Sunteți pe pagina 1din 1

Neomodernismul:Leoaica tanara,iubirea de Nichita Stanescu

Tema si viziunea despre lume dintr-un text poetic neomodernist


Poezia Leoaica tanara,iubirea face parte din al doilea volum al lui Nichita Stanescu,O viziune a
sentimentelor(1964),volum ce are ca tema iubirea ca stare de certitudine.Poezia apartine
neomodernismului prin ineditul abordarii temei,fiind caracterizata de ambiguitatea limbajului poetic
,insolitul imaginilor artistice,noutatea metaforelor si innoirile prozodice(vers liber si ingambament).
Tema poeziei este intalnirea neasteptata cu iubirea ,ca intamplare a fiintei.Aparitia brusca
,surprinzatoare a iubirii,intruziunea ei violenta,agresiva in existenta umana transforma definitiv perceptia
barbatului indragostit asupra lumii si asupra sa .Iubirea este o stare de vibratie continua,o cale spre
revelatie si o modalitate de integrare in armoniile universale.Motivul central al textului ,care prin repetare
devine laitmotiv,este acela al leoaicei ,simbol pentru iubirea ca pasiune si fascinatie coplesitoare.Viziunea
asupra lumii se transpune intr-o viziune inedita asupra sentimentului concretizat in imaginea
leoaicei.Situat in centrul lumii sale,eul traieste plenar iubirea, sub semnul certitudinilor ;el se afirma ca
sursa de energie afectiva.
Titlul reluat in incipit,defineste iubirea prin intermediul unei metafore surprinzatore.Metafora
explicita a iubirii imaginate ca o leoaica tanara propune o perspectiva atipica pentru cititorul de poezie
clasica ,prin ideea de ferocitate.Analogia dintre iubire si o leoaica tanara, evidentiata in apozitie,evoca
sensuri latente ale sentimentului :cruzime,forta,senzualitate,dar si stare hipnotica,neputinta prazii de a se
sustrage.Lirismul subiectiv are ca repere transmiterea in mod direct a sentimentelor si prezenta marcilor
eului liric,pronume si verbe la persoana 1 singular: mi(-a sarit),ma( pandise),mi-(am dus).
Compoztional ,poezia are trei secvente lirice ,corespunzatoare celor trei strofe:in prima este
prezentata intalnirea neasteptata cu iubirea,cea de-a doua descrie ,intr-un tablou
cosmogonic,transformarea lumii ca efect al iubirii,iar in ultima secventa este redata constatarea
metamorfozei finite ca urmare a intalnirii cu iubirea si proiectia in eternitate a sentimentului.Simetria se
realizeaza prin cele doua imagini ale iubirii-leoaica,plasate la inceputul si la sfarsitul textului
poetic.Metaforele Leoaica tanara si leoaica aramie se coreleaza cu doua perceptii diferite ale eului
asupra lumii,ce sugereaza faptul ca transformarea produsa de iubire este ireversibila.Discursul liric ia
forma unei confesiuni despre propria aventura in trairea sentimentului.Sursele expresivitatii si ale sugestiei
se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic.
La nivel morfologic ,selectia timpurilor verbale ilustreaza evolutia iubirii.In prima sceventa ,panda si
intalnirea cu iubirea sunt redate de verbe la mai-mult-ca-perfect(ma pandise) si perfect compus(a
sarit,a infipt,a muscat).Apoi ,rapiditatea metamorfozei este redata de verbe la perfect simplu (se
facu,tasni,intalni),iar in ultima strofa,situarea eului in starea de gratie a iubirii,de verbe la present
etern(nu stie,trece).La nivel lexical ,expresivitatea provine din asociatii semantice inedite ,alaturand
sfera vanatorii,cu cea a revelatiei si cu aceea ,foarte comuna aparent, a
corpului:fata,mana,spranceana,tampla,barbie. Ambiguitatea este produsa de metafore
insolite:Leoaica tanara,iubirea;un cerc de-a-dura,privirea-n sus tasni,/curcubeu taiat in doua.Poezia
neomodernista Leoaica tanara,iubirea este alcatuita din trei strofe,cu versuri inegale,cu rima ,ritm si
masura variabile.Innoiri prozodice sunt versul liber si ingambamentul (scrierea cu litera mica la inceput de
vers marcheaza continuitatea ideilor poetice).
In opinia mea,ambiguitatea poeziei neomoderniste deschide mai multe cai de interpretare.Poezie a
intalnirii cu iubirea ,textul liric poate fi citit si ca intalnire a poetului cu inspiratia acaparatoare a
fiintei ,care are ca efect transformarea lumii reale intr-un univers propriu de creatie ,iar a omului obisnuit
intr-un creator ,ale carui insusiri sunt contemplatia ,reflectia ,rostirea poetica(sugerate de metaforele
spranceana,tampla,barbie).Creatia izvoraste din iubire si il proiecteaza pe creator in eternitate.
Asadar,poezia neomodernista Leoaica tanara,iubirea ilustreaza intr-o maniera inedita intalnirea
omului cu iubirea.Sentimentul se corporalizeaza sub forma unei leoaice,animal feroce ,a carei prada este
intreaga fiinta a celui indragostit.