CAPITOLUL I : Introducere
1.1.
1.2.
Istoric ...Pag. 3
Motivarea alegerii temei .Pag.5
2.2.
.Pag. 45
5.2.
corpului .Pag. 49
5.3.
.Pag. 51
CAPITOLUL VI : Cercetare
6.1.
Cercetare Chestionar
6.2.
Interpretarea chestionarului
6.3.
CAPITOLUL I :
Tenisul este un joc foarte complicat...Daca intr-un joc lucrurile sint mai complicate, castiga cel
care stie sa improvizeze .
Ilie Nastase
1.1 Istoric
Tenisul este un joc sportiv care se impune prin frumusetea si spectaculozitatea sa. Miscarile
sportivilor au gratie si ritm, sunt armonioase si precise in ciuda marelui efort la care sunt supusi.
Marea sa atractivitate consta in faptul ca este accesibil la orice varsta, partenerii de joc se pot
alege intre ei in functie de preferinte sau nivel de pregatire. El presupune calitati ca:
perspicacitate, curaj, indemanare, reflex, viteza, forta etc.
Primele mentiuni despre inceputurile acestui sport atesta existenta sa in secolul al Xll-lea. Se
presupune ca tenisul s-a jucat mai intai in mediul de la curtile regilor Frantei si Angliei.
Raspandirea sa in randul populatiei s-a datorat inventiei cauciucului, care a permis ca mingea
elastica sa fie jucata pe orice teren si nu nurnai in sali unde se juca cu mingi de piele umplute cu
calti si par.
Din anul 1870, tenisul a inceput sa-si desavarseasca forma pe care o cunoastem si noi in prezent,
fiind denumit initial lawn-tenis (tenis de camp, in englezeste) spre a-l deosebi de cel vechi
numit jeu de paume (joc cu palma - in franceza).
Etimologia cuvintului tenis, provine de la francezul tenez (tine!) cu care jucatorii isi anuntau
adversarii ca arunca mingea pentru serviciu si pe care englezii, preluand in secolul XV jocul cu
palma, l-au numit tennis. Denumit multa vreme si sportul alb (datorita echipamentului alb
obligatoriu al sportivilor), tenisul cunoaste, dupa 1968, introducerea echipamentului colorat, care
a trebuit sa fie acceptat si de catre organizatori, mai ales datorita transmisiunilor televiziunii.
La noi in tara tenisul a aparut concomitent la Bucuresti si Galati, unde iau fiinta si primele
cluburi de tenis; dupa 1907, in capitala fiind organizate primele competitii inter-cluburi. In 1911
se desfasoara primul campionat national. Prin Nicolae Misu se participa la competitii
internationale in 1921 si la Jocurile Olimpice de la Paris (1924). In 1922 participam pentru prima
oara la Cupa Davis, iar prin marii jucatori Ilie Nastase si Ion Tiriac, tara noastra va ajunge de 3
ori in finala acestei prestigioase competitii, numele Romaniei fiind inscris pe Salatiera in
1969, 1971 si 1972.
In prezent, acest joc sportiv este extrem de raspandit in tara noastra, Federatia Romana de Tenis
organizand numeroase sectii si avand jucatori legitimati, la care se adauga zecile de mii de copii,
tineri si adulti care joaca de placere. Acest interes deosebit pentru tenis se datoreaza
transmisiunilor prin televiziune a marilor competitii internationale dar, mai ales, fostilor mari
campioni Ion Tiriac si Ilie Nastase care, asa cum afirma publicistul francez Christian Quidet: au
marcat cu amprenta lor viitorul tenisului modern. In Romania, ca si in alte tari, ei au facut ca
tenisul sa coboare in strada, acest sport, pe care uneori l-au dramatizat, iar alteori l-au inveselit
peste masura.
prietenilor, in tabere de pregatire si in deplasari prin : lectura frumoasa, muzica buna, vizionati de
spectacole educative, vizite la muzee, obiective economice, culturale si istorice, practicarea
sporturilor complemetare, etc. In schimb li se cere renuntarea la fumat, la nopti pierdute, la
consumul exagerat de alcool si la orice alte excese.
2.2 Continutul regimului de viata
In elaborarea unui regim rational de viata trebuie sa se tina seama se urmatoarele aspecte :
-particularitatile individuale ale sportivului
-conditiile de viata si de munca
-ramura de sport practicata, specificul efortului, perioada de antrenament, etc
-obiceiurile pozitive ale sportivului
In aceste conditii elaborarea unui regim de viata tip este recomandabil. Se pot da insa indicatii
generale asupra continutului regimului de viata, care pot fi adaptate in functie de situatie.
2.2.1
Gimnastica de inviorare
Sportivul trebuie sa inceapa ziua cu gimnastica de inviorare, imediat dupa desteptare. Programul
consta in executarea unor exercitii alese in asa fel incat sa activeze sistemul nervos central si
marile functiuni, pentru a grabi trecerea de la starea de inhibitie din timpul somnului la
activitatea din timpul zilei.
Gimnastica de inviorare, utila pentru orice om, este cu atat mai indicata sportivilor, deoarece
organismul lor trebuie sa faca fata unor cerinte deosebit de mari in activitatea zilnica. Gimnastica
de inviorare nu trebuie sa se transforme intr-un antrenament, deoarece organismul nu este
pregatit, imediat dupa desteptare, pentru eforturi mari. Durata nu trebuie sa depaseasca 10-12
minute pentru incepatori si 20 de minute pentru sportivii de performanta.
2.2.2. Igiena individuala si echipamentul
In afara de toaleta de dimineata, pentru pastrarea igienei individuale mai sunt necesare : spalarea
zilnica a picioarelor, dusul cald dupa fiecare lectie de antrenament sau concurs, spalarea parului
cel putin o data pe saptamana, igiena gurii precum si spalarea echipamentului dupa fieacare
antrenament. Toate acestea contribuie la mentinerea sanatatii, a bunei dispozitii si in final la
obtinerea unor rezoltate bune.
2.2.3. Alimentatia rationala
Sportivul trebuie sa aiba un regim alimentar corespunzator atat din punct de vedere cantitativ, cat
si calitativ, cu mese la ore cat mai regulate, pentru a crea reflexe conditionate digestive. Masa se
va lua cu circa 3 ore inainte de inceperea efortului si la cel putin o ora dupa terminarea lui, pentru
a evita conflictul dintre stomac si muschi.
-
Somnul(odihna pasiva) cu durata de cel putin 8 ore/zi, este singurul mijloc natural pentru
refacerea sistemului nervos central si inlaturarea oboselii. Durata somnului trebuie sa fie mare in
perioadele de concurs. Orele cele mai indicate sunt de la 22 :00-23 :00 si pana la 7 :00-8 :00
dimineata. De asemenea este recomandabil ca sportivul sa se odihneasca, chiar fara sa doarma,
fiind incadrati in scoli sau intreprinderi, unde isi desfasoara pregatirea profesionala.
Calirea organismului. In cadrul regimului sau de viata, sportivul trebuie sa aiba preocupari si
pentru cresterea rezistentei generale a organismului fata de imbolnaviri si fata de influentele
minerale
farmacologice : medicatie compensatorie, substitutiva
odihna activa-pasiva (somn)
Refacerea este cotidiana, saptamanala, de etapa si anuala. Refacerea este foarte importanta
deoarece mentine starea de sanatate a sportivului, mentine un randament superior, se evita
accidentele si suprasolicitarile neuropsihice.
obisnuite. In acest sens el trebuie sa evite : fumatul, consumul de alcool, folosirea dopingului si
excesele de orice natura.
Urmarind maximizarea capacitatilor fizice si psihice ale sportivului, antrenamentul este privit
astazi ca un demers pluridisciplinare si chiar interdisciplinare, realizat de o echipa de specialisti.
Conceptul de antrenament total aparut in deceniul al-7-lea al secolului nostru are in vedere
dezvoltarea totala a individului si echipei. Maximizarea performantei nu se poate obtine fara
maximizarea personalitatii sportivului, in acest proces tehnicienii fiind obligati sa faca appel si la
alte resurse de eficienta a pregatirii, in afara activitatii propriu-zise din antrenament. Apelul la
tehnicile de relazare, integrate in antrenamentul de psihoreglare, reluarea in forme structurate a
repetarii in reprezentare (ca antrenament mental), evidentierea insemntatii masurilor
profilactice si de refacere (in antrenamentul invizibil), au adaugat antrenamentului propriu-zis
valori preluate din stiintele particulare care au contribuit evident la cresterea exploziva a
performantelor. Procesul nu este insa incheiat. In afara unei mai bune fundamentari stiintifice a
reactivitatii organismului, din punct de vedere biochimic, histologic, fiziologic, psihologic si
sociologic, antrenamentul sportiv (si in general tot procesul de pregatire), beneficiaza de datele
mereu reinnoite ale farmacologiei si psihofarmacologiei.
In descrierea continutului psihologic al antrenamentului total este vrba de o activitate umana,
desfasurata de oameni (antrenori, tehnicieni, savanti), in slujjba omului (sportivul si echipa), tot
ceea ce se intreprinde pentru desfasurarea ei la nivelul maximal al eficientei are evident un
continut psihologic, cu atat mai important cu cat ne ridicam pe scara valorilor si a exigentelor.
Antrenamentul
propriu-zis
fizic
tehnic
tactic
psihic
teoretic
refacerea
Antrenamentul de
psihoreglare
Antrenamentul mental
Antrenamentul invizibil
Inca de cateva decenii s-a considerat ca antrenamentul sportiv propriu-zis are cinci laturi sau
componente : pregatire fizica, tehnica, tactica, psihica si teoretica. Pentru cei mai multi antrenori
este cunoscut faptul ca fiecare latura a pregatirii sportivului are si un anumit grad de incarcatura
psihica. Astfel pregatirea psihica a sportivului nu se poate realiza numai prin latura care-i
poarta numele, ci si prin toate celelalte laturi ale antrenamentului.
Antrenamentul de psihoreglare. In practica sportiva se utilizeaza antrenamentul psihoton, tehnici
de relaxare si reglare a respiratiei, antrenamentul alfagenic (generarea undelor alfa corticale),
tehnici de concentrare, etc., toate cu scopul de a reliza un cat mai bun si stabil autocontrol al
sferei afectiv motrice.
Antrenamentul mental face parte din familia tehnicilor de psihoreglare, dar intrucat priveste
invatarea miscarilor prin exersare, in reprezentare el a devenit un al doilea antrenament tehnicotactic de foarte mare eficienta.
respectarea regulilor alimentare simple vor permite jucatorilor sa suporte mai bine
antrenamentele cu o mare solicitare fizica, sa evite caderile in finalurile de joc si sa se refaca mai
repede dupa jocul oficial.
In tenis, consumul energetic este influentat de mai multi factori :
-parametrii efortului (volumul, intensitatea, complexitatea), nu pot fi programati datorita
prevederilor regulamentului de joc si a valorii adversitatii.
-calitatii suprafetei de joc(lenta, rapida sau intermediara)
-valoarea apropiata a jucatorilor
-conditiile meteorologice(aer liber-caldura sau vant, precum si cele din sala)
-miza jocului
Alimentatia rationala nu este insa echivalenta cu supraalimentatia si nici cu un consum exagerat
de alimente, dimpotriva, caracterul rational al alimentatiei este dat tocmai de existenta unei
concordante si a unui echulibru permanent si perfect pentru continutul de calorii(aspectul
cantitatic) si substante nutritive(aspetul calitativ) pe de-o parte si trebuintele organismului pe de
alta parte. Echilibrul nutritiv reprezinta acea stare buna in care se gaseste organismul sportivului,
ca urmare a unei alimentatii rationale, in care metabolismul se desfadoara normal. El se
concretizeaza prin atingerea si mentinerea unei greutati optime, greutate la care sportivul
realizeaza cele mai bune performante. In acest sens fiecare sportiv fruntas isi cunoaste greutatea
optima, pe care trebuie sa si-o mentina printr-o alimentatie rationala.
Consumul unei cantitati mai mari de alimente decat este necesar (supraalimentatia) are efecte
daunatoare asupra organismului. Mai intai surplusul de alimente cere o activitate suplimentara de
digestie si metabolism. Surplusul de substante alimentare se depunde, in cele di urma sub forma
grasimii de rezerva, marind greutatea corpului. Cresterea greutatii nu este deloc favorabila pentru
sportiv, deoarece deplasarea corpului se va face mai greu, cu o cheltuiala mai mare de energie si
cu rezultate sportive mai slabe.
Unii autori care au studiat aceasta problema sustin ca sportivul trebuie sa stie ca : drumul
succesului trece prin aparatul digestiv al sau (M. Crespin).
Nerespectarea echilibrului alimentar duce la dezechilibru nutritiv, la o serie de tulburari si
chiar la imbolnaviri. Consumarea unor cantitati exagerate de dulciuri(zaharuri), mai ales la varsta
de crestere si neglijarea igienei dintilor duc la formarea cariilor dentare, urmare de o serie de
neplaceri pentru organism(dentitie slaba, masticatie defectuasa, etc.). In plus, glucidele simple,
absorbindu-se repede, trec in sange si dau nastere la hiperglicemie, care provoaca o
hiperexcitabilitate nervoasa. De asemenea, se produce o tulburare si in functia pancreasului.
Excesul de fructe necoapte sau de vegetale insuficient preparate provoaza permentatia si
accelerarea tranzitului intestinal. Consumul excesiv de glucide, mai ales din fainoase, determina
instalarea colitei de fermentatie. Excesul pe proteine, mai ales din carne, acidifiaza mediul intern
si duce la instalarea colitei de putrefactie, cu autointoxizarea organismului si obosirea lui.
Excesul de grasimi duce la fenomene de acidoza in organism, de asemenea consusmul exagerat
de grasimi de origine animala provoaza incarcarea grasa a ficatului si cresterea colesterolului din
sange, urmata de arterioscleroza si ateromatoza.
O nutritie buna, se realizeaza prin asimilarea substantelor alimentare de baza.
PROTIDELE
Protidele sunt substante extrem de compleze, ca caror molecula este constituita din C, H, O, N, S
si P. Ele sunt indispensabile vietii, fiind constituentii fundamanetali ai materiei vii, participand la
toate functiile celulei vii.
uzate
biocatalitic, inlesneste unele reactii din organism
rol energetic eliberand prin ardere in organism, cantitatea de caldura de circa 4,1 calorii
Provenienta protidelor :
Protidele provin atat din regimul animal, cat si din cel vegetal.
Dintre alimentele de origine animala mentionam : carne si produsele din carne, peste, oua, lapte,
branzeturi. Protidele vegetale se gasesc in : paine, paste fainoase, fructe sai mai ales
leguminoasele uscate(soia, fasole, mazare, linte). Din cantitatea totala de protide cele de origine
animala trebuie sa se gaseasca intr-o proportie mai mare(60%) decat cele de origine
vegetala(40%).
Ratia zilnica de protide variaza in functie de mai multi factori : varsta, sex, conditii
meteorologice, efortul depus. La tenismeni nevoile de protide sunt ridicate (peste 2 grame pe
kilocorp/24 ore)
-
LIPIDELE
Lipidele sunt substante nutritive prin excelenta energetice, formate din molecule mai simple sau
mai complexe. (C, H, O2, N, P, S)
Rolul lipidelor in organism
-
rol energetic(fiecare gram de lipide prin oxidare in organism elibereaza 9,3 calorii mari)
rol secundar plastic
rol de protectie a unor organe interne(cum ar fi inima sau rinichii care stau pe un strat de
Provenienta lipidelor :
In ratia alimentara a sportivului lipidele trebuie sa furnizeze 25-30% din totalul de calorii.
Cele de origine animala se gasesc in : unt, frisca, smantana, branza grasa, lapte, galbenusul de
ou, carne grasa, ficat, etc. (70% din cantitatea de lipide consumate)
Cele de origine vegetala se gasesc in : masline, alune, nuci, migdale, sminte de floarea-soarelui,
dovleac, soia, porumb.(30% din cantitatea de lipide consumate)
In ratia alimentara a sportivului lipidele trebuie sa furnizeze 25-30% din totalul de calorii.
GLUCIDELE
Sunt substante nutritive in compozitia carora intra C, H, O2. Dupa complexitatea moleculei lor,
se impart in urmatoarele categorii :
-
depus in ficat
rol plastic- intra in constitutia proteinelor celulare
rol catalitic se manifesta in cadrul metabolismului lipidelor
iau parte la termoreglarea organismului impotriva frigului si caldurii
Cele de origine animala se gasesc in : cereale(grau, porumb, orez, etc), fructe uscare(prune,
caise, stafide, curmale. etc), leguminoase uscate(fasole, soia, mazare, etc), paine, cartofi, fructe
si zarzavaturi.
Alimente bogate in zaharuri : zahar, miere, bomboane, siropuri, luciuri, mandarine, etc.
Cele de origine animala se gasesc in : lapte, ficat, stridii, etc.
Aceste produse sunt foarte indicate in alimentatia sportivului, deoarece contine 99% glucide si se
asimileaza usor in organism. Glucidele necesare organismului sa fie furnizate in proportie de 6570%.
APA
SARURILE MINERALE
Sarurile minerale sunt elemente minerale care fac parte din categoria substantelor alimentare cu
rol catalitic(sarururile cu FE, Cu, I, Co) si plastice(sarurile de Ca, P, Mg, Na, K). Ele sunt
necesare pentru organism pentru a intretine sanatatea si viata. Nevoile organismului sunt, in
general, acoperite in cadrul alimentatiei obisnuite. Eliminarea lord in organism se face prin urina
si transpiratie, cu importanta deosebita pentru eforturile depuse de sportiv.
Fiecare dintre sarurule minerale prezentate au o importanta deosebita pentru organismul uman si
un mare aport la desfasurarea efortului fizic depuse de sportiv.
Sarurile obtinute din produsele de origine animala se asimileaza in proportie de 90-99%, pec and
cele curpinse in alimentele de origine animala, numai in proportie de 50%.
VITAMINELE
Vitaminele fac parte din categoria substantelor alimentare cu rol de enzime(fermenti), care
inlocuiesc diferitele reactii chimice, in special pe cele de oxidoreducere(rol de catalozatori)
Aceste reactii se produc neintrerupt in timpul vietii, pentru a asigura cresterea si reproducerea
organismului, precum si refacerea uzurii.
Lipsa vitaminelor din alimentatie provoaza o serie de boli numite avitaminoze. Nici consumul
exagerat de vitamine nu este indicat, deoarece se produce hipervitaminoza.
La sportivi cerinta de vitamine este mult mai care, constatandu-se o imbunatatire, o reducere a
oboselii si o scurtare a timpului de refacere dupa efort, atunci cand se administreaza cantitati
sporite de vitamina C, B1, B6 etc.
Se recomanda ca vitaminele sa se consume sub forma naturala, din alimentele care le contin,
deoarece efectul este mult mai mare.
fosfor, magneziu, potasiu dar sunt sarace in fier, laptele este sigurul aliment de origine animala
cu actiune alcalinizanta. De ceea este indicat sa se administreze sportivilor dupa terminarea
eforului.
Reprezinta o sursa de proteine bogate in aminoacizi esentiali(protide de clasa I). Aceste proteine
au un coeficient de utilizare digestica ridicat(90-96%), ceea ce le sporeste rolul plastic si face ca
laptele si branzeturile sa fie foarte indicate in perioada de crestere.
Laptele si branzeturile pot inlocui carnea(exemplu : 0,25 l de lapte sau 35 g de branza sunt
echivalente cu 50 g de carne). Laptele integral contine toate vitaminele, dar in proportii diferite.
Este bogat in vitamina A(retinol), B2(riboflamina), K(filochinoza), B5(acidul pontotenic) ;
relativ bogat in vitaminele D, B6, B12 si relativ sarac in vitaminele B1(tiamina) di C(acid
ascorbic). Brazeturile grase sunt si ele o buna sursa de axeroftol(vitamina A) si de riboflamina
(vitamina B2).
Reprezinta o sursa de energie. Aceasta variaza de la 70 calorii pentru 100 ml de lapte, pana la
300-400 ml calorii pentru 100 g de branzeturi grase.
Laptele este singurul produs alimentar care contine toate substantele nutritive(trofinele) si deci
poate fi considerat un aliment complet.
Ratia alimentara a sportivilor trebuie sa contina aprozimativ 500 ml de lapte si 50-100 g de
branza, care pe langa valoarea lor nutritiva, mai contribuie si la prevenirea crampelor musculare.
In afara de valoarea lor nutritiva, branzeturile echilibreaza flora intestinala in cazul unei
alimentatii mixte sau predominant vegetala. Branzeturile fermentate nu trebuie sa intre in
alimentatia sportivilor.
Avantaje si inconveniente
Consumul de lapte si branzeturi asigura o buna dezvoltare fizica si mareste rezistenta fizica a
sportivilor. Ele maresc reszistenta generala a organismului fata de influentele nefavorabile ale
mediului si fata de imbolnaviri.
Unul dintre inconveniente este acela ca laptele are o valoare calorica mica. Este sarac in Fe, Cu
si vitamina C, de aceea prelungirea unui regim lactat sau lacto-fainos poate provoca aparitia unei
Datorita bogatiei in lizina, carnea stimuleaza in general procesul de crestere, precum si cresterea
masei musculare. Carnea stimuleaza activitatea nervoasa superioara si contribuie la cresterea
capacitatii de efort. Prin efectul sau excitant, ea exercita cea mai mare actiune dinamica specifica
dintre toate produsele alimentare, intensificand astfel metabolismul, ceea ce face sa fie indicata
in prevenirea si combaterea obezitatii si pentru slabire.
Consumarea carnii si a pestelui in cantitate mare influenteaza PH-ul intern spre aciditate, lucru
nefavorabil pentru activiatea sportiva, mai ales ales dupa terminarea eforului. Consumul
exagerat a acestora poate contribui la cresterea colesterolemiei.
Produsele de mezelarie, exceptand sunsa presata slaba, nu sunt indicate pentru sportivi, deoarece
sunt grase si condimentate. Deasemenea nu se recomanda carnea de vanat, deoarece este greu de
digerat. Este indicat sportivilor sa evite consumarea conservelor din carne si mai ales din peste
deoarece contin condimente, se pot altera usor si produc intoxicatii alimentare.
Carnea si pestele pot fi o cauza de imbolnavire, fie prin transmiterea agentilor unor boli
infectioase sau parazitare, fie prin contaminarea cu diferite substante toxice.
Prin consumul de carne si peste insuficient preucrate termic se pot trasmite : antraxul,
tuberculoza si bruceloza. Consumarea carnii de bovine si porcine si de la unele specii de peste
infestate cu oua de paraziti intestinali, prezinta riscul transmiterii unor verminoze intestinale
Pentru prevenirea acestor imbolnaviri, trebuie luate urmatorele masuri igieno-sanitare : controlul
veterinar atent al carnii inainte de a fi consumata, respectarea celor mai stricte masuri de igiena,
atat in timpul fabricarii preparatelor si conservelor de carne si peste cat si de catre personalul
care la manipuleaza, consumarea carnii si a unor produse de carne numai dupa o suficienta
prelucrare termine(fierbere, coacere sau prajire)
3. OUALE
Ouale reprezinta o sursa importanta de vitamine. Ele sunt foarte bogate in vitaminele : A, D, B2,
B6, B5 si E. Sunt bogate in vitamina H, B1, B9, B12 si sunt sarace in vitamina PP(niacina) si
4. LEGUMELE SI FRUCTELE
In aceasta categorie intra aproape toate alimentele de origine vegetala, care contin apa. Productia
de legume si fructe avand caracter sezonier, pentru a asigura o aprovizionare continua, ele se
pastreaza fie ca atare(radacininoasele, tuberculii, fructele cu seminte, etc), fie conservate prin
congelare, murate, deshidratate, etc. Legumele si fructele trebuie sa furnizeze 15% din valoarea
calorica a ratiei.
Valoarea nutritiva
Legumele si fructele reprezinta principala sursa de vitamina C, dar continutul variaza de la
specie la specie. Cele mai bogate sunt : fructele de maces(1-3g%), ardeiul rosu(peste 200 mg%),
ardeiul verde, frunzele de patrunjel, cocazele negre(150-200mg%), mararul, varza verde,
hreanul(75-100mg%), conopida, spanacul, capsunile, sparanghelul, zmeura(30-45mg%), cartofii,
mazarea si fasolea verde, tomatele, ridichile(15-30mg%), iar sub 15mg% : morcovii, castravetii,
dovleceii, telina si majoritatea fructelor.
Legumele si fructele reprezinta cea mai importanta sursa de caroten(provitamina A). Cele mai
bogate sunt frunzele verzi, morcovii, sfecla rosie, rosiile, ridichile, ciresele, visinele, piersicile.
Legumele si fructele sunt si o importanta sursa de vitamine din grupul B. Fasolea si mazarea
verde, varza, cartofii, sfecla rosie, spanacul si salata sunt bogate in vitamina B1, B2, B6 si ma
sarace in vitamina PP(niacina). Cele care contin cantitati importante de vitamina E sunt :
mazarea, spanacul si varza.
Legumele si fructele sunt o importanta sursa de vitamina K. Cele mai bogate sunt legumelefrunze : spanac, varza, urzici si conopida.
Legumele si frunctele reprezinta unica sursa de vitamina P(citrina C2). Cantitatea cea mai mare o
frunizeaza fructele, cum ar fi : portocalele, lamaile, strugurii, merele, prunele, ciresele si afinele.
Legumele si fructele sunt si o excelenta sursa de elemente minerale. Se gasesc astfel atat
macroelemente ca : potasiu, calciu, magneziu, sodiu, fosfor, sulj, clor cat si oligoelemente : fier,
cupru, zinc, mangan, iod, etc. Plantele concentreaza calciul in frunze si pastai si de accea
legumele frunze au actiune mineralizanta si antidecalcifianta.
Toate aceste riscuri de imbolnavire pot fi prevenite prin respectarea regulilor de igiena pe tot
circuitul prin care trec aceste produse alimentare, de la cultivare pana la consumarea lor.
Cantitatea zilnica necesare sportivului pentru diferitele derivate apartinand acestei grupa
alimentare este in medie urmatoarea : 500-800 g paine, 70-80 g paste fainoase, 50 g faina, 50 g
orez, 50 g gris, 50 g bisnuiti, 100 g fasole sau mazare uscata, 100 g malai.
Avantajele si inconvenientele
Alimentele cuprinse in aceasta grupa rezolva aproape jumatate din nevoile energetice ale
organismului si pe cele de tiamina. Faptul ca sunt mai ieftine decat alimentele de origine animala
duce la un consum excesiv al lor, care soldeaza pana la urma cu ingrasarea si cu un aport
insuficient de trofine de origine animala. Painea neagra are o valoarea calorica mai mica decat
cea alba(210 cal% fata de 240-250 cal%) dar este mai bogata in vitamine si elemente minerale.
Continand mai multe tarate, se digera mai greu, de aceea in perioada pregatitoare si de rafacere
sa fir administrata sportivilor paine neagra sau intermediara iar in zilele de concurs paine alba,
care se digera la usor.
Desi mai putine, riscurile de imbolnavire pot fi prezente si in alimentatia cu produse cerealiere si
leguminoae uscate. In soia si fasole se gasesc unele substante azotoase care, daca sunt ingerate in
stare cruda, au efecte toxice. De asemenea, leguminoasele uscate, dar mai ales cerealele, pot fi
impurificate cu substante toxice. Pe aceste alimente se pot dezvolta unele ciuperci, care sa
produca micotoxicoze. Painea, preparata necorespunzator sau prost preparata, mucegaieste si
consumata in aceasta situatia, produce tulburari digestive.
Zaharul si dulciurile alcatuiesc o importanta sursa de energie. Fiind constituie aproape numai din
glucide ele furnizeaza organismului o cantitate ridicata de energie. Astfel produsele alcatuite
predominant din glucide elibereaza 300-400 calorii pentru 100 g, pec and ciocolata, halvaua, care
contin lipide(20-40%) au o valoare calorica de 460-560 pe 100 g. Avand molecula mica,
produsele zaharoase se digera foarte usor si se absord repede, crescand glicemia. Datorita aceste
insusiri, dulciurile, in special ciocolata, care contine si o substanta stimulatoare numita
teobromina, sunt indicate pentru activitatie musculare intense, deoarece mentin glicemia la un
nivel ridicat si intarzie aparitia oboselii.
Fiind produse rafinate dulciurile trebuie consumate in cantitati care sa nu produca
dezechilibrarea dietei. De aceea, cantitatea se stabileste in functie de celelalte alimente care intra
in ratia alimentara, precum si de nevoia de tiamina (B1), care face posibila buna metabolizare a
glucidelor. Cand derivatele cerealiere din ratie sunt reprezentate prin produse rafinate(paine
alba, orez glasat, gris, peste fainoase, etc) care sunt sarace in tiamina este recomandabil ca
proportia de calorii provenita din dulciuri sa fie maximum de 10%. Daca se consuma insa paine
integrala si alte produse bogate in tiamina(de exemplu : carnea de porc) proportia de dulciuri
poate sa reprezinte 12-14% din valoarea calorica a ratiei.
La sportivi, consumul de zahar, trebuie ridicat pana in jur de 100 g/zi. In afara de zahar, sportivul
poate consuma : 50 100 g de dulceata, miere, gem, marmelada, 50 g rahat, 50 g ciocolata, etc.
Avantaje si inconveniente
Ingerate pe stomacul gol in cantitati mai mari, produsele zaharoase, bogate in glucide simple,
atrag apa in tractul gastrointestinal si pot avea efecte laxative. Daca sunt consumate in timpul
mesei sau la sfarsitul ei, ele reduc motilitatea stomacului si activitatea secretorie, ceea ce
prelungeste timpul de evacuare a lui si dau o senzatie de satietate (saturare).
Zaharurile simple, absorbindu-se repede produc hiperglicemie, care solicita pancreasul. Daca
acesta se afla intr-o stare de dezechilibru functional sau hiperglicemia se repeta timp indelungat,
poate sa apara diebetul. Abuzul de zahar (dulciuri) poate produce unele dereglari in metabolismul
lipidelor si provoaca aparitia aterosclerozei si a infarctului miocardic. In plus, prin senzatia de
satietate pe care o dau, ele reduc consumul altor alimente care ar putea furniza vitaminele
necesare, ceea ce duce pana la urma la un dezechilibru glucido-tiaminic, care se manifesta prin
7. GRASIMILE ALIMENTARE
In aceasta grupa intra produsele alcatuite din lipide, intr-un procent mai mare sau mai mic si din
alte trofine. Dupa originea lor se disting : grasimi animale (unt, smantana, untura, grasime de
vaca, oare, pasare) si vegetale (uleiurile si derivatele).
Dupa starea lor fizica se deosebesc : grasimi solide (toate grasimile animale exceptand untul),
grasimi lichide (uleiurile si smantana), grasimi emulsionate (untul si margarina). Grasimile
alimentare trebuie sa furnizeze 15-17% din valoarea calorica a ratiei.
Valoarea energetica
Grasimile alimentare reprezinta cea mai importanta sursa de energie. Aceasta se datoreaza
bogatiei lor in lipide, ceea ce face sa elibereze 700-926 g calorii pentru 100 g.
Unele grasimi reprezinta o importanta sursa de vitamine liposolubile. Untul si margarina
vitaminizanta contine vitamina A si D. Uleiurile obtinute din seminte si mai ales cele extrase din
germenii de cereale(grau, porumb, etc), contin vitamina E si B6, pe cand uleiul extras din ficatul
unor pesti(morun, ton, batog) este foarte bogat in vitamina A si vitamina D dar el nu se foloseste
8. BAUTURILE
In aceasta grupa intra numeroase produse lichide folosite in alimentatia omului. Exceptand apa
potabila, apa minerala si sifonul, celelalte bauturi pot fi impartite in dpua subgrupe : nealcoolice
In general, din punct de vedere al nevoilor energetice, se pot stabili trei mari perioade in
alcatuirea regimului alimentar al sportivului, ca si in cazul antrenamentului : perioada
pregatitoare, perioada competitionala si perioada de refacere si odihna sau tranzitie.
Regimul alimentar in perioada pregatitoare(de antrenament)
In perioada de antrenament, regimul alimentar trebuie alcatuit astfel incat tenismenul trebuie sa
fie sanatos si sa aiba suficiente rezerve calorice.
Tinand cont ca pe fiecare ora de antrenament se ard intre 600-800 kcal, consumul energetic zilnic
este intre 2800 kcal si 3500-4500kcal. Aceste cantitati sunt raportate la :
-
In aceasta perioada alimentatia trebuie sa corespunda atat sub aspect cantitativ, prin consumarea
unor cantitati suficiente de alimente cat si sub aspect calitativ, prin furnizarea, cu ajutorul
alimentelor ingerate, a substantelor alimentare de baza(trofine) in cantitati si procentele
corespunzatoare.
ceva)
Mancarea sa fie bine gatita, sa aiba un gust bun si aspect placut, pentru a stimula secretia
Lalpte indulcit(o ceasca 200 ml), eventual cu orz, ori suc de fructe(un pahar)
Absolut exclus cafeaua cu lapte, deoarece face dificila digestia si poate provoca un deranjament
intestinal chiar si pentru cei cate nu au colita.
Gustare(10 :00 10 :30)
Fructe 200 g
Pranzul (dejunul) :
Daca dupa amiaza este programat antrenament, masa trebuie sa fie lejera si usor digerabila,
evitand prajelile (cartofi, oua, peste), fierturi si grasimi.
Se poate consuma :
(supa).
O alternativa de fel de mancare : macaroane si fasole, ori macaroane si naut, ori orez cu mazare.
Alte feluri de mancare pot fi formate din : branzeturi mixte 100-200 g, ori sunca 150- 200 g,
ori o portie de carne macra- vaca 300 g.
Fiecare fel de mancar trebuie sa fie asortat cu salate si verdeturi abundente, stropite cu ulei de
masline verzi 20 g.
Fructe multe
Cina :
Trebuie reintegrate caloriile pierdute si substantele chimice consumate, de aceea cina trebuie sa
fie foarte bogata cantitativ si foarte variata.
Poate sa fie contituita din clasicele macaroane pentru primul fel de mancare, al doilea fel de
mancare(carne sau nu) cu garnitura de salata, desert.
Se poate consuma :
-
macaroane sau orez 100 g cu sos de rosii si cu cascaval 10 g ; supa ori macaroane si
legume
-
carne 110 130 g(daca nu s-a consumat la pranz) ori peste 150 -200 g(cel putin o
data pe saptamana), ori sunca, salam 60 100 g, ori branzeturi proaspete 100 g.
-
paine 75 100 g.
Cu 2 -3 zile inaintea concursului meniul trebuie facut cu multa grija, deoarece se stie ca
alimentele ingerate chiar in ziua concursului sunt folosita in mica masura de catre organism.
Ratia nu trebuie sa o depasesaca din punct de vedere cantitativ pe cea obisnuita, dar sub aspect
calitativ ea se va modifica in functie de specificul efortului, cu conditi sa mentina echilibrul
acido-bazic.
In jocurile sportive se recomanda un regim echilibrat, din care nu vor lipsi glucidele (paine, paste
fainoase, orez, etc) protide fosforate (lapte, branzeturi, oua), vitamine (B1, C) Ddin legume si
fructe, sucuri naturale si siropuri.
In concluzie, in zilele care preced consursul, scopul alimentatiei este de a completa si a mari
rezervele din organism in anumite substante alimentare, in functie de natura efortului.
In ajunul competitie, se obisnuieste sa se dea sportivilor sa consume o cantitate mare de glucide
pentru ca organismul sa-si faca rezerve. Dar daca aportul de glucide va fi prea mare, randamentul
muscular nu creste, asa cum au demonstrat pe cale experimentala o serie de cercetatori (Haldi,
Creff, Berard)
In zilele de concurs trebuie evitate complet alimentele greu digerabile ca : vanatul, carnea grasa,
fasolea, mazarea uscara, varza, painea neagra, etc. De asemenea se vor evita bauturile alcoolice,
cele acide si gazoase, sucurile si siropurile facute cu substante chimice si stimulentele (dopingul)
In ziua meciului, intregul organsim se afla intr-o stare naturala de stres, producandu-se astfel
siverse dereglari functionale. De aceea sportivul in aceasta zi trebuie sa aiba o alimentatie cat
mai corecta, foarte important fiind timpul afectat meselor, acestea trebuind sa se desfasoare lent,
fara graba.
Inaintea inceperii meciului, stomacul trebuie sa fie gol, ultima masa trebuind luata cu 3 ore
inainte de meci.
Regimul alimentar in perioada de refacere
Alimentatia trebuie sa ajute organismul sa elimine cat mai repede substantele toxice acumulate in
timpul efortului, sa inlature oboseala, sa-si refaca pierderile de lichide, de elemente minerale si
pe cele energetice.
Intradevar, seara, a doua si a treia zi dupa concurs, sportivul este obosita din cauza solicitarilor
nervoase si musculare intense pe care le-a suferit. Risipa de energie si uzura de la nivelul
celulelor si tesuturilor trebuie reparate.
Pentru aceasta se impune reechilibrarea metabolismelor perturbate, cresterea aportului hidric,
mineral si vitaminic, in primul rand, apoi celui glucidic, protidic si lipidic. De asemenea, trebuie
platita datoria de oxigen, reechulibrate mecanismele de reglare neuromusculare si mai ales,
eliminate substantele toxice.
De aceea este indicat ca masa dupa concurs sa fie consumata dupa 2 ore de la efort, in cantitate
mica, organismul inca afectat nu este pregatit pentru digestie. Masa trebuie sa fie foarte lejera,
chiar si pentru impiedicarea mecanismelor de dezintoxicare, care trebuie sa aiba prioritate
absoluta.
In acest caz de recomanda respectarea unor consideratii, cum ar fi :
-
Igiena este o disciplina medicala care se adreseaza omului in scopul pastrarii si imbunatatirii
sanatatii acestuia, al cresterii capacitatii sale de munca si al prevenirii imbolnavirilor. (C.
Alexandrescu-1977).
Are un caracter pur profilactic, urmarind prevenire imbolanvirilor, nu si tratarea cauzelor de
boala. Desigur, prin respectarea regulilor de igiena individuala se poate contribui la cresterea
potentialului biologic al sportivului si prevenirea unor accidente si imbolnaviri.
Respectarea regulilor de igiena trebuie sa faca obiectul, mai intai al familiei, de a educa
copilul in cunoasterea si respectarea acestor reguli, dupa aceea, daca copilul a ales tenisul
pentru a-l practica, atributiile antrenorului se vor extinde si in directia continuarii elementelor
de educatiei egienica a sportivilor. Desigur daca preocuparile antrenorului in respectarea de
catre sportivi a regulilor de igiena nu se opresc la varstele mici, ci ele vor continua sa se
intensifice si chiar sa se diversifice pe scara maiestriei sportive, veghind permanent la igiena
alimentatiei, a efortului, refacerii, precum si la evitarea imbolnavirilor sau accidentelor ce pot
aparea in antrenament sau joc oficial.
Nerespectarea regulilor de igiena in practicarea tenisului de performanta poate avea
repercursiuni negative asupra sanatatii, dezvoltarii fizice si capacitatii de efort, implicit in
scaderea performantelor sportive.
Desigur ca o influenta fundamentala asupra vietii oamenilor o are mediul ambiant, care prin
factorii care-l compun are la baza forme : mediul natural si mediul social.
Mediul natural, cel in care traim, cuprinde mediul fizic exten constituit din factorii (aer, apa,
sol, radiatii solare, clima, alimente, etc) si mediul biologic (fauna, flora, microbii, virusurile,
etc).
Mediul social este cel crea de om si societate, adaptand mediul natural nevoilor sale.
Cunoasterea de catre sportiv a efectelor pozitive sau negative produse de factorii naturali,
reprezinta o necesitate de mare importanta pentru modul cum trebuie sa se pregateasca si sa
rezolve la timp toate problemele care se ivesc ca urmare a influentelor produse de acesti
factori.
Pentru sportiv este necesar sa cunoasca ca aerul etmosferic este un amestec de gaze in
urmatoarele proportii : 72,02 azot, 20,95% oxigen, 0.03-0.04% bioxid de carbon si urme de
hidrgen, ozon si gaze rare : neon, cripton, heliu, etc
Prin respiratie organismul retine o parte din oxigen si elimina bioxidul de carbon si vapori de
apa. Aerul expirat are urmatoare compozitie :79% azot, 15-16%oxigen, 3-4% bioxid de
carbon.
Dintre toate gazele dina er, cel mai important este oxigenul, fara el nnu este posibila viata,
contribuind la procesele de oxidare. El intretine respiratia si metabolismul.
Dintre propietarile fizice ale aerului temperatura aerului este de mare interese pentru tenis,
deoarece atat antrenamentele cat si jocurile oficiale se desfasoara la temperaturi destul de
ridicate. De exemplu la Openul Australian din 1996, tempeatura masura 40 C la soare, iar la
nivelul suprafetei de joc temperatura atingea 60 C. In aceste conditii jucatorii trebuie sa ia o
serie de masuri (acoperirea capului, consumul de lichide precum si un echipament adecvat).
Deci, tenismenii de performanta trebuie sa se antreneze si din punctul de vedere al adaptarii
organismului la variatiile de temperatura si in mod deosebit, la temperaturile crescute.
Organismul tenismenului trebuie sa se adapteze mereu la schimbarile de clima pe care le
intalneste de la un continent la altul, in cadrul competitiilor la care participa.
De asemenea, si ceilalti factori naturali au o influenta deosebita asupra mediului ambiant, ce
reprezinta si conditiile specifice de igiena in care sportivul isi desfasoara activitatea, cum ar
fi : apa, solul, radiatiile solare, alimentele, etc.
Mediul biologic cu influente deosebite in viata sportivului, care in anumite situatii de
ignorare a acestuia sportivii por suporta o serie de consecinte neplacute, indepartandu-o in
caz de imbolnavire pentru un timp, de la antrenamente sau jocuri oficiale.
In cadrul antrenamentelor si jocurilor oficiale mari se pot adauga cateva reguli igienice
specifice tenisului, care au influenta apreciabila asupra organismului.
Pentru lectiile de antrenament(in special la copii 8-14 ani care nu au obisnuintele inca bine
formate), trebuiesc respectate o serie de reguli de igiena, dupa cum urmeaza :
sportivul la plecare acasa, sa-si pregateasca geanta cu tot echipamentul necesar conditiilot
climantice de antrenament (pentru efectuarea antrenamentului, dar si pentru schimbar in
conditiilor climatice
este necesar ca in timpul dusului si dupa terminarea lui sa efectueze cateva manevre de
pentru picioare.
regimul de igiena si viata sportiva, dupa antrenament, trebuie sa fie fara gres (impecabile)
sau sa curpinda elemente de refacere a organismului dupa efort si care sa conste in odihna
si alimentatie potrivita pentru a se reusi reincarcarea bateriilor pentru un nou
antrenament.
o problema foarte mare si importanta o constituie servirea mesei inainte de antrenament,
care trebuie sa se faca cu cel putin 2-3 ore, iar masa dupa antrenament sa se serveasca la
un interval de o ora.
Dupa acest regim igienic, sportivul isi formeaza un model fiziologic si igienic pentru fiecare
competitie sportiva, fapt ce va insemna o obisnuinta dar si un mod de a gandi si actiona
corect pentru realizarea de performante superioare.
Pentru competitia oficiala nu sunt recomandari speciale, ci pastrarea obisnuintelor bune din
antrenament si adaptarea tuturor problemelor de igiena infividuala la conditiile concrete de la
fata locului.
Sportivul care se ingrijeste foarte serior de problemele de igiena va avea mai multa liniste si
confort spiritual in pregatirea, desfasurarea si incheierea unei competitii sportive.
Pastrarea linistii si relazarea sitemului nervos central in timpul competitiilor oficiale,
reprezinta o conditie esentiala pentru reusita scopului propus.
Desigur ca atat pentru antrenemante cat si pentru competitiile oficiale, sportivul trebuie sa
evite in totalitate consumarea unor substante sau bauturi alcoolice care sunt nocive. Este bine
stiuta influenta negativa a acestora asupra organismului sportivului, cu preponderenta
asupra : sistemului cardio-vasculat, aparatului digestiv, aparatului respirator, analizatorilor,
glandelor endocrine, precum si asupra dezvoltarii fizice armonioase.
infectiosi)
de excretie, de eliminare a transpiratiei
de receptie a impresiilor tactile, termice si de miscare a aerului, etc
de termoreglare, ca organ principal de pierdere a caldurii
antiinfectiosi, prin formarea la nivelul ei de anticorpi si antitoxine
de reactivitate generale, exteriorizand anumite manifestari functional ale organelor
interne
Pentru a-si indeplini rolul important de protectie, pielea trebuie sa fie intacta.
Desi are o multitudine de functii, totusi masurile de protectie sunt simple, usor de aplicat,
accesibile oricarui om, dar trebuiesc realizate la timpul oportun.
Pentru a se pastra functiile normale ale pielii, este nevoie de o ingrijire permanenta prin spalarea
ei cu apa si sapun. Ne referim, in mod deosebit, la tenismeni care, datorita specificului de joc,
folosesc mainile pentru manuirea rachetei, in felul aceste pielea palmelor este expusa de multe
ori la o serie de neplaceri (bataturi, basicute, leziuni si chiar unele traumatisme, etc) tocmai
datorita efortului de a mentine manerul rachetei in timpul lovirii mingii cat mai strans, ca
manerul acesteia sa nu se roteasca.
La tenismeni, faptul ca terenul inferior este foarte solicita, in fazele de joc, se intampla ca pe
talpa picioarelor sa apara din cauza pantofilor, dar si a suprafetelor de joc supraincalzite, bataturi
sau basicute cu apa. Astfel putem evidentia cateva reguli de igiena a picioarelor, dupa dr. J.
Coustean (1995) :
-
Ingrijirea unghiilor trebuie sa se faca sistematic, cu multa atentie, deoarece sub ele se formeaza,
de obicei, un mediu pentru microbi. Pielea capului si parului trebuiesc bine spalate si mentinuta o
igiena specifica.
Pentru buna intretinere a pielii si a parului pe langa regulile de igiena cunoscute, trebuie ca din
alimentatie sa nu lipseasca vitamina A si alimente bogate in sulf, care se gasesc in carne si
alimente
Desigur ca o preocupare majora a sportivilor trebuie sa fie acordata igienei gurii, nasului, ochilor,
urechilor, precum si a sistemului nervos.
Un rol important in respectarea regulilor de igiena individuala a sportivilor revine, in primul
rand, antrenorului si dupa aceea medicului, daca acesta functioneaza pe langa grupa de sportivi.
Inca de la primele lectii de tenis cu copiii, antrenorul trebuie sa precizeze regulile de igiena
privitoare la echipament, la activitatea din lectie, precum si cele necesare dupa terminarea
antrenamentului. Daca aceste reguli sunt bine stabilite si verificate in timp copilul se obisnuieste
si va actiona in consecinta.
Basicutele
Incepatorii si cei care au intrerupt practicarea jocului pentru o perioada mai lunga, pot face basici
pe regiunea palmara, la mana cu care tine racheta, care pot fi localizate la degetul mare(police),
zona hipotenara si chiar la baza degetului aratator. Aceste basicute pot aparea si pe talpa
piciorului.
Basicutele care apar reprezinta o acumulare de lichid intre dpua straturi externe ale pielii. Ele
sunt cauzate de iritatii care pot aparea ca urmare a unei prize deficitare sau prin rotirea rachetei
in mana tenismenului ca urmare a lovirii mingii. La talpa piciorului aceste basicute apar datorita
sosetei ori unei incaltari neadecvate, precum si duritatii sau temperaturii ridicate a suprafetei
terenului de joc.
Luxatiile
Luxatia este o accidentare a incheieturii din care rezulta afectarea vaselor sanguine, a
ligamentelor sau a tendoanelor. Ea este cauzata de fortarea incheieturii peste o anumita limita de
miscare.
La tenis, majoritatea luxatiilor se petrec la articulatia gleznei si mai rar la articulatia umarului sau
cotoului.
Simptomele sunt sub forma de umflaturi, zona moale la pipait si durere mare la diferite miscair.
Durerile la articulatia gleznei pot fi datorate unei luxatii sau chiar a unei fracturi.
Cauzele desigur sunt multiple, dar lipsa de incalzire suficienta a organismului sau locala,
oboseala si incaltamintea neadecvata pot duce la asemenea traumatisme.
Intinderile musculare
Crampele musculare
Crampele muscualre sunt contractii involuntare ale musculaturii si sunt cauzate de o varietate de
factori : oboseala, supraextinderea sau neechilibrarea elecrolitica, care reprezinta suportul acestor
cauze.
De obicei, aceste mari neplaceri pot cauza scoaterea partiala sau totala a sportivului dintr-un
antrenament sau joc oficial, daca situatia nu revine rapid la normal.
Periostita
Aceasta durere persistenta la partea anterioara a ganbei sau chiar cu dureri in regiunea articulatiei
coptului.
Cauzele sunt multiple, dar cele mai evidente pot fi datorate inflamarii tendoanelor sau a
musculaturii din zona, ca urmare a antrenamentului sau jocului pe suprafete dure, a unei slabe
pregatiri fizice sau a unei tehhnici deficitare de alergare, incaltamintea sau chiar datorata unor
probleme de natura ereditara.
Durerile de cot sunt cele mai frecvente la tenismeni, mai cu seama in zilele noastre cand forta de
lovire a mingii a atinc valori de nebanuit, peste 220 km/h, precum si repetarea acestui gen de
efort de mii de ori intr-un turneu de tenis.
Dupa parerea multor autori Schneider(1972), Hirscl (1974) si Weber(1976) cauza principala
pentu producerea cotului de tenis este cronicizarea datorita unor traumatisme mici si repetate,
responsabila fiind tehnica gresita a loviturii de stanga.
Durerile de cot sau epicondilita externa, se face simtita in partea externa a articulatiei, la capatul
humerusului.
Simptomele pentru acest tablou clinic al bolii survine in mod obisnuit incetul cu incetul, de cele
mai multe ori insa primavara. Cauzele pot fi de la utilizarea unei rachete foarte flexibile sau
foarte tari. Primele simptome se fac observate dupa un joc foarte intensiv. Durerea, de obicei,
poate fi localizata pe proeminenta cotului exterior si devine usor de reperat la lovitura de stanga
cu o mana.
Daca este ceva mai serios, durerile apar si la pipait sau la diferite miscari uzuale.
Regiunea genunchiului este cea mai solivitata in tenis, datorita diversitatii modalitatilor de
deplasare la minge si majoritatea lor sunt imprevizibile, solicitand foarte mult articulatiile
trenului inferior.
Simptomele in aceasta regiune de multe ori se cuoleaza si duc la dureri in ligamentul coapsei,
tocmai deasupra cotului, la dureri direct sub rotula sau la dureri in tendoane(ligamente) sub
genunchi, in regiunea tibiei.
La copiii in crestere poate fi responsabila de perturbatiile de crestere, printr-o slabiciune a
tendonului intre picioare si rotula.
Lumbago
Deseori apar dureri de miscare paravertebrale sub forma de intepaturi. Regiunea dureroasa se
intinde de-a lungul coloanei vertebrale si cu iradieri in spate. Ele se declanseaza mai ales la
aplecari in fata(flexie) cu o durere mare si difuza.
Cauzele sunt multiple, dar pentru cunostintele noastre preventive consideram ca s-ar datora in
primul rand lipsei dezvoltarii musculaturii spatelui si regiunii lombare, precum si lipsei de
incalzire locale, inainte de desfasurarea efortului fizic.