1.

Forme farmaceutice lichide ca sisteme disperse omogene ,materii prime, auxiliare si

solventi.
Formele medicamentoase lichide sunt numite sisteme libere multilateral disperse, constituite
dintr-un mediu de diispersie lichid in care sint dispersate omogen subtante lichide.
Solventi sunt substante chimice individuale sau amestecul lor , capabile sa dizolve diferite
substante, adica sa formeze cu ele sisteme omogene-solutie alcatuita din doua sau mai multe
componente.
Apa purificata este un solvent folosit la prepararea majoritatii formelor medicamentoase
lichide .
Alcool etilic trebuie sa corespunda cerintelor Farmacopeii de Stat , concentratiile oficinale
ale lui fiind 95,90,70 si 40 %. El se foloseste atunci cind subst. med. sint insolubile sau
hidrolizeaza in apa cind e prevazut act curativ a solventului.
Glicerolul prezinta un lichid solid, incolor, transparent, viscos cu gust dulce, reactive neutral
cu sau fara miros specific folosit in tehnologia medicamentului.
Uleiurile vegetale prezinta amestecuri de glyceride ale acizilor grasi macromoleculari se
extrag din produse vegetale mai ales din seminte si fructe uleioase prin presare la rece se
prescriu in liniment, picaturi auriculare in injectii subcutanate.
Uleiul de parafina se obtine din titei dupa distilarea petrolului lampat .Lichid incolor, neutru
si nepolar.
Polietilen glicol polimer al oxidului de etilen, higroscopic, miscibil cu apa, alcool si acetone.
Solvent bun pentru camphor, anestezina, atropine sulfat.
Eterul medicinal se dizolva in 12 parti de apa ,se amesteca in orice proportii cu alcoolul ,
cloroformul ,uleiurile vegetale.
Esilonii prezinta polimeri lichizi cu continut de atomi de liliciu, oxigen si radicali etilici
sintetici colori si transparenti.
Dimexidul poate fi sub forma de lichid transparent incolor. Dizolva usor multe substante :
pinicilina, norsulfazolul ,cloramfenicolul ,ac. acetilsalicilic ,hidrocortizonul.
2. Solutii med-oase. Sol.apoase. Materii prime, auxiliare si solvent.
Solutiile med-oase sunt preparate farmaceutice lichide, care contin unul sau mai multe SA
dizolvate intr-un solvent sau intr-un amestec de solvent si destinate pt uz
intern,extern,parenteral sau pt prepararea altor FM. Sol.med-oase au ca solvent- apa, aclool,
etanol,glicerol.
Clasificare:
1) Dupa modul de formulare: sol.magistrale, industrial, oficinale;
2) Dupa compozitie: Sol.simple si sol.compuse;
3) Dupa natura solventului: sol.apoase, alcoolice, glicerolice, uleioase;
4) Dupa modul de preparare: Sol.obtinute prin dizolvare, prin amestecare,
5) Dupa mod.de conditionare; sol.unidoze si multidoze;
6) Dupa modul de administrare: Sol.cu masuri dozatoare, adm.cu picaturile, sol.pt
frictionare,pensulatii etc.
Pt formularea solutiilor este nevoie de urmatoarele materii prime: SM sau dizolvantul,
Subst.auxiliare solvent dizolvant(adjuvanti si aditivi); material si recipient de conditionare.
Materiile prime farmaceutice sunt substane de origine natural (animal, vegetal,
microbiologic), de semisintez sau de sintez, utilizate pentru prepararea de sol.med-oase.

Marea majoritate ale SM utilizate la prepararea sol.sunt subst.solide, mai rar lichide.
Subst.trebuie sa corespunda exigentelor calitative prezentate in farmacopee: identitate,
puritate, unifirmitate, lipsa unei contaminari microbiene excesive, solubiliate tec.
Subst.auxiliare sunt de prima importanta care predomina cantitativ avind rolul de a
transforma SA in solutie, in urma precesului de dizolvare. Alegerea solventului se face dupa
principiul inrudirii chimice cu subt.de dizolvat cit si dupa scopulterapeutic urmarit.
Clasificarea solventilor:
A) dupa constitutie chimica: polari (apa,alcool,glicerol) si nepolari (benzene,toluene,
chloroform etc.);
B) Dupa miscibilitate: solv.miscibili cu apa, nemiscibili cu apa; Substanele auxiliare
utilizate la fabricarea Fm lichide: solvent, vehicul, excipient- constituie partea esenial n
realizarea formei farmaceutice;
adjuvant, aditiv-asigur unele caliti ale formei farmaceutice i intervin n prevenirea
degradrii acesteia.
Solvent: dizolvant, vehicul, faz dispersant, mediu de dispersie.
Vehicul dizolvant, mediu de dispersie, faz dispersat.
Adjuvant este o substan auxiliar care se adaug la un amestec de substane
medicamentoase pentru:
-a facilita procesul tehnologic;
- a nlesni administrarea medicamentului;
- a juta medicamentul i aciunea la locul de aplicare.
Aditiv este o substan auxiliar utilizat n cantiti mici, la prepararea unui medicament, n
scopul ameliorrii proprietilor sau obinerii unei noi caliti
-asigurarea stabilitii fizice, chimice i microbiologice;
-modificarea proprietilor organoleptice: miros, gust, culoare.
Sol.med-oase apoase sunt FM lichida, sunt amestecuri omogene, transparente ce au
urmat.avantaje: Absorbtie deplina si rapida; Diapazon larg de aplicare; Micsorarea actiunii
iritante a unor SM ; Mascarea gustului neplacut ale unor SM (folosirea corigentilor);
Tehnologie simpla de preparare.
Dezavantaje: Stabilitate chimica si microbiologica redusa; Conditii mai putin precise de
dozare; Dificultati de transportare(volum mare, ambalaj fragil etc.).
In practica farmaceutica sol.se pregatesc prin met.dizolvare la masa(se cintareste, prepararea
glicerinei, ulei gras); Prin met.la volum (prepararea etanolului); prin met. Masa-volum
(atunci cind SM se cintareste, iar solv,se ia dupa volum).
3.Solutii ca sisteme dispersii omogene . Clasificare ,materii prime, auxiliare si solventi
Forme farmaceutice omogene sunt sisteme disperse omogene, respective dispersii molecular
sau ultramicromoleculare, n care faza dispersat i mediul de dispersie, adic faza
dispersant au afinitate reciproc, n sensul c sunt miscibile sau solubile una cu, respectiv
nalta. Aceste sisteme sunt formate dintr-o singur faz cu una sau mai multe specii de
molecule. Dimensiunile acestor molecule sunt comparabile, fiind de 10 la -7 cm.
Se clasifica dupa mai multe criterii . Conform destinatiei deosebim forme medicamentoase
pentru uz intern, extern si parenteral . Dependent de natura solventului deosebim forme
apoase si neapoase . Conform componentei si operatiilor tehnologice de preparare se divid in
simple si compuse

Solventi sunt substante chimice individuale sau amestecul lor , capabile sa dizolve diferite
substante, adica sa formeze cu ele sisteme omogene-solutie alcatuita din doua sau mai multe
componente.
Apa purificata este un solvent folosit la prepararea majoritatii formelor medicamentoase
lichide .
Alcool etilic trebuie sa corespunda cerintelor Farmacopeii de Stat , concentratiile oficinale
ale lui fiind 95,90,70 si 40 %. El se foloseste atunci cind subst. med. sint insolubile sau
hidrolizeaza in apa cind e prevazut act curativ a solventului.
Glicerolul prezinta un lichid solid, incolor, transparent, viscos cu gust dulce, reactive neutral
cu sau fara miros specific folosit in tehnologia medicamentului.
Uleiurile vegetale prezinta amestecuri de glyceride ale acizilor grasi macromoleculari se
extrag din produse vegetale mai ales din seminte si fructe uleioase prin presare la rece se
prescriu in liniment, picaturi auriculare in injectii subcutanate.
Uleiul de parafina se obtine din titei dupa distilarea petrolului lampat .Lichid incolor, neutru
si nepolar.
Polietilen glicol polimer al oxidului de etilen, higroscopic, miscibil cu apa, alcool si acetone.
Solvent bun pentru camphor, anestezina, atropine sulfat.
Eterul medicinal se dizolva in 12 parti de apa ,se amesteca in orice proportii cu alcoolul ,
cloroformul ,uleiurile vegetale.
Esilonii prezinta polimeri lichizi cu continut de atomi de liliciu, oxigen si radicali etilici
sintetici colori si transparenti.
Dimexidul poate fi sub forma de lichid transparent incolor. Dizolva usor multe substante :
pinicilina,norsulfazolul ,cloramfenicolul ,ac. acetilsalicilic ,hidrocortizonul.
4. Apa distilata ,apa pentru injectii ,apa demineralizata :obtinerea ,aparatura de
laboratorsi industrial , conditii de calitatesiconservare.
Apa purificata prin distilare .
Este un lichid incolor fara miros si gust ce trebuie sa corespunda urmatoarelor conditii de
calitate si puritate: pH 5,0-7,0 reziduul prin evaporare cel mult 0,001 la suta. Ea nu trebuie
sa contina substante reducatoare ,cloruri,sulfati ,azotati,calciu ,metale grele, bioxid de
carbon, amoniu. Apa purificata prin distilare se prepara in compartiment separate, aseptic
respectind regulile in vigoare. Distilarea se efectueaza folosind aparate de distilat
(acvadistilatoare). La inceputul procesului timp de 10-15 min prin aparat se trecvapori de
apafara a fi condensati in refrigerant .Primele portiuni de apa se inlatura apoi incepe
colectarea apei caatare. Se colecteaza apa purificata in vase curate ,
uscate,sterile.Acvadistilatoarele de preparare a apeipurificateprindistilaresintconstituite din
treipartiprincipale :cazansaucamera de evaporare ,conductavaporilor ,si refrigerant
saucondensator.
Calitatea apei purificate se verifica conform cerintelor din Farmacopee. In fiecare zi apa este
supusa unui control calitativ pentru a se verifica lipsa de cloruri ,sulfati si saruri de calciu o
data la 3 luni unui control chimic total in laboratorul de analiza unde se verifica lipsa ionilor
de amoniu, substantelor reducatoare si anhidridei de carbon.
Apa poate fi demineralizata cu curent electric prin electroosmoza si cu ajutorul rasinelor
schimbatoare de ioni. Dupa continutul de saruri ea este mai pura decit apa distilata si de 6-10

ori mai putin costisitoare. Aceste avantaje insa n-au largit sfera de folosire pe larg a apei
demineralizate la prepararea formelor medicamentoase din cauzatoxicitatiicontinutului de
substantepirogenesi a microorganismelor.Calitatea apei demineralizate ramine in fuctie de
modul de preparare .Se recomandasprefolosirea la prep.formelor medicamentoase lichide
exceptie fac solutiile injectabile si oftalmice.
5.Solutiimedicamentoase.Solutii oficinale simple si compuse de clorura de calciu, de
cloroform, de apa oxigenata si de solutie conservanta.
Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide care continua
saumaimultesubstante active dizolvateintr-un solvent sauintr-un amestec de
solventiisisuntdestinatiadministrarii interne siexterne.Solutiilemedicamentoasetrebuiesa fie
lichidelimpezisisuntconstituitedintr-un mediu de dispersielichid in care
suntdispersateomogenesubstante active care pot fi solide,
lichidesaugazoase.Preparatelelichideprezinta dezavantajul ca sunt mai greu de manipulat si
transportat si sunt mai putin stabile decatpreparatele solide.
Clasificarea solutiilor:
1. Solutii micromoleculare- solutiile adevarate, moleculele sau ionii fiind omogen imprastiate
in solvent.
2. Solutii micelare:- sisteme formate din agregate de ion sau molecule dispersate in solvent.
3. Solutii macromoleculare:- sisteme in care solvatul este dispersat sub forma de molecule ca si
in cazul solutiilor micromoleculare cu difetenta ca moleculele in acest caz au dimensiuni
foarte mari.
Apa oxigenat, denumit i "peroxid de hidrogen" sau perhidrol este un lichidincolor,
cu punctul de fierbere 108 C, cu punctul de topire/ngheare -33 C, cu formula chimic
H2O2.Se amestec cu apa noriceproporie, este solubil n eter i alcool.
Are constantadielectric mare, apropiat de a apei, fiind un bun dizolvantionizabilfa de
sruri, ncazurilen care nu se manifestca oxidant. O soluie 35% poartdenumirea
de perhidrol.[1]Fiindinstabil, se descompunespontan, rezultndapioxigen. Viteza de
descompunereesteinfluenat de o serie de factorica: lumina, cldura, catalizatorii etc. [1] Este
o specie oxigenreactiv.Apaoxigenatesteutilizatca antiseptic sub forma uneisoluiidiluate.
Eaestecapabilselibereze oxigen gazos, echivalent a 10 volume ale lichiduluirespectiv. Este
indicatdatoritcapacitilor sale de curaire a plgilorcutanatebenignei de
asigurareaasepsieiacestora. Areiproprietihemostatice (opretesngerrile)
ncursul epistaxisului.
SOLUTIA CONSERVANTA
Subst conservante se fol in scopul asigurarii sterilitatii pe o perioada de timp mai indelungata.Nu se
admit subst conservante la sol injectabile care se admin intracardiac, intrarahidian intraocular si nici
la solutii in cantitati mai mari de 10ml care se administreaza sc, iv, im.Cei mai utilizati conservanti
sunt: fenolul, fenosept, esteri ai acodului parahidroxibenzoic.
Cloroformul este folosit mai ales ca diluent ,este un lichid incolor, inflamabil cu un miros dulceag.
Are o densitate mai mare ca apa, fiind solubil nu mai n solveni organici.

6. Soluii magistrale cu substane greu solubile. Tehnici de dizolvare i solubilizare.

Dizolvarea. n practica farmaceutic, din soluiile apoase cu coninut de substan greu
solubile in ap fac parte Furacilina i Calciul gluconat.
Rp.: Sol, Furacilini 0,02 % - 500 ml
D.S. Extern, pentru a clti gtul.
Forma medicamentoas lichid prescris prezint o soluie pentru uz extern, cu coninut de
substan greu solubil n ap.
Furacilina se dizolv greu n ap (1:4200), de aceea soluia se prepar n raportul 1:5000 la
nclzire. Soluiile de furacilin se mai prepar pe soluie izotonic de natriu clorid care
sporete aciunea farmacologic a acestei substane medicamentoase. n cazul examinat, se
msoar ntr-un vas 500ml ap purificat, se adaug 4,5 g natriu clorid i 0,1 g furacilin.
Vasul se nclzete pn la dizolvarea furacilinei. Soluia obinut se strecoar n flacon de
sticl incolor. Se eticheteaz pentru uz extern.
Tot aa se prepar soluiile apoase de acid boric, natriu tetraborat, etacridin lactat etc.
Rp.: Sol. Calcii gluconatis 10%-200ml
D.S. Intern, cte o lingur de 3 ori/zi.
Avem prescris o form medicamentoas lichid soluie apoas, cu coninut de substan
greu solubil.
Calciul gluconat se dizolv greu la temperatur ordinar n ap (1:5), de aceea soluia se
prepar la nclzire,ns ea se poate suprasatura, devenind tulbure. Pentru a obine soluii
transparente, se aplic crbunele activat (pulbere), n proporie de 3 5 % la partea de mas
prescris n reet.
ntr-un vas de sticl termostabil se msoar 190 ml de ap , se adaug 20,0 g calciu gluconat
i 1,0 g crbune activat. Totul se fierbe la foc domol 10 15 min.
Soluia obinut se filtrez fierbinte prin hrtie de filtru. n caz de necesitate, dup rcire
soluia seaduce cu ap n cilindru pn la cota de 200 ml. Se eticheteaz pentru uz intern.
Pentru dizolvarea soluiilor deosebim urmtoarele etape:
Contractarea suprafeei substanei solide cu solventul, urmat de umectare,
absorbie i ptrunderea solventului n microfisurile particolelor solide;
Interaciunea moleculelor solventului cu straturile substanei la interfa, urmat de
solvatarea moleculelor sau ionilor n faza lichid;
Trecerea moleculelor solvatate sau a ionilor n faza lichid;
Echilibrarea concentraiilor n toate straturile solventului.
n dependen de raportul dintre medicamentele difuzionale i cele cinetice, snt posibile 3
tipuri principale de dizolvare:
difuzional;
cinetic;
difuzional-cinetic;
cnd valorile coeficientului vitezelor la procesele din interfaz i difuzionale snt
comparabile.

7. Soluii oficinale cu principiul activ rezultat dintr-o reacie: soluie de hidroxid de calciu,
acetat de amoniu, acetotartrat de aluminiu.
Soluia de calciu hidroxid (Apa de var) Calcium hydrooxidum solutum. Apa de var este o
soluie saturat de calciu hidroxid. Prepararea ei se face prin stingerea varului cu ap n raport de
1:5 ntr-un vas de ceramic voluminos. Apa se adaug treptat, deoarece are loc o reacie
exotermic. Masa obinut se transfer ntr-un borcan, splnd-o cu nca 15 pri de ap , se
agit puternic, apoi se nchide ermetic cu un dop i se las pe 4-5 ore. Dup aceasta lichidul de
deasupra precipitatului de calciu hidroxid se scurge. Lichidul scurs conine impuriti de clorur
de i sulfat ioni.
Soluia de amoniac 10 % (Solutio Ammonii caustici 10%) un lichid volatil transparent, cu
miros caracteristic special i reacie alcalin. Se amestec cu apa i etanolul n toate proporiile.
Conine 9,5 10,5 % de amoniac.
Soluia Burow (acetotartrat de aluminiu 10%)
Acetotartratul de aluminiu se obine n 2 etape:
1.Se prepar acetatul bazic de aluminiu.
2.Acetatul bazic de aluminiu trece n acetotartratul de aluminiu.
Reaciile se produc n timp cu o vitez mic.Sulfatul de aluminiu se dizolv la rece n 100 grame
de ap i se filtreaz. n soluie se adaug acidul acetic diluat i o soluie de carbonat de calciu
(subagitare continu). Se las n repaus la temperatura camerei cel puin 24 oreagitnd din cnd
n cnd pentru degajarea de bioxid de carbon. Se filtreaz ise adaug la fiecare 100 grame
soluie 3.5 grame de acid tartric.
8. Prezena soluiilor apoase din substane medicamentoase greu solubile, oxidani,
substane ce formeaz compui compleci.
Soluiile apoase se prepar prin metoda mas-volum, care prevede ca partea de mas de
substan medicamentoas (g) s se conin n volumul prescris de soluie (ml). La prepararea
soluiilor prin aceast metod se folosesc diferite vase de msurat gradate dup volum. Exist
cazuri deosebite de preparare a soluiilor apoase.
Din soluiile apoase cu coninut de substan greu solubile in ap fac parte Furacilina i
Calciul gluconat.
Rp.: Sol, Furacilini 0,02 % - 500 ml
D.S. Extern, pentru a clti gtul.
Forma medicamentoas lichid prescris prezint o soluie pentru uz extern, cu coninut de
substan greu solubil n ap.
Furacilina se dizolv greu n ap (1:4200), de aceea soluia se prepar n raportul 1:5000 la
nclzire. Soluiile de furacilin se mai prepar pe soluie izotonic de natriu clorid care sporete
aciunea farmacologic a acestei substane medicamentoase. n cazul examinat, se msoar ntrun vas 500ml ap purificat, se adaug 4,5 g natriu clorid i 0,1 g furacilin. Vasul se nclzete
pn la dizolvarea furacilinei. Soluia obinut se strecoar n flacon de sticl incolor. Se
eticheteaz pentru uz extern.
Tot aa se prepar soluiile apoase de acid boric, natriu tetraborat, etacridin lactat etc.

Rp.: Sol. Calcii gluconatis 10%-200ml

D.S. Intern, cte o lingur de 3 ori/zi.
Avem prescris o form medicamentoas lichid soluie apoas, cu coninut de substan greu
solubil.
Calciul gluconat se dizolv greu la temperatur ordinar n ap (1:5), de aceea soluia se prepar
la nclzire,ns ea se poate suprasatura, devenind tulbure. Pentru a obine soluii transparente, se
aplic crbunele activat (pulbere), n proporie de 3 5 % la partea de mas prescris n reet.
ntr-un vas de sticl termostabil se msoar 190 ml de ap , se adaug 20,0 g calciu gluconat i
1,0 g crbune activat. Totul se fierbe la foc domol 10 15 min.
Soluia obinut se filtrez fierbinte prin hrtie de filtru. n caz de necesitate, dup rcire soluia
seaduce cu ap n cilindru pn la cota de 200 ml. Se eticheteaz pentru uz intern.
Prepararea soluiilor apoase cu oxidani
n practica farmaceutic, mai frecvent se ntlnesc soluii apoase de kaliu permanganat i argint
nitrat - oxidani puternici, care se descompun uor n prezena diferitelor substane organice.
Cazurile principale de descompunere pot fi: apa purificat, microflora, materialul filtrat etc., de
aceea e mai bine ca substanele menionate s fie dizolvate n flaconul de livrare n ap proaspt
purificat, prealabil filtrat i nclzit pn la 40 60 C. n caz de necesitate,soluiile finite se
filtreaz prin filtreaz prin filtrul de sticl nr.1 sau nr. 2.
Soluiile de kaliu permanganat n cantiti mai mari de 1% se prepar prin triturarea cristalelor
de substan la mojar, cu cteva poriuni de ap proast purificat fierbinte i filtrat. Dup un
timp, soluia limpezit se toarn ntr-un cilindru gradat, iar cristalele de substan din mojar se
tritureaz cu noi poriuni de ap. Operaia se repet pn ce kaliul permanganat va fi cantitativ n
soluie.
Prepararea soluiilor apoase cu substane ce formeaz compui compleci
Soluiile apoase de iod (iod iodurat). Iodul cristalic este foarte greu solubil n ap (1:5000),
ns n practica medical este nevoie de soluii apoase de iod de concentrai nu mai mici de 1%.
Prepararea soluiilor apoase de iod se bazeaz pe proprietatea iodului de a forma compui
compleci (KI3) cu soluiile concentrate de kaliu sau natriu iodid. Din aceste considerente,
soluiile apoase de iod se prescriu de obicei mpreun cu kaliu iodid.
Mai des sunt folosite soluiile apoasede iod Lugol, pentru uz intern i extern.
Soluiile cu mercur diclorid. Se folosesc ca remedii cuproprieti antiseptice puternice (sol. de
0,1%, sub form de aplicaie pe piele i 0,01 0,02% - aplicaie pe mucoase).
Soluiile cu orasol prezint forme medicamentoase lichide apoase glicerolice, pentru uz
extern, cu coninut de substan toxic.
9. Soluii magistrale cu substane toxice i puternic active. Calcularea dozelor maxime
pentru aduli i copii. Soluii magistrale cu substane i produse stupifiante. Eliberarea
preparatelor cu substane stupefiante.
Toate substanele toxice snt cuprinse nFarmacopee n tabelul Venena (lista A), periodic revzut
i adugit. n farmacii ele se pstreaz n safeuri sub cheie, flacoanele fiind etichetate cu
inscripie alb pe fundal negru i avnd indicaia dozelor maxime, iar alturi de fiecare borcan se
pstreaz ustensilele necesare pentru lucrul cu fiecare substan toxic aparte.

Substanele deosebit de toxice, cum ar fi anhidrida arsenioas, natriul arsenat, strichnina nitrat,
mercurul oxidat i mercurul diclorid se pstreaz n secia interioar a safeului Venena, sub
cheie. n acelai safeu se afl i lista substanelor toxice cu indicaia dozelor maxime.
Substanele puternic active, dei nuposed toxicitatea substanelor din lista A, pot afecta grav
sntatea dac se depete doza maxim. Ele snt incluse de Farmacopee n tabelul
Separanda(lista B). Borcanele i flacoanele cu astfel de substane se eticheteaz cu inscripie
roie pe fundal alb, indicndu-se dozele maxime; se pstreaz n dulapuri sub cheie.
Printre substanele toxice i puternic active se divizeaz ntr-o categorie aparte stupefiante
substane ce inhib centrii nervoi, iar la utilizri repetate dau dependen i obinuin ducnd la
narcomanie.
Restul substanelor medicamentoase snt numite anodine (adinamice) sau obinuite. Ele sunt mai
puin active i se administreaz n cantiti pn la ordinul gramelor. Orice substan
medicamentoas, posed o aciune fiziologic i administrat n doze exagerate, poate deveni
nociv pentru organism i chiar toxic. Toate substanele anodine se eticheteaz cu litere negre
pe fundal alb.
Pentru a atinge efectul terapeutic scontat, substana medicamentoas trebuie administrat n
cantiti specifice, ca s ating n organism o anumit concentraie. Cantitatea de substan
medicamentoas administrat bolnavului se numete doz. Efectul terapeutic deci, ca i cel toxic,
depinde de doz, de aceea cantitile de substan prescrise trebuie determinate cu o certitudine
maxim posibil. Pentru a evita accidentele, farmacopeile prevd pentru substanele toxice i
puternic active doze maxime ce prezint cantitatea maxim dintr-o substan prescris n scop
terapeutic, lipsit de capacitatea de a cauza efecte toxice. Aceast limit superioar sub care pote
fi administrat o substan medicamentoas se poate referi la o singur doza, numit doza
maxim unic, sau pentru o dat (dosis maxima simplex), ori la doza pentru 24 de ore, sau
nictemeral (dosis maximapro die).
Metodele de calculare a dozelor maxime pentru copii bazate pe vrst
Calcularea dozelor maxime conform vrstei copilului este o metod destul de uzual n practica
medical, dat fiind c vrsta este un factor dintre cei mai uor de cunoscut. La determinarea
dozelor terapeuticese aplic formulele:
Lui Freud
Lui Young

DS = 150 Da
DC =

A
A+ 12

Da

n care DS prezint doza maxim pentru sugar; DC - doza maxim pentru copil; L vrsta
sugarului n luni; A vrsta copilului n ani; Da doza maxim pentru adult.
Metode de calculare a dozei maxime pentru copil bazate pe masa corporal
Date mai exacte n calcularea dozelor maxime pentru copil pot fi obinute folosind formulele
care utilizeaz masa corporal, spre exemplu formula lui Clark:
DC =

M
70

Da

n care DC - doza maxim pentru copil; Da doza maxim pentru adult; M masa copilului n
kg.

n cazulmedicamentelor care snt eliminate foarte repede din organism, la calcularea dozelor
maxime pentru copii se aplic formule ce iau n consideraie numai suprafaa corporal, spre
exemplu formula Crawford Terry Rourke:
DC =

Sc
Sa

Da

n care DC - doza maxim pentru copil; SC - suprafaa corporal a copilului, m2; Sa - suprafaa
corporal a adultului (1,72 m2); Da doza maxim pentru adult, g.
La calcularea dozelor maxime pentru aduli n vrst de peste 60 ani ne vom conduce de
indicaiile Farmacopeii. Dozele maxime de substane cu aciune depresiv asupra sistemului
nervos central (hipnotice, neuroleptice, grupul morfinei, bromidele), precum i de heterozide
cardiotonice, de diuretice se micoreaz pentru aceast categorie de bolnavi pn la din doza
maxim pentru adult de pn la 60 ani, iar dozele substanelor toxice i puternic active pn la
2/3; dozele de antibiotice, sulfamidele i vitamine rmn intacte. La administrarea
medicamentelor acestui contingent se iau n consideraie i sensibilitatea individual la diferite
substane medicamentoase, metabolismul redus al organismului. Unele farmacopei propun o
difereniere de vrst n calcule, aplicnd urmtoarele formule:
D60-80 ani = Da 0,80;
D80-90 ani = Da 0,70.
Eliberarea preparatelor precum i dozele maxime ale substanelor medicamentoase toxice,
puternic active, i ale stupefiantelor se verific numaidect n farmacie, nainte de executarea
reetei. Dac n prescripii snt depite dozele maxime pentru o dat fr ca medicul s le fi scris
cu cuvinte i afirmat prin semnul exclamrii, farmacistul le va reduce n mod obligator i va
elibera numai jumtate din dozele indicate n tabelca maxime.
n reetele pentru remedii cu coninut de substane toxice i puternic active se va meniona
numaidect modul de administrare, care permite calcularea dozelor maxime.
10. Dizolvarea i factorii care influeneaz dizolvarea i viteza de dizolvare.
Prepararea unei soluii (dizolvarea) este operaia prin care se disperseaz pn la dimensiuni
moleculare una sau mai multe substane ntr-un lichid. Moleculele substanei care se dizolv se
desprind din masa solid i difuzeaz printre moleculele solventului.
Dizolvarea este influenat de o serie de factori cum sunt natura i structura chimic a substanei
de dizolvat, pH-ul, prezena altor substane etc.
Constanta vitezei de dezolvare KV la un volum constant de lichid se determin prin expresia:
KV =

D
D+

n dependen de raportul dintre medicamentele difuzionale i cele cinetice, snt posibile 3 tipuri
principale de dizolvare:
difuzional;
cinetic;
difuzional-cinetic;
cnd valorile coeficientului vitezelor la procesele din interfaz i difuzionale snt comparabile.
Rezult c viteza de dizolvare este direct proporional cu suprafaa de contact dintre lichid i
solid, cu constanta vitezei de dizolvare care variaz o dat cu natura substanei, cu diferena
dintre concentraia la saturare i concentraia la timpul dat.

Viteza de dizolvare scade pe msur ce concentraia se apropie de saturare, cnd diferena Cs - Ct

se micoreaz. Saturarea survine cnd Ct = Cs.

11. Metode farmacotehnice pentru evaluarea vitezei de dizolvare.

Dezolvarea poate fi uurit cu ajutorul unor uperaii auxiliare ca : nclzirea , rcirea,
amestecarea, suspendarea substanei la suprafaa lichidului cu ajutorul unui intermediu, ajustarea
pH-ului etc.
Polimorfismul este , de asemenea , un factor care influeneaz solubilitatea. La o temperatur
dat forma cristalin cea mai stabil devine i cea mai solubil. Medicamentele amorfe sunt mai
puin solubile dect cele cristaline.
nclzirea, nlesnete mult operaia de dizolvare, deoarece solubilitatea majoritii substanelor
solide crete o dat cu creterea temperaturii. Prin nclzire, coeziunea dintre moleculele
solidului scade, se accelereaz micarea moleculelor acestuia i difuzarea lor printre moleculele
dizolvantului. n industrie o nclzire uniform , n care se poate urmri i dirija temperatura, se
realizeaz cu ajutorul cmilor prin care circul agentul de cldur ca : vaporii de ap ,
glicerolul, uleiul mineral , soluiile de srurii.
Amestecarea contribuie la rspndirea substanelor solide n masa lichidului , la un contact mai
intim ntre solid i lichid. n industrie se folosesc agitatoare cu elice, agitatoare electromagnetice,
agitatoare cu palete, turbine diverse. Agitatoarele utilizate n industrie pot avea brae de diferite
forme i mrimi , n funcie de natura i cantitatea amestecurilor cu care se lucreaz. Operaiile
de amestecare este indispensabil n industrie, Tipul , forma i dimensiunea agitatoarelor sunt
alese n funcie de anumite particulariti : cantitile de solvent i cantitile substanelor de
dizolvat , vscozitatea amestecului, diferena de densitate ntre substanele de dizolvat i solvent.
Purificarea: nlturarea impuritilor din soluii se poate dace prin sedimentare cu decantare
posterioar, centrifugare sau filtrare. Pregtind soluii pe solveni vscoi ( uleiuri vegetale,
siliconi, glicerol i ali solveni neapoi) , dizolvarea se efectueaz de obicei prin nclzire.
Purificarea soluiilor de impuriti mecanice se poate face prin filtrarea lor cu filtre care lucreaz
prin presiune. Preparnd soluii pe solveni volatili ( etanol, eter ) , dizolvarea se face fr
nclzire, n reactoare nchise ermetic cu capac ( tehnica de securitate, ocrotirea madiului
ambiant), filtrarea se face prin presiune.
12. Solubilizarea cu ageni tensiactivi i alte metode de solubilizare.
Substanele tensioactive amfifile sunt capabile sa formeze agregate n soluie apoasa, numite
micele, cnd concentraia lor depete o anumit valoare. n soluie apoas centrul micele
seamana cu o faza organic , lipofil , iar solutul organic greu solubil n ap , poate fi preuat de
aceste agrgate, determinind astfel o crestere aparanta a solubilitii sale in ap. Acest fenomen
este numit solubilizare micelar . n soluii apoase de polisorbat 80 ( Tween 80 ) de diferite
concentraii (1-10 % ) pot fi solubilizate micelar difetite substane greu solubile n ap :
cloramfenicol, anestezina , camfora, uleiuri eterice etc. Un fenomen similar poate avea loc n

solveni organici care conin solubilizani dizolvai , care pot ncorpora n centrul agregatelor lor
mai polre dect restul solventului organic, un solut polar . Solubilitatea solutului polar n
solventul nepolar organic poate crete n acest fel.
13. Dispersii solide. Compleci de incluziune

14. Curgerea i transportul lichidelor fluidelor. Conducte i amorfe.

Produsele finite sunt pstrate n containere, n depozitul seciei pn la sosirea buletinului de
analiz de la Laboratorul de control al ntreprinderii; ele prezint etichet portocalie cu
meninerea ,, Produs n carantin,, . Dac produsul este corespunztor , stocul primete eticheta
verde cu meninerea : ,, Corespunde ,, i de aici este transportat n sectorul de expediie , nsoit
de documentele corespunztoare.Soluiile ambalate sunt depozitate n locuri uscate , rcoroase i
ferite de lumin, pstrndu-se n acelai ambalaj pn la expirarea termenului de valabilitate.
Transportul se efectueaz numai cu mijloace de transport acoperite , n containere prevzute cu
meniunea : ,, Fragil!,, Din sectorul de expediie prin intermediul depozitelor farmaceutice,
medicamentul ajunge n farmacie i de aici el este eliberat bolnavului. Pentru fabricarea
medicamentelor pe cale industrial sunt necesare urmtoarele condiii :
Rentabilitatea produciei, asigurat prin cererea n mas de medicament ;
Standartizarea materiilor prime i a produselor finite, pentru a asigura livrarea unei producii
omogene;
Stabilitatea materiilor prime i a produselor finite pe toat perioada de fabricare, depozitare i
administrare la bolnav. Pe toat durata de valabilitate , medicamentul trebuie s-i menin
calitatea i efectul terapeutic;
15. Transportarea sau ridicarea fluidelor poate di efectuat:a) cu jetul de aer, ap sau vapori (
n pompe cu jet) ; b) pistonul ( la pompe cu pistoane) ; c) roi cu palete ce se rotesc cu vitez
mari ( la pompe centripete)
Pompe cu piston
Aceste pompe sunt alctuite din cilindrul ( camera) de pompare, pistonul, canalele de aspiraie i
de evacuare, supapele de aspiraie i evacuare, sistemul de acionare. Pompele la care refularea
se face numai la micarea pistonului ntr-un singur sens ( pistonul are o singur fa activ) se
numesc cu simplu efect. Pompele la care refularea se face la fiecare curs a pistonului ( pistonul
are dou fee active) se numete cu duble efect acestea din urm sunt prevzute cu cte dou
supape pentru aspiraie i dou pentru refulare.Mai multe pompe cu simplu sau dublu efect pot
avea pistoanele n legtur cu un arbore cotit comun. Pentru uniformizarea debitului, cuplarea
pistoanelor pe arbore se face cu un decalaj de 180o , 120 o , sau 90o , pompele numindu-se
respectiv duplex ( cu doi cilindri dispui la 180o ) , triplex ( cu trei cilindri dispui la 120o )
cvadruplex ( cu patru cilindri dispui la 90o)
Pompe de vid
Pentru acoperirea necesitiilor de variate privind realizarea viduliu n instalaiile industriei se
folosesc maini, aparate i depozitive extrem de diverse , reunite sub denumirea generic de
,,pompe de vid,,.

Dispozitivele de producere a vidului se pot clasifica dup multe criterii : dup nivelul vidului
realizat ; dupa modul n care se produce vidul, dup principiul constructic etc.
Pompe de vid cu jet de lichid
n practica de laborator se folosesc pompe de vid cu jet de ap de antrenare, cunoscute sub
denumirea de ,, trompe de ap,, sau ,, trompe de vid,, pentru realizarea vidului grodier n incinte
de volum mic.
Pompe de vid cu jet de vapori
n aceast categorie important de pompe de vid sunt incluse ; 1-pompele cu electoare de vapori
( ejectoarele); 2- pompele de difuziune ; 3- pompele intermediare.
16.Amestecarea. Tipuri de amestectoare.
Amestecarea se cere pentru accelerarea solubilitii substanelor, pentru meninerea vitezei
procesului de difuziune la extragerea substanelor active din materiale naturale, cu scopul de a
intensifica schimbul de cldur prin nclzirea sau rcirea lichidelor, pentru a atinge
omogenitatea mediului. Metoda de amestecare i a aparatului folosit cu acest scop depinde de
starea de agregare a materialelor de amestecat. Deosebim amestecarea n mediu lichid i solid.
Amestecarea n mediu lichid poate fi efectuat n: evi, aparate de circulaie efectuat cu pompe,
aparate cu ajutorul aerului sau al gazului comprimat, aparate cu malaxoare mecanice, cu ajutorul
ultrasunetului.
La amestecarea lichidelor n evi se folosete difuziunea turbulent, care este provocat de
torentul turbulent. Aceast instalaie se folosete cnd trebuie de amestecat lichide uor miscibile,
cnd torentul lichidului n conduct este destul de mare, iar conducta are o lungime destul,
pentru ca lichidele s reueasc s se amestece bine.
Amestecarea prin circulaie este o metod ce se efectueaz prin circulaia necesar a lichidelor,
cnd apare turbulena ce contribuie la schimbul de mase. Metoda cea mai simpl este circulaia
ntr-un vas prin pomparea liber i se folosete la amestecarea lichidelor cu greutate specific
diferit. Amestecarea prin circulaie poate fi efectuat i cu ajutorul duzei, care este convinabil
de combinat cu nclzirea lichidului.
Amestecarea pneumatic se folosete n acele cazuri cnd aerul sau alt gaz este una din
substanele care intr n reacie sau se cere pentru intensificarea proceselor chimice sau
biologice. Este foarte eficace, ns este utilizat numai cnd lichidul sau substanele dizolvate nau loc fenomene colaterale nedorite.
Amestecarea mecanic piesa principal la orice malaxor const din una sau cteva palete de
form diferit, montate fix pe un ax rotitor. n funcie de forma i construcia paletelor, deosebim
malaxoare cu palete, planetare i cu turbin. Dup numrul de turaii avem malaxoare cu vitez
mic i mare. Malaxoarele pot di staionare i portative. Malaxoarele cu palete snt cele mai
vechi tipuri de mecanisme de amestecare. Construcia lor este cea mai simpl i snt rspndite pe
larg. Ele pot fi: malaxoare cu palete orizontale, malaxoare cu palete nclinate, malaxoare cu
cadru, malaxoare cu ancor, malaxoare planetare. Malaxoarele cu elice snt nzestrate cu palete
care-i schimb treptat nclinaia pe toat lungimea razei. Avantajul principal este viteza de
rotaie mare, snt compacte i ieftine. Malaxoarele cu turbin se folosesc pentru amestecarea i
dispersarea intensiv a lichidelor, pentru amestecarea suspensiilor cu coninut de particole solide
mare, pentru ajustarea suspensiilor.
Amestecarea acustic pentru producerea oscilaiilor acustice se utilizeaz emitorii
electromagnetici i diszpozitivele hidrodinamice care acioneaz pe principiul sirenei lichide.

17.Sedimentarea. Decantoare simple cu funcionare discontinu.

Sedimentarea este metoda cea mai simpl de separare a lichidului de particulele solide
suspendate n el. Amestecul de lichid i substane solide se toarn n nite vase nalte i se las n
repaus. Particulele solide treptat se las la fund, iar lichidul devine transparent. Procesul decurge
ncet, dar oricum se folosete pe larg la limpezirea extractelor, la prepararea tincuturilor i a altor
extracte. Sedimentarea particulelor suspendate n mediul lichid se supune legii lui Stokes: Vs=
d 2 ( s 1 ) g
, unde Vs viteza de sedimentare a substanelor solide, d diametrul particulelor
18
suspendate, s densitatea substanelor solide, g acceleraia forei de gravitaie = 9,81 m/s,
vscozitatea absolut a mediului lichid.
Termenul sedimentrii se poate scurta, mrind dimensiunile particulelor. Dup cerinele
farmacopeii, sedimentarea se face la temperatura de 8oC, care sporete separarea impuritilor i
mpiedic dezvoltarea activ a microorganismelor n lichidele apoase. Viteza de sedimentare
depinde si de calea care trebuie s fie parcurs de particule, de nlimea vasului, denumit
sedimentator. Sedimentatorul reprezint un vas metalic, mai des din aluminiu de form cilindric
i volum diferit, cu un robinet puin mai sus de fund intalat, sau cu cteva robinete la nlimi
diferite. Pierderea lichidului va fi cu att mai mic, cu ct mai ngust va fi sedimentatorul.
Utilajele folosite pentru separarea sistemelor lichid-solid prin sedimentare se numesc
decantoare. Ele pot fi cu funcionare discontinu, cu funcionare continu (alimentarea cu
suspensii i ndeprtarea fazelor separate se face continuu), si cu funcionare mixt
(semicontinu, bazine deptunghiulare cu fund nclinat, n care alimentarea cu suspensie i
ndeprtarea decantatului se face continuu, iar ndeprtarea sedimentului se face discontinuu).
Decantatorul simplu cu funcionare discontinu este un aparat foarte simplu, format dintr-un
recipient cilindric sau paralelipipedic, de regul orizontal, n care suspensia rmne un timp ct
are loc sedimentarea; faza lichid este decantat cu un sifon basculant sau prin robinete bine
situate la diferite nlimi n peretele decantorului, iar sedimentul este ndeprtat
manual. Considernd sedimentarea complet, particulele solide de la suprafaa suspensiei parcurg
n sedimentare nlimea utila a decantorului.Decantoarele discontinue se construiesc cu arie de
separare mare, fapt care constituie principalul dezavantaj al acestora. Viteza de sedimentare se
poate mri, crescd temperatura suspensiei.

18.Decantoare dreptunghiulare cu funcionare continu. Decantoare verticale. Decantoare

circulare cu brae.
Decantarea continu see realizeaz n mai multe variante: dreptunhiulare (orizontale); cilindrice
cu brae (DORR); verticale; decantoare cu conuri. ntr-un decantor continuu, alimentarea cu
sistem eterogen (suspensie, emulsie) i eliminarea celor doua faze se face continuu. Dispozitivele
de raclare a sedimentului difer prin modul n care sunt susinute i acionate:
-susinere pe o grind sprijinit pe marginea superioar a decantorului, pentru diametre, D <
45m
-pe o coloan central sprijinit pe baza decantorului pentru D apartinnd ntre 30 i 150 metri.
-pe un arbore central, raclorul fiind acionat pe o cremalier care se deplaseaz pe marginea
superioar a pereilor decantorului pentru D > 60 m. Soluia ultim este mai puin economic,
datorit costului ridicat al pereilor decantorului cu rol de suport al mecanismului de acionare.
Decantoarele cu funcionare continu se folosesc pentru separarea unor debite mari de suspensii,
cu un coninut ridicat de faz solid sau cnd sedimentul urmeaz s fie folosit n alte operaii.
Decantorul dreptunghiular este un bazin dreptunghiular realizat, n general, din beton, format
dintr-o camer de distribuie, bazinul de sedimentare i o camer colectoare a decantatului. Poate
funciona continuu cu evacuarea mecanic sau hidraulic a sedimentului, sau uneori discontinuu,
cu evacuare manual, mecanic sau hidraulic.
Decantorul vertical este format dintr-un recipient cilindric vertical, cu fund conic; colectarea
decantatului se realizeaz prin jgheaburi, evi gurite, rigole periferice, iar alimentarea cu
suspensie se face printr-un tub central cu/fr difuzor conic. Se recomand cnd sedimentarea
este precedat de o reacie chimic (precipitarea srurilor insolubile) sau un proces fizic
(coagularea), reactivii adugndu-se n partea superioar a tubului central.
Decantorul cu braeeste prevzut cu un ax vertical pe care sunt fixate brae radiale nclinate,
prevzute cu raclete i care se rotete cu vitez mic deplasnd sedimentul ctre gura de
evacuare. Decantatul se colecteaz n jgheab, de unde se evacueaz continuu. Alimentarea cu
suspensie se face central; sedimentarea are loc n timpul parcurgerii radiale a aparatului. Aceste
decantri permit separarea unor debite mari de suspensie, ocup spaii mari n plan orizontal.
Decatoarele nu se folosesc pentru suspensii care sedimenteaz greu sau cnd nu se admit pierderi
de lichid n sediment. Monatarea suprapus ntr-o manta cilindric comun a mai multor
decantoare cu brae permite obinerea unor aparate compacte i economisirea suprafeelor de
construcie.
19.Filtrarea. Factorii care inlueneaz filtrarea. Mijloace pentru mbuntirea filtrrii.
Filtre i instalaii de filtrare.

Filtrarea este operaia de separare a unei faze lichide de o faz solid dintr-un amestec eterogen
solid-lichid prin reinerea particulelor solide pe suprafaa unui material filtrant, care permite
numai trecerea fazei lichide. Lichidul care a trecut prin filtru se numete filtrat. n general
reinerea particulelor solide este rezultatul a dou fenomene: strecurare i adsorbie. Strecurarea
este procesul mecanic care const n reinerea pe reeaua filtrului a particulelor cu dimensiuni
mai mari dect porii filtrului. Prin acumularea particulelor solide pe materialul filtrant se poate
forma dup un anumit timp un strat care micoreaz viteza de scurgere a lichidului filtrat.
Adsorbia este un fenomen fizic care se ntlnete uneori n procesul de filtrare. Astfel, n
canaliculele reelei poroase snt reinute particulele solide, a cror dimensiune este inferioar
porilor filtrului.
Procesul de filtrare este influenat de o serie de factori: dimensiunile i forma particulelor,
suprafaa, grosimea, dimensiunea i forma porilor filtrului, diferena de presiune pe cele dou
fee ale filtrului, vscozitatea lichidului, temperatura de filtrare, durata de filtrare. Suspensiile
formate din particule mai mari se filtreaz mai repede. Particulele sferice se filtreaz mai uor
dect cele aciculare sau discoidale. Particulele care se las udate de lichid se vor separa mai greu
dect cele liofobe. n cazul particulelor hidrofile apar fore nalte de atraciune ntre particule i
suprafaa filtrant.
Calitatea filtrelor este determinat de doi factori importani: porozitatea i debitul de filtrare.
Porozitatea unei suprafee filtrante este reprezentat de diametrul mediu al seciunii cilindrice a
porilor i d indicaii aproximative asupra puterii de reinere a filtrului.
Mijloace pentru imbunatatirea filtrarii 1. marirea productivitatii filtrului; 2. obtinerea unui
filtrat mai limpede; 3. micsorarea umiditatii finale a precipitatului; 4. micsorarea consumului de
lichid de spalare; 5. regenerarea mai rapida si mai completa a materialului filtrant. 6. Marirea
temperaturii de filtrare; 7. Marirea presiunii de filtrare; 8. Coagularea prealabila; 9. Evitarea
pomparii si agitarii; 10. Diluarea suspensiei; 11. Sedimentarea prealabila sau prefiltrarea; 12.
Adaosurile de materiale auxiliare.
Dintre filtrele care lucreaz[ pe baza coloanei lichidului de filtrat fac parte : filtru-sac (gluga lui
Hipocrat) i sedimentatorul care are un pseudofund pe care se aterne materialul de filtrat.
Lichidul filtrat se scoate din partea inferioar a sedimentului printr-un tu montat n fundul
acestuia.
Filtru cu vid Filtru Nutsche reprezint un cilindru gros confecionat din ceramic, metal ori
plastic separat de o barier perforat n dou pri : cea de sus se umple cu lichidul de filtrat, n
cea de jos se scurge filtratul. Pentru a crea vidul necesar n rezervor se afl un niplu care se
unete cu linia de vid a pompei prin intermediul rezervorului. In partea de jos rezervorul are un
robinet prin care se scoate filtratul. In calitate de material filtrant se folosete estur care se
aterne pe bariera perforat n stare umed.
Filtrul de presiune partea superioar este nchis, se poate crea presiunea necesar pentru
intensificarea filtrrii. Partea inferioar a filtrului este neetanat. Filtrul de presiune se folosete
n cazurile cnd se lucreaz cu substane volatile.
Filtrul-pres aprat cu o suprafa foarte mare de filtrare, datorit acesteia el are o
productivitate nalt. D posibilitatea de a primi nu numai lichide bine limpezite, dar i
precipitate bine splate. Filtrul-pres modern este nzestrat cu o brid hidraulic.
Ca material filtrant pentru diferite construcii de filtre, ntrebuinate n industria farmaceutic, se
folosete hrtia, vata, esturile (tifon, flanela, pnza, esut special de filtrat belting), azbestul,
plitele poroase din sticl i ceramic, reeaua dens metalic i alte materiale.

20.Centrifugarea. Centrifuge filtrante discontinue, cu descrcare manual. Centrifuge

filtrante discontinue, cu descrcare prin gravitaie. Ultracentrifuge. Hidrocicloane.
Centrifugarea reprezint procesul de decantare sau filtrare n cmpul forelor centripete. Forele
centripete dezvoltate prin centrifugare acioneaz asupra fazelor ce trebuie s fie separate cu un
efort mult mai mare dect fora de gravitaie ori presiunea. Centrifugarea este un proces cu mult
mai eficace. Fora centripet este direct proporional att diametrului, ct i numrului rotaiilor
tamburului, ns ea poate fi majorat uor mrind numrul de rotaii i nu mrind numrul
diametrul tambului. Pornind centrifuga s lucreze, evideniem: perioada de pornire i avnt pn
la numrul necesar de rotaii, perioada de rotaie cu viteza continu necesar, perioada de
deconectare a motorului, frnrii i opririi depline a centrifugei. Perioada de pornire este cea mai
grea pentru motor, deoarece el trebuie s depeasc ineria tamburului, ineria lichidului fa de
aer.
n dependen de factorul de separare, centrifugele se clasific n dou grupe: obinuite i
ultracentrifuge. Dac factorul separrii este de pn la 3500 turaii/min, acestea snt centrifuge
obinuite, daca este mai mare de 3500 ultrancentrifuge.
Centrifugele filtrante cu funcionare discontinu lucreaz n arje. Ele sunt cu descrcare
manual, cnd evacuarea precipitatului se face manual dup oprirea centrifugei i cu descrcare
automat, cnd evacuarea precipitatului se face automat la reducerea turaiei, prin cdere liber
sub greutatea proprie. In aceste aparate, ciclul unei operatii de centrifugare cuprinde urmatoarele
faze: incarcarea, pornirea centrifugei si aducerea ei ia turatia de regim, centrifugarea propriuzisa, uscarea sedimentului (desecarea), spalarea, uscarea sedimentului spalat, franarea si oprirea
centrifugei urmata de descarcarea ei. Numarul acestor faze si durata depind de proprietatile
materiilor prime si ale produsului obtinut, de caracteristicile constructive ale centrifugei si de alti
factori. Incarcarea centrifugei se poate face fie inainte de pornire, fie in timpul mersului, la
turatie mica. Centrifugele cu functionare periodica se utilizeaza pe scara larga, datorita simplitatii
constructiei, desi au consum de energie ridicat.
Tot din grupa centrifugelor de decantare fac parte i ultacentrifugele, care au o vitez de rotaie
mai mare de 5000 turaii/min. Printre ele cunoatem separatoare de lichide cu tambure relativ nu
prea nalte, care lucreaz cu o vitez de rotaie de circa 10000 turaii/min, i supracentrifuge
tubulare cu tambure n form de tub.
Hidrociclonul este un dispozitiv de separare n care suspensia tratat este injectat n direcie
tangenial sub presiune n interiorul corpului cilindric care rmne fix n timpul funcionrii.
Hidrocicloanele pot separa doar o faz lichid i una solid. Eficiena separrii n hidrocicloane
este cu att mai bun cu ct presiunea de alimentare este mai ridicat, vscozitatea lichidului este
mai sczut i concentraia solidului n suspensie este mai redus, dimensiunea particulelor este
mai mare.
21. Operatii generale utilizate la prepararea solutiilor: agitarea, filtrarea, decantarea,
clarificarea, decolorarea.
Agitarea se folosete n majoritatea cazurilor pentru a favoriza procesul de dizolvare. Fr
agitare, concentraia soluiei din jurul particulelor de substan solid se apropie treptat de
saturaie (C tinde spre Cs ) i astfel viteza de dizolvare scade. De aceea dup introducerea
substanei de dizolvat in solvent, amestecul se agit fie manual, folosind recipiente bine nchise

dac exist pericolul pierderii componentelor prin volatilizare, fie cu agitatoare de diferite tipuri:
cu elice, electromagnetice, cu palete, sau turbine de agitare.
Se mai pot folosi agitatoare cu ultrasunete (capabile s realizeze o agitare intens n toat masa
de solvent.
Tipul, forma i dimensiunile agitatorului se aleg n funcie de:
- cantitatea de amestec ce trebuie agitat (cantitatea de solvent i cantitatea de corp
de dizolvat);
- gradul de mrunire al solidului care se dizolv;
- vscozitatea amestecului;
- diferena de densitate dintre componente.
Filtrarea soluiilor
Conform FR X filtrarea nu este obligatorie; dup dizolvare, dac este cazul, soluiile se filtreaz.
Filtrarea este operaia de separare a unui fluid (lichid sau gaz) de particulele solide care se afl n
suspensie, cu ajutorul unui mediu poros (filtru).
Reinerea particulelor solide se face prin dou mecanisme principale:
1) cernere - fenomen mecanic prin care filtrul reine particule cu dimensiuni mai mari dect porii
reelei filtrante i
2) adsorbie - fenomen fizic care const n reinerea unor particule mai mici dect diametrul
porilor; aceasta se poate produce prin fore electrostatice n cazul particulelor ionizate.
Filtrarea este corespunztoare dac sunt reinute toate particulele n suspensie, dar substanele
solubile trec cantitativ n soluia filtrat, deci nu sunt adsorbite pe suprafaa filtrant.
O instalaie de filtrare se caracterizeaz prin porozitatea filtrului i prin debitul de filtrare.
Porozitatea filtrelor este determinat de diametrul mediu al porilor.
Debitul filtrrii poate fi stabilit teoretic prin ecuatia lui Hagen-Poisseuille:
dV/dt = r4 P / 8 l
n care:
dV/dt = vol de lichid/unitatea de timp (debitul)
P = diferena de presiune ntre cele dou pri ale filtrului
r = raza medie a porilor

= vscozitatea lichidului
l = grosimea stratului filtrant
Debitul de filtrare crete:
- cu diametrul si cu numrul porilor (respectiv cu suprafaa filtrului)
- cu diferena de presiune ntre cele dou fee ale filtrului
i scade:
- cu creterea grosimii filtrului
- cu mrirea vscozitii lichidului.
- pe msur ce se produce colmatarea prin depunerea particulelor insolubile n porii filtrului.
Filtrele pot fi rigide, suple sau pulverulente.
Decantarea este o metod de separare prin sedimentare a particulelor solide dintr-un fluid sub
aciunea forei gravitaionale, de aici i denumirea de separare gravitaional. Utilizarea acestei
metode este posibil n cazul n care particulele solide sunt mai grele dect lichidul suspensiei.

Particulele solide cad sub aciunea greutii proprii la fundul rezervorului numit cuv de
decantare, formnd un amestec: solid lichid mai mult sau mai puin concentrat sub form de
sediment denumit uneori nmol. Utilajul pentru separare gravitaional se numete decantor. Un
decantor se compune de regul dintr-o cuv care se alimenteaz cu suspensia de separat, un
dispozitiv pentru extragerea i eliminarea nmolului (sedimentului) format din materialele solide
depuse prin sedimentare la fundul cuvei i un dispozitiv pentru recuperarea lichidului limpezit
(curit) care de regul, depete cuva i se scurge peste nivelul acesteia.
Clarificarea si decolorarea solutiilor se face n cazul cnd n urma preparrii rezult solutii
tulburi. Cnd se folosete un zahr pur, alb i uscat se obine de obicei un solutie limpede care nu
are nevioe de clarificare. Uneori solutiile medicamentoase sunt opalescente datorit unor
impuriti. Pentru clarificarea lor se folosesc unele substane inerte care introduse n solutie
antreneaz impuriti ce se ndeprteaz prin filtrare.
Ca ageni de clarificare se folosete hrtia de filtru, albumina, crbunele, talcul.
22. Prepararea solutiilor: tehnologie, aparatura
Tehnologia prepararea soluiilor, att n farmacie ct i n industrie, este relativ simpl i nu
necesit o dotare deosebit.
Etape:
- cntrirea materiilor prime;
pentru substanele folosite n cantiti mici se folosete sticla de ceas. Pentru cantiti mai mari
de substan activ se utilizeaz hrtia pergaminat (cerat):
1. De a nu interaciona cu substana activ.
2. De a facilita transferul substanei aproape total n recipientul de dizolvare.Se folosete
spatula, excepie pentru iod, azotat de argint, fenol i permanganat de potasiu. Pentru
msurarea solventului se utilizeaz cilindrul gradat (Erlenmaier, Berzelius, pipetele gradate
sau picurtorul normal)
pentru cantiti mai mici de 4 mililitri. Pentru substanele vscoase acestea se cntresc n
recipiente mici sau hrtie de filtru pentru extractele vegetale moi.
- dizolvarea substanelor in solvent;
Pentru a favoriza dizolvarea se recurge la: - agitare
- uneori la nclzire.
Pentru accelerarea dizolvrii se folosete uneori cldura.
- in farmacie, nclzirea vaselor n care se prepar soluia se face fie direct la flacr, pe o sit de
asbest, fie pe baie de ap (dup sensibilitatea substanelor din soluie la temperatur).
- in industrie se folosesc vase mari, de obicei cazane cu manta, nclzite cu vapori de ap sub
presiune (pn la 10 atm i cu o temperatur pn la 1800C). Vaporii pot circula ntre manta i
pereii recipientului sau prin serpentine, evi metalice introduse n interiorul cazanului.
- pentru substanele volatile care se dizolv la cald se utilizeaz recipiente cu manta prevzute cu
refrigerent descendent.
- completarea la masa totala cu solvent;
- filtrarea;
const n separarea fazei solide dintr-un lichid prin traversareaunui material poros, material
al cror pori formeaz canalicule ce realizeazfiltrarea cu ajutorul unei diferene de
presiune.
Principalele metode de filtrare:

filtrarea hidrostatic
1. filtrarea la suprapresiune
2. filtrarea la presiune redus (la vid).
1. Filtrarea hidrostatic (filtrarea obinuit)
- se face la presiune normal
- trecerea prin filtru este condiionat de nlimea coloanei de lichid aflat deasupra filtrului
- se folosesc plnii conice pe care se aeaz materialul filtrant: hrtie de filtru sau vat ori
asocierea acestora i uneori esturi.
- pentru a grbi filtrarea unor soluii vscoase se recurge la filtrarea la cald, folosind plnii cu
pereii dubli.
2. Filtrarea la suprapresiune (filtrarea sub presiune)
- viteza de filtrare este marita fie prin aducerea lichidului de filtrat sub presiune, fie prin mrirea
presiunii deasupra filtrului cu ajutorul aerului sau a unui gaz inert comprimat.
- pentru filtrarea unor cantiti mari de lichide, n industrie se folosesc filtre pres.
- filtrarea mai poate fi grbit prin centrifugare, n aparate ai cror perei exteriori sunt formai
din materiale filtrante.
3. Filtrarea la presiune redus (filtrarea prin aspirare sau la vid)
- se poate aplica pe scar mic folosind plnii de porelan cu fund plat poros pe care se aeaz
materialul filtrant (plnii Bchner) sau creuzete filtrante care sunt montate la o surs de vid
(tromp de ap sau pomp de vid).
- pentru filtrarea amestecurilor ce conin o mare cantitate de solid, n industrie se folosesc nuce
filtrante (asemntoare cu plnia Bchner).
Filtrarea sub presiune redus are un randament mai mic, deoarece diferena de presiune rezultat
nu depete o atmosfer; n schimb filtrarea la suprapresiune asigur un debit de filtrare mult
mai mare, prin crearea unei presiuni de cteva atmosfere pe suprafaa filtrului.
- condiionarea primara.
Soluiile se condiioneaz de obicei n flacoane confecionate din sticl sau din material plastic
rigid sau flexibil, prevzute cu sisteme de nchidere prin nurubare.
Daca substanele sunt sensibile la aciunea luminii se recomanda sticla colorata (ambrata).
Recipientele pt soluii orale: - unidoza
- multidoze.
Forma recipientelor pentru conditionarea solutiilor:
Pentru evitarea confuziilor se preconizeaz folosirea unor flacoane diferite pentru soluiile
administrate pe cale oral i pentru cele de uz extern.
- pentru soluiile orale sunt indicate flacoane de sticl incolor sau sticl brun cu perei netezi i
cu fundul rotund sau oval.
- pentru soluiile de uz extern se recomand recipiente de sticl cu fund oval, cu striaiuni
longitudinale pe peretii laterali, care pot fi recunoscute i pe ntuneric, cu ajutorul simului tactil,
difereniindu-le de preparatele de uz intern.
Dimensiunile recipientelor sunt in funcie de cantitatea de soluie.
Soluiile administrate sub form de picturi se condiioneaz n recipiente de sticl de capacitate
mai mic (maximum 50 ml.), nchise cu dop pictor, sau n recipiente din material plastic, cu
pereii elastici, cu pictor incorporat. Cele de sticla pot avea in ambalajul secundar picator inclus.
Pentru preparatele de uz intern administrate in anumite doze (5ml, 10 ml), in ambalajul secundar
se introduce un dispozitiv de msurare: linguria, capac dozator, piston gradat.

n industrie condiionarea soluiilor este automatizat.

Metode de umplere a recipientelor cu soluii medicamentoase:
- metoda volumetric (cu piston)
- metoda de umplere la nivel constant (pe principiul sifonului)
- metoda gravimetric de umplere este o metod limitat la lichidele vscoase i nu se preteaz la
automatizare.
nchiderea recipientelor se face de obicei tot automat. Aplicarea manual a dispozitivelor de
nchidere diminueaz randamentul condiionrii i necesit dotarea operatului cu mnui pentru a
se evita contaminarea microbian a soluiilor.
Flacoanele nchise, pe care s-a aplicat eticheta, nsoite de prospecte, se introduc n cutii pliante
de carton (ambalaj secundar) imprimate corespunztor.
Recipientele astfel ambalate se grupeaz n 20-50 buci n hrtie de ambalaj rezistent, iar pe
pachet se aplic eticheta produsului i eticheta: Nu rsturnai.
23 Controlul, stabilitatea si conservarea solutiilor
Soluiile medicamentoase sunt lichide limpezi, cu mirosul, culoarea i gustul caracteristice
componentelor (FR X).
n farmacopee se prevede:
- controlul organoleptic,
- determinarea pH-lui soluiilor (poteniometric),
- controlul masei totale pe recipient,
- dozarea coninutului n substan activ.
Conform farmacopeei, soluiile se pstreaz n recipiente bine nchise.
Pe durata de valabilitate, soluiile trebuie s-i pstreze caracteristicile de calitate iniiale.
Stabilitatea soluiilor este mai mic dect cea a altor forme farmaceutice lichide, moi sau solide,
mai ales dac solventul este apa, deoarece reaciile de descompunere ale unor componente sunt
amplificate prin dizolvare.
n timpul pstrrii soluiile pot suferi o serie de alterri fizico-chimice i biologice sesizabile:
schimbarea aspectului, culorii, gustului, mirosului, vscozitii, apariia de flacoane, filamente,
mucegaiuri, etc.
Soluiile apoase care conin sirop sunt medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor.
Agenii externi (aerul, lumina, cldura) precum i alcalinitatea cedat de sticl sau unii fermeni,
grbesc alterarea soluiilor.
Din aceste motive, verificarea stabilitii soluiilor este deosebit de important.
- claritatea soluiilor n timpul pstrrii se poate aprecia prin examinare vizual sau prin
msurarea densitii optice dup agitare.
- culoarea se poate controla de asemeni vizual sau spectrofotometric.
- proprietile reologice ale soluiilor se determin cu ajutorul viscozimetrelor.
- verificarea gustului i mirosului soluiilor n timpul conservrii este mai greu de realizat. Se pot
folosi metode cromatografice sau aprecierea senzorial de ctre controlori specializai. Acetia
ns trebuie s aib ca termen de comparaie soluia proaspt preparat.
- controlul este completat de determinarea pH-ului i a coninutului n substan activ care
trebuie s se menin n limitele admise pe toat perioada de valabilitate.
24. Siropuri. Generalitati, clasificare,tehnologii de preparare in farmacie si pe scara
industriala

Definiii ale siropurilor

Siropurile pot fi definite conform Farmacopeei Romne X astfel: sunt preparate farmaceutice
lichide cu un coninut crescut de zahr, care au o consisten vscoas i sunt destinate
administrrii interne. (CONTINUTUL DE ZAHAR TREBUIE SA FIE PESTE 40 %)
O alt abordare a definiiei siropurilor poate fi aceea din punct de vedere al fitoterapiei, care
definete siropurile ca fiind soluii exctractive apoase la care se adaug zahr (610 g de zahr la
360 ml de lichid).
Siropurile mai pot fi definite i ca soluii concentrate de zahr, destinate administrrii interne;
acestea mai conin substane active medicamentoase sau aromatizate.
Clasificarea siropurilor
Siropurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, care in cont de anumite criterii, cum
este modul de preparare sau dup scopul n care sunt ntrebuinate.
a.Dup modul de preparare al siropurilor, se pot obine prin:
-dizolvarea zahrului n:
-ap calda sau rece
-sucuri de fructe
-solutii alcoolice
-solutii extractive
-amestecul siropului simplu cu:
-solutii medicamentoase
-solutii extractive alcoolice (tincturi, extracte)
b.Dup scopul n care sunt folosite, siropurile pot fi:
-siropuri aromatizate, ntrebuinate pentru corectarea gustului i
mirosului, avnd rolul de vehicul la obinerea unor preparate lichide de uz intern,
-siropuri medicamentoase care au aciune terapeutic bine
definit (purgative, expectorante, diuretice, antidiareice), datorit prezenei unor anumite
substane medicamentoase.
c.Dup coninut:
Simple o singur substan medicamentoas (Peritrol,
Nurofen.
Compuse mai multe substane medicamentoase (Sirop de
ptlagin cu propolis, Tussin).
d.Dup modul de formulare:
Oficinale.
Industriale.
e.Dup forma farmaceutic:
Siropuri medicamentoase.
Pulberi pentru siropuri.
Granule pentru siropuri.
Concentrate pentru siropuri.
f.Dup modul de utilizare:
Siropuri medicamentoase (substane cu aciune terapeutic).
Siropuri aromatizante (edulcorante).
Siropuri cu rol de vehicul n medicaia terapeutic.
Siropuri cu rol protector contra aciunilor iritante a unor

substane medicamentoase.
g.Dup aciunea terapeutic:
Cu aciune expectorant (muguri de brad, Ptlagin).
Cu aciune antitusiv (coji de ceap, nuci).
Cu aciune tonic (Ginseng, ctin, mcee).
Cu aciune sedativ ( tei, Romergan, Peritol, valerian).
Cu aciune purgativ (Duphalac, Lactuloz).
Cu aciune anticolitic (Sab simplex, Gripe,mrar).
Cu aciune antibiotic.
Cu aciune antipiretic (Nurofen, Panadol, Paracetamol,
Eferalgan).
Cu aciune antihistaminic = antialergic (Peritol, Claritin,
Ketof, Aerius).
Cu aciune antianemic (Fer sol, Ferum Hausman, Ferronat,
Picovit, Vi sol, Vidailin).
Tehnologia de preparare:
1)Siropul de zahr ( Sirupus sacchari) se prepar n cazane de fiert siropul, confecionate din
cupru i nzestrate cu cma de abur. Cazanul are capac, o parte din care se deschide. Pe capac
este fixat o eav de ventilare pentru nlturarea vaporilor. Amestecarea masei cazanului se face
cu un malaxor tip ancor ce are o viteza de rotaie . malaxorul se pune n micare de ctre un
motorm instalat deasupra cazanului, printr-un reactor. Siropul finit de descarc prin tuul
inferior care se rotete cu un miner. Pentru fierberea cantitilor nensemnate de sirop snt ctile
din font emailat dotate cu manta, care se nchid cu un capac i malaxor de lemn. Pentru
prepararea siropului n cazan mai nti se toarn ap n raportul 0,361 la 0,64 kg de zahr, apoi n
manta se d drumul la abur, se nclzete apa pn la 60-70 oC i prin amestecarea continu se
toarn n poriuni zahrul calculat. Dup dizolvarea complet a zahrului siropul se aduce de
dou ori la ferbere.
2)Siropul de zahr ( Sirupus sacchari) se prepar n cazane de fiert siropul, confecionate din
cupru i nzestrate cu cma de abur. Cazanul are capac, o parte din care se deschide. Pe capac
este fixat o eav de ventilare pentru nlturarea vaporilor. Amestecarea masei cazanului se face
cu un malaxor tip ancor ce are o viteza de rotaie . malaxorul se pune n micare de ctre un
motorm instalat deasupra cazanului, printr-un reactor. Siropul finit de descarc prin tuul
inferior care se rotete cu un miner. Pentru fierberea cantitilor nensemnate de sirop snt ctile
din font emailat dotate cu manta, care se nchid cu un capac i malaxor de lemn. Pentru
prepararea siropului n cazan mai nti se toarn ap n raportul 0,361 la 0,64 kg de zahr, apoi n
manta se d drumul la abur, se nclzete apa pn la 60-70 oC i prin amestecarea continu se
toarn n poriuni zahrul calculat. Dup dizolvarea complet a zahrului siropul se aduce de
dou ori la ferbere. Fierberea siropului nu trebuie sa fie prea lung ( nclzirea pentru dizolvare
zahrului 35-40 minute i ferberea de 2 ori cite 20-25 minute), deoarece siropul se nglbenete
din cauza distruciei pariale ( caramelizrii) a zahrului. Semn c siropul este gata servete
dispariia spumei de pe suprafaa lui. Caramelizarea deplin are loc la nclzirea zahrului pn
la 180-190 oC. siropul gata se culege ntr-un collector n stare fiebinte prin tuul inferior, se
strecoar printr-o sit metalic i se filtreaz fierbinte. Filtrele utilizate n acest scop pot fi de
diferite construcii. Operaiile de mai sus se fac numaidect cu sirop fierbinte, deoarece n stare
rcit el devine vscos.

Farmacopeea IX admite prepararea siropurilor de zmeur i viine din extractele alimentare

corespunztoare de calitate superioar. n acest caz 4 pri de extract se amestec cu 96 pri de
sirop de zahr.

25 Siropuri. Sirop simplu, pt diabetici, de lamiie, de codeine, de clorhidrat, de clorura

feroasa, de coji de portocale, de balsam de Tolu, de tiocol.Clasificare, decolorare.
1)Siropul simplu (Sirupus simplex)
Rp. zahr 64g
Ap distilata ad 100 g.
Se obine prin dizolvarea zahrului la rece sau la cald.
Dizolvarea la rece: Prin aceast metod se evit alterarea substanei medicamentoase,
hidrolizarea i caramelizarea zahrului.
Dizolvarea la cald:
-filtrarea decurge rapid;
-dizolvarea decurge rapid;
-posibilitatea de contaminare mai mic;
-se realizeaz i sterilizarea;
-se obin preparate clare i limpezi datorit coagulrii
substanelor albuminoase sau datorit substanelor balast.
Zahrul se dizolv prin nclzire n ap, se fierbe timp de 1-2 minute agitnd continuu, se
completeaz cu apa nclzit la aproximativ 700C pn la 100 g i se filtreaz fierbinte. Aciune
farmacologic i ntrebuinri: edulcorant. Conditionare: n recipiente de sticl, incolore sau
brune, bine nchise. Se aplic eticheta de culoare albastr.Depozitare:
n recipiente cu o capacitate de cel mult 1000 mililitri, bine nchise, complet umplute, la
temperaturi cuprinse ntre 8 150 C.
2) Siropul pentru diabetici:
Se prepar dup urmtoarea formul:
Carboxi metil celuloz sodic 1gram
Nipagin
0.2 grame
Zaharin
0.2 grame
Alcool
2 mililitri
Apa
q. s.
ad
(100)
Preparare:
Carboxi metil celuloza se agit cu ap pn la dispersare complet. Nipaginul i zaharina se
dizolv n alcool.

Se adaug soluia alcoolic peste soluia apoas, se completeaz cu

ap pn la 100. Alcoolul n concentraie mare poate determina precipitarea soluiei de carboxi
metil celuloz.
Conservare:
Se prepar n cantiti specifice consumului i se pstreaz n sticle de culoare brun, la loc
rcoros. Conservat la temperatura camerei scade vscozitatea. De asemenea n prezena
microorganismelor se formeaz compui depolimerizai ceea ce duce la scderea vscozitii.
Aciune i ntrebuinri:
Se folosete ca edulcorant al soluiei administrat diabeticilor.

3) Siropul de balsam de tolu (Sirupus Balsami Tolutani)

Tinctura de balsam de tolu 4.5 grame
Carbonat bazic de magneziu 1 gram
Zahar
64 g
Apa distilata
q. s. ad
(100)
Preparare:Tinctura de balsam de tolu se tritureaz cu carbonatul bazic de magneziu i
aproximativ 20 grame de zahr. Se adaug ap circa 30 grame i se tritureaz. Se filtreaz prin
hrtie de filtru pliat. n filtrant se dizolv prin uoar nclzire, restul de zahr (44 grame) i se
completeaz cu ap la 100.
Conservare:
n flacoane bine nchise i se prepar n cantiti mici.
Aciune i ntrebuinri:
Fluidific secreiile bronice, dezinfectant al cilor respiratorii, are proprieti calmante i este
corector de gust (tusea cu expectoraii).
4) Siropul de codein. (Sirupus Codeini)
Are urmtoarea formul:
Codein 0.2 grame
Alcool 1.8 grame
Sirop simplu 98 grame
Preparare:
Codeina se dizolv n alcool i se amestec cu siropul simplu. De menionat c formula prevede
codein baz i nu codein sub form de sare (codein fosfat). La asocierea siropului de codein
se are n vedere interaciunea codeinei cu alte substane medicamentoase. Din cauza faptului ca
codeina se ine la VENENA i siropul se va prepara numai pe baz de reet. Pentru formulele
pentru copii se verific dozele maxime.
Conservare:
n flacoane bine nchise, la loc rcoros.
Aciune i ntrebuinri:
Antitusiv pentru tusea seac, bronite i astm.
n F.R. X avem oficinale dou limonade: Solutio Efervescens (Limonada gazoas, Sol.
Riviere) i Soluia de Citrat de magneziu (Limonad purgativ sau Limonad Roge).

1. Solutio Efervescens Sinonime: Soluie efervescent Limonada gazoas Preparare: Soluia I:

Natri hydrogenocarbonas 4g
Sirupus simplex 15g
Aqua destillata q.s.ad. 100g
Soluia II :
Acidum citricum 3,65g
Sirupus simplex 15g
Aqua destillata q.s.ad. 100g
Soluiile se prepar n dou recipiente separat i se amestec n timpul utilizrii. Aciune
farmacologic i ntrebuinri: antiemetic
5.Clorura ferica ( FeCl3 ) : Se utilizeaza solutia FeCl3 3% preparata prin dizolvarea a 3g FeCl3
in 100g apa. Se gaseste hidratat cu 6 molecule de apa FeCl3 * 6 H2O, are masa moleculara M =
270,32g. Substanta FeCl3 se prezinta sub forma unei pulberi de culoare galbena, este un acid
Lewis ( electrofil ) , punctul sau de fierbere este de aproximativ 315I C.
26.Conditii de calitate si conservare , alterarea siropurilor .Exemple de siropuri.
Densitatearelativ: se determin conform prevederilor F.R .X de la paragraful
Densitaterelativ
Indice de refractie: se determin conform prevederilor F.R.X de la paragraful
Indice de refractive
Masatotalpe recipient: acestparametru se determin princintrireaindividual a continutului
din10 recipiente.
In general aspectul siropurilor industriale depinde deci de claritate i culoare. In designed
unuisirop, alegereaculorii se efectueaz de obiceinlegtur cu aroma,
utilizindaromatizantiiconservantiadmii de MinisterulSnttii.
Mirosul este determinat si el de prezenta componentelor aromatizante.
Gustul lor este n general agrabil, dulce datorit prezentei constante a zahrului
Controlul calitativ si cantitativ este specific pentru fiecare sirop n parte, ns siropuriletrebuiesc
orespundiunorconditiigeneraleprevzute de
F.R.X. Siropurile trebuie s fie limpezi sau opalescente, i s aib culoarea, mirosul i gustulcom
ponentelor. Nu trebuiesprezintemirosstrindatoritunor
alterriI. Identificarea zahrului se face nclzind dou picturi de sirop pin la carbonozare, cind
sedegajeaz miros de zahr
ars. Identificarea i dozarea substantelor active se face dup normele prevzute n monografiile
respective. Fat de cantitateaprescris se admit variatii de 5%, dac monografia respectiv nu
indic altfel.
Concentratia zahrului se determin n functie de densitatea si indicele de refractie. Aceasta
constituie o constant exact i uor de determinat care permite aprecierea calittii siropurilor.
Exemple de siropuri :sirop de zmeurasivisina
Sirop de nalba mare se folosesteca expectorant in mixture .
Sirop de revent se utilizeaza in pediatrieca un purgative usor.
Sirop de lemn-dulce se utilizeazaca expectorant si purgative usor .

27.Ape aromatice: preparare, control, exemple.Limonade.Solutii de citrate de magneziu,

solutii efervescente.
Prepararea prin distilare adic prin antrenarea cu vapori de apa a produselor veg. Care contin
uleiuro volatile; aprtine industriei si se aplica deobicei la plantyele sau frag de plante din care
ul.vol. Se obtin mai greu decat sol apoasa respectiva(apa de tei). Apele obtinute prin astfel sunt
usor alterabile de aceea s-a recurs la prep apelor aromatice hidroalcoolice conc. Care se dilueaza
in mom.adm. Apele conc contin alcool 30% si pt conservare se adauga sol conservanta nipagin
0.05%. pt prep de cant mici se utilizeaza undistilator din sticla.
Dizolvarea uleiurilor volatile sau a subst aromatice in apa fiarta si racita la 35-40C se face
dupa o prealabila triturare a uleiului cu o catitate de talc de 10 ori mai mare , adaugand apa
treptat.La preparare daca nu se precizeaza raportul dintre uleiul volatil sau alta substanta
aromatica si apa se fol proportia 1(g/g).Ca agenti de dispersie se fol diferite subst inerte, dintre
care cele mai apreciate sunt talcul si hartia de filtru care se disperseaza uleiul volatil in particule
foarte fine, marindu-i suprafata de contact si usurand dizolvarea acestuia in apa. In acelasi timp ,
acesti agenti d edispersie au si rolul de a clarifica solutia.
Controlul Controlul apei aromatice si a uleiului volatil se efectueaza dupa normele generale
indicate la monografia Aquae aromaticae si Aetherolea sau norme interne. Controlul de
calitate se va efectua pe toata perioada de valabilitate.Apele aromatice sunt solutii neutre sau slab
acide, limpezi sau slab acide, limpezi sau slab opalescente, cu mirosul si gustul uleiului volatil.
Nu trebuie sa contina cloruri, fier, metale grele, alcool; densitatea este apropiata de cea a apei.
Apele aromatice au o compozitie chimica variata; esteri, alcooli, acizi organici. Apele aromatice
obtinute prin antrenare cu vapori de apa se deosebesc de cele obtinute prin dizolvarea esentei
volatile. Primele contin un procent mai mare de principii aromatici, au miros si gust mai placut;
in schimb sunt mai putin stabile, deci mai putin conservabile. Esenta care este continuta de apa
nu contine in totalitate si nici in aceeasi proportie componentii esentei volatile nedizolvate. n
solutiile apoase, hidrocarburile se gasesc in cantitate mai mica, iar derivatii alcoolici in cantitate
mai mare.Cu ajutorul unei reactii de diferentiere se poate deduce provenienta apelor aromatice.
Apele aromatice obtinute prin dizolvarea directa a uleiului volatil in apa, la agitare cu ulei
vegetal, cedeaza acestuia esenta, pierzand mirosul, pe cand cele obtinute prin antrenare cu vapori
de apa o cedeaza numai partial, pastrand mirosul.
Exemple :Apa de foenicul (Aqua foeniculi)Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil in solutia
conservanta dupa metoda descrisa de F.R. IX. Se prezinta ca un lichid incolor, limpede sau slab
opalescent, cu gust si miros de foenicul. Este folosita ca aromatizant si pentru proprietatile sale
carminative, mai ales in medicina infantila.Apa de melisa (Aqua melissae)Este un lichid
incolor, limpede sau opalescent, cu miros si gust de melisa.Este folosita ca aromatizant in potiuni
si pentru proprietati antiemetice.Apa de menta (Aqua menthae)Este o solutie apoasa in ulei
volatil, destinata obtinerii unor formule magistrale de uz intern.Apa de migdale amare (Aqua
amzgdalarum amararum)Aceasta apa aromatica contine 0,1 5 acid cianhidric. Se prepara prin
distilare din frunzele de Laurocerasus sau din seminte de migdale dulci sau amare.
Limonadele
sunt soluii apoase obinute prin dizolvarea de acizi minerali sau organici, uneori chiar sruri
n ap. Se adaug edulcoraniiaromatizani.Soluiilesuntdestinateadministrrii interne cu
rollaxativ, purgativ,antiemetic, nstri febrile, nintoxicaii sau pur i simplu ca buturi
rcoritoare.
Camaterii prime se foloses

Aciziminerali
acidclorhidric, acid fosforic.
Aciziorganici
acid citric, acid tartric, acid lactic, acid ascorbic siacid glutamic.
Sruri
citrat de sodiu, citrat de magneziu, glutamaii sautartraii.!aedulcorani se folosesc:
siropulsimplu, siropul de fructe, lmiia.asolveni se ntrebuineaz apa distilat. Acizii sunt n
concentraie de 2 10grame .
Solutia de nitrat de magneziu
acid citric 25.5 grame.
Carbonat bazic de magneziu 3% grame.
Siropsimplu 3% grame.
ulei de lmiie 0,1 grame.
Apdistilatpin la 350grame.
Preparare: Aacidul citric se dizolvnap de 70C
dup care se adaug carbonatul bazic de magneziu. Se agitpin la dizolvare, se
adaugsiropulsimpludup care uleiul de lmiie care a fostnprealabiltriturat cu talci 20grame
de apdistilat. Soluia se filtreazi se completeaz cuapdistilat. Soluia are
aciunepurgativ.
28. Forme farmaceutice ca sisteme disperse eterogene. Sisteme disperse ultra
microeterogene.
Sisteme disperse eterogene prezinta de obicei amestecuri alcatuita din faza dispersata si mediu de
dispersie .Faza sistemului disppers poate fi substante gazoase ,lichide sau solide.Dependent de
raportul acestor stari de agregare pot fi mai multe tipuri de sisteme.Formele medicamentoase pot
avea ca dispersii eterogene doua sau mai multe componente.Aceste constituiente se gasesc in
amestec in care unele pot deveni mediu de dispersie pentru celelalte altele pot alcatui faza
dispersata.Prezenta particulelor diverse dupa marimein sistemul dispers lichid face ca sistemul
respectiv sa nu se mai supuna sau sa se supuna cu aproximatie legilor clasice ale solutiilor reale .
In cazul sistemului disper apare fenomenul de interfata ,umectare ,adsorbtie care comunica
sistemului proprietati calitative noi.
Solutiile coloidalesuntsistemedispersiicoloidalesauultramicroeterogene care suntconstituite din
particuledispersateintr-un anumitmediu de dispersie.Dintreproprietatilecineticesioptice ale
sol.coloidalecelmaifrcventintilnitesunt :particulele care au o viteza mica de difuzie ,nu pot
satreacaprin membrane semipermiabilesuntvizibilenumai la ultramicroscop.
Emulsiile suntpreparate lichide mai mult sau mai putin viscoase constind dintr-un system dispers
format din 2 lichidenemiscibilerealizate cu ajutorulunoremulgatorisidestinateadministrarii
interne sauexterne.
Suspensiile prezintasistemedispersiieterogene in care particuleleinsolubile de
substantesolidesintrepartizate in lichid.Sintdestinatepentruuzintern ,externsau parenteral.
Aerosolisystem fiziceterogen de dispersie a particulelorlichidesausolideintr-un mediugazos.
29.Coloizi liofobi si liofili .Proprietati molecular-cinetice ,stabilitatea dispersiilor coloidale.
Coloizii se clasific n funcie de afinitatea fa de mediul de dispersie i anume:

- coloizi liofobi;
- coloizi liofili.
Coloizi liofobi
La sistemele coloidale liofobe particulele dispersate nu au afinitate fa de dispersant
(nu se dizolv) ci sunt meninute dispersate n anumite condiii.
C
1.1.
Metode de obinere a sistemelorcoloidaleliofobe.Coloiziiliofobi se pot obine
prin:
a) prin dispersie. Metoda const n pulverizarea substanei pn la dimensiuni
coloidale.
b)prin condensare.Utiliznd aceast metod particulele dispersate la nivel
molecularsau ionic sunt precipitate utilizndmetodechimiceproducndu-se agregate
coloidalesauprincondensarefizic, metodaconstndnschimbareaconcentraiei
solventuluiprovocndu-se astfelprecipitarean stare coloidal a substaneidizolvate.
C
1.2.
Proprietilecaracteristice ale coloizilorliofobi.Coloiziiliofobi au urmtoarele
proprieti:
- nu au tendin de solvatare;
- prineliminareasolventuluisufertransformriireversibile;
- stabilitateredusmotivpentru care npracticafarmaceutic se utilizeaz un coloid
protector;
- vscozitateredus;
- tensiuneasuperficialdiferpuin de cea a dispersantului;
- stabilitateredus;
- sensibilifa de electrolii.
Stabilitatea dispersiilor coloidale liofobe
tabilitateadispersiilorcoloidaleliofobe
Datoritncrcriielectriceparticulelecoloidaledispersatenmediuaposdispun de
unpotenialmanifestatprinenergiecinetic. Aceastenergiecineticsuperioarforei
gravitaionaleasigurstabilitateasoluieicoloidale.Potenialul se
manifestdatoritrespingeriireciproce a particulelorncrcate cuaceeaisarcin.
Cndpotenialulscade (ntimp) apropiindu-se de punctul zero ncepeflocularea.
Stabilitateasoluiilor de coloiziliofobiestereduscomparativ cu soluiilemoleculare.
Sarcinaparticulelorcoloidale se datoreazdisocieriinioni a moleculelor decoloiziliofobi, cndioni
de unanumitsemnrmnfixaipesuprafaaparticulei. njurul
acestorionirmnioni de semn opus nstratul de lichid de la suprafaaparticulei. Formarea
stratuluidublu de ioniaseamnunitilecinetice cu un condensator. Pentru a
mristabilitateasoluiilor de coloiziliofobi se adaug un coloidliofil carefuncioneazattca agent
dispersant ctipentrumrireastabilitii (coloid protector).
Coloiziliofili
Proprieti ale coloizilorliofili.Coloiziiliofiliprezinturmtoareleproprieti
Proprieti ale coloizilorliofili.Coloiziiliofiliprezinturmtoareleproprieti:
- fazadispersatesten general format din molecule cu masarelativ mare;

azcoloidul factor esenialpentrustabilitateasoluieicoloidale;

- stabilitatemai mare dect la soluiilecoloidaleliofobe;
- dispersiespontan;
- stabilitatemai mare fa de electrolii;
- vscozitateasoluiilorcoloizilorliofiliestemultmai mare dect a solventului;
- tensiuneasuperficial a soluiilorcoloidale (mai ales ncazulcoloizilormicelari) este
multmaimicdect a solventului.

30.Solutii coloidale .Mucilagii oficinale in F.R.X .Mucilagii neoficinale (de alginat de sodiu ,
de bentonita ,de alcool polivinilic ).Controlul fizico chimic al mucilagiilor.Determinarea
viscozitatii ,a caracterelor reologice.
1.1. Generaliti
A. Definiie
Soluiilecoloidalesuntsisteme disperse formate din uniticineticemultmaimari
dectmoleculelefazeidispersante. Soluiilecoloidalesuntdispersiisolidenlichide.Acest tip de
sisteme disperse suntntlnitendiferiteformefarmaceutice, cade exemplu: soluiiperfuzabile,
picturipentrunas etc. Chiarefectulterapeutic al unorsubstanemedicamentoasedepinde de
stareacoloidal. De exemplu: Protargolul, Colargolul
auaciuneantisepticmai mare dectsrurileionice de argint. Sulfulcoloidalestemaiactiv
dectsulful brut pulverizat.
Mucilagiile prezinta lichide dense ,viscoase care fac parte din solutiihidrofili.Particulele de
mucilagiiposedaafinitatesporita fata de apa ,formind in jurulsau o pelicula de apa ,ele au de
asemeneasisarcinaelectrica.Atitsarcinileelectricecitsipeliculile de apasint de
importantaesentialapentrustabilitateamucilagiilor.Dacapeliculile de apa se desprind de la
particulile de mucilagiisisarcinaelectrica se neutralizeaza ,mucilagiileprecipitamai ales la
adaugareasolutiiloralcoolicesielectrolitilor.Mucilagiile au viscozitatemare precumsiproprietati de
a se gonflasiactiunedemulgenta .In medicina se
folosestecaremediidemulgentesiemolienteunelecaemulgatori.Lapreparareamucilagiilor se
folosesteprodusevegetale cu continut de mucilagii.:radacina de nalba mare ,seminte de in ,
seminte de gutui.
Mucilagiile sunt solutii coloidale apoase formate din macromolecule ale unor substante naturale,
de semisinteza sau de sinteza. Se obtin fie prin dizoolvare in apa rece sau calda, fie prin
extractie. Se conserva cu nipagin 0,1% si se folosesc la prepararea altor forme medicamentoase
unde indeplinesc rolul de omogenizator, protector (potiune, infuzie, decoct, emulsie, suspensie)
sau pot fi folosite ca excipient (ex. la pilule). Exemple de mucilagii: guma arabica, agar-agar,
pectina, alginat de sodiu, metil-celuloza, carboximetil-celuloza, polivinilpirolidona, amidonurile
etc.
31. Reologia sistemelor disperse. Coloizii utilizai ca mucilagii obinute din produse
naturale, semisintetice i sintetice.
Cele mai importante produse naturale utilizate ca agenti de dispersie pt stabilirea emulsiilor sunt
hidrocoloizii.Dintre hidrocoloizii vegetali naturali sunt:guma arabica .tragacanta ,pectinele, agaragarul alginatii.Mucilagul de pectina se obtine prin fierbere cu ap sau triturare cu alcool

,glicerol.Mucilagul se amesteca cu apa ,el asigura stabilizarea si o viscozitate mare

emulsiilor.Acidul alginic se utilizeaza sub forma de mucilag 2-5% in asociere cu alti emulgatori
sau pseudoemulgatori(gelatina, guma arabica).Propilenglicolul poate actiona prin marirea
viscozitatii cit si proprietatile de protector coloid.se utilizeaza sub forma de mucilag de 0,60,8%.Metilceluloza este un coloid sintetic la receptura se utilizeaza sub forma de mucilag de 2-5
%.Mucilagul de 2% este un gel viscos transparent putin opalescent fara miros si se amesteca cu
alcoolulsi apa in concentratie de 40%.Mucilagul de carboximetilceluoza de 2% este un gel viscos
translucid si opalescent se amesteca in orice proportie cu apa si glicerolul.Este un agent de
suspenie pseodoplastic a carui viscozitate scade odata cu tempertura revenind dupa racire la
valori initiale.
32. Coloizi liofobi de interes farmaceutic. Emulsii. Generalitati , clasificare, factorii care
influienteaza stabilitatea emusiilor.
Coloizi liofobi dispersii apoase aunor substante organice sau anorganice care sunt cu putine
grupe hidrofile sau polare hidrofobe.Particulele nu au afinitate pentru sistemele
disperse.Stabilitatea lor depinde de sarcina lor electrica,fiind perduta in prezenta de cantitae mica
de electroliti.Sunt mai putin utilizati in practica farmaceuticabse utlizeaza sub forma de particule
de argint care sunt stabilizate cu ajutorul unor coloizi de protectie ,sub denumirea de saruri
coloidale(colargol,protargol).Prepararea dispersiilor apoase de coloizi este:
dispersare,condensare,agregare.Factorii ce infuenteaza stabilitate lor sunt sarcina
electrica,adsorbtia.Pt a mari stabilitatea solutiei colidale e deajuns ca o solutie electrica sa fie
incalzita la o temperatura pentru a mari starea de agregare a fazei
dispersate(coagulare).Substanta adaugata la un coloid hidrofob se numeste protector.In protejare
particula colidului hidrofob este inconjurata cu pelicula sicapata stabilitate sporita.Din coloizii
protejati utilizati in practica farmaceutica sunt compusi ai argintului cunproteinele (colargol si
protargol).care se prepara ex tempore si se elibereaza in flacoane de culoare inchisa.
Emulsii- sisteme eterogene formate din doua lichide -faze nemiscibile sunt destinate pentru
uz extern intern si parenteral.Una din aceste faze prezinta globule mici ce se disperseaza uniform
in cealalta.Dupa aspectu exterior ele se aseamana cu laptele .In practica farmaceutica se
utilizeaza 2 faze uleioasa si apoasa.In functie de faza dispersata exista doua tipuri de emulsii: una
in care uleiul este dispersat in apa(U/A) si altaa apa este dispersata in faza uleioasa A/U.Tipurile
de emulsii difera dupa conditiile de preparare siproprietatile lor.Ele pot fi determinate prin mai
multe probe: diluare ,colorare ,conductibilitate electrica.Proba de diluare se efectueaza astfel: pe
o lama de sticla se picura doua picaturi adiacente una de apa si alta emulsie amestecul se agita si
e de tipul U/A.Proba de colorare se executa prin adaugarea de albastru de metlin si sudan .Daca
emulsia se amesteca cu solutia de albastru de metlien si se obtine o coloratiebomogena e de
tipulU/Aiar cu solutia de sudan se coloreaza uniform solutia e de tipul A/UProba de
conductibilitate electrica e mai mare de tipul U/A decit A/U.
Clasificarea emulsiilor.Clasificarea traditionala distinge emulsii naturale si artificiale.Emulsii
naturale sint obtinute din seminte care contin uleiuri emulsionarea are loc datorita prezentei
emulgatoril in seminte..Emulsiile artificiale contin uleiuri. Si se numesc uleiuri
uleioase.Conform modului de administrare se impart de uz intern extern si parenteral.Cele de uz
intern sunt de tipul U/A iar cele externe se aplica pe piele si mucomembrane pot fi de tipul U/A
si A/U. Actiunea lor asigura resorbtia substantelor active.Emulsiile parenterale sunt administrate
intravenos sub forma de perfuzii.Factorii ce influenteaza stabilitatea emulsiilor sunt:umectarea
adsorbtia,interactiuni intre particule si lichide,viscozitatea ,cocentratia.

33. Emulsii. Emulsii preparate cu emulgatori clasici: prin metoga gumei uscate (Emulsio
Oleosa,Emulsio Oleo Ricini,Emulsio Saloli,Emulsio Bromoformii)
Emulsii- sisteme eterogene formate din doua lichide -faze nemiscibile sunt destinate pentru
uz extern intern si parenteral.Una din aceste faze prezinta globule mici ce se disperseaza uniform
in cealalta.Dupa aspectu exterior ele se aseamana cu laptele .In practica farmaceutica se
utilizeaza 2 faze uleioasa si apoasa. In functie de faza dispersata exista doua tipuri de emulsii:
una in care uleiul este dispersat in apa(U/A) si altaa apa este dispersata in faza uleioasa
A/U.Tipurile de emulsii difera dupa conditiile de preparare siproprietatile lor.
La prepararea emulsiilor pot fi aplicate mai multe metode in dependent de natura ,cantitatea
agentului de dispersie modul de administrare.La prepararea emulsieu cu emulgatori clasicinse
utilizeaza metoda gumei uscate.(E+U+A)=1+2+1,5 este Meetoda continentala.estd aplicata la
preapararea emulsiilor de tipul U/A in calitate de emulgator sunt utilizati guma arabica ,gelatoza
guma tragacanta.Dupa metoda gumei uscate emulsia primara este constituita din 10 parti ulei 5
guma si 7,5 apa.Mai inti se tritureaza in mojar uleiul cu gelatoza pina la omogenizare apoi se
adauga apa pentru a. Obtine o pasta alba viscoasa ce este emulsia primara.

34. Emulsii. Emulsii preparate cu emulgatori clasici: prin metoga gumei umede (Emulsio
Olei Jecoris, Emulsio Olei Paraffini) Controlul emulsiilor. Determinarea tipului de emulsie.
Prepararea emulsiei prin metoda gumei umede se mai numeste engleza.In ea agentii de dispersie
sunt utilizati sub forma lichida:mucilag de guma ,metilcelluloza solutie de gelatoza, galbenus de
ou.Se prepara mai intii mucilagulomogen de emulgator la care se adauga mici proporti de
ulei.Totul se tritureaza minutios dupa fiecare adaugare,emulsia se dilueaza cu restul de apa.O
deosebita importanta la prep emulsiei primare este cantitaea de apa .Daca se adauga o cantitate
mica de apa emulsia se taie devine viscoasa dar daca o cantit mare emulsia devine fluida sie
imposibila emulsionarea..In dependenta de faza dispersata deosebim doua tipuri de emulsii:una
in care uleiul este dispersat in apa U/A si apa in faza uleioasa A/U,dar mai exista si a treia faza
de tipul A/U/A sau U/A/U.Emulsiile trebuie sa aiba aspect laptos ,omogem si lipsit de impuritati
mecanice.Emulsiile nu trebuie sa separe prin centrifugare si se socot stabile daca rezista la
temperatura de 50 grade.Emulsiile nu trebuia sa aibba miros neplacut .Flaconul de livrare se
elibereaza. Cu mentiunea a se agita inainte de ase administra.Emulsiile pot fi desavirsite prin mai
multe cai: utilizarea emulgatorilor, conservantilor, antioxidantilor.Aparatelor de emulsionare
omogenizatoare cu ultraviolet si cautare altor metode de verificare a calitatii.Pt a obtine
omogenitate se adauga un emulgator stabilizator care asigura emulsionarea si obtinerea unei
mase omogene.
35. Mecanismul de actiune al emulgatorilor. Valoarea HBL SI IMPORTANTA EI
PRACTICA. Principalii emulgatori folositi in practica farmaceutica. Prepararea emulsiilor
in farmacie si industrie.
Sistemul de balanta hidrofil lipofil-este un sistem care i se atribuie unui emulgator o valoare
numerica hidrofil lipofila.FIecare emulgator are. Valoarea sa numerica ce rezulta din calculul
stochiometric din portiunea hidrofila lipofila.Cunoasterea HLB ofera posibilit de a caracteriza
tensioactivii-ele reflecta solubilit in apa sau ulei,tensiunea superficiala , cu cit e mai. Mare

valoarea HLB cu atit substanta este mai hidrofila.SCara valorica numerica afost stabilita de la 1
pina la 40,punctul de echivalenta la care hidrofilia este egala cu lipofilia este 10.SUbstantele cu
valori HLB scazute au proprietati antispumante.O aplicatie importanta a sistemului BHL este
determinarea concentratiei in czurile asociatiilor de emulgatori.Stabilitatea si proprietatile
emulsiilor vor depinde de valoarea BHL.EMulgatorii adigura emulsionarea mai rapida si asigura
obtinerea unei mase omogene si stabile ,el grabeste procesul si permite obtinerea in timp mai
scurt a unei emulsii .EMulgatorii folositi in farmacie sunt:sapunul, diesterul triglicerol-emulgator
T-2,polisorbatii,polietilenglicol,carboximetilceluloza ,polivenilpirolidona cazeina ,lapte praf
emulgat natural,galbenusul lectinele din soia si ceara de albine de tipul A/U.Prepararea
emlsiilor. Emulsiile din seminte se prepara din seminge oleanginoase prealabil se umecteaza cu
apa spalate cojite si triturate in mojar se aduga restul de aapa se strecoara iprin tifon dublu. Daca
in reteta nu se indica raporturile pt a prepara 100 g de emulsie se foloseste 10 g de
seminte.UNeori se spala semintele incalzite la apa de 60-70 grade,iar triturarea are loc in
prezenta zaharului.Daca semintele se tritureaza fara zahar si apa o parte de ulei se elimina sub
forma de picaturi ceea ce dificulteza emulsionarea.Exempli causa Rp:emulsi seminis Curcubitae
100,0 D.S interm cite o lingura de 3 ori/zi.EMulsiile uleioase sunt formate din 3 componente
principale apa .ulei si emulgator,la care pot fi adaugate diverse substnte medixcam,antioxidnti si
conservanti.Relatiile si raportul dinte componente influenteaza procesul de emulsionare si stabilit
sistemului.La preparare emulsiilor in farmacii sunt apliicate mai multe metode in dependenta de
natura ,cantitaea agentului emulsiv ,calea de administrare.Printre ele vom mentiona : metoda
gumei uscate,umede ,ruseasca ,a flaconului,si seringii.Stabilitatea emulsiilor: poate fi de 3
tipuri: fizica chimica si microbiologica.Stabilit fizica se caract prin mentinerea aspectului
omogen al emulsiilor si lipsa coalescentei.Instabilittatea emulsiise mankfesta prin inversia
fazelor de zemulsionare si cremare.Pt amari stabilit emuls sunt utilizate diverse procedee
tehnologice cum ar fi metoda de inversie a fazelor.Stabilit chimica este stabilit subst medicam si
lipsa interactiunii chimice intre componente.Instabilit chimica se poate reflecta asupra stabilit
fizice.Uleiurile si hidrocarburile se descompun usor in urma oxidarii si hidrolizarii.Pt a mari
stabilit chimica se recomanda pastrarea la rece si ferit de lumina inchiderea etansa
aflaconului,folosirea antioxidantilor.STabilit microbiologica -emulsiile sunt forme medicam ce
usor pot fi contaminate cu microorg ce duc la transformari diferite:aparitia gazelor modificari de
miros,gust.Conditiile favorabile pt dezvolt microorg sunt emulsii cu continut de proteine
tensioactivi neionici ,hidrati de carbon.
Controlul calitatii .Emulsiile trebuie sa aiba aspect omogen lipsite de impuritati.Ele nu trebuie
sa se separe in centrifugare.Se considera stabile daca rezista la temp de 50 grade celsus.Ele nu
trebuie saaiba miros ne placut.Flaconyl de livrare se elibereaza cu mentiunea A agita inainte de
administrare-A pastra la rece.Emulsiile pot fi desavirsite prin mai multe cai din care vom
mentiona: folosirea pe larg a emulgatorilor,conservanti antioxidanti.si cautarea unor noi metode
de verificare a calitatii.
36. Suspensii. Factorii care influienteaza stabilitatea suspensiilor . Suspensii de uz extern si
inter. Controlul de calitate al suspensiilor.
Suspensiile prezinta si steme disperse,in care particuleleinsolubile de
substantesolidesuntrepartizate in lichid. Sunt destinate pentru uz intern, extern sau parenteral. Pot
sedimenta, dar la agitaretrebuiesadea o dispersieomogenasisapermita o prelevarecorecta a
dozelorprescrise. Substantelemedicmentoasedispersate pot fi nu numaipulberiinsolubile,

darsipulberi cu o solubilitatelimitata in mediul de dispersie. Marimeaparticulelorvariazaintre 0,1100 nmmediu dispersant poate fi apa, alcoolul, glicerolul, uleiurile, extractive apoase, etc.
vehicolul se asociazauneori conform indicatiilor cu coloiziprotectori, aromatizanti, conservanti,
educloranti, etc. in practicafarmaceutica, dependent de proprietatilefizicesimetodele de
preparare, suspensiilesuntclasificate conventional in douagrupurimixturiagitante
(mixtruraeagitandae) mixturiopalescetesitulburi (mixturaeturbidae). In functie de
proprietatilesubstantelormedicamentoasesolide, existasuspensii de substante superficial
hidrofileinsolubile (se umecteazausor: de exemplususpensiileapoase de zinc oxidat,
calciucarbonat) sisuspensii de substanteinsolubile superficial hidrofobe( seumecteazaputinsaunu
se umecteazadeloc: suspensiiapoase de camfora, mentol, sulf, etc.). conform FS suspensiilelasate
in repaissaparaparticulele de substante, dar la o agitaretrebuiesa se omogenizeze.
Suspensiiletrebuiesaposede un grad de dispersie uniform, care poate fi determinatprinnumarare
la microscop, controlulsedimentariiprincentrifugare, etc. cu ajutorulcilindrilorgradatipoate fi
determinataviteza de sedimentare a suspensiiorprinmasurareaperiodica a inaltimiisedimentului,
fara a agitasistemul. Nu se admitecasuspensiilesacontinasiimpuritatimecanice.
Dacafazadispersata e mai mare de 5%, se verificasiabaterile de la masa.
37. Prepararea suspensiilor floculate i defloculate. Cerine GMP. Controlul suspensiilor.
Sistemele defloculate contin particule dispersate care sedimenteaza cu o viteza redusa formand
un sediment dens .Particulele isi pastreaza caderea lor libera, depunandu-se lent prin rostogolire,
cele din stratul inferior fiind presate de greutatea celorlalte care elimina mediul dispersant care le
separa. La aceste suspensii , limita dintre straturi, stabilitatea nu este bine definita. In domeniul
farmaceutic, sistemele defloculate duc la preparate cu stabilitate redusa, avand o omogenitate
care lasa de dorit. De obicei, suspensiile defloculate sunt utile in receptura, cand medicamentele
se consuma rapid . Deoarece suspensiile defloculate formeaza in timp un sediment compact, este
preferabil sa se recurga la folosirea suspensiilor floculate . Faza dispersa a suspensiilor floculate
nu este constituita din particule individuale, ci din aglomerari de particule numite flocoane .Un
flocon reprezinta un agregat slab de particule reunite prin forte interparticulare ( legaturi Van Der
Wells ) .Spre deosebire de sistemele defloculate , flocoanele sedimenteaza rapid, fara sa formeze
sediment.Redispersarea este usoara si dispare fenomenul de cimentare. Metode de floculare :
obtinerea suspensiilor floculate se poate face cu ajutorul agentilor de floculare : - electroliti
tensio-activi ;- polimeri hidrofili .Se urmareste efectuarea unei floculari controlate, care sa
produca un volum de sedimentare maxima .-floculare cu electroliti flocularea electrolitica se
datoreaza neutralizarii sarcinii superficiale a particulelor cu ajutorul electrolitilor ; -floculare cu
tensio-activi substantele tensio-active ionice pot produce neutralizarea sau schimbarea sarcinii
particulelor, ceea ce duce la floculare ;-floculare cu polimeri hidrofili polimerii hidrofili au rol
de protectie fata de floculare, formand o bariera mecanica sau un invelis in jurul particulelor
38. Exemple magistrale i industriale.
Suspensii din substante hidrofobe. In practica farmaceutica, mai frecvent pot fi intalnite
suspensiile urmatoarelor sunstante medicamentoase hidrofile, care nu turgesceaza in apa:
aluminiu hidroxid, magneziu hidroxid, magneziu oxid, magneziu, carbonat bazic, calciu
carbonat, zinc oxidat, etc. Suspensii din substante hidrofile : deosebim substante cu caracter

hidrofob puternic pronuntat(camfora, mentol, timol, sulf) si putin pronuntat(terpin hidrat, fenil
salicilat, benzonaftol, streptocid, norsulfazol, sulfadimezina, etc.)
39. Solutii alcoolice de uz intern si extern,tehnologia de obtinere.
40. Solutii alcoolice. Exemple oficinale,preparate tipizate.
Alcoolul etilic se folosestepentrudizolvareamaimultorsubstante( aciziorganici, baze, rasini,
uleiurieterice, iod, alcaloizi, etc.), precumsicaremediucurativ, in special pentruuz extern
(dezinfectant, iritant, racoritor, pentrucomprese, etc). daca in
retetalipsescindicatiiledespreconcetratiaalcoolului, se folosestecel de 90%. Concentratianecesara,
dacalipseste in farmacie, se prepara din alcool de 96,1-96,7% prindilutie cu apa. In
practicamedicala, sub forma de solutiialcoolice se folosescmai des
urmatoarelesubstantemedicamentoase: anestezina,camfor, acid salicilic, levomicetina, mentol,
eritromicina, streptomicina. Substantamedicamentoasa se dizolva in alcool direct in flaconul de
livrare; se introduce in el pana la tunareaalcoolului; datfiindcagatulflaconuluiumectat cu
alcooldificuleazaprocesul. Dacasubstanta dedizolvat are un volum mare, ea se introduce in
flacon cu o palnieuscata, iardacacntineimpuritati, se strecoaraprinvatauscata. Solutiilealcoolice se
prepara prn metodamasa-volumsi se elibereazain ml alcooluletilic se livreaza in ml si in
cantitatileprescrise in reteta. La preparareasolutiiloralcooliceceficientii de marire a volumuluinu
se iau in consideratie. Valorilecoeficientilor de marire a volumului se folosescnumai la
analizaformeimedicamentoase.
41. Soluii alcoolice. Soluii alcoolice oficinale. Soluia alcoolic de iod-iodurat. Soluie
alcoolic de camfor , soluie de clorur de amonu anisat. Soluii alcoolice magistrale.
Alcoolul etilic ( Solutiones alcoholicae) se folosete pentru dizolvarea mai multor substane
( acizi organici, baze, rini, uleiuri eterice, iod, alcaloizi etc.), precum i ca remediu curativ, n
special pentru uz extern ( iritant, dezinfectant, rcoritor, pentru comprese etc.). Concentraia
alcoolului daca lipsete in reete se va folosi cel de 90%. Concentraia necesar, dac lipsete n
farmacie, se prepar din alcool de 96,1-96,7% prin diluie cu ap. n practica medical, sub
form de soluii alccoolice, dependent de solubilitate, se folosesc mai ales urmtoarele substane
medicamentoase: acidul salicilic 70-90%, anestezin -70-90-95 %; camforul- uor solubil 9095%; levomicitin-uor solubi 70-95%; mentolul 90 i 95%; streptomicina- 90%. Substana
medicamentoas se dizolv n alcool direct n flaconul de livrare; se introduce n el pn la
turnarea alcoolului dat fiind ca gtul flaconului umectat cu alcool dificulteaz procesul. Substana
de dizolvat n alcool va avea volum mare, ea se introduce n flacon cu o plnie uscat, iar dac
conine impuriti- se strecoar proin vat uscat.
Soluiile alcoolice se prepar prin metoda mas-volum i se elibereaz n ml. Alcoolul etilic se
livreaz n ml i n cantitile prescrise n reet. La prepararea soluiilor alcooliice coeficientiii
de mrire a volumului nu se iau n consideraie. Valoriele coeficenilor de mrire a volumului se
folosesc numai la analiza formei medicamentoase
Soluia alcoolic de iod-iodurat de 5% i 10% se prepar de obicei n industria
medicamentului, dar n caz de necesitate pot fi preparate i la farmacie. Soluia alcoolic de iod
de 5% i 10% se prepar la indicaiile Farmacopeii, respectnd urmtoarea prescripie: iod-50,0
g, caliu iodid 20,0g, ap i alcool 95% - n cantiti egale pn la obinerea 1000 ml soluie.
Ordinea procesului : ntr-o cantitate miinim de ap se dizolv kaliu iodid, apoi iod, adaugndu-

se cantiti egale de alcool i ap pn se obine 1000 ml soluie. Coninutul de iod- 4,9-5,2, kaliu
iodid -1,9-2,1 %, i alcool nu mai puin de 46%. Soluia finit se pstreaz n vase de culoare
brun, cu dop rodat , la loc ferit de lumin. Se folosete extern ca remediu antiseptic i excitant la
afeciuni inflamatorii ale pielii i mucoaseri, intern- cte 1-5 picturi la administrare ( cu lapte) n
profilaxia aterosclerozei. Dac n reet nu este indicat concentraia, se elibereaz
soluieacoolic 5%, iar dac e prescris soluie alcoolic 3% de iod, ea poate fi preparat diin
soluie 5% prin diluarea sau dup urmtoarelea prescripie ( prin aceeai metod): iod-30,0
g,kalciu iodid- 12,0g, alcool 95% i ap-cantiti egale pn la obinerea a 1000 ml soluie.
Deseori n practica farmaceutic soluiile alcoolice se prescriu mpreun cu lichidele sau cu
soluiile apoase i ca urmare, se micoreaz concentraia alcooluluim pot avea loc incompatibilt
fizice. Spre exemplu , la amestecarea soluiilor alcoolice 1-2% de acid salicilic, 1-2%
levomcitin i 1-5% de eritromicin cu soluii apoase la temperatur normal limita solubilitii
lor nu este depit i deci nu precipit. Iar diluarea soluiilor alcoolice de acid salicilic (3% i
5%), mentol, camfor i anestezin este nsoit de formarea precipitatului. Limitele concentraii
alcoolului pentru aceste substane snt individuale:
Ex: Rp.: Anaesthesini 2,0
Dimedroli 0,
Mentholi 1,0
Spiritus aethylici 70% 50 ml
Sol.Acidi borici 2% 50 ml
M. D. S. Extern, pentru aplicaii pe piele.
n aceast prescripie mentolul i anestezina vor suspenda- fapt inadmisibil. Pentru a evita acest
lucru, se va recomanda medicului de a schimba concentraia alcoolului, astfel ca concentraia lui
final s nu fie mai mic de 40%. Se poate prescrie alcool de 90%. n reet se va indica
concentraia substanei i denumirea solventului. n practica farmaceutic. ns se ntlnesc
soluii alcoolice standarde, preparate conform prescripiilor indicate n documentaia tehnic de
normare.
Soluie alcoolic de camfor:
Preparare :
Camphora 10g
Alcoholum 70g
Aqua destillata q.s.ad. 100g
Camforul marunit se dizolv n alcool, se adaug ap n mici poriuni i sub agitare, pn la 100g
i se filtreaza. Aceast ordine de amestecare trebuie respectat deoarece dac se amestec mai
ntai apa cou alcoolul i apoi se dizolv camforul dizolvarea se face mai greu.
Sol alc de camfor 10% trebuie sa corespunda urmatoarelor prevederi:
Contine cel putin 97,0% si cel mult 103,0 camfor(C10H16O) fata de valoarea declarata.
Descriere: Solutie incolora, limpede , cu miros caracteristic de camfor.
Soluia alcoolic de camfor se ntrebuinteaza extern n frecii, comprese umede , loiuni, ca
revulsiv in dureri reumatismale, gripa, raceli, etc, calmant al pruritului si antiseptic cu actiune
locala in diverse afectiuni dermatologice, degeraturi, cosmetica.
Soluie de clorur de amoniu anisat:
Rp: Aetheroleum anisi 2g
Ammonium chloridum 6g

Alcool 52g
Aqua qsad 100 g
Preparare : uleiul de anason se dizolva in alcool , clorura de amoniu in 40 g apa si sol se
amesteca adaugand sol a doua in mici portiuni peste prima si sub agitare .Dupa 24 ore se
filtreaza
Proprietati : spirtul de clorura de amoniu anisat este limpede sau slab opalescent
Observatii : unele Farmacopei prepara spirt de amoniac anisat dupa formula :
Oleum anisi 3g
Alcool 77g
Ammonium hydricum solutum 20 g
Cand se obtine o sol cu reactie alcalina care asociata cu saruri de alcaloizi duce la un
precipitat.
De aceea FS a introdus sol de clorura de amoniu anisat , mentionand ca atunci cand se
prescrie spirt de amoniac anisat sa se elibereze sol ammonii clorati anisati.
Cantitatea de 6g clorura de amoniu corespunde la 2 % amoniac , practic egala celei din
spirtul de amoniac anisat .
Solubilitatea clorurii de amoniu in apa este de 1:3 , deci ptr 6g ar fi necesar 18 g apa . In
prezenta alcoolului solubilitatea clorurii de amoniu scade , o parte din clorura de amoniu s-ar
separa din solutie si de aceea se foloseste o cantitate mai mare de apa , cantitatea de alcool
fiind redusa la 52 g .
Ptr a evita scoaterea din sol a uleiului ( salefiere ) , data fiind concentratia mica a alcoolului,
trebuie respectata ordinea de amestecare indicata
Conservare : in sticle bine inchise , ferit de lumina .Sub influenta luminii sol se ingalbeneste.
Pastrat la temp de 8-10 grade apare in sol un precipitat care la 20-25 grade se redizolva.
42. Soluii cu glicerol i vehicule compuse.
Din aceast grup face parte soluia Lugol cu glicerol pentru uz extern (Solutio Lugoli).
Se prepar astfel: 20 g de kaliu iodid se dizolv n 30 ml de ap ntr-un reactor emailat nzestrat
cu malaxor. Apoi se adaug 10 g de iod cristalic se amestec continu pn la dizolvarea complet
a iodului. Apoi se adaug n porii, se amestec ncontinuu, 940 ml de glicerol. Soluia se
filtreaz prin filtru de presiune. Se folosete pentru ungerea mucoasei traheale a cavitii bucale,
cnd bolnavii sufer de angin.
Sub form de soluii glicerolice, n reete se prescriu acidul boric, natriul tetraborat,
novocaina, anestezina, aspirina etc. Glicerolul posed vscozitate mare, care necest nclzit
( scade vscozitatea, se accelereaz dizolvarea). Substanele mediocamentoase se dizolv n
glicerol cntrit direct n flaconul de eliberare uscat.
Ex: Rp.: Anaesthesini 0,5
Antipyrini 1,8
Spiritus aethylici 5,0
Glyceroli 30,0
M. f. Solutio
D. S. Extern. Instalaii auriculare, cte 5-10 picturi din soluia uor nclzit.

Avem prescris o form medicamentoas lichid-instalaie auricular alcool-glicerol, cu coninut

de substane puternic active, anestezin (solubil n alcool 1:5) i anaprilin (solubil n glicerol).
Anestezina se dizolv n 5,o g alcool 90%, antipririn- n glicerol. Soluiile se amestec
adugnd-o pe ce de glicerol peste cea alcoolic. Preparatul finit se elibereaz n flaconul brun cu
pictor, si se eticheteaz pentru uz extern.
n practica medical se aplic i soluia Lugol cu glicerin. Ea se prepar conform
prescripiei: iod-1,0 g; calciu iodid-2,0 g; ap -3,o g; glicerol -94,o g. Se dizolv calciu iodod n
ap, apoi se dizolv n soluia concentrat iodul, adugndu-se glicerolul. Soluia se indic n
rino-faringite.
Ex: Rp.: Natrii hidrocarbonatis
Natrii tetraboratis aa 1,0
Glyceroli ad 10,0
M. f. Solutio
D. S. Extern, pentru badijonarea cavitii bucale.
Natriul tetraborat se dizolv n glicerol, se nclzete la baie de ap, se adaug dup dizolvare n
poriuni mici 1,0 g natriu hidrocarbonat. Pn la ncetarea efervescenei produsul se menine pe
baie de ap. Remediul se eticheteaz pentru uz extern.
Ex: Rp.: Natrii tetraboratis 8,0
Anaesthesini 2,0
Olei Lavandulae gtts 2
Glyceroli aa 20,0
M. f. colutoria
D. S. Extern, pentru badijonarea n stomatite.
Natriul tetraborat se dizolv cu anestezin n amestecuil de glicerol i propilenglicol, se
adaug 2 picturi de ului volatil de levnic. Produsul finit se elibereaz n flacon de culoare
brun, etichetat pentru un extern.
Ex: Rp.: Dexamethazoni acetatis
Neomycini sulfatis aa 0,1
Chloramphenicoli 2,0
Lidocaini hydrochloridi 2,5
Propylenglycoli q. s. ad 100,0
M. f. solutio
D. S. Extern, pentru instilaii auriculare.
Substanele se dizolv n propilenglicol la nclzire uoar. Se elibereaz n flacon de culoare
brun cu pictor. Se eticheteaz pentru un extern.
43. Soluii uleioase. Materii prime : uleiuri de origine vegetal, animal, mineral, calitatea
acestora.
Soluii uleioase sunt preparatele farmaceutice lichide care se obin prin dizolvarea
substanelor active n uleiuri din natur. Purificarea sau rafinarea permite ameliorarea calitilor,
limpezirea i delimitarea aciditii. Uleiurile folosite ca solveni trebuie s fie lichide vscoase,
mai mult sau mai puin inodore, insipide, incolore sau glbui. Consistena lor este de obicei
asigurat de trigliceride, acizi grai, steroli, vitamine, pigmeni, substane nesaponificabile etc.
Calitatea uleiurilor este controlat prin determinarea mai multor indici care au ca scop evitarea
aciditii i instabilitii naturale.

Materii prime pot fi de origine:

Vegetal- Intr n compoziia formelor lichide (chiar i parenterale) fiind obinute prin
exprimarea la rece sau cald sau prin centrifugarea boabelor sau pericarpului unor fructe
oleaginoase.Exemple: Uleiul de floarea soarelui (Ol. Helianthi),acesta poate nlocui cu succes
uleiul de msline sau alte uleiuri vegetale. Uleiul de arahide se extrage din boabele de Arachis
hypogea este folosit att extern ct i intern (ex. oleum camforat = un amestec 9/1 de ulei de
arahide sau msline i camfor natural sau sintetic). Uleiul de msline se extrage din pericarpul
mslinelor i are excelente utilizri n soluiile injectabile (sterilizat i neutralizat) (ex. sol.
injectabil de colicalciferol 1g la 100ml ulei). Uleiul de migdale amare se extrage din seminele
de Amygdalus communis. Are n compoziie aproape n ntregime gliceride ale acidului oleic. Se
folosete extern. Alte uleiuri care se mai pot folosi: uleiul de garoafe, din semine de in negru,
dovleac, soia, germeni de porumb, ricin, semine de bumbac etc. Acestea dizolv uleiurile
volatile, fenolii, terpenele, acizii aromatici, aminele, alcaloizii baz, iodul, fosforul, camforul,
alcoolii i esterii aromatici.
Animal- sunt amestecuri naturale de compoziie complex, alctuite n cea mai mare proporie
din gliceride, n special trigliceride mixte.Exemple: Untura de peste(oleum jecoris aselli) se
extrage din ficatul pestilor rapitori din fam Gadideae.Valoarea terapeutica a unturii de peste
consta in cantitatea mare de vitamina A si D, asimileaza rapid gliceridele datorita elementelor
minerale P, I, Br, aflate sub forma organica. Ceara galbena(Cera flava)- este secretia hipodermica
transudata a albinei lucratoare cu ajutorul careia aceasta realizeaza faguri.Se foloseste in
prepararea unguentelor, emplastrelor etc.
Mineral - sunt constituite din amestecuri de hidrocarburi saturate extrase de obicei din petrol
care au o mare stabilitate chimic. Sunt utilizate n soluii pentru uzul extern sau intramamar.
Exemple: Uleiul de parafin: se obine prin distilarea fracionat a petrolului; este neutru,
nepolar, oleofil. Dizolv substane nepolare sau slab polare, uleiuri, grsimi etc. Cloroformul
(CHCl3). Este lichid clar, uor glbui, volatil, cu miros caracteristic. Cloroformul este bun
solvent pentru grsimi, uleiuri fixe, uleiuri volatile, alcaloizi baze. Este miscibil cu majoritatea
solvenilor organici. Benzenul este folosit pentru prepararea soluiei adezive de colofoniu 45%
(Mastisol). Eterul (etilic) este un solvent folosit pentru grsimi, ceruri, alcaloizi, fiind utilizat cel
mai adesea sub forma soluiei alcoolice 25%.
In functie de modul de obinere i de administrare (utilizare) se clasifica in:
ulei virgin-obtinut prin presare la rece, centrifugare
ulei rafinat -se obt. prin presare si sau extractie cu solventi, urmata de o rafinare alcalina, apoi
decoloraresi dezodorizare, fie de o rafinare fizica;
ulei hidrogenat -obt. prin presare si sau extractie cu solventi, urmata de o rafinare alcalina sau
fizica, o eventuala decolorare urmata de deshidratare, hidrogenare, urmata din nou de decolorare
si dezodorizare.
44. Soluii uleioase. Tehnologia de preparare, condiii de calitate, conservare.
Din drupa aceasta de preparate n FS X este introdus numai soluia de ulei camforat pentru
uz extern ( Solutio Camphorae oleosae ad usum externum). Acest preparat prezint soluie
topic. Camforul se dizolv n ulei de floarea soarelui nclzit la 40 0C i se filtreaz la cald
printr-un filtr uscat. Dizolvarea se face ntr-un cazan emailat care se nchide cu capac, nzestrat
cu o cma de vapori pentru a fi nclzit, i malaxor pentru amestecat. Preparatul prezint o
soluie transparent uleioas de culoare galben i miros de camfor. Coninutul ei trebuie s fie n

limitele 10,5-11,2%. Intr n componena diferitor prescripii i linimente. Se livreaz n flacoane

cte 15 i 30 g. Uleiul de mentol 1% sau 2% ( oleum Mentoli 1% aut 2%) conine soluie de
mentol (natural sau racemat) n ulei de vaselin. Tehnologia este asemenea ca uleiului de camfor.
Prezint ul lichid uluios cu miros slab de mentol. Livrarea se face n sticle cte 10 ml. Se
conserveaz la loc rece.
Soluiile uleioase se prepar de asemenea prin dizolvarea substanelor medicamentoase n
uleiul cntrit direct n flaconul de eliberare. Uluiurile grase i parafina lichid ( uleiul de
vaselin) nu se amestec cu ap, de aceea flaconul de eliberare trebui s fie uscat. n scopul
accelerrii dizolvrii se recurge la o nclzire uoar. dac n soluia uleioas e prescris vreo
substan volatil ( de ex: mentolul), se va evita piederea ei dizolvarea se face n uleiul inclzit
deja.
Ex: Rp.: Mentoli 0,1
Olei Vaselini 10,0
M. D. S. Extern, cte 2 picturi n nas.
Avem o form medicamentoas lichid- soluie uleioas, cu coninut de substan puternic
mirositoare solubil la nclzire n ului de vaselin. Se prepar astfel: 10,0 g ului de vaselin se
cntresc ntr-un vas -flacon uscat, se va nclzi la baie de ap, apoi se dizolv n vas 0,1 g
mentol. Produsul se eticheteaz pt uz extern.
Uleiul de mce se obine din semine, extracia crora se face cu solveni organici prin
metoda circular n aparatul Sokslet. Solventul se nlatur prin evaporare sub vid . Se
determin coninutul de alfa i beta-tocoferoli (0,4g/l) i carotenoide(0,5g/l). Indicele de
aciditate-nu mai mare de 5,5. Se utilizeaza la tratarea decubitusului, ulcerelor trofice n
dermatologie, dermatozelor.
45. Soluii uleioase. Alterri- procese fizico-chimice, prevenirea auto-oxidrii. Exemple.
n timpul obinerii i rafinrii, ca i la depozitarea uleiurilor, n prezena aerului, au loc
transformari care se manifesta prin cresterea aciditatii uleiului, prin aparitia unui miros si a unui
gust iute, sau prin ambele aceste efecte. Acest fenomen datorat unor transformari de natura
biochimica si chimica a uleiului se numeste rancezire. Exista si o forma de degradare specifica,
reversiune caracterizata prin aparitia la o perioada de timp de la rafinare a unui gust si miros
specific (la uleiuri cu continut ridicat de acid linolenic). Alterarile determinate de procesele
oxidative, care au loc in materia prima, la nivelul unor faze de fabricare, ca si in timpul
depozitarii, determina reducerea valorii nutritive a uleiurilor si duce la pierderi suplimentare
legate de necesitatea reconditionarii acestora. La stabilizarea uleiurilor contribuie o serie de
masuri, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:
selectionarea uleiurilor brute destinate refinarii;
alegerea unui regim de prelucrare a uleiurilor care sa asigure o stabilitate suficienta la
depozitare;
depozitarea uleiurilor in conditii optime (cu limitarea sau in absenta aerului, a luminii si la
temperatura joasa);
eliminarea urmelor de metale, prin complexarea acestora;
introducerea in uleiuri a unor substante care sa poata incetini rancezirea oxidativa
(antioxidanti); de mentionat ca reversiunea nu este limitata prin adaosul de antioxidanti). In ceea
ce priveste depozitarea, aceasta se face in incaperi racoroase, intunecoase, curate si lipsite de

mirosuri straine. In depozite, asezarea produselor se face pe loturi , dupa data de ambalare, astfel
incat livrarea si consumul lor sa se faca in cadrul termenelor stabilite in standarde:
- uleiul de floarea-soarelui imbuteliat se poate depozita maxim 4 luni,in butoaie-6 luni;
- uleiul de soia se poate depozita maxim 45 zile;
-uleiul de porumb se poate depozita maxim 90 zile.
-Uleiul de peste se altereaza la temperature ridicate si la contact cu lumina, de aceea el se
pastreaza in recipiente de culoare inchisa, ferit de lumina la temperatura de -5 grade C.
-Ceara de albina se pastreaza in borcane de sticla sau materiale transparente la temperatura de 10
grade C;
Uleiurile se livreaza sub mai multe forme: - in ambalaje de desfacere cu amanuntul (butelii din
sticla, cutii metalice, butelii din materiale plastice) in cazul uleiurilor comestibile; - in ambalaje
de transport (butoaie, bidoane, s.a.) - in cisterne de cale ferata si autocisterne; - in tancuri
rezervoare adaptate pentru transportul maritim. Ambalajele destinate ambalarii uleiurilor
vegetale trebuie sa fie curate, fara miros si fara impuritati. Eticheta ambalajelor in prezentare va
contine: denumirea firmei sau societatii producatoare, marca, denumirea uleiului si tipul,
continutul, data umplerii si termenul de valabilitate. Controlul calitatii se realizeaza pe baza
rezultatelor determinarilor efectuate la laborator. In acest scop sunt prelevate probe de materiale,
semifabricate si produse. Recoltarea probelor, pregatirea si efectuarea analizelor fizice, chimice
si microbiologice se desfasoara dupa metode bine precizate, prevazute in standarde si norme de
calitate. Metodele sunt astfel alese, incat sa prezinte o eroare cat mai mica, sa dea rezultate
reproductibile si sa aiba o durata cat mai redusa. In controlul calitatii uleiurilor s-au introdus
metode noi analitice, care maresc precizia si rapiditatea determinarilor.
46. Soluii pentru uz extern cu aplicaii speciale: splturi, gargarisme, comprese,
dentrifigii, loiuni.
Preparatele medicamentoase lichide pentru uz extern cuprind o gam variat de produse: picturi
pentru ochi,nas, urechi,preparate pentru tratamentul unor afeciuni ale cavitii
bucale(gargarisme) splturi,dentrificii, clisme , bi , comprese.etc.
47. Soluii pentru uz extern cu aplicaii speciale. Condiiile anatomo- fiziologice specifice,
tehnologia de obinere, conservarea lor. Exemple magistrale i tipizate.
48. Soluiile extractive. Soluii extractive apoase: infuzii, macerate ,decocturi.
Infuziile si decocturile reprezinta solutii extractive apoase preparate din extracte standartizate.
Rolul extractiei este de a separa substantele active de cele inerte si de a obtine din produsele
vegetale un preparat mai concentrat si mai stabil si cu actiune farmacologica sigura.
Extractele(din latina extractum- extract ) reprezinta preparate extractive concentrate sau lichide
sau obtinute in urma inlaturarii partiale sau totale a extragentului.
Conform cantitatii de extragent ramasa in produsul finit deosebim:
1)extracte lichide(extracta fluida)- cu continut de extragent in cantitatea si concentratia initiala.
2) extracte dense (extracta spissa)- cu continut de extragent nu mai mult de 25%.
3)Extracte uscate (extracta sicca)- cu continut de extragent nu mai mare de 5 %
In functie de extragentul folosit la extractie deosebim: extracte obtinute cu apa, cu etanol, cu
eter, cu ulei.

Procesul de extractie este strins legat de selectarea adecvata a extragentului, care in mare
masura determina si metoda de preparare a extractului, in calitate de extragent se folosesc
etanolul de diferita concentratie, solventi organici, uleiuri vegetale si minerale.
Extractele pot fi obtinute prin macerarea fractionata cu diferite modificari, perclorare,
reperclorare, extractie in contracurent s.a.
Extracte fluide
Acest grup de extracte se prepara de obicei 1:1 , acest raport face comoda utilizarea lor in
practica farmaceutica la dozarea fata de produsul vegetal, putind fi usor masurate. Metodele de
producere sunt mai simple decit a celor dense si uscate si mai accesibile. Excluderea etapei de
evaporare la prepararea extractelor apoase permite pastrarea principiilor active in starea lor
nativa, iar substantele volatile ramin complet in extract, in acelasi timp nu sint lipsite de unele
inconveniente. Fata de tincturi, ele contin substante balast in cantitati insemnate si la conservare
duc la formarea de precipitate, din aceasta cauza ele trebuie pastrate in limitele 15- 20 C si in
vase inchise etans.
Procesul de preparare este constituit din urmatoarele etape: pregatirea produsului vegetal si a
extragentului; obtinerea extractului din produs vegetal, purificarea extractului din produs
vegetal, purificarea extractului, standartizarea si ambalarea. Extractele fluide pot fi preparate si
prin perclorare, reperclorare si dizolvare.
Dependent de solventul folosit pentru extractie,solutiile extractive pot fi: solutii extractive
apoase(macerate,infuzii,decocturi) si solutii extractive alcoolice si etero alcoolice (tincturi). La
acestea se mai adauga si produsele obtinute prin concentrarea produselor extractive (extracte).
Infuzarea se aplica la extragerea produselor vegetale care cu tesuturi friabile: flori, frunze,
ierburi.Produsul vegetal maruntit se umecteaza timp de 5mi cu 3 parti apa,se adauga restul de
apa incalzita la fierbere si se mentine in baia de apa in fier-bere timp de 5min.Dupa 30 min,se
filtreaza prin vata,completandu-se la greutatea ceruta prin spalarea reziduului cu apa si filtrarea
prin acelasi filtru.Solutia extractiva obtinuta se numeste infuzie.
Macerarea consta in tratarea produsului vegetal maruntit cu cantitatea de lichid prescrisa si
mentinerea la temperatura obisnuita un anumit timp,agitand din cand in cand, dupa care solutia
se separa.Solutia extractiva poarta numele de macerat iar metoda de macerare simpla.Aceasta
metoda de extractie se foloseste si la prepararea solutiilor extractive alcoolice sau ca operatie
preliminara la obtinerea unor extracte.
Decoctia este operatia ce se aplica pentru extragerea produselor vegetale cu te-suturi
tari(radacini, rizomi, scoarte).Astfel de produse compacte necesita pentru di-zolvare si
extractie,interventia persistenta a caldurii.Produsul vegetal maruntit in prealabil,umectat timp de
5min cu 3 parti apa rece se trateaza cu restul de apa in fierberesi amestecul se mentine in baia de
apa in fierbere 30min.Se filtreaza prin vata cand solutia este inca fierbinte si se comple-teaza cu
apa la greutatea ceruta prin separarea si stoarcerea reziduului.Solutia ob-tinuta se numeste decoct
49. Soluiile extractive. Bazele teoretice ale extraciei n mediul apos, factorii care
influieneaz extracia dependent de natura drogului si de solvent.
Extractele(din latina extractum- extract ) reprezinta preparate extractive concentrate sau lichide
sau obtinute in urma inlaturarii partiale sau totale a extragentului.
Dependent de solventul folosit pentru extractie,solutiile extractive pot fi: solutii extractive
apoase(macerate,infuzii,decocturi) si solutii extractive alcoolice si etero alcoolice (tincturi). La
acestea se mai adauga si produsele obtinute prin concentrarea produselor extractive (extracte).

Procedeul examinat este alctuit din mai multe etape, care au drept scop separarea cantitativ a
principiilor active. Solventul folosit n extracie este numit extractiv, iar soluia rezultat extract,
produsul epuizat- reziduu.
Pentru prepararea soluiilor extractive apoase se folosete numai produs vegetal uscat.
Extracia se desfoar prin dou procedee principale: dizolvarea direct si extractie propriu-zisa.
Prima se produce atuci cind lichidul de extractie vine in contact cu celulele de produs vegetal
sfarimate si depinde de gradul de fragmentare a produsului, terminindu-se o data cu epuizarea
materialului format din celulele rupte. La extractia propriu-zisa solventul actioneaza asupra
celulelor intacte.
Peretele celulozic al celulelor uscate, venind in contact cu lichidul( la macerare), absoarbe
moleculele de solvent si se imbiba, marindu-se in volum, odata ce solventul patrunde in
celula,umecteaza principiile active si le dizolva. Concomitent cu dizolvarea se desfasoara
desorbtia substantelor legate cu substratul,dupa care incepe procesul de difuziune prin peretele
celular. Extractia este prevazuta astfel: dializa, dizolvare, desorbtie si difuzie, care decurg
particular si concomitent ca un tot intreg.
Factorii care influenteaza randamentul extractiei sunt urmatorii:
1. natura drogului si procedeul de extractie folosit
- procesul de extractie are loc datorita actiunii solventilor asupra drogurilor uscate si
maruntite,randamentele de extractie merg crescand de la macerare catre infuzare si
decoctie;
- substantele active care se descompun usor la incalzire se extrag prin macerare la
rece si o ulterioara extractie la cald;
- la substantele insolubile sau greu solubile in apa rece,pentru a fi extrase este nevoie
de o alcalinizare sau acidulare;
2. umiditatea produsului
- umiditatea favorizeaza hidroliza unor principii active si o serie de transfor-mari
enzimatice;
3. gradul de maruntire
- pentru ca solventul sa poata extrage o cantitate cat mai mare de principii active
produsele vegetale trebuiesc maruntite dar un grad de maruntire prea avansat este
nefavorabil deoarece unele substante(amidonul, pectina, muci-lagiile) pot trece direct in
solvent;
- gradul de maruntire se va alege in functie de natura produselor vegetale;
4. timpul de extractie
- timpul de extractie este limitat deoarece prelungirea timpului de extractie duce la
contaminarea cu microorganisme;
5. temperatura de extractie
- pe langa respectarea conditiilor de timp trebuie respectate si conditiile de temperatura,
de durata de incalzire si a timpului de racire a solutiilor
6. starea de imbibare a drogului
- imbibarea produsului vegetal cu o cantitate de apa favorizeaza osmoza si se
recomanda umectarea prealabila a drogului;
7. raportul dintre cantitatea de drog si cea de solvent
- solutiile extractive preparate cu cantitati de drog recomandate duc la solutii apoase cu
concentratie optima iar aceste solutii sunt aproape saturate;

- raportul dintre cantitatea de produs de extras si vehicul se va stabili tinand seama de

limita de solubilitate a principiilor active;
8. reactia mediului
- pH-ul mediului de extractie modifica sensibil randamentul in principii active;
- in functie denatura si proprietatile fizico-chimice ale substantelor aflate in drogurile
vegetale,extractia se poate face cu apa acidulata sau alcalinizata
50. Soluiile extractive. Tehnologia de obinere a soluiilor extractive apoase, aparatura
utilizat n industrie i farmacie, exemple, conservare.
Extractele(din latina extractum- extract ) reprezinta preparate extractive concentrate sau lichide
sau obtinute in urma inlaturarii partiale sau totale a extragentului.
Dependent de solventul folosit pentru extractie,solutiile extractive pot fi: solutii extractive
apoase(macerate,infuzii,decocturi) si solutii extractive alcoolice si etero alcoolice (tincturi). La
acestea se mai adauga si produsele obtinute prin concentrarea produselor extractive (extracte).
Prepararea solutiilor extractive apoase din produse vegetale
Infuziile si decocturile se prepara dupa metoda masa-volum(produsul vegetal este luat la
masa,iar extragentul-apa la volum).
Exista citeva procedee de preparare a acestor remedii. Conform procedeului general, se verifica
dozele principiilor active cu actiune puternica si toxica, precum si compatibilitatea
componentelor, se calculeaza cantitatea de produs vegetal si cea de apa. Produsul vegetal se
fragmenteaza si se cerne conform restrictiilor in vigoare, seincalzeste apoi recipientul timp de 15
min, se pune in recipientul metalic perforat produsul vegetal, peste care se toarna volumul de apa
calculat. Dispozitivul se inchide etans si se pune in fuctiune, respectiv 15 min in caz de preparare
a infuziilor si 30 min pentru decocturi.Dca nu sint alte indicatii solutia extractiva rezultata se
raceste dupa cum s-a mentiona, apoi se stoarce, iar lichidul se strecoara in cilindrul gradat. In caz
de necesitate volumul se aduce la indicele prescris, adaugind extragent.
Exempli causa : Codeini phosphatis 0,15
Adonizidi 4 ml
Natrii bromidi 8,0
Infuzi rhizomatis cum radicibus Valerianae 180 ml
M.D.S. Intern,cite o lingura de 3 ori pe zi
Metode de extractie:
Macerarea- este cea mai veche metoda de preparare a tincturilor. Ea se aplica in felul urmator :
produsul vegetal fragmentat conform indicatiilor din monografia respectiva si extragentul se
introduc intr-un vas, se astupa bine si se lasa 7 zile (3-10 zile) la temperatura camerei, agitind 3-4
ori pe zi. Extractul se decanteaza, reziduul se preseaza si daca este necesar se aduce la volumul
cerut cu extragent. Procesul de difuziune decurge lent si cu anumite pierderi.
Remacerarea- sau macerarea fractionata cu repartizarea in portiuni a xtragentului este o
modificare a metodei de macerare. Conform acestei metode, produsul este pus in contact cu 3-4
portiuni de extragent consecutiv, de fiecare data separind extractul. La finele procesului toare
portiunile de solutii extractive se reunesc, iar reziduul se preseaza, schimbul periodic de
extragent permite micsorarea duratei procesului.

Perclorarea- Denumirea provine de la per- prin si colare-a scurce picatura cu picatura.

Perclorarea se refera la metodele dinamice de extractie si urmareste epuizarea progresiva a
produsului vegetal prin scurgerea lenta si repetata a extragentului. Extractia se efectuiaza in vase
speciale numite percloratoare. Ele pot fi de forma cilindrica sau cilindroconica , cu camasa de
vapori sau fara, cu incarcare automata si inversare pe axul vertical. Ele pot fi confectionate din
inox, aluminiu, cupru cositorit si alte materiale, la fundul carora se afla un fund fals, pe care se
pune materialul filtrant. In partea de sus percloratoarele se inchid capace discoidale drepte sau
concave, dotate cu stuturi pentru alimentarea cu extragent si evacuarea vaporilor de solvent.
Conditia perclorarii consta in efectuarea a trei etape consecutive de lucru: umectarea,macerarea
si perclorarea propriu-zisa.
Reperclorare sau perclorare fractionata,este un procedeu de extractie in vare produsul vegetal de
imparte in citeva parti(fractii) . Fractiile separat se introduc in percloratoare. Lichidul din primul
perclorator se trece in al doilea s.a.m.d iar in ultimul perclorator se obtine produsul finit.
Deosebim doua tipuri ale reperclorarii:
-in parti egale in percloratoare se introduc parti egale de produs vegetal, numarul carora se
stabileste astfel ca obtinerea extractului produsului vegetal din ultimul perclorator sa fie complet
epuizat.
- in parti neechivalente- aceste modificari sunt oficializate in farmacopeile SUA si ale
Germaniei. Farmacopeia americana prevede fragmentarea in 3 parti neegale cu raportul de 5:3:2,
iar cea germana cu raportul de 5: 3,25:1,75.
Mai exista si alte metode de extractie printre care:
-reperclorarea N.A.Ciulkov
-extractia in in contracurent
-extractia circulara
-extractia cu ultrasunete
-extractia cu ajutorul descarcarilor electrice
-extractia prin electrodializa s.a
Aparatajul folosit la prepararea solutiilor extractive apoase
Infuzia si decoctia se efectuiaza in dispozitive speciale numite infuzoare, infuzorul clasic
prezinta un vas cu pereti grosi de portelan, de forma cilindrica, dotat cu miner lateral si capac, pe
care este montat un recipient metalic perforat(decolator) din otel inoxidabil si un disc pentru
stoarcere.
Infuzatoarele se instaleaza in aparate de infuzare , construite in forma de bai cu cuiburi pentru
infuzoare.
F.S. recomanda sa se foloseasca numai infuzoare emailate, de portelen sau de otel inoxidabil,
deoarece extracia in vase din metal cositorit provoaca modificarea compozitiilor solutiilor
extractive, in special cind extractiile se prepara din produs vegetal ce contine acizi organici, baze
si substante tanante. Infuzoarele trebuie sa aiba capace ce pot fi inchise etans, sa fie bine ajustate
la cuiburile aparatului si sa aiba pereti destui de grosi, pentru a se raci dupa infuzare cit mai lent.
Conservare: Conservarea solutiilor extractive apoase este dificila datorita prezentei
amidonu-lui sau a substantelor albuminoide care constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea
a numeroase ciuperci si bacterii. Pentru prelungirea duratei de conservare se recomanda
utilizarea de agenti conservanti,in special nipagin si nipasol.
Solutiile extractive apoase se prepara la nevoie, in cantitatea necesara pentru cel mult 3
zile,timp in care produsul trebuie pastrat la racitor.

Infuziile si decocturile se folosesc asociate cu alte substante active, avand un domeniu de

indicatii terapeutice foarte variat.Administrarea lor se face de catre bolnav cu lingura sau
lingurita. Substantele prescrise in infuzii sau decocturi (saruri, extracte, tincturi, siropuri, etc) se
adauga in solutie extractiva filtrata. Eliberarea infuziilor si decocturilor se face in sticle cu
eticheta care contine modul de intrebuintare.
51.Solutii extractive.Conditii de calitate si control. Conform F.R. X soluiile extractive sunt
lichide limpezi sau slab opalescente cu culoarea, mirosul i gustul caracteristic componentelor
extrase din produsul vegetal.
F.R.X prevede controlul urmtorilor parametrii la soluiile extractive: a. Caracteristici
organoleptice b. Masa total pe recipient se determin prin cntrirea individual a coninutului
din 10 recipiente.
52.Solutii extractive alcoolice:tincturi si extracte.Factori care influenteaza randamentul de
extractie.Factorii care influenteaza randamentul extractiei sunt urmatorii:1. natura drogului si
procedeul de extractie folosit:- procesul de extractie are loc datorita actiunii solventilor asupra
drogurilor uscate si maruntite,randamentele de extractie merg crescand de la macerare catre
infuzare si decoctie;- substantele active care se descompun usor la incalzire se extrag prin
macerare la rece si o ulterioara extractie la cald;- la substantele insolubile sau greu solubile in
apa rece,pentru a fi extrase este nevoie de o alcalinizare sau acidulare.
2. umiditatea produsului:- umiditatea favorizeaza hidroliza unor principii active si o serie de
transformari enzimatice;
3. gradul de fragmentare a produsului vegetal.:- pentru ca solventul sa poata extrage o cantitate
cat mai mare de principii active ,produsele vegetale trebuiesc maruntite dar un grad de maruntire
prea avansat este nefavorabil deoarece unele substante(amidonul, pectina, muci-lagiile) pot trece
direct in solvent.Gradul de finite nu trebuie sa depaseasca anumite limite,deoarece se distruge un
numar mare de cellule,are loc dizolvarea neselectiva a continutului celular.4. timpul de
extractie:- timpul de extractie este limitat deoarece prelungirea timpului de extractie duce la
contaminarea cu microorganisme;
5. temperatura de extractie:- pe langa respectarea conditiilor de timp trebuie respectate si
conditiile de temperatura, de durata de incalzire si a timpului de racire a solutiilor.
6.Gradientul densitatii.Conform Farmacopeei,la prepararea solutiilor extractive apoase are loc
amestecarea produsului vegetal si a solventului.Gradientul extractivului sporeste,dat fiind ca noi
portiuni de solvent vin in contact cu produsul vegetal.
53.Tehnologia de obtinere a tincturilor.Tehnologia tincturilor e alcatuita din mai multe
etape:pregatirea produsului vegetal si a extragentului,extractia principiilor active din produsul
vegetal,purificarea lichidului extractive,standartizarea produsului finit.Pregatirea produslui finit
consta in uscarea ,fragmentarea si separarea de praf.Extragentul se prepara prin diluarea
etanolului de concentratie mare pina la concentratia ceruta de DTN.
Tincturile pot fi obtinute prin macerare,macerare cu utilizare de turbo-extractie,circularea
extragentului,macerarea fractionate,percolare,dizolvarea extractelor dense si uscate.Prin
dizolvare se obtine elixirul pectoral-prin dizolvarea extractului dens de lemn-dulce.Extractul
dens sau uscat de lemn dulce se dizolva in apa de ammoniac timp de 48 ore la care se adauga
uleiul eteric de anason in etanol de 90%.

54.Tehnologia de obtinere a extractelor. Pentru obinerea extractelor vegetale, F.R. X prevede

urmtoarele: Produsul vegetal adus la gradul de mrunire prevzut n monografia respectiv este
supus, dac este cazul unei prealabile degresri. Solvenii utilizai pentru extracie sunt: - ap
acidulat; - ap alcalinizat; - alcool diluat (uneori alcool acidulat); - eter etc.
Extractele fluide se obin prin macerare, macerare repetat i percolare conform regulilor
prevzute la monografia Tincturae cu urmtoarele precizri: La prepararea extractelor fluide
prin percolare se folosesc 100g produs vegetal din care se obine separat o prim fraciune de
80g lichid extractiv. Se continu percolarea pn la epuizarea produsului vegetal. Percolatele
rezultate se concentreaz sub presiune redus la o temperatur care s nu depeasc 800C pn
la ndeprtarea solventului de extracie. Reziduul se dizolv n prima fraciune i se completeaz
cu acela solvent la 100g sau la concentraia n principii active prevzut. Extractele obinute se
las la temperatura de 5-100C timp de 6 zile i se filtreaz evitnd pierderile prin evaporare.
Prepararea extractelor moi i uscate. Prepararea acestor tipuri de extracte se efectueaz prin
supunerea soluiilor extractive (obinute prin cele trei metode oficinale n F.R. X monografia
Tincturae), la diferite tratamente pentru ndeprtarea substanelor balast i concentrarea prin
distilarea sub presiune sczut la temperaturi de cel mult 500C. n cazul extractelor moi soluiile
extractive se concentreaz pn la obinerea unei mase vscoase cu un coninut de cel mult 20%
materii volatile. n cazul extractelor uscate, dup ndeprtarea solventului de extracie prin
distilare, rezidul se usuc la vid la o temperatur care s nu depeasc 500C iar extractul uscat
s conin cel mult 5% materii volatile. Extractele moi i uscate care conin principii puternic
active i toxice se dozeaz i se aduc prin diluare cu pulberi inerte, solubile i nehigroscopice la
concentraia n principii active prevzut. Pentru concentrarea soluiilor extractive se pot utiliza
diferite aparate. Pentru concentrarea soluiilor extractive se poate aplica, congelarea urmat de
evapoarea n vid la temperatura de sub 300C. n acest mod se evit degradarea substanele
termolabile. Evaporarea soluiilor extractive se face pn la o anumit concentraie, cazul
extractelor moi (cel mult 20% material volatil) iar pentru extractele uscate pn la cel mult 5%
material volatil.
55.Solutii extractive.Solutii extractive apoase:macerate,infuzii,decocturi.Solutii extractive
alcoolice.
1. Macerate.- se utilizeaza la extragerea mucilagiilor din produsele vegetale;
- peste produsul vegetal maruntit si spalat sub jet de apa se adauga masa de apa prevazuta si se
mentine la temp camerei timp de 30 min, agitand in aceasta perioada de 5-6 ori;
- lichidul se decanteaza si se filtreaza prin vata;
- filtratul obtinut se completeaza la masa prevazuta prin spalarea reziduului cu apa, fara a presa
- daca solutia obtinuta este mai mare de 100g, se va adauga obligatoriu un amestec de
conservanti format din Nipagin si Nipasol
2. Infuzii.- se utilizeaza la extragerea componentelor active din produse vegetale care contin
tesuturi friabile (flori, frunze, ierburi)
- produsul vegetal respectiv se va aduce la gradul de maruntire prevazut in monografia respectiva

- pentru fiecare gram de produs vegetal se foloseste pentru umectare un volum de 3 mL apa, cu
exceptia produselor vegetale care contin uleiuri volatile, acestea umectandu-se in 0.5 mL alcool
diluat
- dupa 5 min se adauga masa de apa prevazuta, adusa la fierbere, si se lasa in contact timp de 30
min;
- se filtreaza prin vata.- solutia obtinuta se completeaza la masa prevazuta prin presare cu apa sau
prin stoarcerea reziduului;
- daca avem o cantitate mai mare de 100g este obligatoriu sa se adauge un amestec de
conservanti format din Nipagin si Nipasol
3. Decocturi.
- se foloseste la extragerea componentelor active din produsele vegetale care contin tesuturi
lemnoase: radacini, rizomi, scoarte, frunze coriacee
- produsul vegetal se aduce la gradul de maruntire prevazut in monografie
- pentru fiecare gram de produs vegetal se utilizeaza pentru umectare 3 mL de apa, cu exceptia
produselor vegetale care contin uleiuri volatile, acestea umectandu-se in 0.5 mL alcool diluat
- se adauga masa de apa prevazuta, incalzita la fierbere si mentinand in baia de apa timp de 30
min
- solutia fierbinte se filtreaza prin vata si se completeaza cu apa sau prin stoarcerea reziduurilor
Solutiile extractive alcoolice sint extractii etanolice din produse vegetale
medicamentoase,obtinute fara incalzire si inlaturare de extragent.,sint lichide
transparente,colorate,cu mirosul si gustul specific al produsului vegetal din care sint preparate.
56.Ticturi oficinale si neoficinale obtinute prin macerare, macerare reptata si
percolare.Tincturi obisnuite prin dizolvarea extractelor.
Tinturi neoficinale reprezinta extractii etanolice din preduse vegetale medicinale,obtinute
fara incalzire si inlaturare de extragent.De obicei ele sint lichide transparente ,colorate cu
mirosul si gustul specific al produsului vegetal din care sint preparate.Tehnologia tincturilor
este alcatuita din mai multe etape :pregatirea produsului vegetal si a extragentului ,extractia
principiilor active din produsul vegetal ,purificarea produsului extractiv ,standartizarea
produsului finit.Pregatirea produsului finit consta din uscare ,fragmentarea si separarea de
praf .Tincturile pot fi obtinute prin macerare ,macerare cu utilizare de turboextractie
,circularea extragentului ,macerarea fractionata ,percolare ,dizolvarea extractelor dense si
uscate.Concentraia alcoolului, a materiei prime ce se macereaz, i timpul de desfurare a
procesului se aplic conform reetei.
Tinctura se obine n recipiente de sticl prevzute cu capac etan, compoziia agitndu-se
mcar o dat pe zi, pe tot parcursul macerrii. Dup scurgerea perioadei de tincturare, se
execut decantarea, soluia hidroalcoolic rezultat, trgndu-se n sticlue colorate mici, cu
capac nurubabil.
Principalul avantaj al tincturii const n faptul c n soluie se extrag toate principiile din
planta proaspt, substane active care pot fi conservate o perioad lung de timp.

Prepararea tincturilor homeopate este mai elaborat, desfurndu-se n mai multe etape
succesive, n scopul obinerii unor diluii precis dozate.

Prepararea tincturilor prin maceratul la rece:

Maceratul la rece este un extract hidric rezultat in urma unui proces numit maceratie.
Maceratia consta in extragerea principiilor active din plante, in apa, la temperatura camerei
(17-22oC). Timpul de maceratie este de 4-8 ore.
In timpul procesului de maceratie, materialul vegetal asezat intr-un vas cu apa neincalzita, se
imbiba cu apa iar substantele active trec in solutie.
Prepararea tincturilor prin maceratul la cald pe baia de apa (sau macerare repetata)
Extragerea principiilor din plante prin aceasta metoda este foarte eficienta in cazul
vegetalelor fara principii volatile valoroase, dar cu compusi bio de alt tip, utili sanatatii.
Metoda se utilizeaza si pentru obtinerea nu doar tincturilor dar si uleiurilor, alifiilor si
unguentelor din plante.Pentru obtinerea baii de apa, cunoscuta si sub denumirea de bain
marin, se folosesc doua vase metalice, de marimi diferite. Vasul mai mic trebuie sa fie
emailat. El se scufunda in recipientul mai mare, care va fi umplut in prealabil, pe jumatate,
cu apa. In vasul mic se introduce lichidul cu materia prima din care urmeaza sa se extraga
principiile active.
Dupa improvizarea baii, cele doua vase se pun la foc domol. Desi apa va da in clocot in
recipientul mare, lichidul din vasul de deasupra se va incalzi treptat, si nu va fierbe, astfel
incat principiile active pot trece in solutie incet, fara a fi degradate de temperatura prea
inalta sau de incalzirea brusca. Fitoterapia utilizeaza aceasta metoda in cazul plantelor cu
principii active care se distrug prin fierbere, dar care nu se extrag nici la temperaturi
obisnuite (principii semitermolabile).
Dupa un anumit timp de la asezarea baii pe foc, perioada stabilita de reteta, lichidul se
strecoara si se utilizeaza mai departe, conform prescriptiilor.
57. Preparate extractive maximal purificate. Controlul calitatii. Preparate din plante
medicinale proaspete si stimulatori biogeni. Preparate bioactive si revitalizante.
Procesul de extractie din plante medicinale e folosit in conditii industriale pt a prepara
tincturi,extracte preparate,maxiimal purificate si prepararea substantelor industriale
exctractive.Eetapa principala de obtinere a acestor preparate e extragerea din Drog vegetal .
procesul de extractie e e dependent de transferul de masa a subst active din cellule
vegetative.Scopul estractiei e de a epuiza Pv si de a separa cantitativ componentul solubiliatii
cu actiune farmacodinamica bn determinata.Neogalenice purificate prin metode purificate
moderne .Preparatele extractive maximal purificate sunt prep fitoterapice cu continut de p.a

a prod vegetal in stare nativa maxim purificate de subst balast (rasini,pectine ,albumine ,
amidon).procesul tehnologic de obtinere a acestor prep din etape:
1 Extragerea p.a din P.v. 2.purificarea extractiei standartizarea si prepararea formei
farmaceutice.Majorit prep maximal purificate contin heterozide , cardiotonice
( lacrimioara (flores convallariae) preparatul Corglicol,ruscuta de primavara(herba adonidis
vernalis) degetel lanos(folia digitalis)contine lantozida ,Rauvolfie serpentina - comprimate
Raunatum,Patlagina-prep plantagutinum,Cornul secarii(secale cornutum) Erogotal(comprimate, solutii) Crusin -(cortexFrangulae) prep Ranilum.
Controlul calitatii.Utilizarea unui pv cu continut de principii active FS indica continutul
minim de substante ce ar trebui sa se gaseasca in prod vegetal.Daca prod vegetale auvaloarea
pr.a mai mic decit cele indicate in monografii ele nu sunt valabile pt prepararea solutiilor
extractive.In tehnologia obtinerii se utilizeaza percolatoare .macerarea se efectueaza prin
fractionare dizolvarea exctracelor dense si folosirea produsului vegetal uscat lipsit de
impuritati.
58. Incompatibiliti farmaceutice. Respectarea ordii de dizolvare sa amestecare a
componentelor. nlocuirea unor substane insolubile sau greu solubile cu derivai solubili
saucu sruri ale aceleeai substane.
Formele medicamentoase lichide pentru uz intern si extern se prepara prin metoda masa-volumsi
se livreaza in volum (ml). pentru a evitaformareaincompatibilitatilorfarmaceutice, la cantitatea
de apa prescrisa se adaugas.m. solide, apoisolutiile concentrate ale substantelor, peparatele
extractive, etc. La preparareamixturilorcompuse, solutiile concentrate se adauga la cantitatea de
apacalculata in ordineaprescrisa. Solutiilesub.toxice (lista A) siputernic active (lista b) se adauga
la cantitatea de apa in primul rand. Preparateleextractive(tincturi, extractelichide), sol.alcoolice,
siropurilesiaplearomatice se adauga la sol.apoasa in ultimul rand,
respectandurmatoareaconsecutivitate: ichideapoasenemirositoaresinevolatile, lichidealcoolice in
ordineacresteriiconcentratieialcoolului, lichidemirositoaresi volatile. Lichidele cu continut de
uleiurieterice se adauga la mixture amesteca teprealabil cu siropsau cu o cantitateegala de
mixtura.