Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIMITRIE CANTEMIR
PROFILUL ASISTENT MEDICAL GENERALIST
ANUL III
GRUPA B
REFERAT
GRUPELE DE POPULATIE CU RISC DE IMBOLNAVIRE
COORDONATOR :
ELEVA :
proportie de 21% in timp ce in Danemarca 71% din baieti si 63% din fete recunosc acest lucru.
In general, copiii din tarile mediteraneene declara un numar mai mic de stari de ebrietate.
Consumul si dependenta de droguri devine o problema din ce in ce mai grava prin
cresterea numarului de consumatori si prin gravitatea consecintelor caci duc la desocializare,
crima, jaf, viol si prostitutie pentru a putea face fata costurilor dependentei. Printre cei care
folosesc drogurile injectabile, frecventa cazurilor de hepatita B si C si a cazurilor de infectie HIV
este semnificativ mai mare. Creste de asemenea numarul cazurilor de crize convulsive in randul
consumatorilor de ecstasy. Structura consumului este modificata de bresele din sistemul de
control al circulatiei intr-o tara sau intre tari. In general sursele primare de productie sunt in
America Latina si in Asia, iar de aici ajung in Europa sau America de Nord pe diferite rute.
Romania care a fost initial (la inceputul anilor ,90') doar tara de tranzit a devenit o tara
consumatoare.
Trebuie sa se tina seama de faptul ca nu prea exista consumatori doar pentru un singur tip
de drog, la fel cum nu prea sunt persoane care au doar un singur comportament cu risc pentru
sanatate. In general fumatorii beau si alcool, consuma si droguri si au si relatii sexuale
intamplatoare si cu parteneri multipli. Se constata ca in Europa, tarile care au o proportie mare de
consumatori de cannabis au si o proportie mare de consumatori de amfetamine si ecstasy, iar cei
care au un nivel redus de consum de cannabis au si un nivel scazut de consum de droguri
periculoase.
Dieta si nutritia sunt de mare importanta in prevenirea imbolnavirilor si promovarea
sanatatii. De fapt o usoara dezechilibrare a consumului cantitativ si/sau calitativ al alimentelor
poate avea si are efecte pe termen lung asupra sanatatii. Astfel, bolile cardiovasculare, cancerul,
diabetul neinsulino-dependent sunt determinate in mare masura de astfel de dezechilibre.
Obiceiurile dietetice si tenditele lor au determinat aspectele esentiale ale structurii
patologiei la copii, tineri si adulti. Varietatea modelelor nutritionale in Europa poate fi grupata in
modelul culturilor nordice si in cel al culturilor statelor din sudul Europei. Cu toate acestea
asistam la o convergenta a obiceiurilor alimentare, cu consecinte importante asupra sanatatii si
logevitatii consumatorilor caci, pentru sanatatea publica, obiceiurile alimentare sunt mai
importante decat o componenta nutritionala individuala oricare ar fi aceasta. Asistam la o
diferentiere socio-economica a obiceiurilor alimentare. Grasimile au devenit alimente ieftine
astfel ca se constata un consum crescut al lor in straturile sociale sarace si cu nivel cultural
scazut, care nu stiu si nu-si pot permite sa consume multe fructe si legume proaspete. Tot
populatia saraca este consumatoare mai mare de dulciuri rafinate si de bauturi racoritoare bazate
pe siropuri cu glucide cu molecula mica care dezechilibreaza dieta si solicita sistemul insulinic.
Diferentele in obiceiurile alimentare determinate de abundenta si pretul accesibil al produselor
pentru populatia saraca, influenteaza consumul prin ponderea ridicata a acestei categorii in
ansamblul populatiei si in consecinta, structura morbiditatii si mortalitatii. Astfel, statele din zona
Mediteranei consuma mai multe fructe pe cap de locuitor decat statele nordice si acest mod de
alimentatie influenteaza starea de sanatate.
Rezultatul practicilor nutritionale se reflecta in starea de nutritie atat la nivel local cat si
la nivel national si continetal. Asistam la o epidemie de cazuri de obezitate in tarile bogate, in
special la categoriile cu venituri mici si la bogatii din tarile sarace. O analiza mai atenta ne arata
chiar ca in tarile bogate proportia cea mai mare de supraponderali si obezi se afla la saraci, din
cauza conditionarilor socio-culturale ale consumului de alimente. In tarile sarace asistam la o
epidemie de cazuri de subnutritie de diferite grade care afecteaza toata populatia dar in mod
4
am aratat in capitolele anterioare ca rezultatele scolare sunt cu atat mai bune cu cat conditia
fizica este mai buna.
Devine din ce in ce mai evidenta participarea determinantilor socio-economici ai
dezvoltarii. In toate statele lumii, principalii indicatori ai starii de sanatate fie ei pozitivi cum
sunt: speranta de viata la nastere, durata medie de viata, nivelul dezvoltarii fizice si neuropsihice
la copii si tineri, sau negativi cum sunt: morbiditatea, invaliditatea si mortalitatea coreleaza
pozitiv, respectiv negativ, cu nivelul standardelor economico-sociale. Astfel, determinantii
macroeconomici ca:
Educatia determina prin ea insasi statutul social al unei persoane si astfel devine prin
puterea venitului si a comportamentului un determinant al starii de sanatate asa cum am amintit
deja mai inainte.
Locuinta, familia si alte componente sociale formeaza mediul inconjurator cel mai
important (fizic si socio-cultural) prin durata si intensitatea folosirii. Traditional, familia
reprezinta prima sursa de informatie si ingrijiri medicale si principalul sistem de sprijin pentru
copii si batrani. Familia este de asemenea depozitarul major al valorilor socio-culturale care au si
ele o contributie importanta in determinarea nivelului starii de sanatate al membrilor sai.
Structura familiei este o sursa importanta de formare a relatiilor sociale (bunastarea sociala),
relatii care sunt asociate in modele de comportament si care formeaza componente puternice ale
sanatatii mentale si a celorlalte aspecte ale sanatatii cum sunt cele legate de bunastarea fizica, dar
si cele legate de morbiditate, invaliditate si/sau mortalitate.
In ultimele decenii asistam la o modificare semnificativa a structurii familiei. Ponderea si
semnificatia familiei traditionale s-a modificat. Copiii stau mai mult in familie si depind mai
mult de sprijinul parintilor din cauza prelungirii duratei de scolarizare. Varstnicii, fie traiesc
singuri, departe de copii, fie stau in institutii destinate lor. Rolul bunicilor in cresterea si educarea
copiilor si in consolidarea legaturilor intre membrii familiei scade din ce in ce mai mult, desi in
unele state din Europa cum sunt Romania, Grecia sau Italia el ramane inca important.
Activitatea (serviciul) si somajul au o importanta majora pentru ca asigura venitul si
implicit bunastarea materiala. Marimea venitului este cea care da oamenilor o perspectiva asupra
viitorului si posibilitatea indeplinirii planurilor pe termen lung. Activitatea determina in perioada
de viata respectiva si structura morbiditatii, invaliditatii si mortalitatii profesionale. Din cauza
specificului activitatilor desfasurate de barbati, care lucreaza in sectoare cu risc mai mare de
imbolnavire sau accidente, ei sufera de 10 ori mai multe accidente mortale si de trei ori mai
multe accidente invalidante decat femeile.
Conditiile de munca ale muncitorilor sezonieri sau ocazionali sunt mai proaste decat ale
celor cu statut permanent si au probleme de sanatate mai multe si mai grave.
Somajul, este corelat puternic cu starea precara a sanatatii. Efectele negative ale
somajului asupra sanatatii sunt: economice, sociale si psihologice. Stress-ul acestor situatii are
consecinte negative asupra sanatatii, se asociaza cu scaderea posibilitatilor de asistenta medicala
atat pentru bolile profesionale, cat si pentru restul patologiei pentru care ingrijirile nu mai pot fi
acordate. O componenta importanta a patologiei observata la someri este frecventa mare a
afectiunilor psihice depresive. O rata mare a somajului la tineri are consecinte importante asupra
starii de sanatate pentru tot restul vietii, mai ales daca durata somajului este indelungata.
4. Asigurarea cu servicii de sanatate. In ultimii ani se constata o convergenta a modului
de organizare a sistemelor de sanatate. Organizatia Mondiala a Sanatatii a dedicat un raport anual
eficientei si modului de eficientizare a sistemului sanitar la nivel mondial. dar, din toate studiile
6
efectuate pana in prezent se desprinde clar ca sistemul sanitar nu poate suplini sau compensa
efectele negative ale mediului sau comportamentelor cu risc pentru sanatate ale oamenilor.
"Orice standard s-ar aplica, este evident ca sistemul sanitar este mai performant in unele
tari si mai putin performant in altele. Aceasta nu numai din cauza diferentei de venit sau a
cheltuielilor, pentru ca se stie ca performanta poate varia foarte mult chiar in tarile cu un nivel
foarte asemanator al cheltuielilor pentru sanatate. Felul in care este proiectat, condus si finantat
afecteaza viata si mijloacele de trai. Diferenta intre un sistem de sanatate performant si unul
neperformant poate fi masurata in decese, invaliditate, saracie, umilinta si disperare."(Dr Gro
Harlem Brundtland)
Totusi serviciile de sanatate pot fi optimizate pentru ca nivelul contributiei lor la
determinarea sanatatii publice si individuale sa aiba un impact cat mai mare si mai pozitiv.
Modelele din anii 1970 sugerau ca o crestere de 1% in calitatea serviciilor medicale este asociata
cu o reducere a mortalitatii de doar 0,1%. Unele studii sugereaza ca este mai important sa se
reduca diferenta intre eficienta diferitelor procedee medicale aplicate pentru a se nivela
diferentele enorme privind speranta de viata existenta intre oameni, zone sau tari. Devine tot mai
evident ca ingrijirea sanatatii, inteleasa comprehensiv ca ingrijirea care include activitatile
curative si profilaxia, promovarea si reabilitarea sanatatii are un impact semnificativ asupra
acesteia. Masurarea acestui impact este ingreunata de probleme metodologice, mai ales de lipsa
unei definitii operationale clare a sanatatii si prin lipsa claritatii in privinta a ce se intelege prin
ingrijiri (scopul, tehnologia, organizarea, finantarea si calitatea lor), precum si prin dificultatile
de acces la datele necesare evaluarii lui.
La fel de important este si faptul ca nu se recunoaste ca serviciile de ingrijiri medicale de
sanatate sunt o sursa importanta de suferinta, de morbiditate si de mortalitate. Bolile iatrogene nu
sunt investigate decat sporadic, iar datele existente nu permit o evaluare corecta a dimensiunii
acestora. Ponderea acestor afectiuni oscileaza de la tara la tara intre cca. 3,8% la 36%. Reactiile
advese la medicamentele administrate copiilor ajung la 15%o din dozele zilnice administrate. Un
raport din Germania a identificat 300 de mastectomii inutile din cauza unor erori medicale.[citat
in 1] Raspunderea judiciara civila sau penala a inceput in Europa in Norvegia in 1907 si in
Suedia in 1937, dar pedepsirea vine prea tarziu, dupa ce raul a fost iremediabil facut. Pentru
reducerea erorilor s-au pus la punct reglementari stricte pentru acordarea dreptului de libera
practica pentru medici si pentru restul personalului medical. In acelasi mod au fost emise
reglementari care stabilesc modul in care se administreaza medicamentele, calitatea acestora sau
a materialelor sanitare, intervalele de revizuire a aparaturii sau procedeelor, etc.. Pentru toate
aceste motive serviciile de sanatate sunt considerate o sursa de inspiratie pentru reducerea la
minim a impactului negativ aupra sanatatii publice si individuale.
Serviciile de sanatate sunt un consumator important din PIB. In toate tarile cheltuielile
pentru sanatate au crescut si cresc mereu. Studiile efectuate au aratat ca desi nivelul fondurilor
cheltuite pentru sanatate este important, sunt tari care obtin rezultate mai bune decat altele,
cheltuind mai putini bani pe locuitor. Apoi, structura cheltuielilor intre diferitele sectoare ale
sistemului de asistenta (primara, de specialitate abulatorie si spitaliceasca) difera de la o tara la
alta. In Europa intre 1970-1980 se constata o reducere a procentului cheltuielilor spitalicesti din
totalul cheltuielilor pentru sanatate, dar cu toate acestea cheltuielile pe bolnav internat au crescut
mereu aproape in toate tarile. La acest fenomen o contributie importanta a avut costul
medicamentelor.
Calitatea asistentei medicale este determinata de calitatea personalului si de numarul sau.
Se constata o feminizare a sectorului sanitar paralel cu cresterea numarului asistentelor medicale,
7
dar si al medicilor de sex feminin. Desi numarul medicilor de familie a crescut daca facem un
raport la mia de locuitori, proportia lor in totalul personalului sanitar a scazut.
In privinta bazei materiale in special a spitalelor, se constata ca asistam la o reducere a
numarului de paturi la mia de locuitori mai ales din cauza costurilor enorme ale spitalizarii.
Aceste costuri sunt determinate mai ales de costul tehnologiilor tot mai sofisticate necesare
investigatiilor paraclinice si de laborator, dar si pentru interventiile chirurgicale din ce in ce mai
complexe.