Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
MUNCII
Una dintre raspunderile juridice reglementate de codul muncii este raspunderea patrimoniala
sau materiala. Aceasta forma a raspunderii este specifica dreptului civil, ca drept comun
pentru toate ramurile dreptului privat si implicit si pentru dreptul muncii.
Astfel, conform prevederilor art. 269 codul muncii, angajatorul este obligat, in
temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat
in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului in timpul
indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul iar conform art. 270 salariatii
raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru
pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Prin urmare, reglementarea raspunderii patrimoniale de dreptul muncii vizeaza atat
angajatii cat si angajatorii, functie de situatia concreta. Oricare dintre partile contractului
individual de munca se face vinovata de producerea unei pagube materiale catre cealalta parte
trebuie sa acope prejudiciul cauzat.
Mai mult chiar, codul reglementeaza raspunderea solidara a angajatorilor si
salariatilor, tertii pagubi avand dreptul de a incasa despagubirea de la angajatorul salariatului
vinovat. Ulterior, angajatorul se va intoarce impotriva angajatorului prorpiu pentru a recupera
sumele platite pentru vina acestuia.
Daca raspunderea angajatului si a angajatorului sunt solodare, atunci raspunderea
salariatilor este divizibila. Astfel, art. 271 stabileste ca, in ipoteza in care paguba a fost
produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu
masura in care a contribuit la producerea ei. Daca masura in care s-a contribuit la producerea
pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul
sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv
lucrat de la ultimul sau inventar.
Raspunderea patrimoniala are un caracter reparatoriu si se intemeiaza, potrivit art.270
alin.1 din Codul muncii, pe normele si principiile raspunderii civile contractuale, pentru
pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor .
Asadar, raspunderea patrimoniala este o forma a raspunderii civile contractuale, care
consta in obligativitatea salariatilor de a repara pagubele materiale produse angajatorului din
vina si in legatura cu munca lor.
Rezulta ca din punct de vedere al modului de aplicare al regulilor avem : - regulile
generale sunt cele din dreptul comun (cele care reglementeaza raspunderea civila
contractuala) regulile speciale prevazute de Codul muncii (trasaturi).
1.Raspunderea patrimoniala are la baza contractul individual de munca fiind
conditionata de existenta si executarea contractului individual de munca.
2.La baza raspunderii patrimoniale sta vinovatia celui in cauza. In general, ca regula,
nu opereaza prezumtia de culpa, existand si exceptii - lipsuri cantitative in gestiune opereaza o
prezumtie simpla de vinovatie a gestionarului.
3.Raspunderea patrimoniala este o raspunderea individuala, excluzand solidaritatea. In
cazul in care prejudiciul a fost produs de mai multi salariati, raspunderea se stabileste pentru
fiecare angajat in functie de gradul de vinovatie si proportional cu salariul sau net de la data
constatarii pagubei.
4.Raspunderea patrimoniala are ca obiect numai repararea prejudiciilor materiale
5.Reglementarea raspunderii patrimoniale se face prin norme imperative, ceea ce
inseamna ca nu se pot insera clauze de agravare a raspunderii salariatului derogatorii de la
lege.
Culpa angajatorului este prezumata, fiind aparat de raspundere numai daca face
dovada ca neindeplinirea obligatiilor se datoreaza unei cauze care nu-i poate fi imputata
Cazuri in care angajatorul raspunde patrimonial:
1.salariatul este impiedicat sa munceasca
2.intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia
3.despagubirea cuvenita in cazul constatarii nevinovatiei penale a persoanei
suspendate din functie
Dovada certitudinii prejudiciului cade in sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de
constatare a pagubei sau din alte probe sa rezulte fara dubiu intinderea cuantumului pagubei.
Sa fie actual
altei persoane, a unui bun important al sau ori al altuia, ori interes public, nu raspunde
patrimonial daca prin savarsirea faptei respective a cauzat un prejudiciu.
Daca salariatul putea sa prevada ca paguba rezultata din savarsirea faptei sale este mai
mare decat cea pe care incearca sa o salveze, va raspunde patrimonial, deoarece cauza de
neraspundere nu opereaza.
Totusi daca salariatul a putut, in mod verosimil, sa creada ca prin fapta sa evita o
vatamare mai grava, el beneficiaza de exonerare datorita starii de necesitate, chiar daca in
final s-ar stabilii ca prejudiciul cauzat prin interventia sa este mai mare decat cel a carei
evitare a urmarit-o.
3.Forta majora si cazul fortuit
Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze care nu puteau
fi inlaturate, potrivit art.270 alin.2 din Codul muncii.
4. Riscul normal al serviciului.
Prin risc al serviciului se intelege pierderea rezultata din activitatea normala de
serviciu, care nu poate fi imputat unui anumit salariat. Producerea riscului trebuie sa se
prezinte ca un fenomen normal in raport cu imprejurari concrete, fie datorita conditiilor
existente la anumite locuri de munca, fie datorita naturii intrinseci a unor anumite materiale
supuse procesului muncii.
Riscul normal al serviciului poate fi : risc normat si risc nenormat
Risc normat cuprinde pierderile inerente procesului de productie ce se incadreaza in
limitele prevazute de lege.
Riscul nenormat intervine cand pierderile sunt neinsemnate, acceptabile pentru
activitatea desfasurata, in cazul celor care executa o obligatie de diligenta, sau in situatia
pierderilor care, desi depasesc limitele normale, nu s-au produs totusi din cauza vinovatiei
vreunei persoane.