Sunteți pe pagina 1din 5

Culegerea de informatii in mod organizat prin surse umane

1. Generalitati
Culegerea sistematica si secreta de informatii reprezinta fundamentul unei activitati de
organizare a ordinii publice si de prevenire a savarsirii de infractiuni eficienta.
Orice politie din lume culege informatii pentru realizarea atributiilor ce-i sunt date prin
lege si alte acte normative,in special cele care reglementeaza combaterea infractiunilor
din domeniul crimei organizate si a terorismului,a drogurilor si traficul de personae
utilizand termenul de informator,colaborator precum si altii din categoria tehnicilor
speciale de investigare.
Legea nr.39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate de art.21
prevede posibilitatea folosirii informatorilor,in mod exceptional,cu respectarea
principiului subsidiaritatii,daca exista indicii temeinice(nu si concreta) ca s-a savarsit
sau ca se pregateste savarsirea unei infractiuni grave,de catre unul sau mai multi membri
ai unui grup infractional organizat,in scopul descoperirii faptei si identificarii
faptuitorilor.
Informator este persoana care are cunostinta despre un grup infractional organizat si
furnizeaza organelor judiciare informatii sau date relevante pentru
prevenirea,descoperirea si sanctionarea savarsirii unor infractiuni grave de unul sau mai
multi membri ai acestui grup (art.2 lit.d).
Informatorul este persoana care colaboreaza,fara stiinta celorlalte persoane implicate in
caz,furnizand informatii in timpul investigatiilor.Informatorul nu trebuie sa fie martor
sau participant la un caz aflat in curs de investigare.De regula informatorul poate fi
remunerat sau poate primi alte beneficii pentru informatiile furnizate,ceea ce nu trebuie
sa se intample cu un martor.
Informatorii pot beneficia de recompense financiare in conditiile stabilite prin ordin
al ministrului de interne si al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie.
Daca in alte legi generale sau speciale nu regasim reglementata institutia
informatorilor , art 33 al.1 din legea 218/2002 privind organizarea si functionarea
Politiei Romane , prevede ca ,, Pentru prevenirea si combaterea coruptiei, a
criminalitatii transfrontaliere, a traficului de finite umane , terorismului, traficul de
droguri, spalarii banilor, infractiunilor informatice si a crimei organizate . La propunerea
Inspectorului General al Politiei Romane, cu aprobarea ministrului de interne de pe
langa Curtea de Apel.
Politia Romana poate sa foloseasca informatii in vederea folosirii acestora ca probe
in timpul unui process in instanta.
Organizarea si functionarea activitatii de culegere a informatiilor pentru activitatea
specifica politiei se stabilies prin ordin al ministrului de interne (art 33 al.5)
Pentru utilizarea agentilor (informatorilor) in munca politia trebuie sa respecte
principiile generale ale muncii de culegere de informatii, aratate la teme cu accent pe
compartimentarea si secretizarea muncii(conspirativitatea).

Informatorul, mod de selectare si recrutare


Pentru ca o persoana sa poata fi utilizata in activitatea de culegere de informatii ea
trebuie sa aiba calitaile necesare care sa o faca apta de culegere de informatii in mod
secret si sa aiba posibilitati de informare.
Calitatile personale necesare unui informator sunt raportate la specificul realizarii
unui anumit scop.
Principalele calitati personale sunt inteligenta, curajul, perseverenta, sociabilitatea,
rezistenta , fizica si psihica in situatii de stres prelungit, seriozitatea.
Pentru a putea atrage o persoana la activitatea de colaborare in mod secret cu politia
presupune o operatiune de recrutare a acesteia .
Recrutarea unei persoane presupune un proces complex determinare a acesteia de a
se altura efortului agentilor de aplicare a legii si de prevenire a criminalitatii.
Atragerea la colaborare sau recutarea unei persoane presupune derularea unor
activitati de selectare a candidatilor, de verificarea a acestora precum si de recrutarea
propriu-zisa.
Selectarea candidatului consta in activitatea de indentificare cu sprijinul altui(or)
infornator, a investigatiilor personale sau cu cel al altor persoane care prin calitatile
personale si posaibilitatile de informare corespunde scopului propus.
In mod obisnuit , daca este posibil, pentru a putea selectiona cea mai potrivita
persoana sunt avute in vedere mai multe , in final recrutandu-sa numai una .
Astfel pentru a cunoaste preocuparile infractionale ale unei persoane (suspect)
politistul de caz va selectiona mai multe persoane din anturajul acesteia care sunt supuse
in mod secret unor activitati de studiere si verificare , ulterior recrutandu-se doar una.
In activitatea de studiere si verificarea a persoanleor sunt utilizate toate mijloacele
de culegere de informatii aflate la dispozitia politiei (observare directa , investigatii ,
supravegherea , alte surse de informare etc).
Astfel de verificari se vor intreprinde si dupa recrutarea persoanei in vederea
stabilirii daca aceasta este sincera si loiala., verificarea periodica efectuindu-se pe toata
durata colaborarii( finalizarea cazului)
Recrutarea propriu-zisa este etapa decisive in stabilirea relatiilor de colaborare
viitoare intre politist si informator finalizand procesul studiului si verificarilor
persoanelor.
Temeiurile sau bazle recrutarii sunt argumentele, motivele , considerentele care il
pun pe candidat in situatia de a accepta sau nu, propunerea operartorului principal , de a
colabora in mod secret si organizat cu politia.
Bazele clasice ale recrutarii, sunt subsumate unor motivatii de natura afectiva,
materiala, compromitatoare, si cel mai frecvent mixta.
Motivatiile afective sunt practic nelimitate, ele izvorand din raportul candidatului
sau atitudinea acestuia fata de stat, lege, politist.
Motivatiile afective include si trasaturile de caracter, convingerile ideologice, filosofice
si politice ale unei persoane.
Motivatia materiala, recompensarea sau cointeresarea materiala , ca baza de
recrutare, presupune existenta unei relatii de tip contractual intre politie si informator
in care politia se oblige sa achite regulat sau ocazional agentului, contravaloarea
informatiilor furnizate, in sume fixe sau diferite, in functie de valoarea informatiilor.

Tot in aceasta categorie putem include si cadourile oferite agentului ocazional, cu


prilejul unor evenimente personale sau serviciile(lobby, recomandari) pe care politia le
poate face informatorului la cererea sa.
Motivatia materiala este prevalenta in cadrul agentiilor din statele cu un puternic
suport economic si democratic.
Motivatiile de natura compromitatoare sunt extreme de complexe si de sensibile ,
intrucat deseori sunt situate la limita legii, riscand sa fie asociate santajului si trebuiesc
evitate pe cat posibil.
Dupa alegerea celei mai potrivite ,,baze, in functie de concluziile studiului si
verificarilor efectuate se poate trece la contactarea candidatului .
Contactarea candidatului se poate realize legendat sau deschis de catre politest si
vizeaza cunoasterea personala a candidatului, respective aprofundarea datelor de
cunoastere rezultate din studiul si verificarile efectuate.
Contactarea unui candidat odata sau de mai multe ori-precede de regula
recrutarea sa, dar nu este exclusa nici recrutarea candidatului cu ocazia primei
contactari.
Cu ocazia contactelor, legendate sau deschise , se pot obtine si primele informatii,
orale sau scrise de la agent.
Locul contactarii si recrutarii propriu-zisa trebuie sa asigure confidentialitatea
discutiilor purtate. El poate fi un loc public sau sediul politiei ori un alt loc
corespunzator.
In functie de calitatea candidatului, scopul recrutarii si baza atragerii la colaborare,
contactele care preced recrutarea propriu-zisa pot fi inregistrate audio-video.
In cazul in care discutiile premergatoare propunerii de recrutare a candidatului
rezulta faptul ca acesta intentioneaza sa refuze colaborarea sau, anticipand intentia
politistului refuza categoric continuarea discutiilor politistul va adopta varianta de
retragere.
Varianta de retragere se constituie practice intr-o situatie de exceptie , studiere si
verificare corecta, concomitent cu alegerea potrvita a bazei de recrutare , trebuie sa
asigure reusita. Ea consta in dezangajarea discutiei in asa fel incat persoana sa poata
intui intentia politistului.
Recrutarea unui informator , de regula printr-un acord cu agentul, ofiterul stabileste
numele de cod al informatorului si sitemul de legatura (personal sau impersonal).
Lucrul cu politia, sau activitatea de exploatarea a acesteia, presupune, cel putin
urmatoarele operatiuni: instruirea/dirijarea, verificarea si legatura cu informatorul.
1. Instruirea consta in pregatirea temeinica a agentului de catrea politest cu privire
la utilizarea sistemului de legatura, tematica de informatii de interes si
modalitatile concrete de culegere a informatiilor.
2. Verificarea este procesul complex prin care politistul stabileste nivelul de
loialitate si corectitudine al informatorului iar pe de alt parte nivelul de
veridicitate al informatiilor furnizate de catre acesta.
In mod clasic , verificarea loialitatii si corectitudinii unui furnizor secret de
informatii, se realizeaza de catre politest.
Extrem de relevant in planul verificarii loialitatii unui agent este rezultatul verificarilor
asupra informatiilor furnizate de catre acesta, in sensul confirmarii sau neconfirmarii lor.

Legatura cu informatorul
Legatura cu informatorul se realizeaza in principiu in doua moduri: direct sau
indirect.
Din acest mod de legatura rezulta si tipul sistemelor: personal si impersonal.
Sistemul personal sau direct de legatura presupune intalnirea organizata si secreta a
informatorului cu politistul in scopul preluarii informatiilor .
,,Intalnirea organizata presupune intalnirea la intervale regulate de timp, de regula si
ore prestabilite de la o intalnire la alta, iar caracterul secret al intalnirii rezulta si se
realizeaza prin locul intalnirii si pin masuri speciale de autoverificare sau autoprotectie..
Sistemul impersonal sau indirect, presupune preluarea informatiilor de catre politist
prin intermediul unor ascunzatori, casuta postala sau alte metode.
Daca in cazul legaturii directe(sistem personal) informatiile puteau fi prezentate de
catre informator direct, oral sau pe un suport material de tip CD, DVD , coala de hartie,
in cazul legaturii impersonale informatiile se transmit obligatoriu pe un suport material,
corespondentei sau ascunzatoarelor sau casuta postala.
Avansul exponential al tehnicii IT si in special a internetului a diversificat si
multiplicat modalitatile legaturii impersonale aducand , in sa pe langa beneficii enorme si
riscuri si vulnerabilitai incalculabile pentru utilizator rezultate din posibilitatile mari de
intruziune ilegala in sistemul informatic.
Modalitatile de aplicare a legaturii impersonale sunt practice inepuizabile incepand
cu cele clasice(enumerate) si continuand cu cele sofisticate din domeniul IT , in functie
de specificul operatiunilor, imaginatia si nivelul de pregatire al politistului si
informatorului.

Verificarea si realizarea informatiei


In raport de sursa ori modalitatea de obtinere , o informatie poate fi certa ,
probabila, cu un anumit grad de credibilitate sau falsa (special plasata in scop de
dezinformare). Pentru a inlatura orice fel se incertitudine privind veridicitatea unei
informatii, aceasta trebuie verificata inainte de a fi valorificata. Ignorarea acestei etape in
procesul de exploatare a informatiilor poate avea consecinte dintre cele mai grave, in
conditiile in care acestea sunt false.
Pentru investigator, aflarea adevarului in cazurile investigate reprezinta, deopotriva
o cerinta legala situata in legea de profil, un principiu de munca, precum si norma de
etica profesionala.
Modalitatile de verificare a informatiilor sunt variate politistul putand opta pentru
una sau alta dintre acestea, ori cumulative, in raport de circumstante si gradul de
incertitudine.
In practica, o informatie se poate verifica, de regula prin: verificarea informatiei,
prin compararea cu alte informatii certe detinute de catre receptor.
Aceasta presupune ca politistul la o analiza minutioasa a informatiei, sa compare
unele date inserate in aceasta cu cele pe care le detine din alte surse , dar care sunt certe ,
in raport de care sa desprinda concluzii corespunzatoare privind gradul de veridicitate.

Aceasta modalitate de verificare a informatiei se impune cu necesitate in conditiile in


care sursa este umana.
Studiile efectuate asupra sistemelor informationale au reliefat faptul ca mesajele
transmise de sursele umane, respective informatiile, pot suferi modificari care le
alterneaza continutul datorita:
-distorsiunii constand in modificarea partiala , neintentionata a continutului mesajului
informational; interesul constand in aceea ca modificarea partiala sau totala a continutului
informatiilor are loc in mod intentionat prin omisiunea de a relata totul; dar a relata alte
date interesului.
Efectul negative al distorsiunii si interesului se rasfrange asupra beneficiarului ,
care total sau intr-o anumita masura este dezinformat. In fine trebuie sa subliniem ca
verificarea loialitatii informatorului nu trebuie confundata cu activitatea de verificare a
informatiilor, care constituie in sine un capitol separat.