynamic
and bifurcation, which the topological theories do not offer, concern especially the
explicit forms of some invariant manifolds defined by polynomial equations. For a
few particular examples (Sections 4.2.1, 4.2.2, 4.2.3) in the phase space we localize
the position of the invariant manifolds found by means of algebraic methods with
respect to the entire phase portrait.
The algebraic study based on the algebras and Lie groups theory was initiated in
Chisinau in the 70s by the famous mathematician Constantin Sibirsky and continued
by his school who has today more than 20 members. We used mostly the results
of the following researchers: Nicolae Vulpe, Mihail Popa, Elena Naidenova, Oxana
Diaconescu, Andrei Braicov, Mircea Lupan, Angela Pascanu, Vitalie Putuntica.
Our main objective in this book was to find the connection between the nonlinear
dynamics theories developed in Pitesti and Chisinau. In the Conclusions section we
present the obtained connections and we also point out the unsolved aspects.
For the chosen models we mainly obtained saddle-node and degenerated or nondegenerated equilibrium points. We studied these models mainly with the normal
(topological) form theory and the linear invariant manifold. The evaluations implied
by the analytical study were very difficult and most of them were performed (literally) with the Mathematica and Maple codes. We considered only linear invariant
manifolds because for most of the parameters and/or for the existence of more than
one equilibrium points, the algebraic study, even for a simple model, led to the invesvii
tigation of more than 100 particular cases. In fact, the presence of a large number
of parameters leads to a difficult theoretical study, not only when we use topological
methods, but also for algebraic methods. It is possible that in order to find some
two dimensional invariant manifolds, even for a simple model, we must be forced to
investigate theoretically hundreds of cases. However, by introducing some topological
classifications in the phase portraits set, our results complete the ones obtained by
our colleagues from Chisinau.
The book is structured in five chapters, a conclusions section, two appendices and
a list of references.
The first chapter, structured in two sections, is preliminary. The main definitions
and results from bifurcation and group theory used in the book are presented. In
Section 1.1 the definitions of dynamical systems, the topological equivalence of the
dynamical systems and schemes, the structural stability and bifurcation, the dynamic
and static bifurcation, and of the normal forms are given. The most important notions
from group theory, e.g. transformations groups, invariants, comitants are introduced
in Section 1.2.
In Chapter 2 we present some mathematical models from biology, e.g. models
that describe the dynamics of one or two populations (Sections 2.1, 2.2), models from
enzymology (Section 2.3), models from physiology (Section 2.4). We limited our study
to some of the existing research directions, strictly connected to our study.
The presentation in the third chapter is original. In the two sections of the chapter
linear systems are investigated. The nature of the equilibrium points in the general
case of linear systems is studied using both the characterization based on eigenvalues
and the characterization based on the relationships between the invariants (Section
3.1). For each case we point out the connections between the two methods. A
particular example, the mathematical model that describes the functioning of the
human liver, is treated in the second part of the chapter (Section 3.2).
Chapter 4 is structured in three large sections. Most of the original results presented here have been published in mathematical journals or proceedings of national
or international conferences. A complete classification of the Lotka-Volterra systems
is given (Section 4.1). For each case the number, the multiplicities, the finite singular points type (Subsections 4.1.2, 4.1.3), the topologic nonequivalent phase portraits
(with respect to group theory) (Subsection 4.1.4) are indicated. Then, using all these
results, the nature of the equilibrium points is investigated. We were interested also
in the admissibility of the Lie algebras, the orbits dimensions, the existence of bifurcation for particular cases (Section 4.2). The presentation follows our papers [40], [41],
[42], [45], [46]. At the end, also by following our papers [34], [35], [39], the dynamics
of two populations for the Gauss model is studied.
The two sections of Chapter 5 contain only original results obtained from the
analytical study of two predator-prey populations models, e.g. the Bazykin model
(Section 5.1) and the Odell model (Section 5.2). The study is mainly based on topological methods, only with respect to the bifurcation theory. The original results
for the Bazykin model, namely the equilibrium points nature, the global bifurcation
diagrams, the equilibrium type (degenerated or nondegenerated) for the Hopf and
saddle-node points, have been published in our papers [36], [44], [38], [43]. In Secviii
tion 5.2, for the Odell model, the static and dynamic bifurcation diagrams have been
analytically determinated. A graphical representation for the diagrams is given too.
The two appendices contain the GL-comitants and T -comitants formulas used in
the book.
In conclusion, if we compare the two approaches (the topological approach and
the algebraic approach), we find that they have some common points, but differences
too, a approach completing the other one. Therefore, if we can determine the type
of the equilibrium points using both methods, the group theory does not help us to
determine the degenerescency or nondegenerescency of the nonhyperbolic equilibrium
points. For this we must use the normal forms theory. But, by means of the Lie
algebras (when they are admissible) we can find easily the prime integrals of the
system. In order to find the invariance conditions, we apply a (affine, center-affine,
translation) transformation to reduce the number of the parameters. Then, we determine the relationships between the parameters which determine the number and
the nature of the singularities, and, finally, we construct the invariant polynomials.
For the simplicity of the calculations, in the determination of the invariant conditions which distinguish the topological nonequivalent portraits, we do not consider
the sense along the trajectories, such that these conditions hold for the other half of
the phase portraits (obtained by changing the time arrow t t), too. Sometimes,
it is very hard to obtain the affine invariance conditions and especially giving a much
more attention to the geometric representation. These conditions are more compact
and give a more general classification of the equilibrium points.
Author
ix
Contents
Preface
Introduction
1 Bifurcation and group theory

1.1 Elements of bifurcation theory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Dynamical systems . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.2 Static bifurcation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.3 Dynamic bifurcation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.4 Normal forms of the vectors fields with nonhyperbolic singularities
1.2 Elements of group theory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1 The tensorial form for systems of ordinary differential equations
1.2.2 Groups of the linear transformations of the phase space . . . .
1.2.3 The invariants and the comitants of the affine transformations
for a system of ordinary differential equations . . . . . . . . .
1.2.4 Lie algebras . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.5 The orbits of a two dimensional system of systems of ordinary
differential equations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.6 Invariant algebraic curves . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.7 Integral curves to infinity. The Poincare disk . . . . . . . . . .
1.2.8 The most important GL-comitants (T -comitants) for linear invariants . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13
13
13
16
18
19
25
25
26
2 Mathematical models of the biological systems

2.1 Mathematical models for the dynamics of a single population . . . . .
2.2 Mathematical models for the dynamics of two populations . . . . . . .
2.2.1 The general case . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.2 The Lotka-Volterra models . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.3 The Gauss model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.4 Mathematical models for the dynamics of two predator-prey
populations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Mathematical models from enzimology . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Mathematical models from physiology . . . . . . . . . . . . . . . . . .
39
39
41
42
42
43
xi
28
29
31
32
33
34
44
49
53
3 The study of two dimensional linear systems

3.1 The general case . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 The human liver model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
57
57
63
4 Some Lotka-Volterra models

4.1 The classification of the Lotka-Volterra models . . . . . . . . . . . . .
4.1.1 The number and the multiplicities of the finite singular points .
4.1.2 The type of the finite singular points . . . . . . . . . . . . . . .
4.1.3 The topological non-equivalent phase portraits . . . . . . . . .
4.2 Particular cases . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.1 The classical Lotka-Volterra model . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.2 A two parameter model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.3 One parameter model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 The Gauss model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3.1 The dynamics of the competing species . . . . . . . . . . . . .
4.3.2 The dynamics of the population in symbiosis . . . . . . . . . .
4.3.3 The predator-prey population dynamics . . . . . . . . . . . . .
67
67
68
71
89
133
134
140
149
153
153
161
163
5 Two predator-prey models

5.1 The Bazykin model (two particular
5.1.1 The case = 1, = 0 . .
5.1.2 The case = 1, = 0 . .
5.2 The Odell model . . . . . . . . . .
167
167
168
176
184
cases)
. . . .
. . . .
. . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Conclusions
191
Appendix 1
193
Appendix 2
194
References
198
xii

Carte Raluca

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Raluca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SERIA

BIFURCA IE N DINAMICA BIOLOGIC

Str. Trgu din Vale, nr.1,

Copyright 2009 Editura Universit ii din Pite ti

Editor: lector univ. dr. Sorin FIANU

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a Romniei

1 Bifurcatie si teoria grupurilor

2 Modele matematice din biologie

3 Studiul sistemelor liniare bidimensionale

de vedere personal si subsumat scopului propus, caracterul monografic al expunerii

topologica privind sistemele dinamice topologic echivalente. Spunem partial deoarece

Bifurcatie si teoria grupurilor

Elemente de teoria bifurcatiei

Se definesc notiunile de sistem dinamic, multimi care guverneaz

Fie M un spatiu topologic, numit spatiul fazelor, si sa notam cu M M multimea

Definitia 1.2. [2].

caruia i se asociaza sistemul dinamic continuu (t )tR , t : Rn Rn , fie x0 un punct

1.1. ELEMENTE DE TEORIA BIFURCAT

Un rol important n clasificarea sistemelor dinamice l au echivalentele. Spunem ca

Teoria bifurcatiei pentru problemele stationare definite de c

1.1. ELEMENTE DE TEORIA BIFURCAT

In cazul valabilitatii teoremei de existenta si unicitate globala a problemei Cauchy

si sa notam cu () schema dinamica asociata.

1.1. ELEMENTE DE TEORIA BIFURCAT

Forme normale ale c

Se descrie metoda formelor normale, iar la sf

dintre coeficientii formei normale apare bifurcatia, schimbarile portretului de faza

Fie 1 , ..., n valorile proprii ale matricei A = DX(0).

1.1. ELEMENTE DE TEORIA BIFURCAT

Definitia 1.19.Pn-tuplul = (1 , ..., n ) se numeste rezonant de ordin r daca exista

sau, echivalent, m,i = 0.

unde J este forma real

(respectiv conditii de nedegenerescenta

Propozitia 1.2 (cazul a)). [4]. Fie X(x) un c

Daca b2 6= 0 atunci x = 0 punctul se numeste singularitate sa-nod nedegenerat

Propozitia 1.3 (cazul b)). [4]. Fie X(x) un c

Constantele ak si bk se numesc coeficienti Liapunov. Singularitatea pentru care

unde w = y1 + iy2 este noua functie complex

unde F1 , F2 = O(|v, w|2 ), (0) 6= 0, atunci pentru orice n 1 exist

unde F = (F1 , F2 ), iar coeficientii Vi sunt coeficienti Liapunov.

1.1. ELEMENTE DE TEORIA BIFURCAT

unde ak , bk , bk0 , bk1 R,

Sa remarcam ca aceasta desfasurare este a campului de vectori si nu a sistemelor

(bifurcatie sa-nod nedegenerata, [4])

1.2. ELEMENTE DE TEORIA GRUPURILOR

(bifurcatie Hopf nedegenerata, [4])

(bifurcatie Hopf degenerata de ordin s, [4])

( bifurcatie Bogdanov-Takens nedegenerata [4])

Elemente de teoria grupurilor

Fiind dat un s.e.d.o

Pentru = {1, 2}, m1 = 1, m2 = 2, , s = 2, deci s.e.d.o. (1.19) este sistemul

Pentru = {1, 2, 3}, m1 = 1, m2 = 2, m3 = 3, s = 3, deci s.e.d.o. (1.20) este

In toate cazurile se subntelege sumarea dupa indicii care se repeta.

1.2. ELEMENTE DE TEORIA GRUPURILOR

Definitia 1.29. [82]. Spunem ca familia G1 = {T } de functii

ce depind continuu de un parametru , formeaza un grup G1 uniparametric de transform

si formeaza un grup uniparametric, atunci, aplicandu-le sistemului (1.20), obtinem

relatie ce defineste un grup de transformari liniare ale spatiului coeficientilor E(a) ai

n care am nlocuit pe f cu q deoarece grupul de transformari liniare G1 = {T }, care

Invariantii si comitantii transform

Sunt prezentate definitiile invariantiilor si comitantiilor transform

Definitia 1.31. [82]. Polinomul I(a) de coeficientii sistemelor (1.20) se numeste

pentru orice q Q si a A. Functia (q) se numeste multiplicator. Daca (q)

1.2. ELEMENTE DE TEORIA GRUPURILOR