Celule de electroliza

Electroliza reprezinta un proces in care reactiile chimice de oxidare si

reducere re realizeaza prin actiunea curentului electric.
Electroliza pate avea loc in topituri (in general saruri topite) si in solutii
de electroliti, medii ce contin ioni.
Electroliza implica un vas electroizolant (1) in care se gaseste solutia de
electrolit sau topitura, doi conductori metalici (A si K), sursa de curent continuu
(2), rezistenta variabila (3) si miliampermetrul (4). Conductorul metalic legat la
polul pozitiv reprezinta anodul; pe anod au loc reactii de oxidare. Catodul
reprezinta conductorul metalic legat la polul negativ al sursei de curent
continuu; pe catod au loc totdeauna
R3
A
Reactii de reducere. Trecerea curentului
2 4
prin electrolit are loc prin ionii acestuia si
poate fi descrisa conform figurii 3.20
A+
-C
Prin aplicarea diferentei de potential la cei
doi electrozi, ionii topiturii sau solutiei de
electrolit migreaza astfel incat anionii (ioni
cu sarcini negative) ajung la anod iar
1
cationii(ioni cu sarcini pozitive) ajung la
catod.
In urma interactiei dintre ioni si
electrozii metalici, ionii isi micsoreza
Fig.3.15. Celula de
Fig
3.13.
Celula
de
electroliza
electroliza
sarcina pierzand-o de cele mai multe ori la
catod, transformandu-se in atomi neutri.
Exemplu: Cu++ +e Cu+, apoi Cu+ + e- Cu reactia de reducere sau reactia de
electronare. La anod are loc un proces de donare de electroni ilustrat prin
reactiile: Me Me+ + e- sau 2Cl- Cl2 + 2e- care se numeste si reactie de
oxidare sau de deelectronare.
Diferenta intre electroliza cu anozi inerti in topitura sau solutie apoasa a
aceleiasi sari de NaCl este ilustrata de desfasurarea reactiilor la anod si la catod.
In topitura de Na Cl reactiilece au loc sunt:

NaCl

Na Cl

La anod: Cl- Cl2 + eLa catod: Na+ + e- Na

Reactiile de oxido-reducere in solutia de electrolit NaCl sunt altele deoarece are
loc simultan si spontan disocierea moleculelor de NaCl si a celor de apa.

NaCl Na Cl si H 2 O H OH
La anod Cl- Cl2 + eLa catod: H2O + e- 1/2H2 + OH-

79

Reactia globala de oxido-reducere va fi:

NaCl +H2O NaOH +1/2Cl2 +1/2H2
Electroliza cu electrozi inerti sau solubili se diferentiaza si ea prin
reactiile la anod si la catod.
De exemplu la electroliza CuCl2. Are loc disocierea CuCl2 anterior si
independent de trecerea curentului electric astfel:

CuCl 2 Cu 2Cl

La electrozii inerti reactiile de oxido- reducere sunt:

La anod 2Cl- Cl2 + 2eLa catod: Cu++ + 2e- Cu
In cazul electrolizei cu anod solubil de cupru reactiile sunt:
La anod Cu Cu++ + 2eLa catod Cu++ + 2e- Cu

Legile electrolizei. Legile lui Faraday

Legile electrolizei stabilesc relatiile dintre cantitatea de electricitate care
trece printr-un electrolit si cantitatea de substanta transformata la electrozi.
Enuntul lor este:
1) Pentru orice proces de electrod, cantitatea de substanta (m),
transformata prin electroliza este direct proportionala cu cantitatea de
electricitate (q) consumata adica cu intensitatea curentului (i) si durata
electrolizei (t).
m k q ;
(3.45)
m k i t
(3.46)
Fiecare ion de un anumit fel cedeaza sau primeste la electrozi un numar
de electroni, deci numarul lor total este egal cu cantitatea totala de electricitae
ce va fi proportionala cu numarul ionilor care au reactionat, cu cantitatea de
substanta m.
2) A doua lege a electrolizei data de Faraday caracterizeaza influenta
naturii ionilor.
Cantitatea de electricitate necesara depunerii unui echivalent gram din
orice substanta este egala cu 96500 A.sec sau 26,8A.h numita cifra lui Faraday
si notata cu 1F.
Sau cu alte cuvinte pentru depunerea unui echivalent gram de substanta
trebuie sa treaca un curent de intensitatea 1 A timp de 26,8h sau un curent de 2A
timp de 13,4h sau un curent de 4A timp de 6,7h s.a.m.d.
Un alt enunt al acestei legi este: la trecerea unei cantitati egale de
electricitate prin diferite solutii de electrolit cantitatile de substanta transformate
la electrozi sunt proportionale cu echivalentii chimici.

80

k
1
A

sau k
E F
zF

(3.47)

in care E reprezinta echivalentul chimic egal cu E =A/z; A- greutatea atomica; zvalenta iar k echivalentul electrochimic egal cu k

A
zF

Din aceasta relatie (3.47) se poate calcula cantitatea de electricitate ce

trece printr-un circuit de electroliza:
i t

m z F
A

(3.48)

Determinarea sarcinii ce trece prin circuit se face prin punerea in serie

intr-un circuit de elctroliza a unei celule de electroliza cu randament 100%
numita coulometru.
+
mA
R
+

Coulometru

celula de electroliza

Fig 3.16. Circuitul electric de electroliza cu utilizarea coulometrului

Randamentul de curent sau eficienta curentului reprezinta raportul dintre

cantitatea de electricitate (q) calculata cu relatia (3.48) si cea practic folosita din
valoarea curentului mentinuta constanta si indicata de miliampermetru pe
durata efectuarii electrolizei (it)
q

qteoretic
q practic

(3.49)

Se utilizeaza si randamentul de masa care reprezinta raportul dintre

masa practica si cea teoretica:
m

mp

(3.50)

mt

Randamentul de curent sau de masa are valori cuprinse intre 0 si 1.

Randamentul procentual % se obtine inmultind 100; el se refera la
procentajul sarcinii totale care este efectiva in procesul de electroliza la
electrozi cat si cele secundare nedorite ce pot avea loc la electrozi.
.Ordinea desfasurarii reactiilor la electrozi
Ordinea desfasurarii reactiilor la electrozi are drept criteriu potentialul
standard de electrod si seria potentialelor standard (seria Volta)

81

Pentru reactiile ce au loc la catod cu cat potentialul standard al metalului

este mai pozitiv cu atat ionul sau metalic se reduce mai usor la catod.
Exista trei cazuri caracteristice pentru reducerea ionilor pe catod:
a) Cationii elementelor chimice ce se gasesc la dreapta hidrogenului avand
potentialele standard mai pozitive decat potentialul standard al hidrogenului.
Exemplu: Cu, Ag, Au.
0
0
Me / Me
H / H care se reduc cu randament mare % 100%
b) Cationii elementelor chimice avand potentialele standard foarte negative de
la Li+ pana la Al+3 inclusiv, care nu se reduc la catod. Deci 0Me / Me 1,66V
randamentul tinde catre zero.
c) Cationii elementelor chimice avand potentialele standard mai mici decat cel
al hidrogenului dar mai mare ca al aluminiului, se reduc la catod simultan cu
0
0
0
moleculele de apa ( Al / Al Me / Me H / H ) conform urmatoarelor reactii:
z

Zn+++ 2e- Zn

M z ze M

zH 2 O ze

z
H 2 zOH
2

2 H 2 O 2e H 2 2OH

d) Daca o solutie apoasa contine cationii mai multor metale, in timpul

electrolizei se reduc la catod ionii in ordinea micsorarii potentialului standard.
Cunoscand valorile 0Fe / Fe 0,44V , 0Cu / Cu 0,34V
2

0
0,77V
Ag / Ag

, dintr-o solutie apoasa continand ioni de argint, cupru si fier

se vor reduce intai cationii de Ag+, apoi cei de Cu+2 si cel din urma se vor
reduce ionii de Fe+2.
Ordinea desfasurarii reactiilor la anod depinde de prezenta moleculelor
de apa si de natura anodului. Pentru anozi insolubili (inerti) cum ar fi grafitul
(C), platina (Pt), iridiul (Ir), aur (Au)- etc in timpul electrolizei are loc reactia
de de oxidare a anionilor sau a moleculelor de apa.
a) Anionii acizilor ce nu contin oxigen ex S-2, Cl-, Br- se oxideaza usor. Cu cat
potentialul standard al elementului chimic este mai negativ cu atat ionul sau se
oxideaza mai usor. Intr-un amestec de ioni de Cl-, Br-, I-, si S-2 avand
potentialele standard:
0Cl / Cl 1,359V , 0Br / Br 1,087V , 0I / I 0,536V , 0
0,48V
S /S
oxidarea anodica va incepe cu ionii de sulf si se va incheia cu ionii de clor.
b) Anionii acizilor ce contin oxigen cum sunt SO4-2; NO3-; PO43- nu se
oxideaza la anod. In locul lor se oxideaza moleculele de apa:

_2

2H 2 O O 2 4H 4e

Electroliza cu anozi solubili conduce la dizolvarea anozilor in timpul

electrolizei. Exemplu: Cu Cu++ + 2e-

82

Aplicatiile electrolizei
Zincare din bai acide si alcaline
Zincul este depus in stare pura si nu se dizolva in acizi si baze.
Acoperirile cu zinc sunt folosite pentru protectia materialelor feroase (fonta si
otel) impotriva coroziunii. Straturile de zinc nu rezista in atmosfere industriale,
puternic poluate sau in atmosfera marina. Grosimea acoperirilor cu zinc variaza
in intervalul 0,005-0,05mm in functie de conditiile de exploatare a materialelor
zincate. Zincul poate fi depus in bai acide, in bai alcaline, cu si fara complecsi
cianici. Depunerile de zinc prezinta aderenta foarte buna si randamente mari.
Depunerile de zinc foarte bune se obtin in special pe suprafete plane.
Bai acide de galvanizare
a) baile acide pe baza de sulfati contin: ZnSO 4, H2SO4, Na2SO4,
Al2(SO4)3. Aceste solutii prezinta conductibilitate electrica buna; fenomenele de
polarizare la catod si anod sunt mici; supratensiunea catodica si anodica sunt
mici. Se lucreaza cu agitare la o densitate de curent 2-10A/dm2 iar pentru sarme
la 20-400A/dm2. Se folosesc ca agenti de nivelare dextrina si glucoza. Au loc
urmatoarele procese:
In solutie are loc disocierea sulfatului de zinc:
ZnSO4 Zn++ + SO42(5.4)
La catodul reprezentat de obiectul de acoperit are loc reducerea ionilor
de zinc:
Zn++ + 2e- Zn
(5.5)
Se folosesc anozi solubili astfel incat reactia de dizolvare anodica, care asigura
concentratia constanta a solutiei este:
Zn Zn++ +2e(5.6)
b) bai acide cu electroliti fluoroborati contin: Zn (BF4)2, NH4Cl,
NH4BF4. Acesti electroliti permit o viteza mare de depunere. Au o putere de
disociere mai buna decat electrolitii acizi pe baza de sulfati. Au utilizare mai
restransa din cauza costurilor ridicate. Se pot utiliza pentru acoperirea sarmelor
si benzilor cat si pentru zincarea in clopot si tambur. In solutia de electrolit are
loc disocierea fluoroboratilor:
Zn(BF4 ) 2 Zn 2BF4
(5.7)

In timpul electrolizei pe pieasa se reduc ionii de zinc
Zn++ + 2e- Zn
(5.8)
iar la anod are loc dizolvarea zincului
Zn Zn++ +2e(5.9)
Bai alcaline de zincare.
Bai cianurice. Folosirea bailor cianurice asigura obtinerea unor
acoperiri de granulatie fina, de culoare mai deschisa si mai dure decat
acoperirile obtinute in bai acide. Electrolitii cu cianuri au putere de patrundere

83

mare si din aceasta cauza sunt folositi pentru zincarea placilor cu profile
complicate. In compozitia bailor cianurice de zincare intra oxidul de zinc sau
cianura de zinc, un hidroxid alcalin (NaOH sau KOH) si o cianura alcalina
(NaCN sau KCN). Toxicitatea solutiilor alcaline de zincare este foarte mare din
cauza formarii acidului cianhidric (HCN) prin hidroliza cianurilor si
carbonatarii lor si ca urmare folosirea lor este in continua scadere.

(5.10)
Zn(CN) 2 2NaCN Na 2 Zn(CN) 4
sau
ZnO 4NaCN 2H 2 O Na 2 Zn(CN) 4 2NaOH
(5.11)

Pentru obtinerea depunerilor lucioase de zinc se adauga rasini
formaldehidice, tiouree, gelatina, glicerina, saruri de nichel, NH 4SCN,
cumarina, etc.
In solutia de electrolit are loc urmatorul proces de disociere:
Na 2 Zn(CN) 4 2Na Zn(CN) 4 2
(5.12)

si:
Zn(CN) 4 2
Zn 2 4CN
(5.13)

la catod are loc reactia de reducere a ionilor de zinc:
Zn++ + 2e- Zn
(5.14)
fie:
(5.15)
Zn(CN) 4 2 2e Zn 4CN
Dezavantajele acestei bai sunt: concentratia ionilor de zinc este mica si
in timp concentratia bailor scade datorita reactiilor de carbonatare:
2 NaCN + CO2 + H2O Na2CO3 + 2HCN
(5.16)
NaOH + CO2 Na2CO3 + H2O
(5.17)
NaOH

Cuprare din bai acide si ceanurice

Depunerile catodice de cupru prezinta o importanta deosebita atat din
punct de vedere decorativ-protector cat si functional.
In scop protector - decorativ cuprul se depune ca substrat inaintea
depunerilor de nichel, argint si staniu pe materiale metalice, dar si pe cele
nemetalice, exemplu materialele plastice sau ceramice.
In scop functional, datorita conductibilitatii electrice ridicate, depunerile
de cupru sunt utilizate pe scara larga in industriile electrotehnica si electronica.
Bai acide de cuprare:

84

a) bai ce contin sulfati: CuSO4; H2SO4; alcool etilic; dextrina; glicerina si

acidul naftalin disulfonic sau agenti de nivelare, luciu si patrundere. In aceste
bai se obtin depuneri macrocristaline cu randamente mari.
In solutie are loc disocierea:
CuSO 4 Cu SO 24
(5.18)

La catod ionii de cupru sunt redusi:
Cu2+ + 2eCu
(5.19)
La anodul solubil se dizolva cuprul:
Cu Cu++ + 2e(5.20)
b) bai cu fluoroborati ce contin Cu(BF4)2, H3BO3, HBF4. Se lucreaza la pH
cuprins intre1,2-1,7 si temperaturi de 60-700C.
In solutie are loc disocierea fluoboratului de cupru.
Cu(BF4 ) 2 Cu 2BF4
(5.21)

2+
++
La catod Cu + 2e Cu; iar la anod Cu Cu + 2e
Electroliti alcalini de cuprare.
Bai cianurice In acesti electroliti se obtin structuri fine, aderente, cu
putere de patrundere mare, dar necesita consum mare de energie electrica si
sunt toxici.
Acesti electroliti contin: CuCN; NaCN; NaOH; NaSCN; Na 2CO3. In
urma reactiilor chimice se stabilesc urmatoarele echilibre:
2NaCN CuCN Na 2 Cu(CN) 3
(5.22)

(5.23)
NaCN CuCN Na Cu(CN) 2
In apropierea catodului, dar in masa electrolitului are loc disocierea
complecsilor si radicalilor lor acizi:
Na 2 Cu(CN) 3 2Na Cu(CN) 3 2
(5.24)

sau

Na Cu (CN ) 2 Na Cu (CN ) 2

2
si Cu(CN) 3
Cu(CN) 2

Cu 3CN

(5.26)

Cu 2CN

(5.25)

(5.27)
La suprafata catodului in timpul electrolizei are loc reducerea ionilor de cupru:
2
Cu+ + e- Cu sau Cu (CN ) 3 e Cu 3CN
(5.28)
iar la suprafata anodului are loc dizolvarea cuprului:
Cu Cu+ + e- sau / si Cu Cu++ + 2e(5.29)
In apropierea anodului, in solutia de electrolit au loc reactiile:

(5.30)
Cu 3CN Cu(CN) 3 2 sau Cu 2CN Cu(CN) 2
astfel incat compozitia concentratiei baii de cuprare sa ramana constanta.

. Nichelare decorativa anticoroziva si functionala

85

Acoperirile de nichel obtinute din solutii de saruri simple au o structura

foarte fina, sunt stabile in atmosfera pastrandu-si mult timp luciul in contact cu
aerul.
Acoperirile de nichel sunt rezistente la actiunea corosiva a atmosferei, a
apei, a solutiilor alcaline, a sarurilor si acidului sulfuric. Acidul azotic
concentrat provoaca pasivarea nichelului. Acoperirile de nichel sunt de
asemenea rezistente fata de acizii organici si fata de gazele uscate continand
HCl, HF si clor pana la temperaturi de 5000C.
Gazele cu sulf la temperaturi peste 300 0C determina coroziunea
intercristalina a depunerilor catodice de nichel.
In prezenta vaporilor de apa sau umiditatii, halogenii, SO 2, oxizii de
azot sunt corozivi pentru depunerile de nichel. De o deosebita importanta este
faptul ca nichelul se poate depune sub forma de strat compact, continuu, neted
si aderent pe cele mai diverse mateiale de baza.
Dintre acestea in practica tehnologica cel mai frecvent sunt acoperite cu
nichel aliaje feroase si neferoase, in special cuprul si aliajele sale precum si
aliajele de zinc.
La nichelare se urmaresc de obicei trei scopuri: protejarea metalului de
baza contra coroziunii, finisarea decorativa a suprafetei si in scop functional.
Acoperirile decorativ-protectoare de nichel se utilizeaza pentru finisarea
pieselor de automobile, motociclete, biciclete, pentru tehnica medicala a
bunurilor de larg consum, a uneltelor si sculelor pentru aparatura diversa.
Nichelarile in scop functional se utilizeaza pentru marirea duritatii, a
rezistentei la uzura si abraziune.
Depunerile moderne de nichel se realizeaza in mai multe variante. Cele
mai eficiente s-au dovedit a fi straturile duble, in care cel de baza, de obicei cu
aspect semilucios fara sulf, sau cu continut scazut de sulf (<0,05%S) stratul
semilucios, fara sulf, are un potential mai pozitiv fata de stratul superior de
nichel lucios, cu un continut mai ridicat de sulf (0,05%S). Diferenta de potential
intre cele doua strate succesive (30mV) creata in mod controlat permite in cazul
accesului mediului coroziv la straturile de nichel (prin pori sau fisuri) sa se
formeze o pila locala de coroziune in care stratul semilucios este catod, iar cel
lucios este anod. In aceste conditii, procesul de coroziune inceput se propaga
lateral prin stratul de nichel lucios si nu in profunzine ca in straturile singulare.
Depunerile catodice de nichel se obtin pe baza urmatoarelor reactii
catodice si anodice care se desfasoara in mediul acid constituit din NiSO 4,
H3BO3 si agenti de nichelare, luciu, patrundere:
La catod: Ni++ + 2e- Ni
(5.31)
+
2H + 2e H2 (reactie secundara)
(5.32)
++
La anod: Ni Ni + 2e ;
(5.33)

86

4OH- 2H2O + O2 + 4e- (reactie secundara)

(5.34)
Factorii care influenteaza natura filmului catodic si prin aceasta
caracteristicile depunerii sunt: densitatea de curent, temperatura, pH-ul si
agitarea catodului sau a solutiei. Se aleg acesti factori astfel incat reactiile
secundare la catod si anod sa aiba o pondere cat mai mica.
5.3.5. Cromare dura, poroasa, decorativa si in straturi disperse
Depunerile catodice de crom sunt folosite in cele mai diverse domenii
datorita duritatii, rezistentei la uzura, frecare, abraziune si coroziune. Acopririle
decorative si protectoare confera un timp indelungat de utilizare peliculelor
cromate. Din aceasta cauza se cromeaza piesele de automobile, de avioane, de
material rulant feroviar, aparate si instrumente medicale, obiecte casnice supuse
unor conditii grele de exploatare. Uneori prin cromarea pieselor uzate se refac
dimensiunile modificate din cauza uzurii prin frecare.
Cromarea electrolitica se deosebeste de celelalte depuneri catodice nu
numai prin tipul electrolitului ce contine anhidrida cromica CrO 3 care cu apa
formeaza H2CrO4 ci si prin felul depunerii obtinute. Straturile foarte subtiri de
crom (sub 0,5m) sunt poroase, dar pe masura ce grosimea straturilor creste
(intre 15 si 20m) in interiorul acestora se formeaza o retea de fisuri. Cand se
depaseste grosimea de 20m straturile devin compacte, lipsite de pori.
In timpul cromarii procesele ce au loc la electrozi in timpul electrolizei
sunt:
la catod, reducerea cromului hexavalent la crom trivalent, depunerea
cromului metalic si degajarea puternica a hidrogenului conform reactiilor:
2CrO 3 6H 6e Cr2 O 3 3H 2 O
(5.35)
Cr2 O 3 2H 2e 2CrO H 2 O
(5.36)

(5.37)
CrO 2H 2e Cr H 2 O
la anod, oxidarea cromului trivalent la com hexavalent concomitent cu
degajarea oxigenului:
(5.38)
3H 2 O 3/2O 2 6H 6e
Cr2 O 3 2H 2 O 3/2O 2 2H 2 CrO 4
(5.39)
Aceste procese au loc in prezenta unor anioni (SO 42-; SiF62-; F-) care au
rol de catalizatori si a caror concentratie trebuie sa fie bine aleasa in raport cu
concentratia anhidridei cromice din solutie.
Tehnica cromarii electrolitice permite realizarea mai multor tipuri de
acoperiri diferentiate prin grosime, duritate, structura, rezistenta la uzura si
coroziune, realizate in conditii de electroliza diferite.
Cromarea dura reprezinta acoperirile de crom cu grosime mare 0,030,3mm. Cromul se depune in general direct pe oteluri cu duritate mai mica de

87

56-60HRC, dar nu mai mare de 62HRC. Acoperirile cu crom maresc rezistenta

la uzura de 5-6ori fata de otelul neacoperit. Cromarea dura este mult
imbunatatita prin mentinerea pieselor cromate in cuptoare la temperatura de
150-2000C timp de 1-4ore cand are loc degajarea H2 difuzat in timpul depunerii
catodice de crom.
Cromarea poroasa. Pentru a mari rezistenta la uzura a suprafetelor
metalice supuse frecarii in conditii grele de lucru, temperatura si presiune
inalta, se foloseste tehnica cromarii poroase care mareste umectarea
lubrifiantului pe suprafata metalica.
Structurile poroase de crom pot fi obtinute mecanic si electrochimic.
Procedeul mecanic consta in prelucrarea mecanica a suprafetei de acoperit
inainte de cromare. Pe suprafata de acoperit, cu ajutorul instrumentelor taietoare
sau jeturilor sub presiune de nisip sau alice de otel se realizeaza canale sau
adancituri punctiforme, dupa care piesele sunt supuse unei cromari dure
normale. Procedeul electrochimic consta din depunerea galvanica a cromului pe
suprafetele de lucru, urmata de dizolvarea anodica timp de 8-15 minute pentru
realizarea porozitatii dorite se folosesc solutii de H 2SO4, solutii alcaline dar cel
mai des dizolvarea anodica are loc chiar in electrolitul de cromare. In felul
acesta are loc largirea si adancirea fisurilor aparute chiar in timpul cromarii.
Cromare decorativa este cromare lucioasa prin care se depun catodic
grosimi mici 0,2-0,5m pe un substrat de nichel sau cupru-nichelat. Pentru
obtinerea unor depuneri fara fisuri cu proprietati bune anticorozive se
intrebuinteaza electroliti in care raportul CrO3:H2SO4>100:1, iar regimul de
lucru se potriveste in general dupa metalul de baza ce urmeaza a fi acoperit.
Cromare in straturi disperse se realizeaza prin dispersarea in solutia
de cromare a unor particule de dimensiuni de 0,04-0,5m de Al2O3, SiO2, sticla,
ulei, parafina intr-o concentratie de 150000-800000 particule/cm3 solutie.
Calitatea stratului de crom ce inglobeaza pulberea adaosurilor de
materiale abrazive depinde in principal de supratensiunea catodica,
conductivitatea electrica a solutiei de electrolit si randamentul electrolizei.
Straturile disperse de crom au o rezistenta deosebit de buna la uzura si
coroziune.
5.3.6 Stanare din bai acide si alcaline
Staniul prezinta proprietati protectoare unice fata de produsele
alimentare, ceea ce a permis aplicarea stanarii pe scara larga in industria
alimentara. Stanarea si-a gasit un larg domeniu de utilizare in industria
electrotehnica (circuite imprimate, contacte, componente electrotehnice)
inlocuind cu succes depunerile catodice de argint sau alte metale pretioase.

88

Duritatea redusa si ductibilitatea mare permit utilizarea straturilor de

staniu ca lubrifiant solid in cazul protectiei contra griparii unor organe de
masini (lagare, cuzineti).
Materialele de baza pe care se depun staniul electrolitic sunt otelurile si
fontele de diferite calitati, cuprul si aliajele de cupru.
Electroliti acizi de stanare:
a) pe baza de sulfati. In acesti electroliti sursa ionilor de staniu o constituie
sulfatul de staniu SnSO4. Acidul sulfuric se adauga pentru a preveni hidroliza
sarurilor de staniu. Agentul de luciu cel mai des folosit este beta-naftolul
In solutie:
SnSO 4 Sn 2 SO 24
(5.40)

++
La catod: Sn + 2e Sn.
(5.41)
+2
Anodul solubil de staniu se dizolva Sn Sn +2e
(5.42)
b) cu electroliti fluoroborici. In aceste bai sursa de ioni de Sn+2 o constituie
fluoboratul stanos Sn(BF4)2. In solutie are loc disocierea electrolitica a
fluoroboratului de staniu:
Sn(BF4)2 Sn+2 + 2BF4(5.43)
la catod reucerea ionilor de staniu pe piesa de acoperit
Sn+++ 2e- Sn
(5.44)
+2
la anodul solubil Sn Sn +2e
(5.45)
Electroliti alcalini de stanare.
Electrolitii de stanat contin stanat de sodiu Na2SnO3 ca sursa de ioni
tetravalenti si NaOH care asigura echilibrul chimic si creste conductivitatea
electrica. In solutia baii au loc procesele:
Na 2SnO 3 2Na SnO 32
(5.46)

2
4

SnO 3 3H 2 O Sn 6OH
(5.47)
La catod are loc reducerea succesiva a ionilor de staniu
(5.48)
Sn 4 2e Sn 2
2

(5.49)
Sn 2e Sn
La anod electrodul de staniu se pasiveaza formand un strat de SnO 2 care
permite dizolvarea staniului in ioni tetravalenti.
5.3.8. Depuneri catodice de aliaje
Depunerea electrochimica a aliajelor metalice permite obtinerea unei
game variate de acoperiri cu performante deosebite, specifice unor domenii noi
de activitate.
Pentru depunerea simultana a doua sau mai multor metale este necesar
ca potentialul lor de descarcare sa fie egal, ceea ce poate fi exprimat prin
0
relatia: 1

RT
RT
ln a1 1 02
ln a 2 2
z1 F
z2 F

89

(5.61)

in care 1o si 20 reprezinta potentialele standard ale celor doua metale in

solutia de electrolit.
Deoarece activitatea ionilor si pH-ul nu pot fi variate nelimitat, aceasta
determina egalarea potentialelor in mica masura exceptie facand codepunerea
ionilor cu potentiale standard apropiate.
Parametrul care are un efect considerabil asupra egalarii potentialelor de
electrod chiar in cazul 1o si 20 diferite este supratensiunea catodica.
Pentru depunerea alioajelor binare (M1 si M2) se pot folosi anozi cu
compozitia procentuala egala cu cea a acoperirii sau anozi separati. Utilizarea
anozilor separati M1 si M2 presupune o reglare riguroasa a densitatii de curent
anodice.

90