Ministerul Educatiei al Republicii

Moldova
INSTITUTUL DE FORMARE CONTINUA
CATEDRA PEDAGOGIE SI PSIHOLOGIE

Referat
Tema: Dezvoltarea personala,
educatie pentru familie si viata in
societate

Executat: Cebotari M.

CHISINAU 2016
Familia ca instituie social, are o istorie care se confund cu dezvoltarea civilizaiei umane,
fiind unicul grup social n care legturile de dragoste i consaguinitate capt o importan
primordial, prin interaciunile multiple i determinante ntre toi membrii ei. n acest creuzet
de relaii, valori i sentimente, copilul primete fora i imboldul principal al dezvoltrii sale.
tiina sociologic prezint familia ca un grup de persoane legate direct prin relaii de
rudenie, ai crei aduli i asum responsabilitatea pentru creterea copiilor. Relaiile de
rudenie sunt legturi de snge care se nfiineaz fie prin cstorie, fie prin descenden.
,,Celula familial nu este nici atotputernic n privina devenirii membrilor si, dar nicio simpl
,,curea de transmisie lipsit de iniiativ. Pentru copiii si, ea este ntr-un anume fel, un
spaiu de trecere n care ei trebuie s nvee nainte de toate, s genereze propria autonomie
i s devin cetene i ceteni capabili s contribuie la binele colectiv. (Stnculescu,
Elisabeta)
Familia, factor decisiv de socializare i educaie pentru copii
Familia constituie mediul n care copilul se nate, triete primii ani ai existenei personale, se
dezvolt i se formeaz pentru via. Ea reprezint un prim instrument de reglare al
interaciunilor dintre copil i mediul social. Are rolul central de asigurare a condiiilor necesare
trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilriei i care stau la baza structurrii personalitii
individului.
Viaa n familie este prima coal a emoiilor. n acest creuzet intim, nvm s recunoatem
emoiile proprii ct i reaciile celorlali la emoiile noastre, cum s gndim aceste emoii i
cum s alegem reaciile, cum s citim i s ne exprimm speranele i temerile.
Familia este cel dinti cadru social de care are nevoie fiecare om ca s triasc. Ea este
mediul prielnic pentru naterea, dezvoltarea i desvrirea fiinei umane. n organizarea sa
proprie, ea ofer garanii de moralitate, este prima coal care pregtete pe copil pentru
viaa social, deprinzndu-l s-i mplineasc datoria, s-i disciplineze voina, dndu-i simul
ierarhiei i ordinii. Familia este un oficiu nalt al respectului, al demnitii, al libertii
interioare. Mediul familial ofer siguran, linite, afeciune, senintate, care constituie o
atmosfer prielnic pentru o dezvoltare normal i echilibrat.
Familia are i o nsemnat funcie educativ. Ea este prima instituie de educaie moral i
pentru prima copilrie este mediul educativ prin excelen. Familia este cea mai necesar
coal de omenie. Statisticile judiciare arat c majoritatea delicvenilor i a celor din
instituiile de corecie au fost lipsii de o real asisten din partea familiei.
n cadrul familial se deprind disciplina i spiritul de iniiativ i se cultiv sentimentul
demnitii, dreptii, iubirii, respectului i ajutorului, sentimentul sacrificiului, care sunt
elemente de baz ale vieii sociale. Primul factor care formeaz persoana ntr-o perspectiv
multidirecional este familia. Aceasta are menirea de a-l introduce pe copil n valorile
grupului de referin, dar i de formare a primelor conduite, sau de interiorizare a unor stri
de spirit elementare. Familia trebuie mai mult s formeze dect s informeze. Copilul
absoarbe din mediul apropiat familial primele impresii, formndu-i conduite prin mimetism i
contagiune direct. Copiii vor face, sau vor crede precum prinii imitnd comportamentele
acestora. La ora actual multe familii au nevoie de o educaie solid, dat fiind starea lor
precar din punct de vedere material i spiritual.
,,Mediul familial este unul dintre factorii care determin majoritatea raporturilor pe care
copilul le va stabili cu lumea exterioar din care va face parte la coal, acest mediu n care
trebuie sa se ancoreze pentu a nu-i petrece copilria la periferia grupului.(Marie- Claude,
Beliveau)
Familia este mediul esenial care poate influena dezvoltarea i destinul copilului prin
securizare material, dragoste i educaie. Unele studii accentueaz o anumit funcie, ca

fiind fundamental i exclusiv a familiei cea de socializare primar a descendenilor, cu

scopul integrrii corespunztoare a acestora n societate, i, la fel de fundamental i
exclusiv, cea de asigurare a securitii emoionale a adulilor.
H. H. Stahl, remarcabil sociolog, membru al colii sociologice de la Bucureti, clasific
funciile familiei n dou mari categorii: ,,funcii interne i funcii externe, primele contribuind
la crearea unui unui regim de via intim, menit s asigure tuturor membrilor un climat de
securitate, protecie i afeciune; al doilea grup de funcii asigurnd dezvoltarea fireasc a
personalitii fiecrui membru al grupului, socializarea i integrarea sa corespunztoare n
viaa social.
Familia este prin definiie cadrul de satisfacere al nevoilor membrilor ei. Nevoile de baz,
fiziologice sunt la fel de importante ca i nevoia de securitate, de dragoste i apartenen, de
recunoatere. Toate aceste nevoi categorisite de Maslow ca fiind nevoi de tip D, care apar prin
lips i mping individul la a cuta satisfacie, depind de ceilali, de cei din jurul individului, de
ceilali membri ai familiei. Este evident faptul c o familie n care legturile dintre membrii ei
nu sunt de dragoste i respect, nu poate constitui un cadru propice de satisfacere a nevoilor
umane i deci de dezvoltare normal.
n funcie de felul cum cei din jur, mai ales prinii, tiu s vin n ntmpinarea nevoilor lui i
s neleag, n satisfacerea acestor nevoi, caracteristicile care in de vrsta copilului, depinde
dezvoltarea optim a copilului pentru a deveni o fiin normal, capabil de a fi fericit, sau
dimpotriv acesta evolueaz la polul opus. Pentru orice persoan (copil, adolescent, tnr,
adult), familia este mediul natural cel mai favorabil pentru formarea, dezvoltarea i afirmarea
lui, asigurnd condiii de securitate i protecie, att fizic ct i psihic, n orice perioad a
vieii. Aici se contureaz concepia despre via i conceptul de sine.
Cei ,,apte ani de acas, ca i lipsa lor, marcheaz destinul fiecrui om. Dac n familie, nu
doar s-a vorbit despre cele sacre, despre adevr, bine, frumos, dragoste, respect, toleran, ci
copilul a i simit cum e s fii iubit, a fost obinuit s manifeste dragoste fa de cei dragi, s-i
respecte pe cei mai n vrst, s spun adevrul, tiind c va fi tratat cu ngduin, s
aprecieze binele i frumosul, s se ngrijeasc de cele sacre, acest copil va crete iubitor,
politicos, tolerant, responsabil.
Ce vd i ce aud n cas de la prini aceea fac. Familia este considerat nu drept un grup
independent, ci un subsistem al societii celula ei de baz. De la nceputuri i pn n
prezent familia rmne a fi dependent de societate n virtutea principiului conexiunii dintre
sistem i macrosistem. Prin familie indivizii se integreaz n societate, familia constituind, n
esen, temelia acesteia.Din aceast perspectiv familia poate fi definit ca un sistem n
interiorul cruia elemente, n cazul nostru membrii familiei, se influieneaz reciproc,
dezvoltnd raporturi interumane complexe. Buna funcionare a familiei ca sistem, este
condiionat de modul n care reuesc s relaioneze i s comunice toate aceste subsisteme.
Funcionalitatea sistemului familial este consecina modului n care interrelaioneaz
subsistemele. Mai precis este vorba de modul n care reuesc membrii unei familii s-i
ndeplineasc rolurile maritale i parentale, s soluioneze diverse probleme. De cele mai
multe ori se ajunge la situaia denumit familie problem, atunci cnd apar carene de
structur, dar i probleme de funcionare a elementelor integrate. Uneori aceste carene
structurale i funcionale pot pune n pericol coeziunea i existena viitoarei familii, cum este
de ex. cazul familiilor, n care unul, sau ambii prini sunt plecai la munc n strintate, al
familiilor n care prinii consum alcool, al familiilor n care violena domestic este prezent,
al familiilor n care niciun printe nu mai are un loc de munc, etc.
Un copil care nu a primit o educaie corect din toate punctele de vedere va avea de suferit la
maturitate, sau poate toat viaa n cazul n care nu are un caracter puternic nativ, prin care
s se autoeduce. Lacunele relaionale, complexele, fluctuaiile sentimentale i toate
problemele interioare ale omului sunt n mare parte o consecin a unei educaii familiale
defectuoase. Greu va nelege extrovertirea unei persoane n familia sa sau ntre prieteni, ori
altruismul cu care se manifest n societate i altele asemenea, cineva crescut de nite prini

care nu au avut timp s vorbeasc cu el, s-i asculte problemele, s-l ncurajeze la nevoie, s-i
ofere afeciune. Se va adapta greu. Responsabilitatea unui printe n ceea ce privete
educaia copilului su este una uria. n mare parte cazurile de neadaptare social, depresie,
dependen, delicven, perversiune, sinucideri, din rndul tinerilor (i nu numai), au ca
substrat lipsa educaiei familiale corecte, sntoase.
Concluzionnd putem spune, c rolul familiei n educaia copiilor este esenial. Familia
reprezint matricea primordial a culturii omeneti. Aici se trezesc i ncep s se dezvolte
puterile latente ale sufletului personal; aici ncepe copilul s iubeasc (pe cine i cum?), s
cread (n ce?) i s sacrifice (cui i ce?); aici se alctuiesc primele temelii ale caracterului
su; aici se descoper n sufletul copilului sursele principale ale fericirii sau nefericirii lui
viitoare; aici devine copilul un om mic, din care mai apoi se dezvolt o mare personalitate sau
un punga mrunt.
Totul se ncepe i se nva mai nti n familie. Dac copilul nu nva s iubeasc n familie,
de la prinii si, unde va nva s iubeasc? Dac nu s-a deprins nc din copilrie s caute
fericirea tocmai n fericirea reciproc, n ce porniri rele i vicioase o va cuta cnd va ajunge la
vrsta maturitii? Copiii preiau totul i imit totul.

Fiecare copil se naste cu o zestre genetica, dar si cu una psihica ce se remarca din felul in
care isi manifesta placerile si neplacerile. Limbajul lui este limitat si nu stie sa-si stapaneasca
emotiile, aratandu-ne deschis tot ce simte. Prin educatie i se formeaza personalitatea definita
de manualele de psihologie ca fiind combinatia, unica pentru fiecare dintre oameni, a
componentelor temperament, caracter, aptitudini. Psihosociologul de la Desprecopii va
vorbeste pe larg despre a fi, a deveni, a da si a primi.
Copilul si A fi.
Felul de a fi - vesel, suparacios, vioi, domol si asa mai departe tradeaza firea sau
temperamentul care este un dat, copilul nascandu-se cu anumite trasaturi psihice. Acestea nu
pot fi schimbate dar, daca ele sunt accentuate alunecand spre extreme, se pot ameliora prin
educatie. De exemplu, daca copilul este timid, se intrevede riscul ca el sa piarda sansele pe
parcursul vietii, din lipsa curajului de a actiona.Va trebui sa invete comportamentul potrivit
pentru a reusi. Va fi invatat ce sa faca si cum sa faca, va fi stimulat sa incerce din nou, pana
cand va reusi si pana cand se va simti in largul lui realizand acea activitate.
Laudarea reusitei, chiar cu un simplu bravo , ii va consolida increderea in sine. Pentru copilul
incapatanat, sau cu alte manifestari negative, ce impiedica buna comunicare si obtinerea de
rezultate optime, educatia va fi in sensul inhibarii atitudinii respective. I se va spune ce
comportament se asteapta de la el, i se va repeta, va exersa, va fi mustrat, pana cand va
adopta comportamentul dezirabil ce va deveni obisnuinta.
Copilul si A deveni.
Prin slefuirea trasaturilor native, educatia are scopul de a armoniza gandul, cuvantul si fapta
copilului. In conditii ideale, educatia poate crea un om cu caracter care spune ce gandeste si
face ceea ce spune ca face. O educatie negativa, antisociala - poate prin contactul cu un
anturaj neadecvat - genereaza lipsa de caracter a omului care una gandeste, una zice si alta
face. Atentie insa la puterea pe care o are exemplul personal. Pentru ca la inceput copiii
invata prin imitatie, este foarte important ca cei ce fac educatie sa se poarte asa cum pretind
de la cei mici.
Copilul si A da si a primi.
Temperamentul si caracterul dau date despre cum suntem cu adevarat si care ne este
imaginea publica (sau cum ne vad cei din jurul nostru). Dar ce oferim si ce primim pentru a
intra in relatie unii cu ceilalti, cu societatea in care traim? Aceasta legatura a da si a primi
este realizata in mod ideal de aptitudini. Spun in mod ideal pentru ca o parte din cei ce fac
educatie indruma copilul sa-si urmeze vocatia, o alta parte insa alege alte criterii de

indrumare, de exemplu cerintele pietei muncii, activitatile cotate ca fiind furnizoare ale unui
standard de viata mai ridicat decat pare a se putea atinge prin vocatia copilului respectiv.
Cultivarea aptitudinilor (talentelor) pana la a practica o anumita activitate cu inalt
profesionalism, sau cu arta, poate duce la alegerea profesiei care coincide cu pasiunea (cu
hobby-ul), ceea ce va face ca munca sa nu fie niciodata truda si satisfactia muncii sa se
transforme in fericire.
Exersandu-va talentele cu perseverenta, se intampla ca dupa un timp ideile sa vina cu tot mai
multa usurinta si rezultatele activitatii respective sa fie tot mai bune calitativ, peste media
celor care nu au talentul respectiv. Produsul muncii persoanelor talentate devine solutie
pentru necesitatile semenilor si acest lucru il face util, dorit si apreciat pentru calitatea lui,
deci va aduce si bani, reputatie, poate chiar faima.
Cum se descopera talentul unui copil?
Aptitudinile sau talentele stau in stare latenta pana cand incercarea unor activitati le scot la
suprafata. Educatorii stiu sa le identifice interpretand indemanarile copiilor afisate in jocurile
specifice varstei. Chiar si la varsta adulta ne mai descoperim inca talentele ascunse. Nu
conteaza ca avem un singur talent sau mai multe, ca avem mai putine sau mai multe talente
decat ceilalti, ca nu avem aceleasi talente orice ar fi, fiecare dintre noi este unic si valoros in
felul sau. Si apoi, ce ar fi daca toti am avea aptitudini pentru aceleasi activitati? Cine ar mai
face celelalte lucruri cu placere si indemanare?
Educatia nu presupune stergerea trasaturilor native si imprimarea altelor noi. Educatia are
menirea de a corecta trasaturile exagerate, deplasate mult spre o extrema sau alta. Educatia
stimuleaza sau inhiba caracteristicile psihice, echilibrandu-le si pregatindu-l pe viitorul adult
pentru a se armoniza cu societatea in care traieste, asa incat sa se manifeste in siguranta,
fara a-i incalca regulile. Educatia asigura insusirea atitudinii corespunzatoare conditiei de om
civilizat, capabil de reusita personala, fara a periclita reusita semenilor sai. Cum realizeaza
parintii si educatorii toate acestea?
Observand exteriorul copilului (comportamentul), ei descifreaza interiorul (gandurile si
sentimentele). Iar penru a schimba interiorul la care nimeni nu are acces, se actioneaza tot
asupra exteriorului. Iata de ce. Exteriorul si interiorul omului nu folosesc acelasi limbaj. Ceea
ce inseamna ca ne exprimam in relatiile cu semenii nostri prin cuvinte, mimica, gesturi,
atitudine. Dar pentru ca toate acestea sa fie intelese de structura noastra interioara, le
decodificam si le transformam apoi in limbajul psihicului, limbaj ce consta in idei si in imagini
care au simbolismul specific culturii din care facem parte fiecare.
Deci modalitatea in care se actioneaza asupra exteriorului trebuie sa fie atent aleasa, astfel
incat sa aiba incarcatura simbolica ce va transmite mesajul adecvat catre structura psihica
(interioara).
In mod intuitiv, parintii isi invata copiii sa se poarte cu grija fata de vietatile mici (cum sunt
furnicile, de exemplu), sa paseasca fara sa le calce, prevenind astfel dezvoltarea
sentimentelor de cruzime si nepasare. Mai mult, ei stimuleaza comportamentul de ocrotire
care repetat - cultiva (in interior) sentimentele de dragoste si respect fata de tot ce este viu.
Astfel, pe tot parcursul copilariei, continuand apoi in adolescenta, se modeleaza
componentele personalitatii (temperament - caracter- aptitudini). La varsta adulta,
personalitatea este deja formata si schimbarile sunt dificil de acceptat. De aceea sunt decisivi
cei sapte ani de acasa si este foarte importanta educatia de pana la varsta majoratului,
varsta care nu a fost aleasa deloc in mod arbitrar.
Suntem, in concluzie, raspunzatori pentru felul in care arata societatea in care traim, pentru
prezentul si viitorul nostru. Omul este cel mai complex computer, programabil pentru armonie
si echilibru sau pentru dezechilibru incontrolabil, dotat insa spre deosebire de calculatoarele
obisnuite - cu puterea de a decide in privinta alegerii pe care o face.