COXARTROZA

CUPRINS
Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III

- Generalitati
- Anatomia articulatiei coxo-femurale
- Particularitati biomecanice si clinice ale
articulatiei coxo-femurale

Capitolul IV

Capitolul V

- Coxartroza

Definitie

Etiopatogenie

Anatomie patologica

Simptomatologie

Semne radiologice

Evolutie si prognostic

Tratament

- Tratament fizical kinetic al coxoartrozei

- Rolul asistentei medicale

Capitolul VI

- Prezentarea cazurilor. Generalitati

Capitolul VII

- Concluzii

BIBLIOGRAFIE
METODA DE RECUPERARE MEDICALA
IN COXARTROZA
Motto:
Paracelsus
' Medicina este nu numai o stiinta, ci este, de asemenea, o arta. Ea nu
consista din facerea de pilule si plasturi, ea se ocupa cu adevarat la procese ale
vietii, care trebuie bine cunoascute inainte ca acestea sa fie bine calauzite.'
'Pentru a fi desavarsite, arta si mestesugul medicinii trebuie sa izvorasca din
dragoste.'

CAPITOLUL I
GENERALITATI
Definirea notiunii de reumatism
Provenind din grecescul rheuma, care inseamna curgere, scurgere a
umorilor, reumatismul este o denumire generica pentru o serie de afectiuni ale
aparatului 1ocomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare).

Dupa cum afirma d. Stefan Suteanu1 'nu exista reumatism, ci boli reumatice,
fiecare dintre ele avand anumite cauze si beneficiind de masuri profilactice si
curative specifice'.
Din punct de vedere istoric boala este cunoscuta din antichitate. Hippocrat
(sec. V i.Hr.) varbea de artrita. Numele de reumatism i 1-a dat Gallenus (131 - 210
d.Hr.). Abia in sec. al XVI-lea Baillou descrie mai corect acest grup de afectiuni,
incluzand insa printre acestea guta si tuberculoza articulara.
In concluzie, sub termenu1 generic de reumatism sunt incluse numeroase
boli, care au unele trasaturi comune, dar care prezinta si numeroase deosebiri.
1.Clasificarea bolilor reumatismale
Clasificarea bolilor reumatismale a creat numeroase dificultati medicinei,
deoarece nu exista un criteriu unic dupa care sa se poata face ordine in varietatea
nesfarsita a acestor boli. Cea mai acceptabila clasificare la noi in tara (elaborate de
Academia de Stiinte Medicale si Ministerul Sanatatii in 1963) imparte
reumatismul, ca boala in doua mari categorii: reumatism articular, care intereseaza
articulatiile, si reumatismul nearticular sau abarticular, care priveste tesutul
conjunctiv. La randul sau reumatismul articular cuprinde doua mari grupe:

reumatismul inflamator si infectios

reumatism degenerativ

Prezentam in tabelul urmator o clasificare a bolilor reumatismale:

1. Reumatism articular

Artrite
(caracter inflamator)

- R. Bouillaud Sokolski R. secundar infectios

- P.C.E. (poliartrita cronica
evolutiva sau poliartrita
reumatoida)
Spondilita anchilozanta

Artroze
(caracter degenerativ)

2. Reumatism
abarticular (nearticular)
inflamator sau
degenerativ
-

Periatrite

Tendinite

Bursite

Tenosinovite

Spondiloze
Artroze
- Poliartroze

Nevralgii - Nevrite
Mialgii - Miozite
Neuromialgii

Artrozele reprezinta cea mai frecventa boala articulara din intreaga lume.
Dintre afectiunile artrozice, coxartroza este deosebit de frecventa. In stadiul actual
al cunostiintelor noastre putem admite ca artroza soldului este o degradare
articulara cu o individualitate definita, caracterizata printr-un dezechilibru
morfologic dependent de un dezechilibru functional.

De-a lungul anilor aceasta afectiune a fost cunoscuta sub numele de artrita
cronica a soldului (coxartrie), artrita deformata, morbus coxae senilis sau juvenilis
(in functie de varsta), malum coxae senile, osteoartroza a soldului, artroza
hipertrofica sau degenerativa, osteoartritis, artritis sau artrosis deformans, termeni care
sunt utilizati inca si astazi si care au incercat sa defineasca ceea ce numim azi
coxartroza. Artrozele cuprind o serie de manifestari care au ca substrat anatomic o
degenerescenta mai mult sau mai putin intinsa a tesutului mezenchimal. Acest tip
lezional-produs in primul rand prin uzura, intereseaza de predilectie articulatiile
memberelor inferioare si ale coloanei
vertebrele supuse prin functia lor unei uzuri mai intense.
Artrozele

sunt

afectiuni

neinflamatoare

ale

articulatiilor

mobile,

caracterizate prin deteriorarea si abraziunea cartilajului articular precum si prin

leziuni hipertrofice ale extremitatilor osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale,
artrozele cresc ca frecventa paralel cu varsta; neansotite de semne generale si nici
de leziuni extraarticulare, ele se traduc clinic prin dureri, impotenta functionala si
prin deformari articulare, iar radiologic prin pensarea spatiului articular, osteofitoza
subcondrala si uneori zone circums0rise de osteoporoza. Avand in vedere tendinta
actuala de crestere a proportiei subiectilor de varsta a treia, de imbatranire a
populatiei, este de asteptat o crestere a prevalentei coxartrozelor. De aceea orice
contributie cat de modesta, adusa in planul modalitatilor de tratament si recuperare
in aceasta boala, poate fi benefica.
CAPITOLUL II
ANATOMIA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular,

ambele asigurand si deplasarea corpului. Organele de legatura dintre capetele
osoase se numesc articulatii, forma si structura lor fiind adaptate rolului pe care-1
indeplinesc in organism:
-

de a participa la miscarile diferitelor segmente ale corpului;

de a oferi rezistenta la presiune si tractiune.

Una dintre cele mai importante articulatii este articulatia coxo-femurala.

Este o articulatie mobila si solida, o diartroza, realizata intre doua suprafete
articulare: una sferoida, reprezentata de capul femurului, si cavitatea articulara,
reprezentata de acetabulul coxalului.
EXTREMITATEA SUPERIOARA A FEMURULUI SI
CAPSULA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

SISTEM OSOS
Cavitate cotiloida (acetabulum)
Descriere cavitatea cotiloida priveste inainte, in afara si in jos. Ea este
limitata de un rebod ascutit, spranceana cotiloida care prezinta trei scobituri.
Aceste scobituri corespund punctelor de jonctiune ale celor trei piese osoase eare
constituie osul coxal: ilionul, pubisul si ischionul.

Scobitura anterioara ilio-pubiana si cea posterioara ilio-ischio-pubiana este

larga si profunda.
La extremitatea anterioara a spancenei colitoide, in vecinatatea suprafetei
articulare se afla o mica ridicatura numita tubercul precotiloidian de care se fixeaza
fasciculele bandeletei suprapubiene (VALLOIS).
Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una centrala de forma
patrulatera (deprimata), rugoasa, nearticulara numita fundul cavitatii cotiloide si
care se continua in jos cu scobitura ischio-pubiana, orificiu ovalar la barbati,
neregulat, triunghiular la femei.
Osul coxal este un os plat, format din doua lame de tesut compact care
acopera un strat de tesut spongios de grosime variabila.
Extremitatea superioara a femurului
Extremitatea superioara a femurului este formata de un cap articular, un gat,
o mare si o mica tuberozitate.
Capul femoral (capot femoris) este o suprafata neteda ce reprezinta doua
treimi de sfera de raza de 20-25 milimetri, priveste in sus inauntru si putin inainte.
El este circumscris de o linie sinuoasa, compusa din mai multe curbe din care se
disting mai bine una superioara si alta inferioara, a caror concavitate se dirijeaza in
afara pentru a reuni anterior si posterior, formand un unghi ascutit deschis in afara.
Acestea fac ca
suprafata sa se intinda inspre col mai mult inainte si inapoi decat in sus si jos.

Putin dedesupt si inapoi de centrul capului se afla depresiunea numita foseta

ligamentului rotund care da insertie ligamentelor cu acelasi nume.
Gatul femoral uneste capul cu cele doua tuberozitati. Axa lunga a gatului
este inclinata fata de axa lunga a diafizei femurale cu 125 o - 135o, iar unghiul
format de ele se numeste unghi de inclinatie.
Marea tuberozitate sau marele trohanter de forma patruletara, aplatizat
dinapoi
inauntru se gasesc situate in prelungirea diafizei femurului. Fata externa a marelui
trohanter, convexa, este strabatuta de sus in jos si inainte de o escavatie rugoasa in
forma de virgule, foseta digitala unde se insera muschiul obturator extern.
Micul trohanter este o apofiza conica situate la unirea colului cu fata interna
a corpului femurului. Ea da insertie muschiului psoas iliac.
Suprafete articulare
Acestea sunt de o parte femoral, iar de cealalta cavitate cotiloida a osului
coxal marita de un fibrocartilaj numit bureletul cotiloidian .
Capul femoral este acoperit de un fibrocartilaj mai ingrosat in jumatatea
superioara decat in cea inferioara si mai mult in centru decat la periferie. Foseta
ligamentului rotund nu prezinta cartilaj de acoperire.
Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una articulara in forma de
semiluna, ale carei extremitati anterioara si posterioara limiteaza scobitura ischiopubiana.

Bureletul cotiloidal este un fibro cartilaj ce inconjoara cavitatea cotiloida. El

are in sectiune forma de prisma triunghiulara si prezinta o suprafata aderenta sau
bazala prin care se insera de marginea acetabulului, o suprafata interna, concava,
articulara, in continuitate cu suprafata articulara a cavitatii cotiloide si o fata
externa convexa care da insertie capsulei articulare.

MIJLOACE DE UNIRE
Suprafetele articulare sunt mentinute in contact prin sinoviala, capsula
articulara intarita de ligamente si musculatura periarticulara.
Sinoviala
Imbraca fata profunda a capsulei articulare si reflecta la insertiile coxale si
femurale ale capsulei inconjurand suprafetele articulare. Ea se insera de partea
cotiloidinala pe fata externa a bureletului, iar de partea femurala, pe portiunea
intrarticulara a colului intre insertia capsulei si suprafata cartilajinoasa a capului
femural.
Capsula articulara
Insertia iliaca a mansonului capsular se face pe spranceana cotiloida si fata
externa a bureletului cotiloidian, iar la nivelul scobiturii ischio-pubiene pe fata
externa a ligamentului transvers al acetabulului.
-

capsula este constituita din doua feluri de fibre:

fibre longitudinale de la coxal la femur, mai bine evidentiate anterior;

fibre circulare si anulare care abunda mai ales in partea posteroinferioara si in straturile profunde ale capsulei.

Ligamente
Capsula articulara este intarita inainte, inauntru si inapoi prin trei benzi
ligamentare cunoscute sub numele de: ligamentul ilio-femural, pubo-femural;
ischio- femural.
Ligamentul ilio-fenmural sau ligamentul BERTIN, are forma de evantai care
acopera fata anterioara a capsulei articulare si se insera la nivelu1 osului coxal
putin
dedesubtul spinei iliace antero inferioare, iar de partea femurala pe linia
interohanteriana, prin doua portiuni bine dinstincte: fasciculul superior iliotrohanterian si fasciculul inferior ilio-trohanterian.
Ligamentul pubo-femural, situate pe fata inferioara a capsulei se insereaza in
sus pe eminenta ilio-pectime si pe marginea anterioara a santului subpubian de
unde fibrele sale merg in jos, in afara si putin posterior fixandu-se pe partea
anterioara a depresiunii pretrohanteriene.
Ligamentul ischio-femural, situat pe fata posterioara a capsulei articulare,
porneste de la nivelul guterei subcotiloidiene de unde se indreapta in sus si in afara,
oblic, pe fata posterioara a colului si se insera inainte a fosetei digitale a marelui
trohanter.
Ligamentul rotund. Considerat ca vestij otogenic al muschilor ambieni,
ligamentul rotund se prezinta ca o lama fibroasa lunga de aproximativ 3 cm care se
intinde de la foseta capului femural la scobitura ischio-pubiana a osului coxal.

TESUTURILE PERIARTICULARE
Muschii soldului
Descriptia anatomica a muschilor ce vin in raport cu articulatia coxofemurala si care actioneaza asupra ei.
Fata anterioara
Fata anterioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul psoas
iliac (iliopsoas) de care este separata prin una sau doua burse seroase, care adesea
comunica cu sinoviala articulara.
Alcatuit in partea superioara din doua portiuni muschiul psoas, inserat pe
fata laterala a ultimei vertebre toracale si a primelor patru vertebre lombare si
muschiul
iliac inserat in fosa iliaca pe care o captuseste;
-

-cele doua portiuni se unesc si formeaza un corp muscular comun, care trece
succesiv prin regiunea lombara si pelviana, iese din bazin prin lacuna
musculara si ajunge la coapsa unde se insera printr-un tendon comun pe micul
trohanter.
Actiune: Desi muschi pluriarticular, actiunea principala o are asupra

articulatiei coxo-femurale. Este cel mai important flexor al coapsei pe bazin.

Pe langa actiunea principala de flexor, iliopsoasul mai are o actiune
secundara de rotatie externa a coapsei.

Inervatie: Iliopsoasul primeste mai multe ramuri scurte din plexul 1ombar si
cateva ramuri din nervul femural L2, L3, L4.
Muschiul drept anterior (Rectus femoris). Are insertia superioara prin
tendonul direct la nivelul spinei iliace antero inferioare, iar prin tendonul reflectat
pe spranceana cotiloida in partea supero interna. Distal formeaza tendonul
quadricepsului impreuna cu vastul intern (vastus internus) vastul extern (vastus
externus) si cruralul (vastus intermedius).
Actiune: Flexor al coapsei pe bazin.
Inervatie: Ramura quadricepsului din nervul crucal.
Muschiul croitor (Sartotius). Insertia superioara este la nivelul spinei iliace
antero superioare de unde merge oblic in jos si inauntru pentru a se insera in jos pe
fata interna a extremitatii superioare a tibiei (pes anserinus).
Actiune: Flexor al gambei pe coapsa si flexor abductor si rotator in afara al
coapsei pe bazin.
Inervatie: Inervat de ramuri ale nervului femural.
Fata superioara
Fata superioara a articulatiei coxo femurale este in raport cu muschiul fesier
mic (Gluteus minimus). El se insera sub campul osos al fosei iliace externe, situate
inaintea

liniei semicirculare anterioare: de acolo fibrele converg spre un tendon puternic

care se insera pe marginea anterioara a marelui trohanter. Intre acest muschi si
trohanter se afla o bursa seroasa.
Actiune: Micul fesier este abductor al coapsei. Contractia izolata a
fasciculului anterior produce rotatia interna a coapsei. Contractia fasciculului
posterior determina rotatia externa a coapsei.
Inervatie: Ramura a fesierului inferior.
Muschiul fesier mijlociu(Gluteus medius) se insera pe portiunea fosei iliace
externa cuprinsa intre cele doua linii semicirculare. De aici fibrele sale converg
catre marele trohanter unde printr-un tendon, larg si plat se insera pe creasta oblica
a fetei externe a marelui trohanter. 0 bursa seroasa separa fesierul mijlociu de mare
trohanter.
Actiune: E1 este un puternic abductor si rotator inauntru. Este stabilizator
lateral al soldului. Cand isi ia punct fix pe femur, el ridica bazinu1. Are o mare
importanta in mers.
Fata posterioara
Fata posterioaraa articulatiei coxo-femurale este acoperita de muschii
rotatori externi care de sus in jos sunt:
Muschiul piramidal (Piriformis). Muschi alungit, de forma triunghiulara cu
baza in bazin, iar varful la marele trohanter. El se insera in interiorul bazinului, pe
fata anterioara a sacrului, in vecinatatea gaurilor sacrate (a 2-a, a 3-a si a 4-a),
fasciculele musculare merg in afara, ies din bazin prin marea scobitura sciatica si
se termina printr-un tendon pe marginea superioara a marelui trohanter.

Actiune: Ca si ceilalti muschi, pelvi-trohanterieni, roteste coapsa afara. Daca

coapsa este flectata, este un abductor al acesteia. Ca si abductorul intern este un
stabilizator al soldului.
Inervatie: Nervul piramidal din plexul sacrat.
Gemenii pelvieni (Muschii Gemelli spinalis si tuberalis) sunt muschi subtiri,
de forma patrulatera care insotesc portiunea extra pelvina a obturatorului intern.
Dupa situatia lor fata de acest tendon unul este superior si altul inferior. Gemenul
superior este numit spinal, fiindca se insera pe spina sciatica iar cel inferior numit
si tuberal fiindca se iasera pe tuberozitatea ischionului.
Actiune: Sunt rotatori in afara.
Inervatie: Ramuri din plexul sacrat.
Muschiul obturator intern se insera pe fata interna a membranei obturatoare
si pe periferia osoasa a gaurii obturatoare.
Actiune: Este un puternic rotator in afara al coapsei.
Inervatie: E inervat de nervul obturator intern, ramura dia plexul sacrat.
Muschiul obturator extern se prinde pe fata externa a cadrului osos al
gaurii.
Obturatoare, trece pe sub colul femural spre fata posterioara a articulatiei si
se termina printr-un tendon in fundul cavitatii digitale a marelui trohanter.

Actiune: Este ca si precedentii tot un rotator in afara dar datorita pozitiei sale
sub colul femural este un veritabil coaptor articular, fiind principalul stabilizator
inferior al soldului.
Muschiul patratul crural (Quadratus femoris) pleaca de la tuberozitatea
ischiatica, merge pe partea posterioara a articulatiei coxo-femurale si se insera in
afara pe creasta intertrohanteriana.
Actiune: Un puternic rotator in afara al coapsei.
Inervatie: Este inervat de o ramura din plexul sacrat. Acesti muschi sunt
acoperiti de muschiu1 mare fesier.
Fata inferioara
Fata iaferioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul
pectineu (Pectineus) care se insera in sus pe creasta pectineala si pe ligamentul lui
COOPER de unde fibrele lui merg in jos in afara si putin inapoi si se termina pe
creasta pectineala a femurului.
Actiune: Este aductor al coapsei, flexor si rotator in afara.
Inervatie: E inervat de ramuri din nervul crural. Dedesuptul acestui muschi
se etajeaza micul adductor, adductorul mijlociu si adductorul mare. Insertiile lor
superioare sunt pe ramura ischio-pubiana de unde coboara pe fata interna a
diafizei femurale.
Actiune: Sunt adductori ai coapsei si foarte slabi rotitori in afara.

Inervatie: Toti adductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul

lombar).
Fata externa
Fata externa a soldului este acoperita de expansiunea aponevrotica a fasciei
lata denumita si bandelata lui MAISSIAT, care porneste de la creasta iliaca,
acopera fesierul mijlociu si marele trohanter si coboara pe fata externa a coapsei,
spre gamba. in partea anterioara a acestei lame aponevrotice intr-o dedublare a sa
se afla muschiul tensor al fasciei lata care se insera sus pe spina iliaca anterosuperioara, iar in jos fibrele sale se confunda cu cele ale fasciei lata.
Actiune: Este abductor si flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are cu
fesierul mare, ajuta la mentinerea pozitiei verticale la tendinta de cadere inainte.
Preia presiunea exercitata asupra trohanterului impinge capul femural in articulatie
devenind stabilizator extern al soldului.
Inervatie: Primeste ramuri din gluterul superior.

CAPITOLUL III
PARTICULARITATI BIOMECANICE SI CLINICE
ALE ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Spre deosebire de articulatia scapulo-humerala, foarte mobila, articulatia

coxo- femurala are o mobilitate mai redusa, in schimb fiind dotata cu o stabilitate
mai mare. Prin centrul geometric al capului femural trec trei axe de miscare, foarte
importante in locomotie.
-

un ax transversal (frontal) in jurul caruia se efectueaza flexia-extensia;

un ax sagital, care permite abductia-adductia;

un ax vertical, care permite miscarile de rotatie interna si externa.

Axul colului femural este oblic in sus, inauntru si inainte , formand un 'unghi
de inclinatie' de 125' cu axul diafizar si unul de 'declinatie' de 10 o-30o (deschis
inauntru si inainte ). Diafiza femurala se situeaza deci inapoi a planului frontal
vertical, trecand prin centrul capului femural si axa condililor.
Cavitatea cotiloida (acetabulara), de forma semisferica este acoperita de
cartilaj numai pe partea sa periferica, fundul cavitatii neintrand in contact cu capul
femural.
Ea este orientata in afara, in jos si inainte , formand cu orizontala un unghi de
30o- 40o. Acesta face ca partea superioara a cotilului sa acopere in parte fata externa
a capului. La nivelul acoperisului cotilului, capul exercita cea mai mare presiune.
Capul, colul si diafiza femurala formeaza un ansamblu biomecanic caracterizat prin
faptul ca greutatea corpului, repartizata la nivelul capului femural, nu se transmite
direct axului diafizar, ci prin intermediul colului femural, care joaca rol de brat de
parghie. De aceea baza colului este supusa frecvent la fracturi. Pe spranceana
cotiloidiana se insera un inel fibrocartilaginos, care sporeste profunzimea cavitatii
cotiloide.

Capsula articulara, un manson cilindric format din tesut fibros este intarita
prin ligamentele ilio-femurale, pubo-femura1, ischio-femural, rotund. In extensie
ligamentele sunt intinse si cooptatia coxo-femurala este ferma, in timp ce in flexie
ligamentele sunt destinse si capul femural nu mai apare asa de puternic aplicat pe
cotil.
Articulatia coxo-femuralp este supusp la o presiune permanentp prin tonusul
musculaturii periarticulare. S-a demonstrat cp in timpul mersului articulatia coxofemurala sufera o presiune intermitenta. Astfel, in timp ce greutatea corpului se
sprijina pe un singur picior, mijlocul fesier exercita o puternica presiune, coxofemurala suportand alternativ o presiune de patru ori mai mare decat greutatea
corpului. In coxa - valga, marele trohanter fiind prea apropiat de centrul capului
femural, presiunea suportata de capul femural la fiecare pas este de 6-7 ori mai
mare decat greutatea corpului. In cazul articulatiilor sanatoase, presiunea se
transmite pe intreg capul femural, fiind bine suportata de cartilaj. Ori de cate ori se
produce o hiperpresiune concentrata pe o zona mai restransa a capului, cartilajul se
ulcereaza.
EXAMENUL CLINIC SI FUNCTIONAL AL SOLDULUI
Examenul clinic al soldului trebuie facut sistematic si minutios, pentru a
putea depista orice anomalie. Mai intai se efectueaza examenul clinic in
ortostatism. In acest caz, se verifica pozitia reperelor oaselor si a axelor membrului
inferior.

daca spinele iliace antero-superioare sunt situate la aceeasi orizontala;

daca exista o basculare a bazinului intr-o parte sau alta;

daca este o inegalitate de lungime a membrelor inferioare;

daca exista atitudini vicioase la nivelu1 soldului, genunchiului,
picioarelor.

Studiul bazinului se efectueaza mai intai cu pacientul stand pe un taburet,

apoi in statiune unipodala. In acest ultim caz trunchiul se inclina de partea
piciorului de sprijin cu mijlocul fesier deficitar (semnul Trendelemburg).
Examenul clinic din pozitia culcat

Prin palpare atenta se localizeaza sediul durerilor (inghinale,

trohanteriene si ischio-trohanteriene).

Coxopatiile pot fi insotite de iradiatii dureroase posterioare, anterioare, pe

genunchi, pe fata interna a coapsei, pe fesierul superior.

Se apreciaza apoi daca durerea este de tip inflamator (durere continua, cu

accentuari nocturne si radiere matinala prelungita) sau de tip mecanic (calmata
de repaus si accentuate de ortostatism sau mers).

Se masoara lungimea comparativa a membrelor inferioare in raport cu maleola

interna, apoi perimetrul coapsei (masurat la 10 cm deasupra bazei rotulei).

Urmeaza palparea tesututului subcutanat si masele musculare, notand grupele

hipotone, hipertone, tendinta la retractii, existenta unor tulburari trofice de
origine venoasa.
Se efectueaza apoi bilantul articular, masurand goniometric fiecare miscare

fundamentala.

CAPITOLUL IV
COXARTROZA
Coxartroza constituie, dupa majoritate statisticilor, cauza a 90 % din
suferintele adultului trecut de 50 ani.
ETIOPATOGENIE
In primul rand se descriu doua forme: coxartroza primara si secundara.
1. Coxartroza primara sau senila, numita si 'morbus coxae senilis' datorita
involutiei articulatiei legata de varsta, dar la care concura si alti factori,
ca cei metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism
prelungit).
2. Coxartroza secundara cunoaste la randul ei mai multe forme:

forma traumatica, datorata unui traumatism major, cu fractura capului sau

colului femural si, mai rar, a unor microtraumatisme repetate.

forma malformativa, datorata unor anomalii congenitale: luxatii sau subluxatii

congenitale (coxa plana, coxa vara, coxa vulga).

forma postinflamatorie, rezultatul unui proces inflamator cronic in articulatia

soldului.

forma postnecrotica, datorata unor necroze aseptice ale capului femural.

ANATOMIA PATOLOGICA
Toate cauzele amintite mai sus determina alterari profunde ale capului

femural si ale cotilului, care nu mai au o coaptare articulara, din aceasta cauza
urmand distrugerea cartilajului articular si apoi deteriorarea articulara cu rezultatul
imediat in cele doua functii ale soldului: stabilitatea si mobilitatea.
SIMPTOMATOLOGIE
Semnele clinice sunt aceleasi cu ale celorlalte artroze:

durerea, care poate fi localizata in fese, in creasta iliaca sau la genunchi. Ea

apare la mers, dar mai ales la urcatul si coboratul scarilor.

limitarea algica a miscarilor active. Bolnavul nu poate incrucisa picioarele, nu

se poate incheia la pantofi, nu poate sta picior peste picior.

limitarea algica a miscarilor pasive, abductia fiind cea mai limitata, urmata de
rotatia sau adductia coapsei.

scurtarea membrului inferior de partea afectata, cu dificultati la mers

aparitia cracmentelor.
SEMNE RADIOLOGICE
Examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroza. El prezinta:

osteoscleroza marginala, cu ingrosarea sprancenei cotiloide.

ingustarea spatiului articular

hipertrofie osoasa.
Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui

radiologic. Principala afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita

trohanteriana, care are simptome asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele
fesier, dar nu prezinta limitarea miscarilor in articulatia coxo-femurala.
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia coxartrozei este lent
progresiva, agravanta. La multi bolnavi aceasta evolutie se poate intinde pe 10 - 15
ani mai mult, la altii insa evolutia poate fi rapid invalidanta, in 1 - 2 ani.
Agravarea coxozelor se exprima in general prin intensificarea durerilor, prin
accentuarea impotentei functionale, ca si prin agravarea deformarilor: scurtarea
membrului inferior, deformarea bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are
caracterul cel mai invalidant si ireversibil, de unde prognosticul rezervat.
TRATAMENT

Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt:

-

combaterea durerilor

diminuarea redorii si a impotentei functionale

mentinerea functiei articulare si recastigarea miscarii (partiale, totale)

micsorarea handicapului.

In tratamentu1 coxozelor, ca si a celorlalte artroze se folosesc mai multe

mijloace:
1. Masurile igienico-dietetice si educative:
-

micsorarea solicitarilor articulatiei coxo-femurale prin evitarea

ortostatismului prelungit, a mersului pe scari sau pe teren accidentat;

dieta echilibrata (hipocalorica in cazul obezilor).

2. Tratamentul medicamentos, care consta pe de o parte in folosirea unei

medicatii antialgice si antiinflamatorii (tratament simptomatic), iar pe de alta parte
in folosirea unei medicatii ce isi propune sa influenteze pozitiv insusi fondul
evolutiv al bolii (medicamente numite de reumatologii americani Direase
Modifying Osteo Arthritis Drugs DMOAD). In tabelul urmator prezentam
principalele grupe de medicamente folosite in tratamentul artrozelor:
1.Tratamentul simptomatic
A. cu actiune de scurta durata
a) analgeticele (paracetamo1, tramadol)

b)

antiinflamatoarele

nesteroidiene:

ibuprofen,

diclofenac,

indometacin, piroxicam, tenoxican, celebrex, movalis, ketoprofen

c) gel-urile si unguentele: ketoprofen (flexene), diclofenac, Fastum gel,

B. cu actiune de lunga durata
a. corticosteroizii depozit, intraarticular: triamcilonon
b. acidul hialuronic
2. Medicamentele DMOAD:
-

glucozaminosulfat

condroitinsulfat

pentosansulfat

orgoteina

extracte de avocado si soia

tetraciclinele

terapiile experimentale.

3. Tratamentul balneo-fizioterapic are cele mai largi recomandari cu cele mai

eficiente rezultate. Pot fi folosite toate formele si metodele de tratament:
electroterapie, hidroterapie, termoterapie ca si kinetoterapia.

4. Tratamentul ortopedico-chirurgical poate fi precoce sau tardiv. Cel precoce

se adreseaza bolnavilor cu coxartroze secundare unor anomalii congenitale, ca
displazia subluxanta de sold, carora li se efectueaza osteotomii corectoare.
Tratamentul ortopedico-chirurgical tardiv se adreseaza bolnavilor cu artroze
de sold evoluate, care nu mai raspund la tratament medical. Acestora li se
implementeaza proteze totale de sold.
CAPITOLUL V
TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC
Tratamentul fizical-kinetic al coxartrozei urrnareste implinirea urmatoarelor
obiective:
-

combaterea durerii;

asigurarea unei bune stabilitati a soldului;

asigurarea unor unghiuri de mobilitate functionale si evitarea instalarii

atitudinilor vicioase.

Pentru combaterea durerii, medicina fizica ofera o gama foarte larga de

proceduri, totul este ca ele sa fie cunoscute si aplicate individualizat de la caz la
caz in functie de mecanismele patogenetice care stau la baza durerii, stabilirea
tipului de reactivitate al bolnavului, pragul lui de sensibilitate la durere etc.
Caldura locala poate fi la fel de utila ca si recele aplicat 1ocal sau
crioterapia, depinde doar de substratul morfo-patologic caruia ne adresam.

In criza dureroasa se recomanda repausul la pat, medicatie analgetica si

decontracturanta, apoi solux albastru urmat de masaje usoare decontracturante,
curenti diadinamici (monofazat) fix si perioada lunga. Dupa ameliorarea durerilor
si contracturii musculare asociem baile kinetoterapice si dussl subacval. Aplicam
cu preponderenta kinetoterapia la pat (gimnastica posturala, exercitii izometrice,
mobilizarii active ajutate, flexi-extensii pe plan orizontal si abductie-adductie pe
plan orizontal si apoi usor inclinat).
In suferintele cronice, torpide, cu durere de mai mica intensitate dar totusi
sacaitoare, aplicatiile de cald local pot aduce o usurare notabila.
Ceea ce este esential pentru o reducere semnificativa a durerii se leaga de
posturarea antalgica. Fie ca lucram cu rece local sau cu cald, aceste tratamente
trebuie
aplicate in pozitie de decubit (descarcare articulara) cu soldul intr-o flexie lejera
sustinuta pasiv prin perne, sac de nisip etc. (relaxarea musculaturii, locul in care
nasc stimuli durerosi).
Dacaaexista posibilitatea tratamentului in apa, baia calda generala, baia cu
namol, dusul subacval, prin asigurarea conditiilor esentiale (descarcarea
articulatiei, relaxare musculara, sedare), calmarea durerilor este mult mai placuta.
0 incalzire superificiala se poate obtine in cele mai obisnuite conditii fara a fi
nevoie de deplasare la un serviciu de fizioterapie: punga cu sare de bucatarie
incalzita, perna electrica.
Pentru incalzirea structurilor profunde este neaparat nevoie de aparatura
medicala specifica: microunde, unde scurte, ultrasunet.

Utilizarea curentului galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub
forma de ionogalvanizare reclama o durata mare de timp (in jur de 30 min.),
intensitati relativ mari ale curentului, de aici, respectarea cu mare riguozitate a
regulilor de aplicatie pentru a evita aparitia arsurilor chimice care vor compromite
tot programul de recuperare. Aceleasi precautii se iau pentru orice aplicatie de
curenti de joasa frecventa.
Acolo unde exista aparatura necesara, este de preferat utilizarea curentilor de
medie frecventa si a curentilor interferentiali.
Formulele de lucru antalgic sau excitomotor vor fi alese si/sau alternate in
functie de modul in care abordam durerea (simptomatic sau etiopatogenetic).
Tot cu scop antalgic se foloseste si ultrasunetul a carui actiune este de
maxima eficienta asupra manifestarilor algice si inflamatorii periarticulare ce
insotesc de obicei coxartroza.
Masajul, pe langa efectul antalgic este si miorelaxant sau, daca se doreste,
tonifiant, in functie de manevrele utilizate. Fara a intra in toate detaliile tehnicilor
de masaj, pot fi utile cateva consideratii practice. Pozitionarea bolnavului este
extrem de importanta deoarece fiecare pozitie permite o mai buna abordare a
diferitelor structuri
ce trebuie masate.
Decubitul dorsal este foarte bine suportat de bolnavi, permite cel mai bun
abord pentru musculatura coapsei si a regiunii trohanteriene.

Decubitul ventral este utilizat pentru abordarea regiunii lombo-sacrate si

retrotrohanteriene, dar este mai greu suportat de bolnavii obezi sau la cei cu flexum
important al articulatiei coxo-femurale.
Decubitul lateral fiind o pozitie destul de instabila este folosita mai rar si
pentru timp scurt.
Manevrele de masaj depasesc zona soldului coborand spre genunchi si
urcand- spre coloana vertebrala lombara si se adreseaza tuturor structurilor: piele,
tesut celular subcutanat, fascii, tendoane si muschi.
Fiind cunoscut faptul ca una din sursele generatoare de durere o constituie
staza venoasa din medulara osului spongios, in prezenta unui teren sugestiv (varice
hidrostatice ale membrelor inferioare) se efectueaza manevre de drenaj venolimfatic din pozitia antidecliva a membrelor inferioare. Aceste manevre se
alterneaza cu respiratii profunde care de asemenea favorizeaza intoarcerea
venoasa.
Fiecare sedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul
membrului inferior. Se executa succesiv tractiuni si detractiuni corelate cu ritmul
respirator (favorizeaza circulatia si troficitatea locala). Forta de tractiune va fi
moderata deoarece este iluzoriu sa se creada ca prin tractiune manuala s-ar putea
realiza o decoaptare articulara reala.
Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al deficitului
functional a1 bolnavului, kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite
recastigarea unor amplitudini functionale. Ca regula generala, sensul miscarii va fi
in sens opus tendintei naturale a bolii de limitare a miscarilor.

Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si

rotatie interna. Greu de recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea
s-a
instalat. Mobilizarea pasiva insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea
articulatiei. Miscarile pasive se efectueaza in diferite axe si planuri, analitic sau
global. Cea mai convenabila pozitie de lucru este decubitul dorsal care avantajeaza
toate miscarile, cu exceptia extensiei.
Posturile completeaza programul de mobizare pasiva in lupta impotriva
redorii articulare. Se porneste din pozitia de amplitudine maxima permisa de
redoare si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune prelungita in timp se incearca
cresterea amplitudinii unghiurilor de miscare. Aceste posturi pot fi realizate manual
sau cu ajutorul unor montaje de scripeti.
In cazul in care se lucreaza manual, se folosesc cu succes unele tehnici de
facilitare neuro-musculara proprioceptiva, cum ar fi: alternanta contractie
izometrica-izotonica, stabilizarea ritmica, hold-relax.
Acolo unde este posibil, pe langa tehnicile manuale de mobilizare articulara,
se recurge si la mecanoterapie in special tractiuni mecanice - care permit o durata
mai mare de actiune si o dozare perfect cuantificata a fortei externe de actiune.
Exercitiile la bicicleta ergonomica se indica cu conditia sa se tina seama de
parametrii de lucru ce trebuie individualizati pentru fiecare bolnav in parte:
inaltimea seii, incarcarea progresiva a solicitarii la efort, ritmul de pedalare, durata
sedintei. Daca se asociaza si o gonartroza se va acorda atentia necesara incarcarii
adecvate pentru a nu decompensa genunchiul.

Refacerea fortei musculare si a echilibrului dintre muschii agonisti si

antagonisti, in special a muschilor stabilizatori ai soldului (in plan frontal si in plan
sagital) trebuie inceputa cat mai precoce si continuata mereu printr-un program de
intretinere a tonusului si fortei musculare, chiar daca s-a ajuns la o forta de
contractie normala. Se insista asupra tonifierii urmatorilor muschi:
-

fesierul mijlociu - stabilitatea soldului in plan frontal;

fesierul mare si ischiogambierii - stabilitate in plan sagital si
contracararea flexum-ului de sold;

cvadriceps - pentru a conserva extensia completa de genunchiului.

Tehnica de lucru este clasica, exercitiile izotetrice si izodinamice rezistive

contra unor rezistente crescute progresiv (De Lorme). Programul de kinetoterapie

prezentat pana acum este mai mult analitic si se adreseaza refacerii unghiurilor
normale de miscare si a fortei musculare care stabilizeaza soldul si asigura
performarea miscarilor, in amplitudine completa.
Odata ce aceste obiective au fost atinse, programul de kinetoterapie devine
mai mult global, functional, decat analitic, pentru a reintegra articulatia coxofemurala in schemele normale de miscare, sau cat mai aproape de normal. Un
aspect important ce nu trebuie neglijat il constituie invatarea bolnavului ca in
timpul miscarilor active sa poata executa, la inceput sub control constient si mai
apoi automat, urmatoarele activitati motorii:
-

flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;

adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara
ascensiunea hemibazinului);

rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg

bazinul.

Corelate, toate aceste 3 exercitii pasive, active izometrice, izodinamice,

functionale, trebuie sa se reflecte in redobandirea mersului, cat mai normal, in toate
conditiile pe care le ofera viata de zi cu zi.
La fel ca si pentru bolnavii cu gonartroza, kinetoterapeutul are obligatia sa
faca educatia bolnavului privind igiena soldului.
-

folosirea obligatorie in timpul mersului a unui baston purtat in mana

opusa soldului afectat si mai ales utilizarea lui corecta pentru a se realiza
efectiv o descarcare a soldului bolnav;

evitarea purtarii de greutati;

evitarea purtarii incaltamintei cu toc inalt;

efectuarea zilnica a unui program minimal de exercitii fizice de

intretinere

musculara si articulara;
-

evitarea pastrarii prelungite a unor pozitii antalgice( cu flexia soldului)

precum si statul prelungit in fotoliu sau scaune joase;

pentru odihna se va prefera pozitia de decubit cu gambele usor ridicate

deasupra planului patului.
Data fiind diversitatea formelor clinice ale coxartrozei, cateva consideratii

practice referitoare la tratamentul fizical-kinetic pot fi utile.

In coxartrozele primitive simple, evolutia este lenta, sunt posibile mai multe
pusee de exacerbare a durerii si a redorii articulare. Din aceasta cauza tratamentul
fizical-kinetic trebuie efectuat intr-un serviciu de specialitate de doua ori pe an. Cu
aceasta ocazie se refac bilanturile articular, muscular, functional si se pot face
aprecieri corecte asupra evolutiei si a eficientei programului terapeutic de
intretinere.
In coxartrozele secundare de origine mecanica (displazii, subluxatia
ssldului), tratamentul fizical-kinetic se efectueaza intr-o prima perioada pentru a
mentine soldul compensat. Cand acest lucru devine imposibil, scopul tratamentului
este de a asigura un teren favorabil interventiei chirurgicale corective.
In coxartrozele evaluate, cu durere cvasicontinua si redoare articulara severa,
tratamentul este in principa1 antalgic si de mentinere a unui tonus muscular bun in
perspectiva artroplastiei totale.
Acelasi mod de abordare este valabil si pentru formele clinice de coxartroza
cu evolutie degenerativa rapida.
Coxartroza anchilozanta, care este de obicei nedureroasa, va beneficia de
un program continuu de kinetoterapie pentru a evita instalarea pozitiilor vicioase.
In cazurile de coxartroza secundara a unor afectiunii medicale (SA, PR,
infectii specifice sau nespecifice), tratamentul fizical kinetic nu reprezinta decat o
parte a tratamentului complex al afectiunii de fond, are un caracter simptomatic si
urmeaza in general, evolutia bolii cauzale.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Responsabilitatile esentiale ale asistentei medicale sunt: promovarea si
pastrarea sanatatii; prevenirea imbolnavirilor; restaurarea sanatatii; inlaturarea
suferintei.
Asistentele medicale creaza o ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile,
religia, credinta individului sunt respectate, este legata prin secretul profesional si
analizeaza indea-proape informatiile detinute despre bolnav, in ce masura si cui sa
le comunice.
Asistenta medicala va avea mereu dreptul la interventii autonome, dar mai
ales la cele delegate pe care medicul le prescrie.
Nu trebuie sa ia niciodata deciziile singura, ci sub stricta indrumare a unui
medic cu care trebuie sa se consulte indeaproape pentru sanatatea si mai presus
viata pacientilor.
Va fi intotdeauna alaturi de pacient, indiferent de starea acestuia, va incerca
sa-i asigure o buna postura, si mai ales un confort psihic si intelegere.
Toate interventiile asistentei trebuie facute cu maxima responsabilitate, cu
siguranta si atentie sporita, iar orice neregula trebuie adusa medicului la cunostinta
imediat si remediata.
A fi nursa inseamna:
sa nu fii nicodata plictisita

 sa fii deseori frustata

sa fii inconjurata de probleme
sa ai multe de facut si atat de putin timp
sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai putina autoritate
sa intrii in vietile oamenilor si sa marchezi o diferenta
unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema
vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta si in starea lor cea
mai buna
nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea oamenilor, de a iubi, de a
indura si de curajul lor
vei vedea viata incepand si sfarsindu-se
vei reputa triunfatoare si esecuri devastatoare
vei plange mult
vei rade mult
vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman.

Cu dragoste si incredere, inainte!

(Pro Nurse, Washington. D.C. USA).

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

TENSIUNEA ARTERIALA - Presiunea exercitata de masa sanguina
circulanta asupra peretilor arteriali.
Factrori de evaluat:
1. tensiunea arteriala sistolica tensiunea maxima
2. tensiunea arteriala diastolica tensiunea minima
3.

tensiunea diferentiala diferenta

tensiunea

dintre tensiunea arteriala maxima si

arteriala minima

4. hipertensiunea arteriala cresterea valorilor tensiunii arteriale peste valorile

normale.
5. hipotensiunea arteriala scaderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile
normale.

Valorile medii normale ale tensiunii arteriale:

T maxima

T minima

copil

75 110 mmHg

50 65 mmHg

adolescent

90 120 mmHg

65 75 mmHg

adult

115 150 mmHg

75 90 mmHg

varstnic

150 mmHg

90 mmHg

Hipertensiunea arteriala HTA:

-

peste 140 / 90 mmHg

simptome: durere toracica, dispnee, cefalee, varsaturi, etc.

hipotensiunea arteriala:
- sub 100 / 65 mmHg
-

apare in afectiuni ca: endocardite, miocardite, tulburari endocrine,

hemoragii, diaree, varsaturi.

Aparate pentru masurarea valorilor tensiunii arteriale:

- tensiometre cu mercur metoda Riva Rocci;
- tensiometre cu manometru:
- tensiometre electronice.
PULSUL
Unda de soc prezenta la palparea arterelor comprimate pe suprafetele
rezistente.
Factori de evaluat:
-

frecventa;

ritmicitate;

amplitudine:

celeritate.

Frecventa - reprezinta numarul pulsurilor pe minut.

-

Puls tahicardic - puls accelerat pulsatiile depasesc valorile de 100 150 200
/ minut

Puls bradicardic - puls scazut pulsatiile scad sub valoarea de 60 40 /

minut

Ritmicitate - reprezinta cursivitatea, regularitatea pulsatiilor si a pauzelor dintre

ele.
- Puls ritmic - undele pulsatile au intensitatea si pauzele dintre pulsatii egale.
-

Puls aritmic - undele pulsatile nu sunt uniforme iar pauzele dintre pulsatii
sunt inegale.

Amplitudinea - este determinata de masa sanguina evacuata in sistemul circulator

arterial in timpul unei sistole.
Celeritatea - reprezinta rapiditatea de efectuare a undei pulsatile prin aspritie si
disparitie.
- puls tard
- puls celer

depinde

de:

tromboza

vaselor

arteriale,

elasticitatea

vaselor

arteriale

(arterioscleroza vasculara determina puls tard), afectiuni cardiace

(insuficienta aortica determina puls celer).
ELIMINARILE NORMALE
Diureza - reprezinta procesul de formare si eliminare a urinei de catre si din
organism in decursul a 24 ore.
Scaune - materiile fecale reprezinta resturile alimentare din procesul de digestie
formate din apa 60 65 %, substante minerale si substante organice, eliminate din
organism prin defecatie.
Traspiratia dupa rinichi si tubul digestiv pielea are rol in excretia diferitelor
substante din organism prin intermediul glandelor sudoripare, iar procesul de
secretie al glandelor sudoripare este sudoarea.
Miros variabil in functie de dieta, climat, activitate, imbracaminte, varsta, sex si
obiceiuri igienice ale individului.
Menstra scurgerea biologica temporara si periodica de sange de origine uterina
prin vagin la interval de 25 31 zile, avand o durata de 3 5 7 zile si o cantitate
cuprinsa intre 50 200 gr. cu miros neplacut si jena fiziologica.
RESPIRATIA
Functia si capacitatea vitala a organismului de a asigura oxigenul necesar
metabolis-mului celular si eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest
metabolism.

Tipuri de respiratie:
1. eupneea respiratia normala
2. dispnee act reflex constinet in care subiectiv pacientul simte sete de aer, iar
obiectiv respiratiile sunt fortate cu modificarea frecventei respiratorii,
amplitudine si ritm respirator.
3. tohipnee respiratie cu cresterea frecventei miscarilor respiratorii peste 40 /
minut, amplitudine scazuta, respiratie superficiala si ritmica.
4. brodipnee respiratie cu ritm rar, frecventa respiratorie scazuta 8 12 / minut,
amplitudine crescuta, inspiratiile sunt profunde , insotite de tiraj si cornaj.
5. Cheynes Stokes respiratie caracterizata prin alternanta si periodicitatea
dintre polipnee (respiratie accelerata) si apnee (oprirea temporara a respiratiei).
6. Kussmaul - respiratie in 4 timpi: inspiratie pauza expiratie pauza.
7. Biot ciclurile de respiratie sunt intrerupte de apnee cu durata intre 10 12
secunde; reprezinta respiratia agonica constituind stadiul preletal.
8. Bauchut ciclurile de respiratie sunt inversate, inspiratia prelungindu-se iar
expiratia devenind mai mica.
9. Dispnee de efort in timpul efortului prin perturbarea circulatiei pulmonare
apare saturatia insuficienta a organismului cu oxigen.
10.

Dispnee permanenta respiratie deficitara permanenta, determinata de

insuficienta cardiaca avansata, pneumotorax.

11.

Dispnee de decubit pacientul nu poate sta culcat fiind obligt sa adopte

pozitia sezand.

12.

Dispnee paroxistica este reprezentata prin accese respiratorii repetate

ziua / noaptea.

dispnee matinala cauzata de contractia spastica a branholelor cu timp expirator

mai ingreunat.

dispnee vesperala cauzata de insuficienta ventricolului stang.

respiratie profunda respiratie cu presiune pozitiva adica cu buzele stranse.

respiratie diafragmatica consta in amplificarea rolului diafragmului in procesul

respirator.
Respiratie normala pe minut 16 20 respiratii / minut.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA
Administrarea medicamentelor peroral constituie calea naturala de
administrare a acestora cu resorbtie la nivelul mucoasei bucale si a mucoasei
digestive.
Prezentare farmaceutica:
1. Forma lichida : ceaiuri, siropuri, infuzii, decocturi, emulsii, extracte, uleiuri,
tincturi, solutii.

2. Forma solida: tablete, comprimate, drajeuri, capsule, granule, prafuri.

MOD DE ADMINISTRARE
Medicamente lichide

cu pahare gradate pentru a masura doza unica

cu pipete pentru tincturi, extracte

cu lingura pentru solutii, infuzii, decocturi, uleiuri

medicamentele ce sedimenteaza se agita inainte de utilizare

ceaiurile se prepara proaspat

Doze

1 lingura = 15 g apa; 20 g sirop; 12,5 g ulei

1 lingurita = 5 g apa; 6,5 g sirop; 4,5 g ulei
1 pahar apa = 200 g apa
1 ceasca cafea = 50 g apa.

Medicamente solide

Granulele se administreaza cu lingurita;

Tabletele, capsulele, comprimatele sau drajeurile ca atare;

Prafurile sunt administrate pe limba pacientului si sunt inghitite cu ceai,

limonada, lapte, apa.

Contraindicatii (nu se administreaza atunci cand):

-

sunt inactive sau descompuse de sucurile digestive;

este necesar a se obtine efect rapid;

au efect iritant asupra mucoasei gastrice;

refuz din partea pacientului;

calea digestiva nu asigura resorbtia;

interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv;

afectiuni ale mucoasei bucale sau mucoaselor digestive;

lipsa reflexului de deglutitie atat pentru solide cat si pentru lichide;

evitarea sistemului venei porte.

RECOLTAREA ANALIZELOR
Modificarile organismului din punct de vedere morfologic, fiziologic,
biochimic sunt evidentiate prin examinarile de laborator ale produselor biologice si
patologice, completand simptomatologia afectiunilor cu elemente si alte obiective.
Obtinerea unor rezultate de laborator obiective si de ajutor pretios depinde
de:
-

recoltarea produselor

efectuarea analizelor.

Recoltarea produselor este prescrisa de medic in functie de:

-

urgenta medicala

conduita terapeutica

conduita profilactica

prognostic

cercetare stiintifica

Examenele minimale de neinlocuit reprezentand cele trei examene

morfotinetoriale sunt:
-

examenul sangelui

examenul sedimentului urinar

examenul produselor patologice care provin din sau de la focarele

infectioase.

1. Examenul sangelui:

Valori admise
Laborator biochimie

Valori minime

Valori maxime

uree

15

mg/dl

45

creatinina

0,5

mg/dl

1,4

 trigliceride

30

mg/dl

170

acid uric

2,5

mg/dl

7,5

glicemie

65

mg/%

110

colesterol

130

mg/dl

270

magneziu

1,6

mg/dl

2,3

calciu

8,3

mg/dl

10,2

GOT

15,46

u/l

46

GPT

u/l

66

blirubina totala

0,2

mg/dl

1,3

sodiu

135

mg/dl

145

ptasiu

3,5

mm/l

fier

50

ug/dl

170

Laborator hematologie

Valori minime

Valori maxime

 hemoglobina

12,1

g/dl

17,2

leucocite

4300

ul

10.800

eritrocite

3,9

mii/ul

5,7

linfocite

12

50

eozinofile

bazofile

hematoerit

37

50,3

150

mii/ul

450

trombocite

1h

VSH

mm/1 h

12

Timp Qwik

10,7

sec.

13,0

INR

0,80

APTT

21

sec.

27

fibrinogen

200

mg/dl

400

2. Examenul sedimentului urinar

1,20

Laborator biochimie

Examen urina

densitate

1002 1030

PH

56

nitriti

negativ

proteine

< 30 mg/dl

glucoza

< 50 mg/dl

corpi cetonici

negativ

urobilinogen

normal

bilirubina

negativ

Sediment: rare celule epiteliale, relativ frecvente celule epiteliale rotunde, rare
leucocite.
Laborator bacteriologie

urocultura

Proba Addis
-

- negativa

hematii - intre 1.000.000 si 500.00 / 24 ore

leucocite - intre 2.000.000 si 1.000.000 / 24 ore

cilindri

- pana la 5000 /24 ore.

Proba BK urina

3. Examenul produselor patologice

Laborator Microbiologie

hemocultura

exudat faringian si exudat nazal

examen coproparazitologic si coprocultura

examen sputa

examenul lichidului gastrointestinal

examenul secretiilor purulente.

CAPITOLUL VI
PREZENTAREA CAZURILOR

STUDIU DE CAZ I

COXARTROZA PRIMARA DREAPTA

Nume:

Tanase

Prenume:

Marin

Varsta:

57 ani

Stare civila: casatorit

Ocupatie: mecanic auto
Adresa:

Str. Iliada, Nr. 3, Sector 5, Bucuresti

Data internarii: 20.01.2008

Diagnostic:
Istoricul bolii:

Coxartroza primara dreapta

pacientul in varsta de 57 ani se interneaza pentru tratament,

recuperator. Pacientul acuza dureri in pozitia de ortostatism, greutate la deplasare,

impotenta functionala, durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei
drepte.
Motivele internarii: deficit de deplasare, limitarea miscarilor active, nu poate
incrucisa picoarele, anxietate.
Antecedente heredo colaterale: neaga
Antecedente personale (fiziologie si patologie): TBC pulmonar din 1998, hernie
inghinala operata in 2001.
Conditii de viata si de munca: bune

Examen fizic:

inaltime 1,75 m, greutate 80 Kg.

Sistem aganglionar: nepalpabil

Tegumente si mucoase: normal colorate
Obiective terapeutice:

inlaturarea durerii

posibilitatea de deplasare normala

inlaturarea anxietatii

efectuarea corecta a exercitiilor fizice medicale sub

supraveghere.
Analize laborator:

Glicemie:

110 mg/dl

Uree:

26 mg/dl

TGO:

46 u.i./l

TGP:

28 u.i./l

HLG:

Hb = 12,8 g/dl, HT =39 g/dl

HDL colesterol:

120 mg/dl

NEVOIA

PROBLEMA

FUNDA-

SURSA DE

OBIECTIVE

DIFICULTATE

INTERVENTII
DELEGATE

MENTALA
1

1.Nevoia de dificultate in
a respira si a a respira
avea o buna
postura

modificari
respiratorii

sa aiba o buna
respiratie

la indicatia medicului se
administreaza
oxigenoterapie si repaos la
pat

2. Nevoia de alimentatie
a bea si a
insuficienta
manca
cantitativ si
calitativ

inapetenta,
ingestie de
lichide
insuficiente

combaterea
inapetentei,
hidratare
corespunzatoare

Administrarea la indicatia
medicului perfuzie cu 5%
glucoza si ser fiziologic
pentru echilibrarea hidroelectrolitica

3. Nevoia de constipatie
a elimina

dificultate in a
defeca scaune
tari si rare

normalizarea
tranzitului
intestinal

administrarea de purgative
la indicatia
medicului
- ciocolax 3
tb./zi
- ulei de
ricin

1
4.
Nevoia
de a se
misca si
a avea o
buna
postura

2
greutate in
miscare

3
Limitarea miscarilor
datorita durerilor la
mobilizare

4
sa nu mai
prezinte
durere

la indicatia medicului
administrez: MOVALIS
tb./zi si masaj in zona
dureroasa cu IBUPROF
GEL

5. Nevoia
de a
dormi si a
se odihni

Somn dificitar
datorita
durerilor
- treziri
frecvente
epuizare

6. Nevoia greutate in a se
de se
imbraca si
imbraca
dezbraca
si a se
dezbraca

- astenie,
oboseala
- neliniste

mobilitatea
membrului inferior

indepartarea
asteniei,
oboselii si
a
nelinistii

sa se poata
imbraca si
dezbraca
singur

7. Nevoia de a
mentine
temperatura
corpului in
limite normale

pacientul nu
prezinta
temperatura
crescuta

sa aiba
temperatura in
limite normale

8. Nevoia de a
fi curat,
ingrijit si a
pastra tegumentele curate

pacientul
prezinta
tegumente
normal
colorate

9. Nevoia de a
evita

pericolele

durere
agitatie

pacientul nu
prezinta o
dificultate
referitor la
propria
igiena

la indicatia medicului
administrez
DIAZEPAM
1 tb./seara

nu prezinta
leziuni ale
pielii, are o
igiena in stare
buna

risc de
pacientul sa nu
accident si de mai prezinte
complicatii
dureri la
nivelul

5
la indicatia medicului masor
temperatura pacientului

administrez la indicatia medic

NOVALIS 3 tb./zi
DIUAZEPAM
/zi ROMERGAN

neliniste

articulatiilor

10. Nevoia de a
comunica

11. Nevoia de a
actiona conform
propriilor
credinte si valori

12. Nevoia de a
fi preo-cupat in
vederea
realizarii

dificultate de a
se realiza

13. Nevoia de a
se recrea

14. Nevoia de a
invata sa-si
pastreze
sanatatea

cerere de
informatii

Recomandari la externare:

incapabilitatea de a-si
termina problemele

recapatarea
increderii in
propria persoana

disc
si ii
pac
nev
spri
si in

cunostinte
insuficiente asupra
boliii si a diagnosticului medical

sa aiba cunos-tinte
suficiente despre
diagnos-tic si despre
satisfacerea
propriilor sale nevoi

ii ex
sana
mai
este
si sa
cuno
refe
nevo

evitarea ortostatismului

efectuarea de exercitii fizice

pastrarea greutatii corporale

regim hipocaloric si hipoglicemic

Revine la control peste 2 luni

STUDIU DE CAZ II

COXARTROZA SECUNDARA INSTALATA SI NEOPERATA

Nume:

Ilie

Prenume:

Maria

Varsta:

52 ani

Stare civila: casatorita, 3 copii

Ocupatie: pensionara pe caz de boala
Adresa:

B-dul Magheru, nr. 7, Bucuresti

Data internarii: 01.02.2008

Diagnostic:
Istoricul bolii:

Coxartroza secundara instalata si neoperata

pacienta in varsta de 52 ani cunoscuta cu coxartroza se

interneaza pentru investigatii si tratament.

Motivele internarii: durere, imobilitate dificultate la mers.
Antecedente heredo colaterale: mama - diabet
Antecedente personale (fiziologie si patologie):

Menarha

- 13 ani

Nasteri:

3, avort 1

Instalarea menopauzei la 48 ani

Conditii de viata : bune
Examen fizic:

inaltime: 1,55 m,
Greutate: 67 Kg.

La internare: Tegumente si mucoase normal colorate, sistem ganglionar

nepalpabil.
Aparat respirator: normal functionabil
nu prezinta alte afectiuni

Obiective terapeutice:

combaterea durerii

miscare adequata

inlaturarea starii de anxietate.

Analize laborator:

Glicemie:

109 mg/dl

Uree:

24 mg/dl

HL:

13,6 mg/dl

Calciu:

6,8 mg/dl

TGO:

36 u.i./l

TGP:

24 u.i./l

VSH:

12 mm/h

Colesterol:

205 mg/dl

NEVOIA

PROBLEMA

FUNDA-

SURSA DE

OBIECTIVE

DIFICULTATE

INTERVENTII
DELEGATE

MENTALA
1

1.Nevoia de a
respira si a
avea o buna
postura

2. Nevoia de a
bea si a manca

3. Nevoia de a
elimina

unaoara
constipatie

miscari limitate

normalizarea
tranzitului
intestinal

administrarea de
purgative si clisma
la indicatia
medicului

4. Nevoia
de a se
misca si a
avea o
buna
postura

imobilitate
postura
neadegvata

dificultate de a
sta in ortostatism timp
indelungat ,
absenta
activitatilor
fizice

reluarea
mobilitatii

la indicatia medicului urme

tratament fizical-kinetic cu
locala pentru relaxarea mus
scaderea durerii, masaj mec
vibrator si exercitii pentru c
mobilitatii avand ca princip
functiei soldului

5. Nevoia
de a dormi
si a se
odihni

epuizare
datorita
durerilor si
insomniei

oboseala,
dificultate de a
dormi

inlaturarea
insomniei si a
oboselii

la indicatia medicului se co
mentul fizical-kinetic si ad
MEDAZEPAN

6. Nevoia de se
imbraca si a se
dezbraca

dificultate in a
se imbraca si
dezbraca

7. Nevoia de a
mentine
temperatura
corpului in limite
normale
1

greutate in
miscare datorita
imobilitatii
membrului
membrului
inferior

inlaturarea
dure-rii si
posibilita-tea
satisfacerii
nevoii de ase
imbraca si
dezbraca

se continua tratamentul fizicalkinetic la

indicatia
medicului cu
masaj vascular al
membrului,
masaj antialgic
in puseu si
executare de
miscari prin
flexie si extensie
precum si
adminis-trarea de
medica-mente
antialgice

-a
tra
co

-m
TA

se continua
medicatia
prescrisa si
tratament fizicalkinetic

8. Nevoia de a dezinteres fata

fi curat, ingrijit de masurile de
si a proteja
igiena
tegu-mentele si
mucoasele

refuzul de a
indeplini
regulile de
igiena

reeducarea
pacientei pentru a
avea o buna igiena

9. Nevoia de a iritabilitate,
evita pericolele miscari
ingreunate,
pierderea
integritatii de
sine,. Anxietate

durerea,
pierderea
negatica a
propriului
corp si a
functiilor sale

inlaturarea dure-rii,
inlaturarea
sentimentului de
frustare, inlaturarea
anxietatii

se administreaza
conform
prescriptiei
ANXIAR, 2 tb/zi,
CALMEPAN 2
tb/zi; se continua
tratamentul fizicalkinetic cu frictiuni

pe punctele
dureroase si mers
pe bicicleta
1

10. Nevoia de
a comunica

singuratate

aparenta trista si reintegrarea in

izolare de
mediul social si
anturaj si mediu familial

11. Nevoia de neliniste fata de

grija fata de
a actiona
semnificatia
sensul vietii si
conform
propriei existente al mortii
propriilor
credinte si
valoria
12. Nevoia de Devalorizare
a fi preocupat in
vederea
realizarii

sentiment de
incopetenta si
respingere de
catre ceilalti

indepartarea
sentimentului de
culpabilitate

se continua
tratamentul si
exercitiile cu perna
electrica si masaj
umed decontractura
precedat de
termoterapie

la indicatia medicul
conduc pacienta la u
consult psihologic

se continua tratamen
tul medicamentos cu
ANXIAR, ,
CALMEPAN masa
prin tehnica Cyriax

13. Nevoia de
a se recrea

dezinteres in
indeplini-rea
activita-tilor
recreative

refuzul de a
participa la
activitati
recreative-

participarea la
activitati
recreative-

14. Nevoia de

dificultate de a

dificultatea de a

pacienta sa aiba

Medicul decide

a invata sa-si
pastreze
sanatatea

invata

intelege
informatia

minmul de
cunostinte
referitoare la
pastrarea propriei
sanatati

intreruperea tratamentului medical

si a exercitiilor
fizical-kinetice
considerand
pacienta reabilitata

Recomandari la externare:

esa-si mentina greutatea corporala normala sau chiar sub valorile

obisnuite

sa evite statul prelungit in ortostatism

sa evite mersul prelungit pe jos

odihna sau repaosul se vor face in decubit si nu pe fotoliu sau

scaune

evitarea incaltamintei inalte

Revine la control peste 3 luni

STUDIU DE CAZ III

ARTROZA + ARTRITA STANGA
Nume:

Crangu

Prenume:

Stelica

Varsta:

51ani

Stare civila: casatorit, 1 copil

Ocupatie: operator calculator
Adresa:

Str. Arad, Nr. 3, Bucuresti

Data internarii: 15.12.2007

Diagnostic:
Istoricul bolii:

Artroza + artrita stanga

bolnavul in varsta de 51 ani se prezinta la camera de garda cu

durere inghinala cu iradire pe fata anterioara a coapsei, acuza durere la mers, mers
ingreunat, iar in urma investigatiilor i s-a pus diagnosticul de artroza + artrita
stanga.
Motivele internarii: deficit de deplasare, dureri la mers si la miscari, mobilitate
scazuta a membrului stang.
Antecedente heredo colaterale: tatal decedat de cancer bronhopulmonar cu

metastaze osoase.
Mama: reumatism poliarticular acut (RPA).
Antecedente personale (fiziologie si patologie):

amigdalectomie la 26 ani

ruptura de piramida nazala la 28 ani

apendicectomie la 29 ani.

Conditii de viata si de munca: bune

Examen fizic:

inaltime 1,80 m,
greutate 103 Kg.

Examen radiologic osteocreloza marginala si ingustarea spatiului

interarticular in urma disfunctiei de cartilaj.

TA = 16,6
Puls = 94
Respiratiii / minut = 22
Examen aparate : normal
Tegumente si mucoase normale
Sistem ganglionar nepalpabil.

Obiective terapeutice:

combaterea durerii

scaderea TA

scadere ponderala
Analize laborator:

VSH:

19 mm/h

HL:

13,5 g/dl

TGO:

41 u.i./l

TGP:

36 u.i./l

Acid uric:

4,3 mg/dl

Colesterol:

380 mg/dl

Trigliceride:

208 mg/dl

Fibrinogen:

285 mg/dl

Glicemie:

101 mg/dl

NEVOIA

PROBLEMA

SURSA DE

FUNDA-

OBIECTIVE

INTERVENTII

DIFICULTATE

DELEGATE

MENTALA
1

1.Nevoia de scaderea TA
a respira si a
avea o buna
postura

modificari
cardiace

scaderea TA la indicatia medicului se

pana la limite administreaza
fiziologice
antihipertensiv:
CAPTOPRIL 2 tb. /zi

-m
vi
-a
as
po

2. Nevoia de pofta
a bea si a
exagerata de
manca
mancare

deficit
metabolic

pacientul sa
administrearea la indicatia
aiba aport
medicului regim
caloric scazut hipocaloric, hipoglucidic,
hipolipidic

as
ali
ex
su
hi

3. Nevoia de constipatie
a elimina

dificultate in a
defeca scaune
tari si rare

normalizarea
tranzitului
intestinal

ur
fre

administrarea de purgative
la indicatia
medicului
- ciocolax 3 tb./zi
4

4. Nevoia de
a se misca si
a avea o
buna postura

greutate in
miscare

mobilitate
greoaie a
membrului
inferior, execs
ponderal

scaderea in
greutate si
combatarea
imobilitatii

la indicatia medicului
se face masaj general,
sauna si exercitii
fizice

5. Nevoia de
a dormi si a
se odihni

dificultate in a
se odihni

durere, insomnii,
somn agitat cu
treziri frecvente

inlaturarea
insomniei,
combaterea
durerii

la indicatia medicului
se administreaza oral
ROMERGAN 2 tb/zi
si continua masajul si
sauna terapeutica

6. Nevoia de
se imbraca si
a se dezbraca

1
7. Nevoia de a
mentine
temperatura
corpului in
limite normale

neindema-narea
de a se imbraca
si dezbraca

2
usoara
hipotermie

dificultatea de a
se imbraca si
dezbraca

3
amorteli si
furnicaturi ale
extremitatilor
datorate
inflamarii
articulatiei

8. Nevoia de a alterarea
rosata si eriteni
fi curat, ingrijit tegumentelor si
si a pastra
mucoaselor
tegu-mentele
curate

9. Nevoia de a
evita

durere, astenie si
risc de

3
deplasare
greoaie si

sa se poata
imbraca si
dezbraca singur
si fara probleme

se continua
tratamentul prescris
de medic

indepartarea
hipotermiei si
revenirea la
temperatura
normala a
corpului

la indicatia medicului
administrez
antiinflamatoare:
KETOPROFEN
tb/zi si masaj cu
DICLOFENAC gel
precum si sticle cu apa
calda

indepartarea
eritemului si a
roselii de pe
fata anterioara
a coapsei

la indicatia medicului
administrez NOVALIS
tb/zi si aplic unguent cu
KETOPROFEN

4
diminuarea durerii
si asteniei

5
administrez la
indicatia emdicului

pericolele

accidentare

teama de a nu
se accidenta

10. Nevoia de
a comunica

comunicare
ineficace

dificultate de a
se concentra
din cauza
durerii
accentuate

ROMERGAN 1
tb./zi si conduc
pacientul pentru
efectuarea
trataemntului cu
curenti dinamici
pentru relaxarea
musculaturii
membrului
almarea durerii si
comunicarea cu
pacientul

continua tratamentul
prescris de medic
atat cel
medicamentos cat si
cel cu curenti
dinamici

11. Nevoia de a
actiona
conform
propriilor
convingeri si
valori si a-si
practica religia

dificultatea de a
actiona dupa credintele si valorile
sale si a-si
practica
activitatea
religioasa

amaraciune,
incapacitatea de asi practica propria
religie

posibilitatea
practicarii
propriei religii

continua
tratamentul
prescris

12. Nevoia de a
fi preo-cupat in
vederea
realizarii

devalorizare

sentiemnt de
incompetenta

sa se obisnuiasca
cu starea de
sanatate actuala si
sa se reintegreze
in societate

continua
tratamentul,
masajul si
gimnastica si s
recomanda
consult

psihologic
13. Nevoia de a
se recrea

14. Nevoia de a
invata sa-si
pastreze
sanatatea

cunostinte
insuficiente

3
-

adimistrez in
continuare
medicatia

4
pacientul doreste sa
stie cat mai multe
despre sanatatea si
diagnosticul sau

5
medicul decide oprirea
tratamentului si
externarea pacien-tului,
considerand ca starea
sa de sanatate i-o
permite si da
pacientului informatii
referitoare la diagnosticul sau pentru a-l
intelege mai bine.

La externare i se recomanda:

esa continue tratamentul balnear la Eforie Nord

sa evite statul indelung in picioare

sa evite eforturile ce ar putea sa-i solicite prea mult piciorul

La examinare pacientul nu mai prezinta dureri

CAPITOLUL VII.
CONCLUZII
Coxartroza este una dintre cele mai frecvente boli care afecteaza populatia
varstnica, cu precadere cea feminina.
In fina1, putem spune ca scopul tuturor formelor de tratament este
intreruperea lantului evolutiv patogenic al artrozei pentru crearea conditiilor de
regenerare articulara.
Actiunile terapeutice vizeaza suprimarea durerii si a contracturii musculare,
cauze ale limitarii amplitudinii miscarilor.
Trebuie mentionat de la inceput, ca pana in prezent, nici un tratament
conservator, ortopedic, fizioterapeutic sau medicamentos, nu are pretentia de a
vindeca coxartroza, sau a-i stabiliza evolutia, care inevitabil, va merge spre o
agravare pregresiva.
Prescriptiile igienico-dietetice, sunt indispensabile pentru toate formele,
etiologice, de coxartroza, tuturor stadiilor evolutive ale leziunilor, valabile atat
pentru pacientii operati cat si pentru recalcitranti.
Ele se rezuma la:
-

evitarea obezitatii;
evitarea oboselii articulare, prin evitarea ortostatismului, a mersului
prelungit, a purtarii de greutatii. Folosirea bastonului sau a unei carje, este nu
numai utila, dar si inteleapta;

-mentinerea unei mobilitati articulare maxime, prin gimnastica zilnica, in

decubit, prin folosirea bicicletei si pe cat posibil practicarea inotului.
Utilizand metodele si tehnicile de recuperare expuse in lucrarea de fata,
bolnavii au sansa ameliorprii evidente a bolii, a reintegrprii in viata familiala,
profesionala si sociala.

BIBLIOGRAFIE
Albu Roxana Maria

- Anatamiasi fiziologia omului, Editura Corint,

Bucuresti, 1982

Berlescu E.

- Dictionar enciclopedic de balneoclimatologie,

Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1982

Borundel Corneliu

- Manual de medicina interna, Editura All,

Bucuresti, 1995

Crangulescu N. (coord.)

- Medicina interna, Editura Stiintifica si Tehnica,

Bucuresti, 1998

Ionescu Adrian

- Masajul, Editura All, Bucuresti, 1994

Ivan Sabin

- Masajul pentru toti, Editura Coresi, Bucuresti,

2000

Maru V.

- Masaj si kinoterapie, Editura Sport Turism,

Bucuresti, 1983

Nestor Remus

- Diagnosticul bolilor reumatismale, Editura

Medicala, Bucuresti, 1972

Radulescu Andrei

- Electroterapie, Editura Medicala

Sidenco Elena Luminita

- Bilantul articular si muscular, Editura APP,

Bucuresti, 1999

Sbenghe Tudor

- Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei,

Editura Medicala, Bucuresti, 1999

Soare Mihaela

- Hidrotermoterapie, curs, Colegiul sanitar

'Carol Davila'

Suteanu Stefan

- Bolile aparatului locomotor, Editura Medicala

Teoderescu Dem

- Mic atlas de anatomie umana, Editura Didactica

si Pedagogica, Bucuresti, 1999

XXX

- Noul atlas de anatomie umana, Editura Aquila

1993, Oradea