Sunteți pe pagina 1din 2

Lichidul intracellular(LIC)

Reprezinta aproximativ 40% din totalul apei din organism, avand la o persoana de
70 de kg o cantitate estimata de 25 de litri.
Compartimentul intracellular este un compartiment virtual. El rezulta din insumarea
numarului enorm de mici colectii lichidiene intracelulare. LIC e o solutie de ioni de K
si anioni organici, proteine (supa celulara). Permeabilitatea selectiva a membranei
celulare si metabolismul celular controleaza constituentii LIC.
Prin experiente simple se poate evidentia comportarea membranelor celulare in
functie de concentratia mediului extracelular. Osmoza permite patrunderea apei in
celula datorita semipermeabilitatii membranei celulare. Concentratia mai mica a
lichidului extracelular decat a lichidului intracelular determina patrunderea apei in
celula (celula devine turgescenta). Concentratia mai mare a lichidului extracelular
decat a lichidului intracelular determina iesirea apei din celula (celula este
plasmolizata).
Apa intracelulara exista sub doua forme: libera si legata (in matricea celulara, gelul
intracelular). Sursele LIC sunt reprezentate de LEC si apa endogena, rezultata din
respiratia celulara.
Apa libera contine ioni si molecule nedisociabile in solutie. Poate fi utilizata sub
influente osmotice, adica poate iesi in compartimentul extracelular.
Apa legata se afla in structura complexelor macromoleculare intracitoplasmatice.
Nu poate fi utilizata sub influente osmotice.
Concentraiile de ioni, cum ar fi sodiu si potasiu sunt diferite n lichidul intracelular
dect n cel extracelular, aceste diferene n nivelurile de ioni sunt importante n
procese, cum ar fi reglarea presiunii osmotice i de semnalizare n celule. LIC, de
asemenea, conine cantiti mari de macromolecule, care pot modifica modul n
care moleculele se comporta, prin aglomerarea macromolecular.
n fiecare celula exista o asociere particulara heterogena de constituienti, dar
concentratia acestor substante este similara n toate celulele.
Contine cantitati mici de ioni de sodiu si de clor si nu contine ioni de calciu. n schim
b, contine cantitati crescute de ioni de potasiu si de ioni de fosfat, la care
se adauga cantitati moderate
de ioni de magneziu si de ioni sulfat (n cantitati scazute in
lichidul extracelular).Celulele contin o cantitate mare de proteine (aproape de
4x mai mare dect cea din plasma).

Deshidratare intracelulara: Datorata unei hipertonii (exces de sodiu prin pierderi de


ap) a plasmei si a lichidelor extracelulare).
Cauzele incipiente:
- hidratare insuficienta.
- Diabet insipide si unele diabete zaharoase
- Pierderi digestive, cutanee, respiratorii.
Pentru a compensa aceasta diferen de presiune osmotica in saruri, lichidul
intracelular se precipita spre mediul extracelular. In consecin, celula este
deshidratat si subiectul va manifesta o sete intensa, o uscciune a gurii, o pierdere
de greutate, febra, pierdere de suflu, sindrom de oboseala cronica...Tratamentul
consta ntr-o hidratare corecta asociat cu un regim fara sare. In cazurile dificile
(nou, nscui, coma, btrni) unde pierderile de apa nu sunt compensate la timp, se
va instala o deshidratare globala!