Artan Laurentiu Gabriel Anul III AA

ISTORIA ECONOMICA (REFERAT)

Istoria economica este un studiu concret, istoric al unor evenimente, fapte, sau
fenomene economice ce au avut loc intr-o anumita perioada, pe un anumit teritoriu sau pe
plan mondial. Obiectul istoriei economice il constituie studiul dezvoltarii productiei, a
modurilor de productie care s-au succedat si a unor elemente suprastructurii in unitatea
lor si in schimbarile lor independente, in diverse epoci ale dezvoltarii societatii.
Se considera ca datorita interdependetei fenomenelor din natura si societate, in
cercetarile intreprinse in diverse domenii ale stiintei trebuie luate in considerare distincta.
Istoria economica se foloseste pentru desprinderea legitatilor ce rezulta din interpretarea
faptelor si fenomenelor economice pe care le studiaza, legile si categoriile economice
formulate de economia politica, de celelalte stiinte economice la randul sau furnizandu-le
acestora din propriile sale constatari si concuzii.
Intre istoria economica si celelalte stiinte economice exista o legatura stransa,
ele facand parte dintr-un sistem, astfel evidentiindu-se necesitatea abordarii sistematice a
realitatii. In acest sens, in studiul de istorie economica un specialist ca Profesorul
Frederic Mauro de la Universitatea din Paris scrie ca : Istoria economica trebuie sa fie,
inainte de toate teoria sistemelor economice trecute. Dar aceasta teorie nu va fi temeinica
si utila decat daca se sprijina, nu numai pe o tehnologie si o sociologie retrospectiva, ci si
pe o geografie dinamica, marcand pe masura evolutiei, deosebirile intre marile regiuni ale
lumii si specificul national sau local, realizand intr-un anumit fel o tipologie. 1
Industria
Odata cu cucerirea independentei in 1877, Romania si-a asigurat o pozitie
favorabila a afirmarii internationale a poporului nostru creand o premisa de cea mai mare
insemnatate pentru mobilizarea fortelor creatoare ale poporului pentru progresul
economic si social al tarii. Conditiile de dezvoltare industriala, ca si a celorlalte
domenii ale vietii economice au devenit mai favorabile. 2
Continuau sa existe inca piedici care sa limiteze posibilitatile de dezvoltare a
industriei. Ramasitele relatiei de productie feudale au avut ca si consecinte mentinerea
unei puteri de consum ale populatiei rurale mai scazute, in limitarea crearii bratelor de
munca libere pentru industrie, ca si in limitarea acumularilor interne de capital. 3
In conditiile in care industria din Romania era slab dezvoltata, un factor care a
infranat dezvoltarea industriala a fost liberul schimb . Politica liberului schimb se
referea la plasarea produselor pe piete straine si s-a concretizat prin semnarea unor
conventii comerciale cu statele din centrul si din apusul Europei. In anul 1875, Romania a
semnat o conventie cu Austro-Ungaria pentru o perioada de 10 ani. In aceasta conventie
se stipula ca produsele agricole romanesti pot fi plasate in Austro-Ungaria, care beneficia
de scutiri si reduceri mari de taxe vamale pentru produsele industriale pe care le aduceam
la noi.
Un numar insemnat de intreprinderi si-au incetat activitatea datorita faptului ca
romanii livrau la preturi scazute si nu au putut rezista concurentei Austro-Ungare.
Moraritul si industria alcoolului au fost singurele care au rezistat concurentei deoarece
beneficiau de materiile prime autohtone ieftine. Burghezia industriala si meseriasii manati
de concurenta pe piata au luptat impotriva liberului schimb , dar fara succes.

Artan Laurentiu Gabriel Anul III AA

Mihail Kogalniceanu considera ca conventia cu Austro-Ungaria constituia un
act de condamnare a poporului roman , in timp ce teoria liberului schimb era moartea
dezvoltarii noastre industriale. 1
P.S. Aurelian, Al. D. Xenopol, M. Kogalniceanu si altii considerau
industrializarea singura cale de a scoate tara din inapoiere economica, indreptandu-si
atacul impotriva politicii liberului schimb, sustinand promovarea unei politici
protectioniste.
Dupa o perioada de pasivitate guvernul se straduieste sa sprijine cu legi
potrivite, protectioniste, industria nationala. Ca urmare a cresterii numarului de
intreprinderi pe primul loc se situeaza industria alimentara urmata de cresterea industriei
chimice si de dezvoltarea rafinariilor de petrol. Alte ramuri mai sunt inca timide :
metalurgia si constructiile de masini. Industria este concentrata in centre comerciale ca
Bucuresti, Valea Prahovei si Galati.
In 1886, cu toate protestele Austro-Ungariei, guvernul roman a denuntat
conventia ceea ce a dus la un razboi vamal intre cele doua state care a durat pana in 1881.
In 1887, datorita insistentelor burgheziei a fost votata legea Masuri general spre a veni
in ajutorul industriei nationale , prima lege cu caracter general protectionist, astfel ca
oricine putea sa-si infiinteze o intreprindere industriala, beneficiind de avantajele create
de lege, cu conditia sa dispuna de un capital de 50.000 lei sau sa intrebuinteze 25
lucratori/zi.
Dezvoltarea industriei capitaliste, a pietei interne si a comertului exterior a
creat necesitatea extinderii si a intensificarii transporturilor. Aceasta problema a interesat
in primul rand burghezia intrucat ea era o conditie a evolutiei economice.
In cadrul reformelor sale, Cuza intentiona sa construiasca la Bucuresti prima
gara si cale ferata, intentie care nu s-a putut materializa. Asemenea planuri nutreau si
transilvanenii. In 1864 Gazeta Transilvaniei anunta intentia constructiei unei cai ferate de
la Timisoara prin Brasov -; pasul Buzau, pana la Galati.
Conditiile istorice de la mijlocul secolului 19 si perioada ce a urmat au facut ca
constructia cailor ferate sa se desfasoare in doua retele separate, una in Transilvania si
alta in Romania. Prima linie ferata Buzias-Oravita s-a construit in 1856, iar in
Transilvania, in 1868 Arad-Alba Iulia.
In Romania veche constructia cailor ferate a fost concesionata unor consortii germane,
anglo- austriece, fapt ce a incarcat mult pretul lor de cost.
In 1874 antrepenorul roman Grigore Heliade construieste linia Iasi-Ungheni facand
legatura cu caile ferate rusesti.
Desi constructia cailor ferate s-a facut cu mari eforturi financiare datorita concesionarii
strainilor, totusi, pretul mare platit ca si interesele economice ale capitalului strain au
facut ca la inceputul secolului 20 Romania sa dispuna de o retea de cai ferate in lungime
de 3832 km.
Constructia cailor ferate a impulsionat mult dezvoltarea economica a tarii,
comertul a usurat legaturile cu strainatatea, a determinat scaderea preturilor marfurilor.
Afluxul de cereale si marfuri spre porturile Dunarene a impus necesitatea constructiei
docurilor-magazii la Braila, Galati, Giurgiu.
Pentru prima data la constructia silozurilor inginerul roman A.Saligny a utilizat placi
prefabricate din beton. Cea mai remarcabila constructie tehnica a fost podul peste Dunare
la Cernavoda in lungime de 4048 m, construit de acelasi A.Saligny, pod care facea

Artan Laurentiu Gabriel Anul III AA

legatura prin calea ferata construita a tarii cu Constanta, Marea Neagra.
Un moment important in evolutia transportului feroviar l-a constituit rascumpararea in
1880 a retelei feroviare de la concesionarii straini de catre statul roman.
In ceea ce priveste industria siderurgica, Exploatarile de fier de la Oravita si
Bocsa sunt sprijinite de Societatea Cailor Ferate de Stat, iar societatea anonima din
Brasov sprijina exploatarile de fier si carbune.
Iar in ce priveste comertul, viata in Romania se dezvolta favorabil, tinand cont
de faptul ca in 1867 erau 9 institutii bancare si toate isi atrageau capital financiar din
Imperiul Austro-Ungar sau din Germania. Cu timpul se dezvolta Cooperative de Credit
romanesti. Totusi, circula in continuare monezile imperiului Austro-ungar: guldenii.
La inceputul secolului al XX-lea s-a constatat o dezvoltare favorabila a industriei,
care consta in raspandirea accentuata a masinismului insotita de un ritm intens de crestere
a productiei industriale. Un rol din cele mai importante pentru dezvoltarea in continuare
a industriei l-a avut statul prin amplificarea actiunilor de politica economica
protectionista. 2

Capital strain
Conditiile favorabile patrunderii capitalului strain in Romania erau create de
particularitatile realizarii acumularii primitive de capital si de starea grea financiara a
tarii. 1
Lasand la o parte primele prezente ale capitalului strain in sectoarele industriale,
capitalul strain patrunde in tara noastra abia la sfarsitul deceniilor 6-7 si inceputul
deceniului 8. Din 1866, capitalul strain in cea mai mare parte fiind capital german devine
una din componentele vietii economice ale Romaniei, deoarece se gasesc anumite
conditii favorabile, economice si politice.
Principalele cai de patrundere ale capitalului strain in Romania sunt reprezentate
de investitii directe (in industrii sau banci), imprumuturile de stat si concesiunile.
Primele banci cu capital strain din Romania au aparut inaintea investitilor
directe. Deceniile 5-6 ale secolului al XIX-lea cunosc prezenta filialelor Bancii Imperiale
Otomane create cu capital englez la Galati si Bucuresti.
Vor mai trece cateva decenii pana sa apara capitalul strain cu ca creator al
bancii in Romania .2 Patrunderea capitalului strain prin intermediul crearii unor banci
finantate direct a fost facilitata de existenta caselor de banca, care erau create la mijlocul
secolului al XIX-lea de straini veniti in Romania. Capitalul strain a creat in primul rand
banci comerciale. Pentru atitudinea fata de capitalul strain in acea perioada este
caracteristic faptul ca Nicolae Sutu considera ca la noi industria n-ar fi putut fi intemeiata
decat cu ajutorul capitalului strain.
O cale importanta de patrundere a capitalului strain o constituie realizarea de
imprumuturi de catre stat la diferite banci sau grupuri de banci straine .3
Pana la primul razboi mondial cel mai ilustrativ exemplu al patrunderii
capitalului strain il reprezinta constructia de cai ferate. Constructiile cailor ferate a fost
concesionata unor capitalisti si intreprinzatori straini pentru a se realiza cat mai rapid
aceasta opera esentiala pentru viata economica a statului roman. In acest timp Romania a

Artan Laurentiu Gabriel Anul III AA

facut multe eforturi pentru a rascumpara caile ferate din mana capitalului strain pentru a
le trece in proprietatea statului. Astfel, Romania devenea printre putinele tari din lume
care aveau o retea de cai ferate in proprietatea statului.
In anul 1914, capitalul strain era prezent masiv in ramura industriei
prelucratoare : forestiera, hartie, chimica ; detinand 95,7% din productia de carbuni a
Transilvaniei, 51% din productia minereului de fier si 58,9% din productia de fier.
Folosirea capitalului strain reprezinta o caracteristica pentru tarile slab
dezvoltate fara mari acumulari de capital care s-au inscris mai tarziu pe calea dezvoltarii
capitaliste.
Prezenta capitalului strain a dus la scurgerea unor importante parti de venituri
ale tarii in strainatate, nu numai prin exportul de materii prime, cat si prin pierderi de
capital.
Agricultura
Reforma agrara si permanenta nevoie de pamant a taranilor au creat o situatie
complexa la sate care va determina evolutia relatiilor agrare in urmatorii 40 de ani.
Mosierii continua sa detina controlul asupra a aproape 60 milioane hectare de pamant
arabil, fanete, pasuni, si paduri, dar lor le lipseau animalele, uneltel si mana de lucru
necesara pentru a si lucra pamanturile. Datorita unor secete mari mosierii au impus dari si
alte conditii avantajoase pentru ei, taranul semnand un contract scris prin care se obliga
sa indeplineasca un anumit volum de munca sau sa dea o parte a recoltei in schimbul
folosirii unei suprafete de teren. Dar mosierii erau multumiti si cereau garantii ca taranii
vor pastra intregul volum de munca.
Guvernul a raspuns preocuparilor mosierilor cu o lege privitoare la invoielile
agricole in 1866. Agricultura in aceasta perioada era slaba, taranii saracesc si dijmele
devin tot mai mari, iar arendasii, interpusi tot mai insistent si mai obstinent intre
proprietari si tarani vor creste gradul de exploatare si mizerie al taranimii Se trece treptat
l sistemul capitalist in agricultura (munca salariata) iar invoielile agricole sunt schimbate
prin lege in favoarea arendasilor.In 1907, nemaiputand rabda mizeria si degenerarea
(fenomen real,datorita unei alimentatii si vieti favorizand bolile degenerative, precum
pelagra), taranii se vor rascula. Scanteia se va aprinde pe mosia Flmnzi a Sturzestilor
din Moldova care era arendata de fratii Fischer. Focul va fi stins cu grele pierderi
umane. Ca urmare a rascoalei si deslusindu-se mesajul ei, se aduc imbunatatiri successive
Legii invoielilor agricole.
Aceasta cerea taranilor care au primit pamant sau pasuni sa plateasca o dare in
bani, produse sau munca sau o combinatie intre acestea. Pentru a imbunatati productia
agriculturii , guvernul liberal a infiintat in 1887. Creditul Agricol acordand credite ieftine
taranilor.
In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea
atat din punct de vedere al diviziunii sociale a muncii in sanul natiunii romane si al
problemelor de orientare a economiei, cat si din acela al pietei, circulatiei in general si al
marfurilor in special, al retelei de mijloace de comunicatie si transport, economia noastra
se afirma tot mai mult ca o economie nationala ce cuprinde pe romani indiferent de
frontierele politice in care se aflau.
Procesul istoric al devenirii economiei noastre nationale si-a gasit o expresie
elocventa si in cerecetarile stiintifice asupra vietii economice din aceasta perioada. 1

Artan Laurentiu Gabriel Anul III AA

Studierea societatii romanesti de pe ambele versante ale Carpatilor, asa cum era
ea la inceputul secolului al XX-lea, atragea, totodata, atentia asupra faptului ca economia
noastra nationala avea inca un nivel scazut, industria fiind putin dezvoltata, iar agricultura
avand numeroase ramasite feudale care franau crestera economica. La randul lor,
monopolurile straine detineau parghii insemnate de dominare si exploatare in economie,
iar aflarea unei foarte mari parti din populatie si teritoriu in afara frontierelor tarii loveau
grav in dezvoltarea poporului nostru.
Romanismul din Ardeal si Ungaria unindu-se cu celelalte tari locuite de romani,
va putea forma un nou stat democratic in Europa de Orient si, in urma industrializarii si
comercializarii sale viitoare, va deveni un stat modern in care se va forma o clasa
puternica de muncitorime.
Unirea Transilvaniei cu Romania a incheiat procesul de formare a statului
national unitar roman.