NTRUSUL Roman de Marin Preda.

A aparut in 1968 la Editura pentru Literatura, fiind reeditat in 1970 de Editura Eminescu (editie
revazuta) si in 1974 de Editura Minerva, in colectia Biblioteca pentru toti" (cu o prefata de M.
Ungheanu); aceeasi editura publica in 1982 o versiune in limba franceza a romanului (in traducerea
Mariei Ivanescu, cu o prefata de Cezar Ivanescu).
In 1983, romanul a fost ecranizat de regizorul Constantin Vaeni, sub titlul Imposibila iubire. Pentru
Intrusul, Marin Preda a primit Premiul pentru proza al revistei Viata romaneasca si Premiul Uniunii
Scriitorilor.
Roman citadin", Intrusul ocupa un loc de sine statator in ansamblul operei lui Marin Preda, aparent
nefiind legat in nici un fel de ciclul Morometilor, putand fi racordat indirect, prin problematica si stil,
altor romane ale autorului, in primul rand Risipitorilor. Intrusul este rodul unui moment de plenitudine
si echilibru din evolutia lui Marin Preda, cand, prin scrierea si rescrierea repetata a romanului Risipitorii
(1962, 1965, 1969), scriitorul si-a depasit impasul in care creatia sa intrase imediat dupa aparitia
primului volum din Morometii (1955); tacerea" dintre 1955 si 1962, punctata doar de aparitia
nuvelelor Ferestre intunecate (1959) si Indrazneala (1959), ascunde o cautare de sine nu lipsita de
dileme si impasuri, pe parcursul careia romancierul si-a elaborat ceea ce el numeste un stil direct"
sau stilul scriitorului":
Aveam sentimentul ca am biruit ceva, ca am capatat un stil al meu, al gandirii mele directe, si nu cum
era cel din Morometii, in care gandirea mea se exprima indirect, prin aceea a taranilor. [] Simtind in
mana un instrument din ce in ce mai aproape de scopul sau, format in aceste nesfarsite refaceri ale
Risipitorilor, si curajul manuitorului lui se schimba. Intrusul a fost scris intr-o vara, Martin Bormann si
Friguri in doua luni, Morometii voi. II in doi ani . ,Jntrusul a fost scris in vara anului 1967, imediat dupa
Morometii, voi. II, si fara sa se fi nascut din vreun embrion mai vechi, cum mi s-a intamplat
intotdeauna. L-am scris zi de zi intr-o progresie constanta si foarte sigura, ca si cum as fi redactat o
lucrare indelung gandita inainte. E o carte scrisa cu un sentiment acut, si in cele din urma inexplicabil
pentru mine insumi, cu atat mai mult cu cat venea imediat dupa efortul considerabil depus pentru
Morometii, volumul II."
Dupa indicii existente in text, actiunea" romanului Intrusul ar putea fi plasata in timp aproximativ la
rascrucea anilor '50 - '60, datare confirmata si de Ion Baiesu, care face publica si existenta unui
prototip" real al cazului" din roman:,J)aca nu ma insala memoria, pe Marin Preda l-am cunoscut in
anul 1961, cand lucram ca redactor-sef adjunct la ziarul Scanteia tineretului. [] Mi-a explicat de ce nu
scrie reportaje in presa: genul i se pare superficial si lipsit de orice valoare, literaturizarea faptului
autentic de viata e o stupizenie si un fals. Ziarul nu trebuie sa dea decat informatii exacte despre un
fapt sau altul. Ziaristul nu e obligat sa fie si scriitor. Eu venisem, insa, pregatit cu o capcana: cu cateva
zile inainte sosise la redactie scrisoarea teribila a unui tanar din Savinesti care intrase intr-o cisterna
pentru a-si salva un coleg. Dupa ce l-a scos pe acesta pe gura cisternei, gazele dinauntru au luat foc,
iar el a ars ca o torta. A fost salvat ca prin minune.
Am scos scrisoarea respectiva din buzunar si l-am rugat pe Marin Preda s-o citeasca. Acesta a citit-o si
m-a rugat sa i-o mai las cateva zile. Peste o saptamana, cand l-am sunat din nou, m-a intrebat daca
pot sa-i fac rost de o masina cu care sa faca un drum la Savinesti. [] Peste cateva zile, Marin Preda a
plecat in Moldova pentru o saptamana.
La cateva zile dupa ce s-a intors, ne-am vazut. [] Dom'Preda, cand imi dati reportajul ? Mon cher,
imi pare rau, dar nu pot sa-ti dau nici un reportaj. Nu se poate scrie nimic despre individul respectiv.
Dintr-un erou a ajuns un nenorocit.
Fata lui e arsa in intregime si arata ca un monstru. Nevasta l-a parasit, iar copilul, cand il vede, urla de

spaima. I s-a dat o pensie amarata, toata lumea l-a uitat, vai de mamaliga lui. Ce vrei sa spun in
reportaj? Preda avea dreptate: ce nevoie avea ziarul sa popularizeze un tanar care, salvand viata
altuia, isi distrusese propria viata? In plus, a mai adaugat Marin Preda, tipul care lesinase in cisterna
era beat. [] Marin Preda nu mi-a spus ca scrie un roman despre nefericitul erou de la Savinesti decat
cand acesta a fost gata." Cand intalnesc un scriitor" - spunea Marin Preda
In Imposibila intoarcere -cititorii il intreba invariabil ce e adevar si ce e inchipuire in ceea ce a scris el.
Dupa ce primesc raspunsul raman dezamagiti. Ei ar vrea, poate, sa afle cu ocazia asta daca exista sau
nu un mister al creatiei si daca scriitorul le raspunde ca nimic nu e inventat din tot ce -a scris, aha, ar
zice ei atunci, va sa zica a auzit si el cutare si cutare intamplare si s-a apucat de scris, asta nu e asa
greu, sau daca totul e imaginai, aha, va sa zica scorneli. Eu insa am complicat putin lucrurile, dandu-le
urmatorul raspuns: adevarate sunt sentimentele, fictiuni sunt imprejurarile." Descriptia vietii zilnice
daca nu e impinsa undeva n-are sens in literatura."
Un om care nu reuseste sa-si realizeze planurile Iui in viata poate aparea drept un invins. Eroul meu
vrea sa actioneze sa ajunga inginer electrician, dar esecul vine din alta parte si il antreneaza si pe
acest plan spre nereusita. Cu toate astea, eu nu-l consider nici invins si nici victima. Este un om care
face o experienta tragica pentru timpul sau, si il consider in afara categoriilor adaptabil sau
inadaptabil. Nu numai ca nu e inadaptabil, ci e un constructor al unei noi lumi. intr-un cuvant, este un
erou al timpurilor noastre moderne, in care notiunile invingator si invins nu mai exprima exact o
realitate de la cauza la efect, ci, adesea, una rasturnata. Eroul meu e un senin, care e silit sa devina
sumbru.
Pastreaza in el aceasta stare, dar redevine in cele din urma senin. Cu ce pret? Iata subiectul cartii. []
Accidentul lui nu are o valoare existentiala, ci una simbolica. Am imaginat un accident care in existenta
inseamna neprevazutul sau irationalul, insa are darul sa impinga la limita existenta zilnica si sa
evidentieze adevarata ei valoare." Iruptia neprevazuta a irationalului in lume este o constanta si
ireductibila aprehensiune a lui Marin Preda, este de fapt factorul ultim, integrator, ce unifica din adanc
intreaga lui creatie. Nu mai putin decat lumea" din Moromefii ori din Risipitorii, din Marele singuratic
ori din Delirul, lumea" din Intrusul este, si ea, o lume traind in orbire si nepasare" (Imposibila
intoarcere), o lume aflata intr-o bezmetica" devenire ce i-a surpat temeliile vechii stabilitati, i-a
ingropat traditiile, i-a dezagregat vechile-i tipare si structuri, apte, pana la un punct, de autoconservare
si de autoreglare, fara a fi pus inca in loc altele noi, mai eficace. Edificarea unui nou echilibru este, si in
Intrusul, problema vitala pentru o lume abia iesita din convulsiile pierderii celui vechi, ineficient.
Semnificativa simetrie compozitionala - romanul se deschide si se incheie (fara a se inchide",
dimpotriva) cu fraze ce exprima aversiunea si ruptura cu o astfel de lume in care acest nou echilibru
inca n-a ajuns sa se decanteze: Deocamdata m-am hotarat sa parasesc acest oras, in care nu sunt
nici batrani si nici amintiri, cum ii spun toti pe-aici fara sa-si dea seama ce le iese din gura' - citim pe
prima pagina a cartii.

Roman care i-a adus scriitorului notorietatea si aprecierea criticii, Animale

bolnave reprezinta
or e u s i t a s i n t e z a a d o u a f o r m u l e e s t e t i c e r o m a n e s t i c e d e fi n e
s c p a r a d o x u l b r e b a n i s m u l u i , a c e e a p re p on d e re n t re ali st a, d in F
ran ci sc a, si a ce e a p rog r ama ti c an ti mi me ti ca , d in Ab se n ta stap an i l
o r. Optiunea lui Nicolae Breban pentru o intriga palpitanta, de fals roman politist, se
asociaza, in Animale bolnave unui deliberat dostoiewskianism al viziunii
epice , dat de psihologia abisala complexa a unor personaje precum Paul,
Krinitzski ori plutonierul Mateias.Odata cu ,, Animale bolnave, Nicolae Breban
revine la realism, inr-un roman de actiune vie, p a l p i t a n t a , c u p e r s o n a j e
cl a si c c on tu rate , d e l a de te cti vi l a p rof e ti , roman ce nu - si re f u z a
s c e n e d e maxima violenta, anchete brutale, violuri, crime si, in acelasi
timp, prefi rat subtil, cu elemente suav halucinatorii, urme ale antirealismului
vizionar de care se aratase minat altadata.Romanul lui Nicolae Breban se bazeaza
se intemeiaza tocmai pe sondarea psihologiei abisale a personajelor, marcata de
vointa nietzscheeana putere, aceea care, potrivit filozofului german,
anuleazacastigul de umanitate produs de morala crestina, intorcand fiinta umana a
luptei dure, salbatice pentrudominare si supravietuire, catre conditia de animale
bolnave, in care domina raportul dintre agresat siagresor.Un moment revelator
pentru descoperirea ucigasului este dicutia dintre Donesie, poreclit Miloia
si plutonierul Mateias, din penultimul capitol al romanului:,,
- Iarta-ma, spuse Mateias, stapanindu-se voiai sa spui ceva si te-am intrerupt... Donesie
raspunse imediat, stand cu capul plecat, cu mainile rezemate de scoarta pe care statea, crispat:
Niciodata n-am sa ma pot ruga destul, spuse Donesie si Mateias il preivea
uimit; ne seasteptase ca celalalt sa inceapa in felul acesta dar noi trebuie sa ne
rugam si pentru ceilalti, pentru cei inca...
Care ceilalti??! Intreba banuitor Mateias.
Ceilalti, toti ceilalti! Spuse cu putere Donesie si dumneata ai sa faci parte in
curand dinacestia!...
Ha,Ha,Ha!, rase incet, si cu o veselie fortata Mateias, acum vorbesti intralt fel; sunt curios care e firea dumitale adevarata, cea din gara, sau cea de acum, cand...
Crezi ca nu stiu de ce m-ai adus aici?, facu Donesie, ridicand vocea si
Mateias ii facu semn cu degetul la buze ca vorbeste prea tare, din pricina gazdei
probabil crezi ca nu stiu cevrei sa...
Sa ce? Facu Mateias repede, intrerupandu-l in asa fel incat celalalt sa ezite sa
continue crezi ca vreau sa-mi bat joc de ideile dumitale? Hai, crezi ca pentru atata lucru te-as

fi deranjat sioprit de la drum? Uite, peste zece minute iti pleaca trenul...mai poti sa-l ajungi,
daca.. Donesie rase incet, cu amaraciune.
Orbilor! Spuse el dupa o scurta pauza chiar cei mai
b
uni sunteti niste copii, niste prunci care s-au nascut ca cainii in
zdrentele lor ascunse prin grajduri: orbi si nu stiu ca sunt
orbi! De ce va speriati atat de moarte...Si eu, eu de ce ma speriu de
moarte, cand l-au adus pe Baicutu parca am vazut un strain, un om cu
care n-am vorbit in veci?! Nu era decat un mort,care striga catre mine:
- Nu te speria, Donesie, moartea inseamna vedere, uite iti aduc si
tiemoartea...iti aduc si tie moartea in dar!
Din punctul meu de vedere acest fragment este unul dintre cele mai semnificative
ale romanului. Acestscurt fragment preluat din capitolul doisprezece, penultimul
capitol al romanului cuprinde demascareaucigasului de catre plutonierul
Mateias. Discutia dintre cei doi incepe in mica gara a oraselului,
pe p e r o n u l i n g u s t , i n s a l a d e a s t e p t a r e , l o c u l p r i e l n i c u n o r m
a r i d e z v a l u i r i s i s e c o n t i n u a i n c a s a plutonierului Mateias.Cine este
de fapt acest Miloia? El nu este altcineva decat dublul lui Krinitzski, un om
paranoic, plin de contradictii interioare. Om slab psihic, Miloia are mici rabufniri de
orgoliu si chiar de
violentaa t u n c i c a n d s e a fl a i n p r e a j m a p r o t e c t o r u l u i s a u , m a e s t r u l s
a u K r i n i t z s k i , p r e d i c a t o r u l d i n b a r a c a muncitoreasca, al carui principal
instrument de autoritate este o Biblie pe care doar el o poate descifra,, Miloia, omul
acela atat de timid, cu pielea tradatoare ca a unei femei, cand se speria, parea ca
seinfurie si striga atat de ascutit si de strident, incat toata lumea amutea
de uimire. El insusi parea foarteu i m i t d e s t r i g a t e l e p e c a r e l e s c o t e a ,
d ar, p rob abi l , n u pu te a al tf e l , te am a e ra mai mare de c at el !
D e mas care a i n cel e d in u rma a u ci g asu l ui a re l oc du p a o di s cu tie
p r e l u n g i t a c u f a p t a s u l d i s c u t i e alunecoasa, mereu ambigua, pana cand
criminalul cedeaza psihic. Discutia se concentreaza asupra credintei, care,
daca este autentica, produce cainta si marturisirea pacatelor, dar Donesie elimina
aceasta posibilitate, a explicarii unei notiuni atat de complexe. El
divagheaza, mimand simplitatea gandirii,despre credinta de a trai in tara
lui, atat de mica, locul in jurul cimitirului unde e el, inca cald,
incaincalzind pamantul cu pieptul lui mare.... I se pare ca Mateias nu
intelege ce este credinta, explicandlucrurile intr-un mod extrem de rece,
geometric, si de aceea el nu intelege esenta, nu percepe nuantarilefenomenelor, le
priveste intr-un mod aproximativ si superfluu, intrebarea faptasului fiind una
singura:
Poti dumneata, tovarase Mateias, sa [...] poti pentru un ceas sa lasi tot ce ai
invatat... nu, numai salasi obiceiul de a te preface? Dumneata incerci sa vezi cand
cu ochii unuia, cand cu ai altuia, vrei saincerci sa gandesti ca mine, cu gandurile
mele, cate sunt, eu insa le am pe ale mele, sunt ale mele!, spuse deodata Donesie
.............
De ce intinzi capcane pentru oameni, pentru frati de-ai dumitale? Du-temai bine si
intinde-le in padure, e mai cinstit, pentru ca pe un animal il prinzi ca sa-l mananci
sau ca sa-l omori? Dar mie, de ce-mi intinzi mie capcane, de ce?

Asemeni animalelor din padure, de care vorbeste Miloia, oamenii din acest
roman, sunt si eleniste ,, animale bolnave suferind de maladii grave,
atingand morbidul si tarele psihiatrice. Fac partedintr-o lume oarba, care
si-a pierdut controlul asupra datelor realului, proiectand asupra lor efecte
ale
tenebrelor sufletului omenesc.
O spune chiar Donesie, asasin in serie aproape involuntar, pentru a seelibera de
complexele de inferioritate care il dominasera toata viata: Orbilor! spuse el dupa o scurta
pauza - chiar cei mai buni sunteti niste copii, niste prunci care s-au nascut ca cainii
in zdrentele lor ascunse prin grajduri: orbi si nu stiu ca sunt orbi?
Plutonierul Mateias, fara a fi detectivul triumfator din romanele politiste tipice, are,
intr-un tarziu,imbinand probele materiale cu observatia psihologica, intuitia
descoperirii adevaratului faptas al
celor t r e i c r i m e , a s u p r a m u n c i t o r u l u i S i m o n c a , a l i c e e a n u l u i D a b i c i
s i a i n s u s i m e n t o r u l u i s p i r i t u a l c a r e domina actiunea romanului, uriasul
Krinitzki, propovaduitor influent din Cartea Sfanta, cu mare puterede dominare
asupra
celorlalti.D o n e s i e c a d e i n s a i n c a p c a n a i n t i n s a d e p l u t o n i e r u l d e m i l i
t i e , c o n fi r m a n d u - i a c e s t u i a p r o b a psihologica a vinovatiei pentru cele trei
crime, incat poate afirma cu certitudine catre echipa venita sa-1aresteze: El e! El e cine sa fi e ... luati-1 de aici, nu mai pot, dintr-o clipa in alta am
sa cad de pe scaun de oboseala si scarba
! . . . . Pe r s o n a j p a r a n o i c , c a r e n u p o a t e f a c e
a s o c i e r e a i n t r e c r e d i n t a s i umanism, Miloia ramane in genunchi, inutil, cu
privirea atintita catre o icoana ipotetica, acoperita insacu un tapet
vulgar.Donesie Micula, poreclit Miloia face, ucugandu-si baicutul, pe
Krinitzski face o crima rezultata dintr-o dementa tentatie, intru totul amorala, de
a testa rezistenta realitatii la presiunea ideii. PlutonierulMateias va incerca sa
iscodeasca mintea alunecoasa a ucigasului, care nu-si recunoaste, nici prins,
nicidivulgat vreo cat de infirma responsabilitate: ,, Acest Donesie, dupa cum
marturiseste cu totul logic sisenin in sinea sa isi pusese in gand sa omoare,
sistematic pe toti cei care purtau un carnet de partid dinsectia sa sau din fabrica.
Ceea ce e curios e faptul ca Miloia prevazuse ca va fi prins. Miloia recurge lacrima
ca la un gest necesar, realizat cu o ciudata, pe undeva patologica seninatate.M i l o i a
l - a u ci s p e p rof e soru l s au in sc op ul d e a- si ap ar a l ib e rtate a,
n e d a n d d o v a d a d e v r e u n sentiment de apreciere, iubire fata de victima.
Prin uciderea lui Krinitzski, Miloia distruge tocmai puterea de care depindea,
anulandu-se astfel pe sine.In finalul romanului, Miloia isi recunoaste nimisnicia,
comparandu-se pe sine cu un biet paduche,care incerca sa caute salvarea prin
intermediul credintei, dar care nu reuseste sa razbata: ,,
Sunt un omde nimic, un biet paduche care se tot urca pe o maneca, dar vezi,
maneca asta e goala.
Aici, manecaeste o metafora proprie sufletului, un suflet gol, pustiit care nu isi
gaseste salvarea in Dumnezeu