Sunteți pe pagina 1din 5

Aplicatii

-------------------------------------------------------------------------------Psihanaliza aplicata
Articole disponibile:
> Folclor - Psihanaliza basmului, de Irma Negrescu
> Educatie - Paiul din ochiul aproapelui (extras)
> Mitologie - Mitologia la Freud (extras)
> Simbolism - Simbol si simbolism in psihanaliza (extras)
> Societate - Psihanaliza si societate
Exista o parte a psihanalizei care se ocupa cu lucruri care nu mai au nimic in c
omun cu nevroza, cu terapia . Este psihanaliza aplicata. Ea a demarat cu lucrari
le lui Freud, autorul a citeva materiale extraclinice care au facut epoca. Ele t
ratau probleme legate de mituri, de religie, de etnologie si folclor , intr-un c
uvint subiecte care, dupa opinia multor specialisti, nu reveneau psihanalizei.
in realitate multi - specialisti si ne-specialisti - isi (mai) pun intrebarea da
ca psihanaliza are dreptul sa se amestece in domenii care nu o privesc. De fapt
aceasta intrebare ignora - voit sau nu - un lucru elementar: intrucit se ocupa c
u studiul sufletului omului(deoarece ca sa vindeci trebuie sa cunosti), iar mito
logia, folclorul, literatura etc., nu sint activitati care sa purceada din alta
parte decit din sufletul uman, rezulta limpede ca, in anumite limite, psihanaliz
a poate sa se abata si in domenii care par a nu mai avea nimic de-a face cu ea.
De altfel, Freud a fost obligat sa cerceteze mitologia, de pilda, deoarece au ex
istat inca de la inceputul avintului psihanalizei persoane din anturajul sau car
e i-au semnalat asemanari frapante intre rezultatele cercetarilor clinice si mot
ivele mitologice, credintele religioase etc. Am tratat si noi despre aceste asem
anari in pagina dedicata folclorului.
Am adaugat pe linga folclor, simbolism si mitologie (religia este tratata altund
eva), o pagina - "societate" - in care veti gasi articolele cele mai diverse, de
la psihanaliza gestului politic pina la cele mai neasteptate subiecte inspirate
din manifestarile noastre colective care ne suscita reflectia. Nu am exclus nic
i problema educatiei juvenile, o problema spinoasa la noi...
Psihanaliza basmului
- Simbolismul imparatului de Irma Negrescu
Aplicarea psihanalizei la interpretarea produselor spiritului popular nu s-a ind
epartat de tipul de cercetare specifica psihanalizei. "Tonul la cintec" a fost d
at de insusi Freud, care a folosit, intr-una din lucrarile sale celebre, element
e de basm pe care le-a utilizat ca asociatii la materialele produse de pacient i
n cura analitica - vezi cazul "Omul cu lupii".
Jung refuza insa modalitatea reductionista folosita de Freud (acesta din urma ut
lizeaza elementele de basm in sensul confirmarii teoriilor sale psiho-sexuale).
El afirma explicit ca basmele ca si miturile sint fragmente elaborate colectiv a
le unor experiente interioare intru totul asemanatoare cu ceea ce el a numit pro
ces de individuatie. Astfel, ca sa dam un singur exemplu, imparatul din basm nu
mai este un substitut pentru tata, ci un simbol al sinelui in acceptia lui jungh
iana. Aceasta figura simbolica descrie sau personifica un complex autonom de nat
ura arhetipala care se iveste din abisurile sufletului colectiv pentru a pune st
apinire pe eul subiectului.
Simbolul imparatului este extrem de des utilizat in literatura alchimica. Acolo

el este cu adevarat o incarnare a spiritului arhetipal care moare pentru a renas


te, reinnoit. in acest sens, in lucrarea "Psihologie si alchimie" vedem o ilust
ratie (p.101, vol.2) care poarta urmatoarea explicatie: "Lupul, ca "prima materi
a", il devoreaza pe regele mort; in fundal: sublimarea "primei materia" si renas
terea regelui".
Paiul din ochiul aproapelui (extras)
Perioada cea mai dificila a vietii noastre este, fara indoiala, pubertatea. Cr
izele psiho-sociale ale punertatii sint greu de eludat.
de Petre Armaseanu
Din nefericire, societatea noastra nu este pregatita pentru a intimpina acest
e crize. De cele mai multe ori, parintii, educatorii, psihologii,adopta o atitu
dine moralizatoare fata de tinerii aflati la rascruce. intelegerea fenomenului
adolescentei lipseste. Atitudinea adultului este fie de a minimaliza seriosul a
cestei virste, fie de a sfatui, apodictic, adolescentul confuz. Omul matur par
e ca traseaza o granita de netrecut intre el si adolescent. Granita care are r
olul de protectie, garantindu-i superioritatea fata de tinarul novice.
"Cind eram eu la virsta ta...", incep de obicei confesiunile adultului. Se lasa
astfel impresia ca omul matur de azi a fost un adolescent matur, un ins cu o
prestatie sociala superioara tinerilor de azi.
Mitologia la Freud (extras)
de Jean Chiriac, presedintele AROPA
in cele ce urmeaza vreau sa arat cum intentiona Freud sa abordeze mitologia,
cum propunea el mai tinerilor sai discipoli sa cerceteze acest tarim plin d
e promisiuni pentru avintul teoriilor psihanalitice, dar si pentru intele
gerea adincurilor psihicului uman.
Presupun ca cititorul avizat banuieste deja ca, data fiind preocuparea lui Fr
eud de a oferi ideilor sale revolutionare un teren de confirmare cit mai v
ast, el va incerca sa aplice si aici aceleasi metode care l-au facut cele
bru in psihanaliza. intr-adevar, asa stau lucrurile. Numai ca geniul lui Fr
eud depaseste pura omologare fortata a fenomenelor descrise de psihanali
za si a celor prezente in mituri. El pare ca merge mai departe de ambitiile lu
mesti pentru a indica un drum, o cale de interpretare care uimeste in multe p
rivinte.
Am avut la dispozitie, in studiul meu, corespondenta extrem de valoroasa,
pentru studiul evolutiei miscarii psihanalitice dar si al conceptelor ei
esentiale, dintre Freud si Jung. Voi oferi cititorului citeva citate extras
e din epistolele lui Freud - care trateaza, evident, problema mitologiei si voi comenta, acolo unde este cazul, aceste materiale, asa incit sa de
vina cit se poate de instructive in contextul in care ne intereseaza aici.
Comentariile mele sint tiparite cu caractere ingrosate .
Scrisoarea datata 17 10 1909
Viena, IX, Bergasse 19.
Sunt fericit ca impartasiti convingerea mea ca mitologia ar trebui sa fie c
ucerita in intregime de noi. Nu am avut pina in prezent decit doua scapari:
Abraham si Rank. Avem nevoie de oameni, de lucratori pentru paminturi mult mai
vaste. Ei apar atit de rar.
Freud insista aici asupra ideii ca si mitologia (ca si domeniul biografiei) t
rebuie abordata din punct de vedere psihanalitic. El este multumit de faptul ca

Abraham si Rank au aratat deja interes pentru studiul acestor creatii arhai
ce, dar insista asupra faptului ca studiile mitologice solicita o abordare m
ult mai ampla, mai documentata.
(I, p.336.)
Psihanaliza si societate
Psihanaliza a impus o noua conceptie asupra sufletului, in care
inconstientul psihic joaca un rol dominant. Aceasta viziune se opune "psihologie
i" crestine care, limiteaza psihicul uman
la valorile constiintei morale
de Vlad Muschevici
Pe vremea cind psihanaliza era la inceputurile ei, o sintagma de genul "psihana
liza si societate" ar fi fost de neinteles. Psihanaliza nu era altceva decit o m
etoda, ca multe altele, de tratament a afectiunilor nevrotice. Or, o asemenea me
toda se reclama din domeniul practicii medicale asumind,
asadar, un rol bine determinat si circumscris intereselor privind sanatatea mint
ala a colectivitatii. Era perioada cind domnea ideea ca nevrozele sint maladii e
reditare, care tin de o anumita degenerescenta a creierului, si nu priveau, prin
urmare, societatea in ansamblul ei. A pretinde sa aplici practica analitica la
viata sanatoasa, normala, a societatii ar fi fost o atitudine, deopotriva, absur
da si condamnabila. De altfel, este simptomatic in acest sens faptul ca si azi,
inca, exista voci care imputa psihanalizei imixtiunea ei in domenii altele decit
cele medicale, ca si cum prin aceasta pozitie si-ar depasi competentele (1).
Exista oameni, chiar intelectuali, care mai cred ca psihanaliza se ocupa cu nebu
nia si nu in teleg, din acest motiv, ce are ea de-a face cu semenii nostri sanat
osi mintal! Toate aceste persoane nu au citi, desigur, celebra carte "Psihopatol
ogia vietii cotidiene", scrisa de Freud pe la inceputul secolului trecut, si car
e a pus degetul pe rana atunci cind a dovedit ca viata noramala are si ea episoa
de, destul de dese, de anormalitate. Era desigur momentul cind psihanaliza isi d
epasea cercul strimt al interesului ei pur clinic pentru a lua in colimator segm
ente sociale si categorii de viata care, pina atunci, nu avusesera de-a face cu
o cercetare abisala.
Pina la aparitia si impunerea psihanalizei in mentalitatea occidentului, viata s
ociala in ansamblul ei era controlata de valorile eticii si moralei crestine. Ac
estea din urma decurgeau in chip logic dintr-o psihologie rudimentara, o psiholo
gie (sau, daca vrem, o antropologie) care se limita la analiza continuturilor vi
etii constiente. O psihologie care ignora absolut totul in privinta inconstientu
lui psihic si care, sub influenta misticismului crestin (sau pagin), proiecta in
afara evenimentele psihicului inconstient, creind o adevarata armata de duhuri,
demoni, satani etc., de entitati astrale negative, care asumau toate tarele spi
ritului uman.
Aceste entitati puteau fi controlate prin operatii magice (exorcizari, slujbe de
dezlegare etc.), care ofereau Bisericii dominante, pe linga statutul ei de indr
umatoare in cele ale Cerului, si puterea de "a lega si dezlega" in cele
"lumesti". Desigur ca Biserica nu a sovait sa profite cu virf si indesat de pe u
rma pozitiei ei de invidiat in ierarhia institutiilor sociale, speculind creduli
tatea, naivitatea, superficialitatea si prostia omeneasca.
Cita vreme psihologia umana era limitata, asa cum am aratat, la studiul portiuni
i constiente a mintii noastre, problema relatiei individului cu sine, cu ceilalt
i, cu lumea in ansamblul ei, se rezuma la cultivarea atenta a virtutilor
crestine, iar atunci cind aceasta conduita se abatea de la regula normala, exist
au metode si mijloace de a atenua "pacatul", de a-l purja, sau de a-l anatemiza.
Sa nu mai pomenim de faptele Inchizitiei, care nu ar fi putut sa apara intr-un
climat social si mintal care sa fi respins definirea sufletului nostru numai la

palierul vietii constiente. Inchizitia era, in fond, o insitutie impusa de impre


jurarile istoriei evolutiei mintii umane la care, asa cum am spus deja, se adaug
au interesele meschine ale indivizilor care au stiut sa profite, dintotdeauna, d
e imprejurari si oameni.
Aparitia psihanalizei si impunerea ei in constiinta omului occidental a fost con
secinta unei rasturnari totale a viziunii crestine asupra structurii sufletului
omenesc, o rasturnare care nu are egal (sau masura) in evenimentele istoriei uni
versale. Din momentul in care Freud a dovedit eistenta inconstientului psihic, a
descris natura continuturilor psihice (pulsiuni refulate de natura sexuala si a
gresiva), a aratat rolul refularii in constituirea eului uman, tot ceea ce const
ituise valoare suprema in sinul societatii umane, adica pretentiile etico-morale
crestine, ba chiar si imaginea omului unidimensional creat de crestinism, s-au
prabusit in chip dramatic. Chiar daca astazi inca mai intilnim, si intilnim, ide
i si conceptii care se inrudesc cu cele crestine, in viata de zi cu zi - nota be
ne, aceste consinuturi sint sustinute cu zel si incapatinare mai ales de Biseric
a crestin-ortodoxa -, ele nu pot intuneca adevarurile evidente etalate de cunoas
terea psihanalitica . Ele nu ne apar decit ca niste ramasite lamentabile ale une
i
culturi care nu a inteles ca viata nu este o proiectie a mintii constiente si a
constiintei puritane - dimpotriva; daca este sa "dam cezarului ce-i al cezarului
", trebuie sa recunoastem ca viata se refuza cu incapatinare eforturilor noastre
de a o ordona in chip rational. Psihanaliza arata tocmai, in acest sens, ca maj
oritatea structurilor si atitudinilor umane
constiente nu sint dictate de intentii rationale, deci nu sint voluntare, ci de
impulsii inconstiente - involuntare. De aici concluziile care se impun si pe car
e le expune stralucit Freud in lucrarile sale, ca de pilda in "Indispozitie in c
ivilizatie": societatea umana nu este facuta sa asigure fericirea individului um
an. Mai mult chiar, promisiunile religiei nu sint decit pure iluzii, care vor sa
-l despagubeasca pe individ pentru suferintele si renuntarile la care il supune
exigenta integrarii sociale.
intelegem, deci, cum a fost cu putinta ca psihanaliza, care debutase initial pe
terenul practicii medicale, sa doreaca sa se impuna prin studiile ei si in alte
domenii ale vietii umane: societate, cultura, religie etc. Acest lucru a devenit
imperios din momentul in care Freud descopera relatia dintre maladia mintala si
efervescenta vietii inconstiente. Apoi, din momentul in care acelasi Freud recu
noaste faptul evident ca toti oamenii poseda un inconstient si ca activitatea ac
estuia nu poate fi blocata, sau inhibata fara a naste dureroase distorsiuni ale
sufletului uman. Iar daca inconstientul este prezent in fiecare din noi, fie ca
o stim sau nu, fie ca ne declaram bolnavi sau sanatosi din punct devedere mintal
, atunci este evident ca activitatea noastra, indiferent de natura ei, trebuie s
a se resimta din imixtiunea subtila a inconstientului. Altfel spus, in orice act
ivitate umana: religie, cultura, politica etc. exista o amprenta de netagaduit a
prezentei inconstientului psihic. i aici ne aflam deja pe teritoriul psihanalize
i, in sfera ei de interes major.
Din anexa, oarecum, a practicii medicale, psihanaliza a devenit curind o modalit
ate de analiza sociala si culturala fara precedent in istoria umanitatii, detron
ind religia din rolul ei absolut de suverana a gindirii umane. (Nu mai pomenesc
de filozofie pentru ca este evident pentru noi, azi, ca filozofia moderna, exclu
zind existentialismul, nu mai are nimic comun cu viata reala. Prin urmare, ea nu
poate pretinde, asa cum a facut-o odinioara, in perioada infloririi ei in Greci
a antica, sa explice lumea si, totodata, sa ofere o viziunea pertinenta asupra r
elatiilor multiple si complexe care il leaga pe individ de lumea interioara si d
e cea exterioara.)
Psihanaliza devine in societatea moderna o metoda pragmatica de analiza a condui
telor noastre compelexe impuse de rolurile diverse pe care trebuie sa le jucam i
n viata de zi cu zi. Care este, insa, finalitatea acestei analize?

Ca si in cazul religiei, de asta data, psihanaliza vrea sa inteleaga de ce este


bolnava viata, si care este antidotul afectiunii ei. Numai ca, spre deosebire de
religie, psihanaliza refuza orice argument metafizic care provine din credinta
(revelatie) si se impune in chip dogmatic. Ea cauta solutii pragmatice, iar atun
ci cind nu le gaseste incearca sa le inventeze. intelegem, prin urmare, ca psiha
naliza, cu metodele ei de cercetare si diagnostic, apare ca o prelungire a formi
dabilei capacitatii de adaptare la viata a mintii umane, capacitate care a fost
inhibata, aproape programatic, de ciuma mentalitatii religioase.
Viata, societate, adaptare, avem aici, daca vrem, o formula care sintetizeaza si
mplu tot ceea ce include fenomenul uman. Iar psihanaliza este capabila sa transp
una toate aceste evenimente in categorii de adevar.
Note:
(1) Nu este intimplator ca aceste voci provin mai ales din spatiul cultural romne
sc.
*Articolul "Psihanaliza si societate" a fost publicat initial in revista OMEN, n
r.2/1998. Prezenta versiune nu se abate esential de la cea initiala.