Sunteți pe pagina 1din 85

Macavei Gabriela as.

medical liceniat

Conceptul de boal infecioas


Bolile infecioase transmisibile au existat din timpurile cele mai ndeprtate
reprezentnd unul dintre cele mai nsemnate capitole ale patologiei umane, aceste boli
constituind adevrate flagele ale omenirii, fiind prima cauz de mortalitate general,
contribuind la distrugerea unor armate ntregi, la cderea unor imperii, la depopularea
unor regiuni i chiar la dispariia unor popoare.
Patologia infecioas este o cauz important de morbiditate i mortalitate, chiar i
n rile dezvoltate. Bolile infecioase pot interesa orice organ, sistem, sau regiune a
organismului, orice vrst, de la sugar pn la btrn. Pot afecta n acelai timp grupe
mari de persoane, uneori pe suprafee teritoriale ntinse (epidemii, pandemii).
Boala infecioas este reprezentat de totalitatea manifestrilor care apar n
organism ca rspuns la ptrunderea i multiplicarea agenilor patogeni vii (bacterii,
virui, fungi, parazii).
Att caracterul infecios, ct i cel contagios (transmisibil), intr n definiia
acestor boli. Noiunea de infecie trebuie deosebit de cea de boal infecioas.
Infecia definete ptrunderea i multiplicarea unui agent infecios n esuturile
organismului, nefiind urmat obligatoriu de starea de boal infecioas.
Boala infecioas este o manifestare complex, n care aciunea germenilor
patogeni asupra organismului este nsoit de reacia organismului fa de acetia n
variate forme i intensiti.
Nu orice boal infecioas este i contagioas, dei marea majoritate se transmit
n grade diferite. Trstura esenial a unei boli infecioase rmne, totui, posibilitatea
de transmitere, indiferent de gradul de transmisibilitate. Exist boli infecioase cu
contagiozitate mare, deci, avnd un grad nalt de transmisibilitate (varicela, rujeola,
gripa - 95-100%).
Bolile cu minim contagiozitate, sau foarte sczut, deci, cu transmisibilitate
medie, cum ar fi mononucleoza infecioas care necesit un contact prelungit ntre surs
i receptor.
Unele boli infecioase nu sunt i contagioase, deci, nu se transmit la persoane
sntoase: tetanosul, trichineloza, septicemia.
Patologia infecioas rmne o disciplin medical major i actual
(Voiculescu).
Eradicarea unor boli infecioase este un deziderat care cu greu poate fi atins la
nivel mondial. Dac acest lucru a reuit n unele ri n anumite condiii, este foarte greu
1

de consemnat chiar i pe plan regional. Dintre sutele de boli infecioase descrise pe glob,
doar una singur, i anume VARIOLA, a putut fi eradicat pn n prezent.
Cercetrile fundamentale din ultima parte a secolului trecut, efectuate de Pasteur,
Koch, Babe i ali bacteriologi, au stabilit originea microbian a bolilor infecioase.
Descoperirea agenilor patogeni ai bolilor infecioase continu, la mici intervale
identificndu-se noi ageni patogeni i entiti infecioase.
Progresele realizate n domeniul etiologiei bolilor infecioase constau n
identificarea unor noi ageni patogeni.
Virusuri
1) Retrovirusurile - familia Retroviridae, cu 2 subfamilii:
- Oncovirinae - virusuri tumorale,
- Lentivirinae - HIV;
2) Virusul hepatitei delta [] ;
3) Virusul hepatitic C, E, F, G, etc;
4) Parvovirus - determin infecii la gravide cu mare risc fetal;
5) Virusurile febrelor hemoragice (febra de Lassa, Ebola, boala de Marburg);
6) Rotavirusurile i calicivirusurile - virusul Norwalk.
Bacterii
- Legionella,
- Camphylobacter, care reprezint 50% din etiologia gastro-enteritelor.
- E. coli
Prionii
Prionii reprezint o nou clas de ageni infecioi. Aceti ageni infecioi
inactiveaz virusurile i sunt rezisteni la factorii fizici i chimici. Determin boli care au
fost considerate fiind provocate de virusuri neconvenionale (V. lente): boala Kreutzfeld
Jacob, boala Kuru, boala Alzheimer.
Depunerea germenilor pe tegumentele i mucoasele omului n special pe mini
(obiecte, .a.) fr multiplicare contaminare.
Vorbim de ex. de lapte/alimente contaminate nu infectate. Contaminarea se poate
produce i prin multiplicarea germenilor spre ex. n soluiile perfuzabile insuficient
sterilizate sau incorect conservate.
Etiologia bolilor infecioase
Microorganismele din natur sunt n contact permanent cu organismul uman.
Acestea sunt fie nepatogene, care alctuiesc microflora normal de pe tegumente i
mucoase, fie patogene, care ptrund n esuturi, unde se multiplic, genernd infecia i
boala infecioas.
Unele dintre microorganisme devin patogene n anumite condiii, ele fiind
condiionat patogene.

Att agenii patogeni, ct i cei condiionat patogeni, se mpart n mai multe


grupe: virusuri, chlamidii, mycoplasme, ricketsii, bacterii, fungi, parazii (protozoare,
metazoare).
Exist i unele microorganisme cu care se stabilesc relaii de convieuire.
Microflora normal (bucal, digestiv, respiratorie), foarte important pentru meninerea
strii de sntate, se realizeaz prin invazia treptat a tegumentelor i mucoaselor cu
variate microorganisme.
Transmisibilitatea sau contagiozitatea unor boli infecioase reprezint uurina cu care
acestea sunt transmise de la o surs de infecie, la persoanele sntoase populaia
receptiv prin intermediul unor ci de transmitere.
Sursa de ageni patogeni este reprezentat de:
Omul bolnav, convalescent, purttor de germeni (inclusiv personalul medicosanitar). Omul bolnav (cu forme tipice sau atipice de boal) are capacitatea de
diseminare diferita n raport cu etiologia bolii, stadiul de evoluie i cu o seam de
particulariti care in de agentul patogen sau de organism. Convalescentul, ca izvor de
infecie, este reprezentat de acea persoan care nc nu este vindecat i deci continu s
disemineze ageni patogeni. Purttorii de germeni cronici sunt fotii bolnavi care vor
continua s elimine agentul microbian continuu sau intermitent, luni sau ani, uneori toat
viaa.
b) Ca izvor de infecie, animalele i psrile, pot fi n stare de boal, sau purttoare
de diferii ageni patogeni (inclusiv insectele ex: narul, cpua, .a). Bolile astfel
produse se numesc zoonoze sau zooantroponoze (din gr. zoon animal, fiin vie,
anthropos om i nosos boal), antroponoze boli infecioase i invazive comune
omului i animalelor. Snt provocate de ageni patogeni care pot s triasc i s se
nmuleasc att n organismul animalelor, ct i n cel al omului. Sursa de infecie pentru
om o constituie, n primul rnd, animalele bolnave, cu care el vine n contact: domestice
(agricole, de paz .a), sinantrope (slbatice care triesc n apropierea locuinei omului
roztoare, psri, peti) i xenantrope (de vnat). Din zooantroponoze fac parte circa
100 de boli: antraxul, bruceloza, turbarea, morva, febra aftoas, leptospiroza, tularemia
.a.
a)

Forme de manifestare a procesului infecios:


n urma contactului cu un agent patogen, organismul uman se poate gsi ntr-una din
urmtoarele situaii:
1. starea de imunitate n care germenul nu reuete s produc mbolnvirea
organismului.
2, starea de purttor n care agentul patogen este prezent n organism dar nu produce
un rspuns imunologic din partea acestuia.

3. starea de boal care la rndul ei poate fi inaparent sau clinic manifest. Aceast
stare face obiectul de studiu al disciplinei de boli infecioase.
Imunitatea reprezint rezistena organismelor fa de agenii patogeni.
Aceast calitate a organismului se obine prin:
- imunitatea umoral: producerea de ctre plasmocite de anticorpi specifici fa de un
anumit microb (imunoglobuline).
- imunitatea celulara: prin apararea conferita de anumite celule albe ale sngelui
(limfocitele T).
Ambele sectoare ale imunitatii (umorala si celulara) conlucreaza pentru realizarea
imunitatii specifice a organismului.
Tipuri de imunitate specific
In functie de modul cum se obtine, imunitatea specifica antiinfectioasa se imparte in:
- imunitate naturala, (de la nastere, prin placenta si alaptare)
- imunitatea dobndit pe cale:
- pasiv: n mod natural dup trecerea printr-o boala infecioas (imunitatea
postinfecioas);
- activ n mod artificial, prin imunizari (vaccinari cu vaccinuri si anatoxine).
Boala infecioas parcurge n evoluia sa cteva perioade distincte, care se succed
regulat, cu perioade diferite n funcie de boal. Acestea sunt:
Perioada de incubaie, asimptomatic este intervalul de timp dintre
ptrunderea n organism a agentului patogen i apariia primului semn de boal. Acest
ultim moment reprezint debutul bolii. Durata perioadei de incubaie variaz de la o
boal infecioas la alta.
Perioada de invazie marcheaz de fapt debutul bolii infecioase.
Reprezint intervalul de timp de la apariia primului semn pn la conturarea tabloului
clinic caracteristic. Aceasta este perioada maximei contagioziti n bolile infecioase.
Perioada de stare cu durat variabil de la o boal i. la alta n care se
poate stabilii cu destul precizie diagnosticul.
Perioada de declin bolnavul nu mai este contagios, marcheaz sfritul
bolii. Starea bolnavului se amelioreaz considerabil, sau dimpotriv se contureaz
complicaiile specifice bolii.
Perioada de convalescen dispar treptat simptomele bolii sau pot aprea
complicaiile. Tot n aceast perioad pot aprea recderile.
Vindecarea se poate face complet; boala se poate croniciza sau se pot
instala sechele.
Decesul - se poate produce n orice moment al evoluiei bolii ciclice.
4

Un rol important n evoluia BI l ocup tratamentul att medicamentos ct i cel igienodietetic.


Tratamentul igieno- dietetic asigur nota de confort necesar bolnavului, pe
parcursul bolii i i este oferit de ctre asistentul medical.
Aspectele igienice au n vedere camera bolnavului, luminozitatea, umiditatea,
temperatura. Repausul la pat, poziia n pat, caracterul permanent sau relativ al
repausului, prezint interes terapeutic.
Exagerarea imobilizrii la pat poate aduce prejudicii pacientului (osteoporoz,
escare de decubit, .a.). Repausul prelungit la pat, va fi obligatoriu nsoit de schimbri
periodice ale poziiei pacientului, pentru a prevenii apariia escarelor sau a pneumoniilor
hipostatice. Dac este permis se va putea face masaj bolnavului.
Alimentaia va consta din alimente uor digerabile, cu aport echilibrat de
factori nutritivi. Aportul de lichide este important i va fi corelat cu nevoile i pierderile
aprute din cauza bolii. Dieta va fi adaptat afeciunilor, constituind regimul alimentar
foarte important n special n bolile infecioase cu manifestri digestive.
NOIUNI DE EPIDEMIOLOGIE GENERAL
Epidemiologia (gr. epi=peste, demos= populaie, logos = tiin) disciplina
medical care studiaz bolile cu rspndire mare n populaie, boli ce creeaz probleme
de sntate public, perturbnd dezvoltarea normal a societii. n cazul nostru ne vom
referii la epidemiologia bolilor infecioase.
Epidemiologia general studiaz procesul epidemic n desfurarea lui pornind de
la sursa de infecie populaia receptiv, la care ajunge prin anumite ci:
Epidemiologia identificarea factorilor de agresiune pentru sntate i stabilirea
mijloacelor de neutralizare a aciunii lor asupra grupelor de populaie cu risc crescut.
Pentru producerea unei boli infecioase factori epidemiologici principali
(mediul ext.). Acetia condiioneaz apariia unei epidemii fiind constituii din izvorul
de infecie, cile de transmitere i populaia receptiv, la care se adaug
factori epidemiologici secundari
(economico-sociali, etc).
Lanul epidemiologic de rspndire bolilor infecioase: sursa/izvorul de infecie,
calea de transmitere
masa receptiv.
Izvorul infecios organism capabil s asigure supravieuirea, multiplicarea i
diseminarea agentului patogen.
reprezentat de omul bolnav, convalescent sau purttorul de
germeni.
- animalele purttoare de diferii germeni patogeni (ex.
roztoarele slbatice, psrile, porcul, vaca, etc.), diferite insecte (narul, cpua, .a).
Omul bolnav elimin germeni n cantitate diferit n funcie de fazele bolii:
5

- puin/deloc n faza de debut (incubaie) sau convalescen.


- mult n perioada de invazie/stare a bolii
- unii rmn purttori (eliminatori convalesceni) uneori pt toat viaa, ex.
hepatita B, sau C.
Cile de transmitere
Propagarea infeciilor de la sursa de infecie se poate face prin mai multe ci, fiecare
boal (sau grup de boli) folosind o anumit cale. De regul, eliminarea i transmiterea se
poate face prin:
1. Calea aerogen aceast cale reprezint modalitatea de rspndire a unui numr
mare de boli (majoritatea bolilor eruptive, majoritatea infeciilor virale i bacteriene ale
aparatului respirator, unele infecii virale i bacteriene ale sistemului nervos central.
2. Calea digestiv de la sursa de infecie, germenii se rspndesc n mediul
nconjurtor prin materii fecale, urin sau alte produse patologice (prin intermediul
minilor murdare), putnd contamina alimentele i apa.
3. Calea sexual reprezint calea de transmitere a unor boli infecto-contagioase,
transmiterea lor fiind favorizat de leziuni preexistente, netratate, sau tratate
necorespunztor, la persoanele cu care cei bolnavi au avut relaii sexuale.
4. Calea transcutanat destul de frecvent n practica bolilor infecioase. Leziunile
tegumentelor (plgi superficiale, profunde, etc) arsurile, reprezint pori de intrare pentru
o mulime de germeni, care determin infecii localizate, dar care pot degenera n infecii
sistemice.
5. Alte ci de transmitere: parenteral (prin plgi nepate datorate manipulrii
incorecte a instrumentarului contaminat ascuit: ac/lam de bisturiu, .a); prin transfuzia
de snge (snge contaminat i neidentificarea agentului microbian datorit ,,ferestrei
imunologicea donatorului); prin alptare.
Modul de transmitere al agenilor patogeni este: direct i indirect.
a) Agenii patogeni se pot transmite direct de la sursa de infecie la organismul
receptiv, prin diferitele ci de transmitere.
b) Pe cale indirect transmiterea este mai complex i implic una sau mai multe ci
ex: ap+ alimente. n unele boli agentul patogen este vehiculat de gazde.
intermediare (ex. cpua borelioza; narul anofel malaria, .a)
Curenia i dezinfecia de rutin sau n focar, duce la ntreruperea
transmiterii prin obiecte.

CURENIA noiuni generale


etapa preliminar obligatorie, permanent i sistematic n cadrul oricrei
activiti sau proceduri de ndeprtare a murdriei (materie organic i anorganic) de pe
suprafee (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operaiuni mecanice sau manuale,
utilizndu-se ageni fizici i/sau chimici, care se efectueaz n unitile sanitare de orice
tip, astfel nct activitatea medical s se desfoare n condiii optime de securitate;
Poate realiza o decontaminare de 95 99 %, foarte apropiat de cea obinut prin
dezinfecie. Prin activitatea de curenie se acioneaz asupra tuturor microorganismelor.
Nu nlocuiete dezinfecia.
Curarea se realizeaz cu detergeni, produse de ntreinere i produse de curat.
Exist i produse detergent-dezinfectant care includ n compoziia sa substante care
cur i substane care dezinfecteaz. Produsul are aciune dubl: cur i
dezinfecteaz.
Metode generale de efectuare a cureniei: splarea, tergerea, aspirarea, perierea.
Dezinfecia este procedura care se aplic n general numai dup curare.
Excepia o constituie suprafeele ptate cu snge i alte produse biologice care se
dezinfecteaz nti, turnndu-se o cantitate de dezinfectant i lsnd un timp de aciune.
Procesul prin care sunt distruse cele mai multe, sau toate microorganismele
patogene (n proporie de 99,99%) cu excepia sporilor bacterieni, de pe obiectele din
mediul inert.
Se aplic n cazurile n care curenia nu elimin riscurile de rspndire a infeciei,
iar sterilizarea nu este necesar.

Etapele dezinfeciei sunt:


a) dezinfecia de nivel sczut, urmat de curare, sau curarea, n funcie de
suportul ce urmeaz s fie tratat;
b) dezinfecia de nivel dorit, n funcie de suportul ce urmeaz s fie tratat;
c) cltirea.

Dezinfecia se realizeaz cu produse i substane chimice autorizate/nregistrate,


conform prevederilor legale n vigoare.
n fiecare ncpere n care se efectueaz operaiuni de curare i dezinfecie,
trebuie s existe n mod obligatoriu un grafic zilnic orar, n care personalul responsabil
va nregistra tipul operaiunii, ora de efectuare i semntura; aceste persoane trebuie s
cunoasc n orice moment denumirea dezinfectantului utilizat, data preparrii soluiei de
lucru i timpul de aciune, precum i concentraia de lucru.
Procesarea suporturilor suprafeelor, instrumentarului i echipamentelor medicale
nainte sau dup utilizare trebuie s fie corect, pentru a preveni infeciile nosocomiale.
DEZINFECIA MIJLOACE FIZICE
MIJLOACE CHIMICE
Dezinfecia prin mijloace fizice cldur
Cldur uscat: flambarea (numai n laboratoarele de microbiologie) i
incinerarea.
Cldura umed: pasteurizare i fierbere.
Pasteurizarea lichidelor la temperaturi de 65-95C distruge 90 -95% din
microorganismele patogene.
Fierberea alimentelor este una din metodele curente de prevenire a bolilor
transmisibile
Dezinfecia cu raze ultraviolete este indicat n dezinfecia suprafetelor netede si
a aerului in boxe de laborator, sali de operatii, alte spatii inchise, pentru completarea
msurilor de curare i dezinfecie chimic.
Dezinfecia prin mijloace chimice produse biocide.
Biocidele ncadrate n tipul I de produs sunt utilizate pentru:
a) dezinfecia igienic a minilor prin splare;
b) dezinfecia igienic a minilor prin frecare;
c) dezinfecia pielii intacte.
8

Biocidele ncadrate n tipul 2 de produs sunt utilizate pentru:


a) dezinfecia suprafeelor;
b) dezinfecia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, n bi cu ultrasunete,
sau la maini automate;
c) dezinfecia lenjeriei (material moale).
Dezinfectia prin mijloace chimice
Reprezint metoda principal de prevenire a infeciilor n unitile sanitare.
n funcie de tipul microorganismelor distruse, de timpul de contact necesar i de
concentraia utilizat, nivelurile de dezinfecie sunt:

sterilizare chimic;

dezinfecie de nivel nalt;

dezinfecie de nivel intermediar;

dezinfectie de nivel sczut.

Sterilizarea chimic distrugerea tuturor microorganismelor n forma vegetativ


i a unui numr mare de spori bacterieni, n cazul instrumentarului medical
termosensibil.
Dezinfecia de nivel nalt procedura prin care se realizeaz distrugerea
bacteriilor, fungilor, virusurilor i a unui numr de spori bacterieni pn la 10 (indice -4);
Dezinfectia de nivel intermediar (mediu) - procedura de distrugere a bacteriilor n
forma vegetativ, inclusiv Mycobacterium tuberculosis n forma nesporulat, a fungilor
i a virusurilor, fr aciune asupra sporilor bacterieni;
Dezinfecia de nivel sczut - procedura de distrugere a majoritii bacteriilor n
form vegetativ, a unor fungi i a unor virusuri, fr aciune asupra micobacteriilor,
sporilor de orice tip, viruilor fr nveli i a mucegaiurilor;
ETAPELE STERILIZRII CHIMICE sunt:
a) dezinfecie, cel puin de nivel mediu, urmat de curare;
9

b) sterilizare chimic prin imersie;


c) cltire cu ap steril.
Sterilizarea chimic se realizeaz cu produse biocide autorizate/nregistrate, conform
prevederilor legale n vigoare. Timpul de contact necesar al substanei chimice cu
substratul tratat este de la cteva minute la cteva ore.
Suprafeele i instrumentarul murdrite cu snge sau alte produse biologice
trebuie s fie dezinfectate nainte de splare, dup care urmeaz splarea, ulterior
dezinfecia i sterilizarea acestora.
Aceasta nseamn c i n cele mai dificile condiii de care ar dispune o unitate
sanitar, dac exist contiin profesional i voin i dac se cunosc aceste norme
elementare nu pot aprea probleme n practicarea unei activiti medicale
corespunztoare din punctul de vedere al riscului transmiterii HIV sau alte boli
infecioase.
Cteva dintre normele elementare necesare, sunt descrise mai jos:
Sterilizarea i dezinfecia standard, respectiv cele care se fac de rutin pentru
echipamentul medical n diverse specialiti, sunt eficiente i n privina prevenirii
transmiterii HIV, VHB (virusului hepatitic B) i VHC.
Instrumentarul chirurgical, materialele textile i alte obiecte sau soluii care
ptrund n esuturile sterile sau sitemul vascular, inclusiv instrumentele stomatologice,
trebuie s fie sterile.
instrumentarul care atinge mucoase intacte/lezate trebuie, de asemenea, sterilizat
pentru fiecare pacient n parte.
instrumentarul care necesit dezinfecie i sterilizare, va fi bine curat de snge
sau de alte produse biologice prin metode fizice i dezinfectate chimic, nainte de a fi
supuse unui proces de sterilizare standardizat.

10

Dispozitivele i materialele de unic folosin, nu vor fi niciodat reprocesate n


vederea reutilizrii.
n unitile sanitare de stat sau private, pentru prevenirea transmiterii HIV i a
altor boli infecioase n practica medical, trebuie respectate prevederile Ordinului MSP
261/2007, privind asigurarea cureniei, dezinfeciei, efectuarea sterilizrii i pstrarea
sterilitii obiectelor i materialelor sanitare.
Utilizarea antisepticelor, a dezinfectantelor i a sterilizrii n unitile sanitare
este esenial n prevenirea infeciilor intraspitaliceti. Mai mult dect att, nu se poate
concepe medicina fr aplicarea corect a dezinfeciei i sterilizrii.
Conform Ordinului MSP 261/2007, sterilizarea este operaiunea prin care
sunt eliminate sau omorte microorganismele, inclusiv cele aflate n stare vegetativ, de
pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operaiuni fiind starea de sterilitate.
Obinerea strii de ,,sterilitate, precum i meninerea ei (pn n momentul
utilizrii), reprezint o obligaie de rezultat, unitile sanitare fiind obligate s creeze
sistemele de calitate bazate pe normele care se refer la cerinele sistemelor de calitate.
Unitile sanitare trebuie s garanteze acelai nivel de securitate a pacienilor
att n cazul utilizrii de dispozitive medicale achiziionate de pe pia, ct i celor
sterilizate n unitatea sanitar. Dispozitivele i materialele care prin modul de proiectare,
sau prin natura materialului din care sunt construite, nu suport sterilizarea fizic, trebuie
s fie supuse unei dezinfecii adecvate i sterilizri chimice, al crei efect s fie
bactericid (EN 1040), fungicid (EN 1275), virulicid i sporicid.
De aceea, instruirea i respectarea precauiunilor universale (PU) constituie
n prezent singura msur de a reduce riscul profesional de infectare cu HIV i nu numai.

11

Aceste recomandri constituie minimul de norme ce trebuie respectate pentru


protejarea personalului sanitar, lsnd posibilitatea pentru fiecare specialitate medical
s-i completeze strategia proprie cu mijloace suplimentare, specifice.
Scopul aplicrii P.U.: prevenirea transmiterii infeciilor cu cale de
transmitere sanguin, la locul de munc al personalului.
Conceptul de P.U. se refer la:
- msurile care se aplic n vederea prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC i ali
ageni microbieni cu cale de transmitere sanguin, n timpul actului medical.
- snge, alte fluide biologice i esuturile tuturor pacienilor se consider a fi
potenial infectate cu HIV, VHB, VHC i ali ageni microbieni cu cale de transmitere
parenteral (sanguin)
- toi pacienii se consider potenial infectai cu HIV, VHB, VHC sau cu ali ageni
microbieni cu cale de transmitere sanguin, deoarece cei mai muli dintre purttorii de
HIV, VHB, VHC i ali ageni microbieni, sunt asimptomatici i nu-i cunosc propria
stare de portaj.
Reguli de baz n aplicarea P.U.:
1. Consider toi pacienii potenial infectai;
2. Consider c sngele, alte fluide biologice i esuturile sunt contaminate cu HIV,
HBV, HCV.
3. Consider c acele i alte obiecte folosite n practica medical, sunt contaminate
dup utilizare.
Contactul tegumentelor i mucoaselor cu urmtoarele produse TREBUIE
considerat LA RISC:
- snge,
- lichid aminiotic, lichid pericardic, peritoneal, pleural, sinovial, LCR (lichid
cefalo-rahidian)
- sperma, secreii vaginale;
- esuturi,
orice alte fluide organice vizibil contaminate cu snge.
Precauiunile Universale includ, dar nu sunt limitate la urmtoarele principii:
12

Folosirea barierelor adecvate de precauie (mnui, or, masc, i ochelari de


protecie) pentru a preveni expunerea pielii i mucoasei atunci cnd este anticipat
contactul cu sngele sau lichidele biologice ale pacientului. Schimbarea mnuilor dup
contactul cu fiecare pacient.
Splarea minilor i altor suprafee tegumentare imediat i insistent dac au fost
contaminate cu snge sau produse biologice. Se spal minile imediat dup ce au fost
ndeprtate mnuile.
Dei saliva nu a fost implicat n transmiterea HIV, pentru a minimiza necesitatea
resuscitrii de urgen gurlagur, piesele orofaringiene, baloanele de resuscitare i
alte dispozitive de ventilaie i de resuscitare, trebuiesc plasate n locurile unde nevoia de
resuscitare este previzibil.
Personalul medical cu leziuni exudative sau dermatite supurate trebuie reinut de
la orice contact direct cu pacientul i obligat s poarte echipament de protecie pn cnd
afeciunea se rezolv.
Mnuirea obiectelor ascuite, se va face cu atenie pentru a preveni accidentele.
Nu se acoper, nu se ndoaie i nu rup acele folosite. Obiectele ascuite, dup folosire
trebuiesc ndeprtate prin colectarea lor n containere rezistente la puncionare. Aceste
containere trebuiesc plasate ct mai aproape de aria de folosire.
Este obligatoriu portul mnuilor precum i curarea picturilor de snge imediat
dup stropire cu o soluie dezinfectant aprobat, cum ar fi cloramin 2-5 %.
Toate probele biologice provenite de la pacient, se consider cu risc biologic.
Raportarea imediat a plgilor prin nepare, stropiri ale mucoaselor sau
contaminrile rnilor deschise cu snge sau anumite lichide biologice.
Femeile din sistemul sanitar, nu prezint un risc de infecie cu HIV mai mare dac
sunt gravide; totui, dac o femeie se infecteaz cu HIV n timpul sarcinii, copilul
prezint risc de infecie prin transmitere perinatal.

13

Principalele semne i simptome n bolile infecto-contagioase


1.
1. Febra (pirexia) = creterea din cauze patologice a
temperaturii corpului peste valorile normale. Febra este un sindrom caracterizat prin:
- hipertermie,
- accelerarea ritmului respirator i cardiac
- creterea vasodilataiei cutanate (roea, transpiraie)
- stare general alterat,
- diminuarea volumului urinar,
- pierderea apetitului i
- prezena unor tulburri nervoase (frison, cefalee, insomnie, agitaie, delir,
transpiraie, sete, .a). VSH ul este crescut de obicei
Temperatura normal se menine n jurul a 37 C (homeotermie) datorit unui
echilibru constant ntre cantitatea de cldur produs i cea pierdut de organism
= termoreglare.
n funcie de valorile temperaturii se disting urmtoarele grade de febr:
- subfebrilitate 37 - 38C
- febr moderat 38 - 39C
- febr ridicat 39 - 40,5C
- hiperpirexie
> 40,5C.
Prin msurarea temperaturii dimineaa i seara se obine curba termic..
Dup aspectul curbei termice se deosebesc mai multe tipuri de febr:
a)
Febr continu (n platou) diferena dintre t matinal i t vesperal
nu depete, timp de mai multe zile, 1C.
b)
Febr remitent diferena dintre t matinal i t vesperal depete
1C (ex. n septicemii, supuraii localizate).
c)
Febra intermitent croete febrile de cteva ore durat, la interval
de 2-3 zile (n malarie)
d)
Febr recurent febr continu cteva zile, alternnd cu perioade
afebrile (TBC, infecii urinare)
e)
Febr ondulant care evolueaz prin pusee succesive, fiecare cu o
cretere progresiv urmat de o defervescen lent.
f)
Febr neregulat curba termic este total atipic;
g)
Febr prelungit orice febr ce persist mai mult de 3 spt.
1. 2. Frisonul este o reacie nervoas caracterizat prin tremurturi
neregulate (datorit creterii brute a t. Se datorete contraciilor musculare i este cu
att mai intens, cu ct creterea t este mai rapid. Bolnavul care prezint frison, va fi
ncalzit prin administrare de buturi calde i acoperit cu pturi de ln sau i se pun
sticle/buiote calde (fr contact direct cu pielea). Bolnavul nu va fi lsat singur n
aceast perioad, toate msurile specificate, vor fi de competena asistentului medical.
La sfritul frisonului, se msoar i se noteaz t i P.
14

1. 3. Transpiraia este un proces care contribuie la pierderea cldurii i


marcheaz de obicei sfritul accesului febril, n timp ce frisonul l deschide. Bolnavul
care transpir trebuie s fie supravegheat: ferestrele i uile vor fi nchise, bolnavul va fi
ters cu un prosop, iar faa i gtul i se vor terge cu un prosop nmuiat ntr-o soluie slab
alcoolizat, i se va schimba periodic cmaa de noapte cu alta uscat/curat, fiind ters i
fricionat cu alcool medicinal (msuri luate de asistentul medical).
2. Modificri tegumentare i/sau ale mucoaselor aprute n contextul
bolilor infecto-contagioase:
I. leziuni prin modificri de coloraie:
- a) pata pigmentar este o modificare de coloraie a pielii ce nu dispare la presiune ex.
vitiligo dispariia de pigment pe anumite zone ale pielii i efelidele (pistruii) exces
de pigment;.
II. Leziuni cu coninut solid:
Nu conin lichid i sunt reliefate. Se prezint sub urmtoarele aspecte:
a) placa urticarian este o ridictur a tegumentului asemntoare cu leziunile
provocate de urzic. Are culoare roie, iar dimensiunile sunt de la 1- 2 cm pn la un pod
de palm. Placa urticarian , care constiutie leziunea elementar n urticarie, se nsoete
ntotdeauna de prurit.
b) papula- est o ridictur a tegumentului, circumscris i dur. Nu conine lichid i are
caracter rezolutiv, nelsnd n urma ei cicatrice. Culoarea papulei este n general roie.
Ea poate fi ntlnit n afeciuni ca: sifilis, lichenul plan, .a.
c) tuberculul nodul circumscris, de consisten dur i mrimi variabile. n evoluie fie
ulcereaz sau nu las constant cicatrice. Este ntlnit n sifilis, lupus tuberculos i
lepr.
e) tumoarea formaiune circumscris, cu tendin la cretere i persisten.
III. leziuni cu coninut lichid:
a) Vezicula- este o mic colecie circumscris a epidermului cu coninut seros. Are
dimensiuni mici i poate fi ntlnit n eczem, herpes i zona zoster.
b) bula su flictena- este o ridictur a epidermului mult mai mare dect vezicula, cu
coninut lichidian clar ex.: flictena din arsur sau tulbure n impetigo. Unele dup uscare
dau natere la cruste care pot lsa o pat pigmentar.
C) pustula reprezint o colecie de lichid tulbure purulent de dimensiuni mici, ce apare
fie de la nceput (foliculite) fie secundar n urma infectrii cu germeni microbieni. Prin
uscare se formeaz cruste care dup eliminare las o uoar pigmentaie.
IV. Leziuni prin soluii de continuitate:
a) escoriaie este o soluie de continuitate superficial la nivelul epidermului
traumatisme sau zgrieturi.
b) eroziunea: pierdere de subst superf la nivelul epidermului nu las cicatrice.
c) ulceraia: pierdere de substan mai profund cu aspecte variate: las cicatrice.
d) fisura sau ragada: aprut n jurul orificiilor naturale.
V. Deeuri cutanate:
15

a) scuama: din stratul cornos al pielii cu dimensiuni mici, semnnd cu trele


(scoamele din mtrea), scuame lamelare (mai mari cu diametrul de civa cm ca n
psoriazis), i scuame n lambouri, cu dimensiuni mari ca n scarlatin.
b) crusta- apare ca o faz n evoluia veziculelor, bulelor i pustulelor.
c) escara sau sfacelul rezultatul unui proces de necroz cutanat cu tendin la
eliminare i formare de cicatrice.

16

3. Manifestri respiratorii n contextul bolilor infecto-contagioase:

Rinoreea secreie nazal seroas, mucoas, sau purulent.


Disfagia dificultate la nghiire a alimentelor,
Disfonia rgueal, modificarea vocii, interesnd timbrul i

intensitatea,

Dispneea este expresia unei afeciuni a aparatului respirator sau


cardiovascular i se traduce prin ,,lipsa de aer, modificarea ritmului i amplitudinii
respiratorii; Dup circumstanele de apariie se deosebesc:
dispneea permanent ( n insuficien cardiac avansat, pneumotorax),
dispneea de efort (procese pleuropulmonare care scad ventilaia pulmonar,
insuficiena cardiac),
dispneea de decubit (bolnavul nu poate sta culcat, fiind obligat s stea n semisau seznd)
si dispneea paroxistic, ntlnit n astmul bronic i n insuficiena ventriculului
stng (astmul cardiac i edemul pulmonar acut)
Dup tipul respiraiei care e tulburat, se ntlnesc dispneea inspiratorie (edem al glotei, corp strain n laringe), dispneea expiratorie (astmul bronsic .a) si dispneea mixt, n
care dificultatea intereseaz att inspiraia ct i expiraia i care se ntlnete att n
pleureziile cu lichid mult, ct i n pneumonia masiv.
n unele stri patologice pot aprea tulburri ale ritmului respirator, ntlnind n acest
sens mai multe tipuri de respiraii:
- Respiraia de tip Cheyne-Stokes este o respiraie periodic, caracterizat prin
alternane de polipnee i apnee. Respiraiile cresc progresiv n amplitudine i
frecven, ating un apogeu, apoi descresc pn ce nceteaz. Perioada de apnee
dureaza 10 pna la 20 de secunde, dup care ciclul rencepe. Acest tip de respiratie
se ntlnete n insuficiena cardiac stng, n ateroscleroza cerebral, n tumori i
accidente vasculare cerebrale, etc.
- Respiraia de tip Kussmaul este o respiraie n patru timpi: inspiraie-pauzexpiraie-pauz. Micrile respiratorii sunt profunde i zgomotoase. Apare n
coma diabetic.
- Respiria de tip Biot se caracterizeaz prin cicluri de respiraii ntrerupte de
perioade de apnee de 5 pna la 20 de secunde. Este o respiraie agonic.
Dup ritmul respirator, se deosebesc bradipneea sau dispneea cu ritm rar
i polipneea sau tahipneea (accelerarea ritmului respirator).

Tusea expulzarea violent i sonor a aerului intrapulmonar;


reprezint o reacie a organismului pentru eliminarea secreiilor patologice din cile
respiratorii (mucus, puroi, snge).

Expectoraia evacuarea sputei din arborele traheo-bronic,

Vomica evacuarea brusc a coninutului patologic de la nivelul


pulmonului (expectoraie seroas, purulent sau hemoragic)
17


Hemoptizia este eliminarea pe gur a unei cantiti de snge,
provenind din cile aeriene inferioare. Cnd sngele provine de la nivelul rinofaringelui,
eliminarea poart denumirea de epistaxis; cnd provine de la nivelul gingiilor de gingivoragie; de la nivelul stomacului - de hematemez. Hematemeza are unele
caractere particulare: apare n timpul unui efort de vrstur; sngele este n general mai
abundent, neaerat, mai nchis la culoare, amestecat cu cheaguri de snge si uneori, cu
alimente; ncepe i se termin de obicei brusc; n orele urmtoare bolnavul are deseori
dureri, iar a doua zi melena (scaun negru, moale si lucios).
4. Sindromul cardiovascular n contextul bolilor infecto-contagioase:
- tahicardia accelerarea frecvenei cardiace peste limitele fiziologice (90
bti/min).
- bradicardia reducerea frecvenei cardiace (sub 60/min)
- hipotensiunea arterial scderea TA sub 100 mm Hg pt valaoarea
sistolic i sub 60 pt valoarea diastolic.
4. Sindromul digestiv:
- inapeten lipsa poftei de mncare
- greaa senzaia de vrstur iminent.
- vrstura expulzarea violent a coninutului din stomac.
- hematemeza vom cu snge de origine digestiv.
- meteorismul creterea coninutului gaszos al intestinului.
- borborisme zgomote produse n abdomen prin deplasarea gazelor n
tubul digestiv.
- colic intestinal este nsoit de durere cu caracter acut, care survine
intermitent, n crize, prin distensia pereilor intestinali.
- tenesme rectale senzaie de defecare fr eliminarea de materii fecale.
- diareea eliminarea frecvent (peste 4-5 scaune pe zi) de materii fecale
de consisten redus.
5. Sindromul renal:
- oliguria scderea diurezei sub 800 ml/24 ore,
- oligoanuria scderea diurezei la 50-100 ml/24 ore,
- anuria absena diurezei sau scderea sub 50 ml/24 ore.
- polakiuria miciuni frecvente i n cantitate mic (ex infeciile urinare)
- disuria emisie dificil a urinii.
6. Sindromul nervos
- obnubilarea tulburare a contiinei, afectnd claritatea; percepiile sunt
ngreunate, reaciile ncete, exist o lentoare ideatic i psihomotorie.
- coma pierdere de diverse grade a strii de contien. Gradul de
profunzime al comei se poate stabilii n funcie de reactivitatea la stimulii dureroi,
18

reflexe, tonus, starea aparatului circulator i respirator. n funcie de aceste elemente,


stadializarea comei se face n:
- com de gr. I = pierderea contienei cu meninerea stabilitii dureroase i
a reflexivitii;
- com de gr. II = sensibilitate dureroas abolit, reflectivitate pstrat;
- com de gr. III = sensibilitate dureroas i reflexivitate abolit;
- com de gr. IV = apariia tulburrilor neurovegetative grave, respiratorii i
circulatorii;
n practica medical se mai folosete i clasificarea comelor n: com
superficial, de profunzime medie, com profund i clasificarea dup Glasgow.

Paralizia = dispariia funciei motorii musculare,

Pareza = paralizie parial, incomplet,

Parestezii = senzaii subiective, precum furnicturile, amorelile,


senzaiile de cald sau rece

Hiperestezia = recepie exagerat a diferitelor tipuri de sensibilitate


(tactil, termic, dureroas).

Hipoestezia = recepie diminuat a diferitelor tipuri de sensibilitate


(tactil, termic, dureroas).
Diagnosticul de laborator n bolile infecioase se pune pe baza:

Datelor epidemiologice - se obin de la bolnav (anamnez), urmrind


un posibil contact infectant (bolnav de rujeol, etc.,) sau animal (antrax, rabie),
depistarea cilor de transmitere, receptivitatea pacientului (vaccinri efectuate, boli
infecioase anterioare)

Date clinice se obin prin efectuarea unei anamneze corecte i a


unui examen clinic amnunit pe sisteme i aparate. Pentru precizarea etiologiei sunt
necesare i investigaii de laborator.

Investigaii de laborator indicate n bolile I.C. sunt:


- investigaii nespecifice: leucocite, Hemoglobina (Hb), VSH, glicemie, uree, ex.
sumar urin, radioscopia pulmonar Rx. Pulmonar).
- Nr de leucocite este crescut n BI,
- VSH >
- Intradermoreaciile
- Evidenierea agentului patogen din: snge, urin, fecale, LCR, .a.secreii
Recoltarea produselor biologice i patologice n bolile infecioase principii i
reguli generale de recoltare, pstrare i transport:
- prelevarea probelor, naintea nceperii tratamentului antibacterian sau dup 48 h
dup terminarea tratamentului
- recoltarea unei cantiti suficiente de produs biologic,
- recoltarea corect fr contaminare cu respectarea regulilor de asepsie.
19

Atribuii general valabile ale asistentului medical n ngrijirea


pacienilor internai n secia de Boli Infecioase:
- asigur condiiile necesare recuperrii medicale precoce (salon luminos, nclzit, existena apei
curente potabile rece i cald la salon) i separarea patologiei transmisibile n saloane separate pentru
evitarea riscului de transmitere a infeciilor nosocomiale (aerogen/digestiv);
- efectueaz tratamentul i recoltrile de produse biologice recomandate de medic, dup obinerea
consimmntului bolnavului i efectueaz pregtirea fizic i psihic a bolnavului.
- asigur alimentaia bolnavilor n concordan cu diagnosticul i stadiul evolutiv al bolii,
- desfurarea unei activiti care s asigure bolnavilor internai un regim raional de odihn i de
servire a mesei, de igien personal,
- asigur programul de primire a vizitelor i pstrarea legturilor pacientului cu familia;
- efectueaz educaia sanitar a bolnavilor i a aparintorilor privind urmarea tratamentului igienodietetic i medicamentos prescris
- folosete materiale sterile n termenul de valabilitate a sterilizrii, pentru diferitele tehnici, conform
normelor legale n vigoare;
- asigur pstrarea confidenialitii fa de teri asupra tuturor informaiilor decurse din serviciile
medicale acordate asigurailor;

ngrijirea pacienilor cu boli infecto-contagioase respiratoriiatribuii proprii ale asistentului medical


Multe din bolile aparatului respirator au caracter infecto-contagios: gripele,
virozele respiratorii, IACRS (infeciile acute ale cilor respiratorii superioare)
pneumoniile, abcesul pulmonar, TBC, .a. Aceste boli impun sarcini suplimentare n
rndul personalului de ngrijire.
Atribuiile asistentului medical n secia de BI departamentul boli
infecioase respiratorii
1. Asigurarea condiiilor de mediu saloanele pacienilor cu afeciuni respiratorii
infecioase, vor fi orientate (n msura posibilitilor) cu ferestrele spre nord, pt a primi o
luminozitate intens i permanent, fr aciunea direct a razelor solare. Saloanele vor
fi nclzite moderat 20-22C, avnd o umiditate ridicat (prin aerosolizare). Saloanele
trebuie s aib o bun ventilaie, iar n cele n care se ngrijesc pacieni cu expectoraii,
ncperea va avea sigurat un sistem de ventilaie perfect i permenent n funciune.
2. Amplasarea pacienilor asistenta va avea n vedere ca pacienii cu pneumonii,
supuraii pulmonare sau alte boli cu rsic crescut de transmisibilitate s fie internai n
saloane separate, evitndu-se s fie amplasai alturi de diabetici sau vrstnici.
20

Mobilierul trebuie s fie ct mai simplu, pt a nu reine praful. Curenia zilnic i


general/ciclic, se va face exclusiv cu aspiratoare i lavete umede, n acest fel se evit
ridicarea prafului.
3. Urmrirea respectrii dietei pacientului: pacientul va avea o diet echilibrat
d.p.d.v.al principiilor alimentare, predominnd aportul de vitamine i minerale prin
consumul de legume, fruncte.
Intervenii nursing n cazul pacientului cu afeciuni infecto-contagioase respiratorii:
- hidratrea corespunztoare corespunztor recomandrilor medicului 1,5 l/zi la
adult
- schimbarea lenjeriei la nevoie (pacienii febrili transpir mult)
- asigurarea igienei tegumentelor i mucoaselor,
- ncurajarea expectoraiei bolnavului n recipiente colectoare speciale,
- recoltarea sputei pentru examen bacteriologic, la recomandarea medicului
- ad-strarea medicamentelor, O, la recomandarea medicului i urmrirea efectelor
acestora.
- Asigurarea msurilor de dezinfecie a instrumentarului folosit, al suprafeelor din
salon precum i a aeromicroflorei.
4. Educaia sanitar a pacientului care are o boal infecto-contagioas respiratorie,
cuprinde:
- necesitatea folosirii batistei de unic folosin n timpul acceselor de tuse,
- splarea frecvent a minilor,
- aerisirea frecvent a spaiilor unde stau aceti bolnavi
- alimentaie echilibrat cu vitamine i minerale, pentru o recuperare ct mai rapid
a organismului.
- controalele periodice indicate de medic la externare, trebuie efectuate cu
regularitate,
- Revenirea n comunitate numai la nsntoire (prin lipsa tusei i a altor fenomene
inflamatorii manifeste ale aparatului respirator)

21

ngrijirea pacienilor cu afeciuni digestive


1. ngrijirea bolnavilor cu vrsturi
Vrsturile apar n afeciuni numeroase, de cauze digestive sau
extradigestive (tumori cerebrale). Vrsturile din bolile infecioase, pot s apar n
contextul unor toxiinfecii alimentare sau sindroame de deshidratare, a unor pancreatite,
sau colecistite.
Vrsturile prin repetare pot duce la deshidratare i implicit pierderea
echilibrului hidroelectrolitic i acido-bazic.
Gravitatea lor este sugerat de :
- alterarea strii generale,
- tegumente i mucoase uscate
- oligurie (scderea volumului urinar sub 500ml),
- tahicardie i hipotensiune arterial
- somnolen
Conduita de urgen a asistentului medical:
- nu va prsi bolnavul
- linitete pacientul i aduce o tvi renal
- aeaz pacientul n poziie semieznd
ngrijiri realizate de asistentul medical:
Pregtirea materialelor sanitare necesare (muama, tvi renal, pahar cu
ap pt cltirea gurii pacientului, recipiente etichetate necesare recoltrii vomei (care se
vor transporta la laborator), sond pentru aspiraie gastric, seringi pt spltura gastric.
Asistenta plaseaz bolnavul ntr-un salon aerisit, urmnd ca bolnavul s fie
izolat cu un paravan de restul salonului;
- aeaz bolnavul n poziie eznd sau decubit dorsal cu capul ntr-o parte.
- se protejeaz lenjeria cu muama;
- se ndeprteaz protezele dentare;
- asistenta susine cu o mn fruntea bolnavului i cu cealalt mn plaseaz
tvia renal sub gur i brbie; dup vom se d un pahar cu ap bolnavului pentru
cltirea gurii.
- bolnavul e invitat s inspire adnc.
Msuri speciale:
- la pacienii incontieni, cu risc de aspiraie a coninutului vrsturilor, se
ntoarce capul bolnavului n partea stng, se practic aspiraie gastric continu
- n caz de stenoz piloric sau ingestie de substane toxice, se face
spltur gastric
- asistenta ajut bolnavul s clteasc gura pentru curirea resturilor
alimentare
- asistenta terge pacientul la gur cu un ervet.
Tratament medicamentos recomanadat de medic:
- Metoclopramid 1-2 fiole/zi i.v.,
22

- Emetiral (drajeuri a 5 mg sau supozitoare),


- No-spa 1-2 fiole/zi i.m. sau i.v.,
- Atropin (fiole a 1mg, 1-3 fiole/zi s.c.).

Alimentaia i corectarea tulburrilor hidroelectrolitice, se face conform


planului terapeutic ntocmit de medic:
- Se suspend alimentaia pe gur; ea se va face la nceput parenteral cu
perfuzii cu glucoz 5%, 10%, soluii cu aminoacizi, vitamine i electrolii.
2. ngrijirea bolnavilor cu diaree
Diareea poate aprea singur sau nsoete vrsturile.
Diareile acute constituie urgene datorit tulburrilor hidroelectrolitice i ale
echilibrului acido-bazic, mai ales dac sunt asociate i cu vrsturi.
Bolnavul deshidratat prin diaree prezint aceleai simptome i semne
descrise la vrsturi.
n cazul bolnavilor din ambulator n stare grav, pn la internarea n spital,
se impun aceleai msuri urgente de prevenire a deshidratrii ca i n cazul vrsturilor
(perfuzie cu ser fiziologic) i terapia de urgen a bolii de baz.
Rolul asistentei este delegat de administrare a tratamentului prescris de
medic i propriu de ntocmire a unui plan de ngrijire n contextul bolii pacientului.
Pentru ngrijirea n spital a bolnavilor cu diaree, asistenta va pregti:
Materiale necesare:
- muama
- aleze (traverse)
- ploti
- materiale pentru toaleta regiunii anale
- recipiente pentru hemocultur i coprocultur (n funcie de
reocomandarea medicului)
- materiale pentru recoltarea probelor de snge i materii fecale
- perfuzoare i alte materiale sanitare necesare montrii perfuziei
- soluii pentru reechilibrarea hidroelectrolitic conform recomandrilor
medicului (ser fiziologic, glucoz)
- paravan
- pturi
- termofoare.
Pregtirea condiiilor de ngrijire:
- bolnavul va fi plasat ntr-o rezerv sau izolat de restul salonului cu un
paravan;
- patul se acoper cu muama i travers;
- n caz de incontinen de materii fecale, se va aeza sub bolnav o plosc
care se va schimba periodic;
23

- asistenta pregtete un numr suficient de aleze i comprese pentru a le


avea la dispoziie;
- supravegherea tranzitului intestinal i a igienei locale.
- dac numrul scaunelor este mic i starea bolnavului este bun, acesta va
fi nsoit de infirmier la toalet.
- numrul scaunelor poate ajunge la 10-20 pe zi, nsoite i de dureri (n
holer poate ajunge la peste 100), epuiznd rapid forele bolnavului. De aceea, n acest
caz bolnavul trebuie servit cu plosca la pat. (Este bine s se lucreze cu dou ploti pentru
a se putea rezerva timp suficient pentru curirea plotii).
- asistenta noteaz numrul i caracterul scaunelor n foaia de temperatur.
- pentru analiza de fecale, unele emisii vor fi captate n bazinet.
- se recomand ca bolnavilor cu incontinen de fecale sau diaree intens, s
li se pun scutece gen pampers, pentru ca materiile fecale s nu se mprtie pe suprafaa
patului. Schimbarea acestora ca i a alezelor, se face ori de cte ori este nevoie.
Asistenta va efectua ngrijirile acestor bolnavi cu mult nelegere,
bunvoin i rbdare, avnd n permanen grij de a le menaja pudoarea i i va liniti
din punct de vedere psihic.
Toaleta anusului se face de mai multe ori pe zi.
Corectarea tulburrilor hidroelectrolitice, recoltarea de produse biologice i
urmrirea funciilor vitale i vegetative, se face de ctre asistentul medical la indicaia
medicului.
- n diaree, rehidratarea se poate face pe cale oral cu o dieta alimentar
controlat, completat cu perfuzii intravenoase. Se urmrete nlocuirea pierderii de ioni.
Prin diaree se pierd mai mult sodiu i potasiu.
- n caz de infecii, se recolteaz snge pentru hemocultur i scaun pentru
coprocultur.
Asigurarea repausului i meninerea temperaturii constante:
Asistenta va asigura:
- repausul la pat se impune n cazurile cu stare general alterat.
- diareea intens duce la mari pierderi de energie caloric. Bolnavii vor fi
nclzii cu termofoare, pturi, pern electric pe abdomen.
Asigurarea alimentaiei
Msuri de realizare:
- alimentaia n primele 24-48 de ore const din diet hidric. Asistenta va
servi bolnavul cu ceai nendulcit (ment, coarne, afine sau mueel), sup de morcovi
strecurat, zeam de orez. Ulterior se trece pe pine prjit, sup de morcovi, iar peste
cteva zile sup cu carne slab de pui (ex. piept de pui)
- treptat, se introduc i brnz de vac, pine prjit, supe strecurate de
legume cu paste finoase, compot de mere cu zahrul fiert n ap (slab ndulcit).
- n 4-5 zile, se ajunge la o alimentaie complet.

24

Se interzic pentru o perioad de timp: laptele, dulciurile concentrate,


legumele bogate n celuloz, grsimile prjite, conservele, condimentele, ciocolata.
Tratament medicamentos:
Asistenta pregtete medicamentele pe care, la indicaia medicului, le administreaz.
Pentru tratament simptomatic, acestea pot fi:
- loperamid,
- smecta.
Pentru tratament antimicrobian:
- sulfamide,
- antibiotice (doxiciclin),
- derivai ai nifrofuranului (furazolidon 4x1 comprimat/zi),
- saprosan (3x1 drajeuri/zi),
- fermeni digestivi.

ngrijirea bolnavilor cu infecii ale tractului urinar


Definiie: afeciuni definite prin colonizarea i multiplicarea bacteriilor la
nivelul tractului urinar, urmat de eliminarea acestora n urin (bacteriurie), independent
de prezena sau absena manifestrilor clinice.
Simptomatologie (difer n funcie de localizarea infeciei):
absent (bacteriurie asimptomatic),
polakiurie (frecven urinar crescut, n cantitate redus)
disurie, (miciuni dureroase)
oligurie (scderea volumului urinar sub 500 ml, ex. n formele severe de
pielonefrit),
febr,
frisoane,
durere lombar,
aspect modificat al urinei,
simptomatologie digestiv.
Tratament: efectuat de asisteta medical:
- igieno-dietetic asigurat de ctre asistent n cadrul atribuiilor proprii:
repaosul la pat, al bolnavului
cur de diurez,
evitarea iritantelor tractului urinar,
igien personal corespunztoare.
- medicamentos asigurat de asistenta medical, n cadrul atribuiilor delegate:
- ad-strarea de antibiotice/chimioterapice, corespunztor antibiogramei;
- n cazurile medii, severe de infecii ale tractului urinar, terapia
antimicrobian se ncepe imediat dup recoltarea uroculturii, fr a atepta rezultatele
antibiogramei, cu un antibiotic pe care l recomand medicul;

25

n cadrul atribuiilor delegate, asistentul medical pregtete pacientul pentru explorri


paraclinice:
1. examen de urin,
2. urocultur: pt identificarea germenului i testarea sensibilitii sale la antibiotice.
3. analize de laborator: hemoleucogram, ionogram, .a
4. radiografie abdominal pe gol
5. urografie intravenoas
6. echografie renal,
7. cistografie micional
8. CT cu sau fr subst de contrast,
9. explorare urologic: cistoscopie.

26

CLASIFICAREA BOLILOR INFECIOASE


Agentul infectant ptrunde n organism printr-o poart de intrare care poate fi:
- respiratorie (poart aerogen ex. pneumoniile, gripe, TBC, .a.) i cu o particularitate prin
srut (mononucleoza infecioas, .a.);
- alimentar (poart digestiv)
- cutanat:- prin tegumente i mucoase (tetanosul, HIV/SIDA, hepatitele virale B,C,D, E,
anumii parazii, micoze etc.);
- prin contact sexual: (bolile venerice, HIV, VHB, chlamidia, .a)
Boli cu poart de intrare aerogen:

Scarlatina

Rujeola

Rubeola

Varicela, herpes zoster, herpes simplex

Parotidita epidemic

Meningite

Encefalite

I.A.C.R.S.(infecii acute ale cilor respiratorii superioare): Anginele acute, Difteria, alte
infecii acute ale cilor respiratorii: Rinofaringita acut, Laringitele acute, Broniolita ac. .a

Pneumonii acute infecioase:


pneumonii primare: ex.: pneumonia franc lobar, pneumonia lobular (bronhopneumonia),
pleuropneumonia stafilococic, pneumonile cu germeni Gram-negativi, pneumoniile
interstiiale, pneumonii secundare, gripa, tusea convulsiv.

TBC
Boli cu poart de intrare digestiv

enterocolitele acute infecioase - sindromul acut de deshidratare (SAD)


holera
dizenteria bacterian
salmoneloza
febra tifoid
toxiinfeciile alimentare
Hepatita viral A
Trichineloza
Parazitoze digestive
Boli cu poart de intrare dominant tegumentele sau m ucoasele: Tetanosul, VHB, VHC, HIV/SIDA

27

BOLI CU POART DE INTRARE AEROGEN

1. Scarlatina
Este o boal infecto-contagioas produs de streptococul hemolitic. Boala se transmite de obicei
prin contactul dintre bolnav sau purtator si individul receptiv.
Sursa de infecie: -persoanele bolnave de scarlatin
-purttorii de streptococ.
Modul de transmitere (poart de intrare):
- pe cale aerogen - n timpul vorbirii, rasului, stranutului sau tusei persoanei infectate
- prin intermediul obiectelor, alimente, lenjerie contaminate cu streptococ.
De aceea, orice bolnav de scarlatin se izoleaz la domiciliu (daca sunt conditii
corespunzatoare) sau se interneaza intr-un spital de boli contagioase.
Incubatia: Dureaza n medie 3-5 zile.
Tablou clinic:
- debutul este brusc, cu febr (care oscileaza intre 39C si 41C in tot timpul perioadei eruptive
si incepe sa scada spre a 5-a zi), cefalee frontal, disfagie (angin).
- dureaz 24-48 h
-erupia sau exantemul scarlatinos apare la nivelul gtului, se extinde pe trunchi i membre
- este rugoas la palpare
- nu este prezent la nivelul feei
- congestia pomeilor + paloare perioronazal formeaz masca Filatov sau faciesul
plmuit al lui Trousseau
- la nivelul plicilor de flexie apar peteii, echimoze, linii echimotice formnd semnul lui Pastia
Grozovici. (datorit fragilitii vasculare ).

-la nivelul cavitii bucale:


- congestie faringian + amigdalian intens Enantemul sau angina scarlatinoas.
Enantemul apare naintea erupiei i persist.
- ciclul limbii - limba este iniial ncrcat, ulterior procesul de depapilare, limba
zmeurie, proces de reepitelizare, limba sticloas
-adenopatie latero-cervical
Diagnostic sau examene paraclinice:
- date epidemiologice - contact cu o persoan bolnav de scarlatin sau purttor de streptococ
- date clinice: le constat medicul
- date de laborator:
- se recolteaz exudat faringian,
- VSH
- leucocitoz (leucocite crescute)
- neutrofile , la unii pacieni moderat eozinofilie (euzinofile )
- fibrinogen
-ASLO
Complicaii:
28

Imediate
Determinate de toxina streptococic:
-miocardita toxic
-meningita toxic
-adenite
-sinuzite
-otite
-otomastoidite
-septicemii
Tardive:
-reumatism articular acut sau reumatism cardiac.
-glomerulonefrit
Tratament :
Etiologic la indicaia medicului:
-penicilin G 50-100.000 UI/kg n 2 prize/zi,timp de 7-10 zile. Se poate folosi Eritromicina in locul
penicilinei, dar numai in caz de alergie la penicilin.
-benzatinpenicilin (Moldamin) 1/sptmn timp de 3 sptmni sau alt antibiotic, ce consider
medicul c poate fi administrat.
Simptomatic:
-paracetamol - La indicaia medicului
Tratament igieno-dietetic:
In primele 10 zile de boala se recomanda repaus la pat. Dup aceea copilul rmne n cas
pn n a 14-a- a 21-a zi de la nceputul bolii i este urmrit n continuare de medicul pediatru specialist
- medicul de familie - pana la 30 de zile de la inceputul bolii.
Se urmrete urina, prin examene de laborator ce se fac la inceputul bolii i apoi sptmnal
timp de 30 de zile.
Se consider vindecat un copil dac dup 21 de zile de la nceputul bolii, la dou examene
bacteriologice consecutive ale exsudatului faringian nu s-a mai depistat streptococul hemolitic, dac
examenele de urin au fost normale i dac la examenul clinic general nu se constat nici o modificare
patologic.
In primele zile de boal, cnd copilul are febr mare, cu stare general alterat, se plnge de
dureri n gat i nu are poft de mncare, i se va da numai regim hidrozaharat-lactat. Pe msur ce
apetitul revine i tolerana digestiv crete (nu mai vars, nu are greuri, nu se plnge de dureri
abdominale), febra scade i starea general se amelioreaz se va lrgi i regimul alimentar, dndu-i-se
n plus derivate de lapte, carne rasol, orice finoase.
Dup cteva zile de afebrilitate i daca urina este normala, se va da un regim alimentar
normal. Nu se recomanda regimul fr sare n forma comuna de boala. Introducerea antibioticelor
(penicilina) a schimbat esential evoluia bolii care este mai scurt i complicaiile au devenit
exceptionale.
Rolul asistentei medicale in ingrijirea bolnavului cu scarlatin, este structurat pe:
- asigurarea conditiilor de spitalizare (rol propriu): salon nclzit, evitarea frigului i a umezelii,
asigurarea repausului la pat,

29

- educaia sanitar fcut bolnavului de a renuna la eventuale obiceiurile nesntoase, supravegherea


bolnavului in ceea ce privete respectarea odihnei, a regimului desodat, (cnd medicul indic
tratamentul cu cortizon),
- administrarea tratamentului indicat de medic (rol delegat).
- Recolteaz produselor biologice la recomandarea medicului(rol delegat), asigur/conduce bolnavul
la alte servicii medicale .
Asistenta medical asigur:
- Repaosul pacientului la pat,
- Particip la investigatiile clinice si de laborator recomandate de medic prin:
-recoltarea sangelui pentru determinarea VSH-ului, fibrinogenul, ASLO, proteinei C reactive,
-recoltarea exudatului faringian
-efectuarea EKG,
Administreaz tratamentul:
-antistreptococic (penicilina G sau alt antibiotic), efectund testarea sensibilitii organismului
la antibiotic, respectand doza, calea i ritmul de administrare
-antiinflamator (cnd medicul indic acest tratament) va sesiza efectele secundare ale
corticoterapiei - dureri epigastrice, edeme, HTA, insomnie)
Asigur alimentatia pacientului:
-dieta de cruare digestiv n perioada febril (regim hidrozaharat, apoi, lacto-fainos, care se
va mbogi treptat)
-dieta va asigura necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea
-dieta desodat n cazul tratamentului cu antiinflamatorii
Supravegheaz zilnic semnele vitale: puls, tensiune arteriala, temperatura, scaun, notarea greutatii
corporale.
Face educaia sanitar a pacientului i aparintorilor privind:
- prevenirea reinfectrilor streptococice

- continuarea tratamentului prescris cu moldamin, n dozele i intervalele stabilite de medic


- prezentarea la controale periodice clinice si biologice, planificate
- asanarea focarelor de infectie amigdalian i dentar de ndat ce acestea apar, prin vizita la medic

2. Erizipelul

30

Erizipelul este o boala infecioas acut a tegumentelor (exceptional si a mucoaselor),


caracterizat clinic prin apariia unui placard dermitic i prin fenomene generale. Boala are o evoluie
ciclic, tendina la vindecare spontana si nu confera imunitate.
Sursa de infecie este reprezentat de bolnavi i convalesceni cu diferite forme de
infecii streptococice (angine, otite, scarlatin, erizipel, flegmon, .a) sau de purttori sntoi de
streptococ beta hemolitic de grup A. Cazurile de erizipel pot constitui surse de infecie, ndeosebi prin
secreiile infectate de pe suprafaa placardului (coninutul flictenelor, cruste)
Prevenirea erizipelului face apel la o bun igien corporal i la o folosire corect a
antisepticelor topice, pentru c o mic leziune poate fi poarta de intrare pentru streptococ responsabil de
dermatoze infecioase grave.
Educaia sanitar efectuat pacientului de ctre asistenta medical:
n legtur cu igiena n ngrijirile propriu-zise:
- igiena picioarelor s se fac zilnic;
- se spal picioarele i spaiul interdigital cu ap cldu i spun neutru;
- se cltesc bine i se usuc prin tamponare;
- n absena infeciei se face o baie de picioare o dat pe sptmn, cu o durat de
aproximativ 5-7 min; depirea poate predispune la uscarea tegumentelor i la leziuni;
- unghiile trebuie tiate drept, fr s fie foarte scurte, pentru a evita unghia ncarnat;
- se hidrateaz pielea de pe picioare n fiecare zi cu o crem nutritiv (fr lanolin, deoarece
este alergizant), evitnd spaiile interdigitale;
- se prefer ciorapii de bumbac, pentru a se evita maceraia i tulburrile circulatorii;
- n cazul n care picioarele transpir sau eman miros neplcut, medicul recomand un
antiseptic i un antitranspirant specific pentru a preveni umezeala i nclzirea;
- schimbarea regulat a nclmintei n funcie de activitile cotidiene;
- alegerea nclmintei astfel ncat s nu jeneze circulaia i s nu produc leziuni;
- evitarea plasturilor autocolani i a spray-urilor deodorante, care deterioreaz pielea;
- nu se merge n picioarele goale, pentru a evita rnirea;
- se evit toate sursele de cldur, care pot produce arsuri;
- se autoobserv picioarele i orice modificare (roea, edem, fisur, leziune, scurgere se
raporteaz medicului).
Etiologie
Agentul etiologic este reprezentat de streptococul betahemolitic de grupa A.
Patogenie
Infecia tegumentelor se poate produce prin: soluii de continuitate ale pielii (plgi,
dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la mucoasa invecinata infectata cu
streptococ (angina, rinofaringita, otita medie supurata); propagare limfatica (limfangite streptococice);
diseminare hematogena, in mod exceptional (septicemii).
Streptococii se multiplic n spaiile limfatice ale dermului, realiznd o dermit acut, caracterizat
prin:
hiperemie,
vasodilataie,
edem si
31

infiltraii celulare.
Placardul dermitic are tendin extensiv, propagarea fcndu-se centrifug, din aproape in
aproape.
Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii de boli streptococice si purttori sntoi de
streptococ.
Transmiterea este directa prin picaturi Flugge, sau indirecta, prin obiecte contaminate.
Contagiozitatea este foarte redus.
Simptome
Perioada de incubatie este de 3-5 zile. Debutul bolii este brusc, cu frison intens si febra
ridicata (39-40). Placardul erizipelatos apare dupa 6-12 ore de la debut, fiind precedat, uneori, de
senzatie de tensiune, in zona in care va apare, precum si tumefierea dureroasa a ganglionilor limfatici
afereni regiunii respective. Perioada de stare a bolii se caracterizeaz prin prezena placardului
erizipelatos, a adenopatiei i a fenomenelor generale.
Placardul erizipelatos poate s apar n orice parte a corpului. Temperatura local este cu
2-3 mai ridicat dect a pielii sntoase. Durerea local este puin accentuat, suportabil, palparea
placardului fiind posibil; fac excepie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului.
Placardul se extinde in suprafata destul de repede (cativa cm pe zi), din aproape in
aproape, in "pata de ulei".
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.

3. Rujeola (pojar, cori)


Etiologie: - virusul rujeolic
Sursa de infectare - bolnavii de rujeol . Boala se transmite prin aer, prin picaturile de saliva, secretiile
nazo-faringiene, pe care copilul le proiecteaza in jurul sau in timpul vorbirii, tusei, stranutului. Copiii
intre 1 si 10 ani sunt deosebit de receptivi.
Perioada de incubaie - 9-11 zile
Poarta de intrare:
- cile respiratorii
- mucoasa conjunctival
Tablou clinic:
- debut insidios,cu febr nalt (39-40C), catar oculo-nazal (rinoree, lcrimare,
strnuturi), tuse seac.
- faringe congestionat, microvezicule numite pete patognomonice (semnul Koplik) apar
dup 2 pn la 4 zile, de obicei pe mucoasa bucal n dreptul molarilor superiori 1 i 2. Aceste pete
seamn cu granulele fine de nisip alb nconjurate de areola inflamatorie. Dac snt numeroase, ntregul
cmp de fond poate s fie un eritem pestri. Apar faringita i inflamaia mucoasei laringiene i
traheobronice

32

-elementele eruptive la nivelul tegumentelor, sunt prezente iniial retroauricular, apoi la


nivelul gtului, toracelui, extremitilor
- extinderea erupiei se face n 3 zile
- erupie eritemato-maculoas, generalizat, inclusiv la nivelul feei
- erupie catifelat la palpare, dispare la digitopresiune. Elementele eruptive pot conflua
sau sunt separate de esut indemn. Dup 3-4 zile de la apariia erupiei, febra ncepe s scad, erupia
palete i dispare n ordinea n care a aprut, lsnd un tegument pigmentat
- tegumente uor umede.
- faa cu aspect de facies plns
- cefalee, dezorientare.
- vrsturi, agitaie.
Diagnostic pozitiv, examen paraclinic:
1. ancheta epidemiologic - contact cu bolnavii de rujeol
2. date clinice
3. date paraclinice:
-VSH normal
-leucocite normale sau
-secreie nazo-faringian,frotiu de la nivelul mucoaselor
-IgM specifice pt.virusul rujeolic
- ELISA,cultivarea pe celule a virusului
Complicaii:
laringita acut
pneumonie interstiial
encefalite
miocardit
suprainfectarea
Tratament :
- izolarea bolnavului
- tratament igieno-dietetic - multe lichide (ceaiuri)
- tratament simptomatic:
-antipiretice
-combaterea tusei
- nu exist tratament etiologic
- la copii - antibiotice de protecie - penicilin, ampicilin
- n caz de suprainfectare - antibiotice

Tratament igieno-dietetic
In timpul cat este febril si copilul refuza sa manance nu va fi fortat, i se vor da cu rabdare si
in cantitati mici lichide din abunden. Imediat ce revine apetitul, i se poate da un regim normal, in
functie de vrst i de preferinele sale. n tot timpul perioadei febrile i a complicaiilor, copilul va sta
la pat i se va evita contactul persoanele care sufer de alte boli (gripa, guturai, amigdalite, infectii ale
pielii). Camera copilului nu va fi supraincalzit, va fi bine aerisit si se va ntreine o atmosfer umed.
Cand copilul prezinta catar oculonazal, lumina excesiva il supar, aa c se va atenua lumina prin
folosirea de becuri slabe, seara, si tragerea perdelelor la ferestre, ziua. De indata ce a scazut febra, se
face din nou baie generala.
Profilaxia

33

Rujeola este foarte contagioas nc din stadiul de nceput, cu 3-4 zile nainte de apariia
erupiei, cnd copilul are fenomene catarale. Contaminarea unui copil sanatos de la unul bolnav cu care
st n acelasi apartament este aproape sigur. Boala nu se transmite printr-o a treia persoana. Dup
scderea febrei i dispariia eruptiei, boala nu se mai transmite. Acas nu sunt necesare msuri speciale
de dezinfectie, doar aerisirea ncperilor.
Vaccinarea antirujeolic este obligatorie i se practica la vrsta de 9-14 luni in campanii
organizate de dispensarul teritorial. In ultimul timp se practic rapelul. Vaccinul antirujeolic poate fi
administrat si in asociere cu cele antirubeolic si anti oreion (RRO = rujeola, rubeola, oreion) sau MRM
(Masern, Roteln, Mumps, dupa denumirea germana).

Rolul asistentei medicale n ngrijirea pacienilor cu rujeol


1. reducerea febrei prin:
- aplicarea compreselor hipotermizante de 2-3 ori/zi pe frunte, torace, membre;
- aerisirea camerei de 3-4 ori pe zi cte 15 min;
- n cazul frisoanelor se acoper pacientul cu 2-3 pturi, se aplic buiote cu ap cald la
picioare;
- administrarea medicaiei prescris de medic: Algocalmin, Ibuprofen, Aspirin,
Paracetamol;
2. aplic msurile corespunztoare dezobstruciei cilor respiratorii superioare i
diminurii tusei i polipneei:
- umidificarea aerului din salon prin aezarea de vase cu ap (infuzie de mueel) pe
calorifer,
- cavitile nazale se cur de secreii,
- hidratarea pacientului;
- administrarea medicaiei prescrise antitusive sau antiinflamatorii.
3. Urmrete prevenirea deshidratrii, ad-strnd zilnic bolnavului aproximativ 20003000ml lichide (intervenie delegat)
- dieta const n perioada febril, n lichide (supe, ceaiuri, limonade, sucuri de fructe,
lapte, .a lichide) administrate cu grij n funcie de tolerana gastric.
- imediat ce tolerana gastric permite, dieta se mbogete treptat, devenind complet
n convalescen.
4. Asigur prevenirea infectrii mucoaselor i tegumentelor:
- asigur/spal ochii bolnavului (din cauza lcrimrii intense) de 1-2 ori/zi cu ser
fiziologic/ceai de mueel,
- asigur/ndeprteaz secreiile nazale i protejeaz narinele iritate cu creme de
protecie cu lanolin,
- asigur/ajut bolnavul s-i efectueze toaleta cavitii bucale cu ceai de mueel sau
alte soluii dezinfectante bucale,
- urechile i mastoidele se controleaz atent zilnic,
- asigur/efectueaz toaleta pe regiuni, baia general fiind permis doar n perioada de
convalescen.
- asigur/schimb lenjeria pacientului i cea de pat ori de cte ori este nevoie

3. Rubeola (pojarelul)
-este o boal infecioas care are ca i etiologie virusul rubeolic caracterizat prin: erupie cutanat (pe
piele) si adenopatii (marirea unor grupe ganglionare).
- se transmite pe cale aerian
34

Importana bolii - Rubeola este important prin faptul c, dac apare la femei gravide, poate determina
malformaii congenitale asupra copilului. Contagiozitatea bolii este redus. Receptivitatea este
mai mare la copiii intre 5 si 15 ani.
Sursa - omul bolnav cu boala manifest clinic sau inaparent
Transmitere: Boala se transmite pe cale aerian, numai prin contact direct, prin picturi de saliv de la
bolnav la persoana snatoas. D o imunitate solid pe via.
- orizontal - de la o persoan la alta pe cale aerian
- vertical - de la mam la ft
Incubaia Este de 14-21 zile.
Invazia: Este scurta (1-2 zile) sau poate lipsi. La inceput copilul prezinta febra mica (pana la 38C),
dureri de cap, usoara secretie nazala si conjunctivala. Mucoasa faringiana este rosie.
Erupia
Este de multe ori singurul semn al bolii. Este mult mai redus dect in cazul rujeolei
(uneori de-abia se observa) si se manifesta prin pete roii-palide, care se unesc ntre ele. Apare mai
intai pe fa, apoi se intinde pe gt, pe trunchi, si la urma pe membre. Dureaza 1-3 zile. Erupia este
variat, semnnd adeseori cu cea din rujeol, rareori cu cea din scarlatin. Alteori este foarte discret i
de scurt durat. Ganglionii limfatici suboccipitali (de la ceaf) i cei laterocervicali (uneori chiar toi
ganglionii) sunt mrii. Rubeola se vindec totdeauna fr complicaii.
Tratament
Cnd are febr, copilul va sta n pat. Alimentaia va fi normal. Cel mult, n perioada ct are febr, se va
da o alimentaie mai uoar (ceaiuri, lapte, iaurt, pireuri de legume, fructe, paine, biscuiti, macaroane).
Pentru combaterea febrei si a durerilor de cap se recomanda: Paracetamol (supozitoare, tablete sau
sirop) si fenobarbital tablete de 0,015 g 1-3 tablete seara la nevoie.
-se va recomanda ntreruperii sarcinii pentru femeile aflate n primul trimestru de sarcin
-profilaxie - vaccin antirubeolic
Femeile gravide care nu au avut boala in copilarie vor fi ferite sa vina in contact cu copiii
bolnavi de rubeola. In caz ca o femeie gravida care nu a suferit in trecut de rubeola vine in contact cu
un bolnav de rubeola, pe lng urmrirea clinic va fi trimis la un Centru de Hematologie sau la o
clinica de boli infectioase pentru dozarea anticorpilor.
Poate determina la nou nscui malformaii congenitale:
-oculare:
-microftalmie
-cataract
-glaucom
-retinopatie
-cardio-vasculare:
-persistena orificiului Botallo
-tetralogia Fallot
-stenoz aortic
-microcefalie
-malformaii renale

35

Rolul asistentei medicale n ngrijirea pacientului cu rubeol:


- cunoaterea tuturor riscurilor ce decurg prin cotagiozitatea bolii in sine; Trebuie s cunoasc
faptul c aceast boal infecto-contagioas se transmite f. uur aerogen, motiv pentru care va
avea grij ca bolnavul s fie izolat fa de alii cu alt tip de boal infecioas, va cunoate i va
aplica permanent P.U. (precautiunile universale) pentru ca ea sa nu fie principalul vector in
transmitera acestei boli celorlai pacieni pe care i are n ngrijire.
Asistenta medical trebuie s cunoasc i s aplice condiiile de cazare necesare acestui tip
de bolnavi: salon nclzit, iluminat corespunztor, avnd condiii de igien corespunztoare (ap
curent cald i rece la chiuvet), grup sanitar separat pentru acest patologie uor transmisibil,
astfel nct s fie respectat prevenirea transmiterii nosocomiale a acestui tip de boal infectocontagioas.
Urmrirea respectrii dietei care n rubeol este hidro-lacto-zaharat, finos, vegetal fr
carne. Va trebui s cuprind aprox. 2500-3000 kcalorii/24 ore. n perioada de convalescen,
regimul alimentar va putea fi mbogit i s conin toi factorii nutritivi necesari: proteine,
glucide, mai puine lipide, o cantitate suficient de minerale i multe vitamine. Se vor evita
sosurile i rntaurile. Poriile vor fi mici i servite de mai multe ori/zi. Hidratarea bolnavilor
febrili este o sarcin important a asistentei medicale, n cadrul dietei precum i urmrirea
diurezei. Tratamentul dietetic al rubeolei va fi abordat holistic, gndit pentru fiecare bolnav n
parte. Greelile de diet, n special diete srace i incomplete n principii alimentare, pot duce la
ntrzierea vindecrii bolnavului.
Supravegherea comportamentului copiilor internai pe perioada internrii, a respectrii
interdiciilor impuse de boal, urmrirea respectrii programului de vizit i a limitrii nr de
vizitatori pe bolnav, n scopul protejrii pacienilor de flora extern microbian.
Educaia sanitar fcut pacienilor i familiilor acestora, n privina deprinderilor
igenico-sanitare sntoase de prevenire a mbolnvirilor.

4. Varicela
- determinat de virusul varicelo-zoosterian
- varicela este una dintre cele mai contagioase boli eruptive,
Sursa - omul bolnav cu manifest clinic sau inaparent
Transmitere - cale aerian
Poart de intrare - respiratorie
Clinic:
- incubaia = 14 zile
- debut - febr, alterarea strii generale, mialgii, discret tuse
- elemente eruptive : macul n faza iniial papul vezicul - secreie asemntoare
picturii de rou pe petalele de trandafir
-lichidul la nceput este clar apoi tulbure (vezicule invadate de leucocite), ulterior
veziculele se resorb i se transform n crust, care se va detaa
-elementele eruptive apar n valuri, fiecare val fiind nsoit de un croet febril
-au caracter polimorf
-erupie generalizat inclusiv pe pielea proas a capului
-erupie foarte pruriginoas
36

-erupia apare i la nivelul mucoaselor (cavitate bucal, .a)


-micropoliadenopatii
Diagnostic pozitiv, examen paraclinic:
Anchet epidemiologic
Date clinice
Date paraclinice:
-VSH normal
- leucocite normale
- limfocitoz (creterea nr de limfocite peste cel normal)
- punerea n eviden a virusului prin imunofluorescen
- determinarea atc.specifici
-complicaii:
-pneumonie interstiial, bronhopneumonii, abcese pulmonare
-glomerulonefrit
-zona Zooster
-suprainfectare tegumentar
-tratament:
-izolarea bolnavilor
-regim alimentar - suplimentare de lichide
-antipiretice
-antipruriginoase - antihistaminice, alcool mentolat, talc mentolat
-medicamente locale - unguente de acyclovir
-acyclovir injectabil sau p.o.
-AINS
Modul de transmitere in caz de varicela
Izvorul de infectie in caz de varicela este copilul bolnav care este contagios pe toata durata
bolii, pana la aparitia crustelor (14-21 de zile). Varicela se transmite direct de la bolnav la sanatos, pe
cale aeriana, prin secretiile nazofaringiene eliminate prin vorbire, tuse, stranut, precum si prin
continutul elementelor eruptive. Receptivitatea la varicela este foarte mare la toate varstele, dar mai
ales la copiii intre 2 si 15 ani. Varicela lasa o imunitate solida si durabila.
Incubatia in varicela
Incubatia in varicela este in medie de 14 zile (10-21 de zile).
Invazia (perioada preeruptiva in varicela)
Perioada preeruptiva in varicela este scurta (1-2 zile) cu manifestari discrete: febra usoara,
dureri de cap si musculare, indispozitie. Faringele este rosu. Copilul este n aceast perioad contagios.
Tratamentul igieno-dietetic i rolul asistentei medicale n varicel
Copilul va fi tinut in cas pe toat perioada erupiei. Alimentaia n varicel va fi
format la nceput, n perioada febril din: lapte, ceaiuri, supe, pireuri de legume, fructe,
finoase. Dac pe mucoasa gurii exista vezicule suprtoare, se vor da numai alimente moi.

37

Imediat ce a trecut perioada febrila si/sau jena la mestecat sau inghitit, copilul va primi un regim
alimentar normal.
Pentru evitarea suprainfectrii veziculelor cauzate de varicel se recomand: copiii
mari vor fi sftuii s nu se scarpine, iar celor mici li se vor nfura minile n fa de tifon; se
vor tia unghiile scurt; copilul va fi splat pe mini cu ap cald, spun si peria de unghii de mai
multe ori pe zi. Lenjeria de corp si de pat se va schimba zilnic; se vor folosi scutece, camue sau
pijamale moi, largi, care sa nu jeneze sau sa strng copilul, evitand astfel ruperea veziculelor si
crustelor, pielea se va pudra la indicaia medicului cu talc mentolat sau cu mixtura mentolat; se
vor curi cu un tampon cutele si plicile pielii; se va mentine o igiena riguroasa a mucoasei bucale
dac prezint erupii (se va clati, de mai multe ori pe zi, cu ceai de musetel), a conjunctivelor cu
erupie (instilatii cu ser fiziologic), curatirea pleoapelor de secretii cu apa fiarta si racita si a
mucoasei genitale, dac prezint erupii (splare cu solutii dezinfectante slabe sau cu ap).
In timpul fazelor eruptive din varicela se va face baie partiala; cu o lavet umeda se spala
zilnic zonele cu cute sau expuse la infectii (gat, subsoare, zonele genitale etc). Spre sfarsit, in
varicela, cand se mentin cruste putine, se poate face du prin tamponare fr frecare a
tegumetelor.
Varicela se vindeca repede si fara vreun tratament special. Cand copilul isi rupe crustele
sau daca veziculele se suprainfecteaza, raman cicatrici. Contagiozitatea varicelei este foarte mare
pacientul fiind contagios pn la cderea ultimei cruste.

5. HERPES ZOSTER sau ZONA ZOSTER


Zona zoster este o boala infecto-contagioas determinat de virusul varicelo- zosterian.
Este de fapt o reactivare a acestui virus, care cauzeaz varicela. Odat ce o persoan a avut varicel,
virusul rmne inactiv, cantonat in rdcinile nervoase pn cnd, la unele persoane, se reactiveaz.
Cnd virusul devine activ, persoana respectiv face zona zoster in loc de varicel.
Orice persoan care a avut varicel (chiar i o forma uoar) poate face zona zoster.
Oamenii cu sistem imunitar slabit sunt vulnerabili la reactivarea virusului ce provoaca zona zoster. Sunt
multi factori ce deprim imunitatea: boli, rni, btrnee. Unele medicamente scad imunitatea
organismului, spre exemplu medicamentele ce distrug celulele cancerigene (chimioterapia).
Contagiozitatea este sigura, astfel nct un bolnav poate declansa o epidemie de varicela
daca se afla n contact cu persoane receptive Odat aprut virusul nu va fi practic eradicat niciodat din
organism.
Manifestri clinice:
-incubaia nedefinit
-durere n zona unde urmeaz s apar erupia, foarte intens
Localizare :
-zona oftalmic - traiectul nervului oftalmic
-zona facial + prinderea pavilionului urechii
- zona intercostal
- zona fesier
38

- coaps
Complicaii :
- suprainfectare
- mielit, radiculonevrit, encefalit
- generalizarea elementelor eruptive
Tratament :
- combaterea durerii : antialgice minore, majore
- local - acyclovir unguent
- acyclovir p.o. sau inj. (7-10 zile)
- vitaminoterapie (grup B),
- AINS
ngrijirile acordate de asistenta medical:
- bolnavul va fi izolat fa de ceilali pacieni cu alt patologie.
- aerisirea, curenia ncperilor.
- n caz de nevoie bolnavul va fi badijonat cu diferite soluii mpotriva pruritului local.
- bolnavul va fi nvat s se spele pe mini pentre a preveni infectarea leziunilor prin grataj
- asistenta med. va urmri ca pacientul s aibe unghiile tiate i curate
- bolnavul va fi sftuit s se relaxeze i s se odihneasc ct mai mult, respectnd dieta impus de
boal.

6. Mononucleoza infecioas
- este o boal infecioas avnd ca i etiologie virusul Ebstein-Barr (EBV)
- caracteristic vrstelor tinere (15-25 ani)
Sursa de infecie - persoanele cu boala manifest clinic sau inaparent
Calea de transmitere:
- salivar (boala srutului)
- alimentaie, obiecte contaminate
Tablou clinic:
- incubaia : 2-6 sptmni
- debutul poate fi brusc sau insidios cu:
-febr
-frisoane
-alterarea strii generale
-cefalee
-mialgii
-adenopatie generalizat, predomin cea latero-cervical, dar este prezent i n zona
axilar, inghinal, occipital
- splenomegalie (splin mrit) hepatomegalie (ficat mrit)
- afectare hepatic:
- transaminaze (TGO, TGP)
- bilirubin
- examene paraclinice:
-VSH normal
- leucocitoz (pn la 20-30.000/mm3)
39

- monocite pn la 80%
- limfocitelor T
- IgM (atc.de faz acut)
-tratament recomandat de medic:
-antipiretice
-izolare + repaus
-tratamentul suprainfeciilor
-afectare hepatic: hepatoprotectoare
Elementelor eruptive:
-antihistaminice
-cortizon
-AINS (antiinflamatoare nesteroidiene)
-vitaminoterapie
-evitarea cel puin 6 luni a efortului fizic.
ngrijirea pacienilor cu mononucleoz presupune i educaia sanitar efectuat bolnavului
privind:
- renunarea la exerciiile intense i la ridicarea de obiecte grele pentru o perioad de 2 luni, dup
mbolnvire.
- odihn pe toat perioada fazei acute (aprox. 2 spt. repaos la pat) i reluarea treptat a activitilor
anterioare mbolnvirii.
- aport de lichide suplimentar.
- gargarisme cu soluii saline indicate pentru calmarea durerilor n gt.

6. Tusea convulsiv (Infecia cu Bordetella pertussis sau Tusea


mgreasc)
Generalitati
Tusea convulsiva este o infectie acuta a cailor respiratorii, foarte contagioasa, cauzata de
Bordetella pertussis. Se caracterizata prin accese paroxistice de tuse spastica. Afectiunea este denumita
popular tuse magareasca datorita inspirului suierator de la sfarsitul accesului de tuse in stadiul
paroxistic al bolii, zgomot care a fost asemanat cu zgomotele emise de magar.
Afectiunea este foarte periculoasa pentru copii sub un an, la care rata mortalitatii in
cazul tusei convulsive este foarte mare datorita complicatiilor respiratorii. De aceea vaccinarea
antipertussis se recomanda a se administra la varsta de 2 luni, cu rapel la 4-6-12 si 30-35 luni.
Mod de transmitere
Afectiunea se transmite foarte usor de la o persoana la alta, prin picaturi exteriorizate in
aer in timpul acceselor de tuse sau prin stranut. Izvorul de infectie este bolnavul cu tuse convulsiva.
Contagiozitatea este foarte mare si incepe la 7 zile dupa expunere si sfarseste la 3 saptamani de la
debutul tusei. Majoritatea persoanelor expuse microbului contracteaza boala.

40

Simptome
Perioada de incubatie este de 7-14 zile (maximum 21 de zile). Tusea convulsiva
evolueaza in trei stadii.
Stadiul cataral
Se caracterizeaza prin simptomatologie blanda, asemanatoare gripei: initial, copilul
pare a avea o simpla raceala, cu rinoree (ii curge nasul), lacrimare, stranut, febra si tuse iritativa, de
obicei usoara sau moderata. Acest stadiu dureaza 1-2 saptamani si bolnavul este foarte contagios in
aceasta faza.
Stadiul paroxistic
Tusea progreseaza, stadiul al doilea fiind caracterizat de accese de tuse paroxistica, care
se termina cu o inspiratie prelungita, zgomotoasa. Datorita lipsei de oxigen copilul devine cianotic.
Acest stadiu poate dura 1-6 saptamani, dar se poate prelungi pana la 10 saptamani. La sugar inspiratia
zgomotoasa poate lipsi, fiind inlocuita de apnee prelungita, in cursul careia pot surveni convulsii.
Convalescena
Al treilea stadiu este cel de convalescenta, care dureaza 2-4 saptamani si se
caracterizeaza printr-o descrestere gradata a simptomatologiei paroxistice.
Complicatiile respiratorii
sunt cele mai frecvente: asfixia (mai ales la copii mici), complicatii pulmonare
(pneumonia). Frecvent poate apare otita.
Tratament
Spitalizarea este recomandata mai ales in cazul copiilor mici, cu forma grava de boala.
Masuri generale de ingrijire n spital a bolnavului cu tuse convulsiva includ:
un mediu relaxant si confortabil, aerisirea, curenia i dezinfecia, precum i umidificarea
aerului n ncperi.

indepartarea mucusului si vrsturilor din timpul crizelor de tuse, pentru a se mpiedica


inhalarea acestora de ctre copil

evitarea complicaiilor, cum ar fi pneumonia/bronhopneumonia.

hranirea si hidratarea suficient a copilului bolnav.


Prevenia:
- imunizarea cu vaccin DTP (diftero-tetano-pertusis) conform schemei naionale de imunizare.

41

6. INFECIA URLIAN (PAROTIDITA EPIDEMICA sau OREIONUL)


Definiie: oreionul este o infecie viral contagioas (determinat de virusul urlian), care se
manifest cel mai frecvent prin creterea n volum, dureroas a glandelor parotide (glande salivare).
Virusul urlian se poate localiza i la nivelul altor organe: testicule, pancreas, ovare, sistemul nervos
central, articulaiile sau rinichii.
Etiologie - virusul urlian
Sursa de infecie - omul bolnav cu boala manifest clinic sau inaparent
Transmitere - cale aerogen - perioada de contagiozitate ncepe cu 6 zile nainte de apariia
simptomelor, transmiterea bolii necesitnd un contact prelungit.
Tablou clinic: -incubaia - 3 sptmni
-debut:
-febr
-frisoane
-alterarea strii generale
-cefalee moderat
-dureri moderate n loja parotidian
-durere n loja parotidian la masticaie
-tergerea anului n loja parotidian
-sensibilitate moderat la palpare
-n evoluie: prinderea parotidei opuse
-vrsturi explozive,n jet,de tip central
-poziie de coco de puc
-stare general alterat
-durere n zona pancreatic
-greuri, vrsturi
-sensibilitate la palpare n zona pancreatic
-examinri de laborator:
-amilazemie, amilazurie
- dureri intense n zona scrotal (la biei)
- zona scrotal edemaiat (la biei)
-sensibilitate n zona ovarelor (la fete)
42

Diagnostic pozitiv, examene paraclinice:


ancheta epidemiologic
date clinice
date paraclinice:
- leucopenie, limfocitoz
- n caz de orhit, meningit - VSH reacional, leucocitoz
- n caz de pancreatit (amilazemie, amilazurie )
- izolarea virusului din saliv, urin, edemul scrotal, snge prin imunofluorescen
- determinare de IgM specifice
- complicaii:
-suprainfectare bacterian
-compresiune nervoas - surditate
-Diabet Z
-sterilitate
-hipotiroidism
-miocardit
-encefalit
Tratament :
- nu exist tratament etiologic
- regim igieno-dietetic, cel puin 10-14 zile dup externare:
-izolare
-repaus
-regim alimentar: -hidric, -hipoglucidic, -hipolipidic, cel puin 10-14 zile dup
externare Dieta va fi larg, nutritiv, mai ales lichid sau semisolid la nceput, iar n caz de
pancreatit fr dulciuri, finoase sau grsimi. Din cauza infeciei, glandele salivare sunt foarte
sensibile si poate fi dificil nghiirea alimentelor.
-AINS
-vitamine din grupul B
-cortizon parenteral
-antialgice
-reechilibrare hidro-electrolitic i acido-bazic
-virusul urlian d imunitate pe via
Vaccinarea mpotriva oreionului face parte din triplul vaccin ROR care mai cuprinde
vaccinul antirubeol si antirujeol. Beneficiile acestui vaccin depasesc cu mult riscurile sale.

43

Boli cu poart de intrare digestiv


1. Toxiinfectiile alimentare
Cele mai multe cazuri de toxiinfectii alimentare se inregistreaza vara, caldura favorizand
multiplicarea bacteriilor patogene in alimente.
Toxiinfectiile alimentare sunt boli infectioase acute, cu manifestari in principal
digestive, aparute dupa ingestia de alimente care contin germeni patogeni si/sau toxinele lor in cantitate
mare. Contaminarea se poate face fie in natura, fie in timpul prepararii alimentelor, in bucatarie sau la
restaurant. Aceste boli diareice acute pot avea o componenta toxica sau infectioasa. Ele apar cel mai
frecvent sub forma unor izbucniri epidemice, atunci cand se imbolnavesc mai multe persoane care au
mancat acelasi aliment contaminat (mese in familie, in crese, gradinite, in avion sau la restaurant).
Boala poate fi grava la varste mici (nou-nascuti, sugari, copii), precum si la varstnici, la care puterea
organismului de aparare si de lupta cu germenii este scazuta.
Manifestarile clinice apar in maxim 72 de ore dupa ingestia alimentului incriminat. In
literatura si practica medicala din tarile de limba engleza in cadrul toxiinfectiilor alimentare sunt
incluse si intoxicatiile alimentare produse prin ingestia de alimente care contin toxice nemicrobiene
(intoxicatia cu histamina prin consumul unor specii de peste, intoxicatia cu ciuperci etc.).
Etiologia toxiinfectiilor alimentare este dominat de Salmonella spp (60% - 70% din
cazuri) si Staphylococcus aureus (20% - 30% din cazuri). Alti germeni implicati sunt: Cl.perfringens,
E.coli, Yersinia enterocolitica, Campylobacter, Proteus, etc.
Boala se manifesta sporadic (aceste cazuri sunt diagnosticate de obicei ca enterocolite
acute) sau sub forma de focare epidemice cu zeci, sute sau mii de cazuri.
Cele mai frecvente toxiinfectii alimentare sunt produse de salmonella si stafilococi, iar
produsele alimentare care pot provoca boala sunt carnea, pestele, laptele, laptele praf, produsele lactate
(frisca, smantana, branza, iaurt), oua (mai ales cele de rata, care pot contine 20% salmonella). De
asemenea, preparatele din alimente contaminate (prajituri, inghetata, maioneze, creme) pot fi sursa
imbolnavirii cu salmonella.
Sursele de infectie, de la care se contamineaza alimentele, sunt umane si animale:
Salmonella: pasari, animale domestice si omul (tubul digestiv);

44

Staphylococcus: animale, in special bovine (mastita), omul (infectii cutanate, portaj


nazal si faringian);
E.coli: omul (tubul digestiv);
Clostridium perfringens: animale, omul (tubul digestiv).
Salmonella, vedeta estivala, se inmulteste foarte mult in laptele dulce si in branzeturile
proaspete, in carne si preparate din carne (mai ales tocaturi), peste si alte specii acvatice (scoici, stridii,
raci). Aciditatea crescuta a unor produse lactate (iaurt, lapte batut) nu permite multiplicarea germenilor,
iar refrigerarea si congelarea diminueaza sau suspenda proliferarea, fara sa o distruga. Omul poate
reprezenta si el un izvor de infectie prin bolnavii sau purtatoriii de germeni in convalescenta si sanatosi.
Omul bolnav este principalul izvor de infectie in cazul unor infectii stafilococice
cutanate, furuncule, panaritii, piodermite, arsuri, leziuni supurative sau infectii de cai aeriene
superioare. Ca si tablou clinic avem un debut brutal, cu febra (39-40 grade Celsius), greata, varsaturi,
dureri abdominale, diaree.
Simptomatologie: Toxiinfectiile alimentare se manifesta clinic prin varsaturi, scaune diareice, dureri
abdominale, febra. Daca scaunele si varsaturile sunt frecvente si abundente si/sau aportul hidric este
insuficient se produce deshidratarea (senzatie de sete, diminuarea turgorului cutanat, tahicardie,
scaderea tensiunii arteriale pana la colaps, diminuarea diurezei pana la anurie) de diferite grade (medie,
usoara sau severa).
Diagnosticul pozitiv este pus de catre medic, iar tratamentul ii apartine. Toxiinfectiile
alimentare nu lasa imunitate.
EDUCAIA SANITAR EFECTUAT DE ASISTENTUL MEDICAL, CUPRINDE CATEVA
REGULI DE BAZA:
- spalarea pe maini cu apa si sapun dupa folosirea toaletei, mai ales daca urmeaz gtitul mesei, sau
luarea mesei;
- spalarea ustensilelor de bucatarie care au venit in contact cu carne, peste sau oua crude inainte de a le
refolosi;
- spalarea foarte bine a fructelor si legumelor;
- alimentele de origine animala trebuie preparate prin coacere sau fierbere;
- pastrarea produsele de origine animala este obligatorie, vara, la temperaturi scazute (sub 8 C);
- dac exist suspiciuni (fntni poluate) se va folosi apa de la robinet doar dupa fierbere, sau se va
folosi apa imbuteliata;
- daca exist persoane bolnave, trebuie limitat contactul acestora cu celelalte pers sntoase..
Tratamentul toxiinfectiilor alimentare
a) Reechilibrarea hidroelectrolitica si acidobazica reprezinta primul gest terapeutic. Trebuie
inceputa din momentul depistarii bolnavului. Se face pe cale orala in deshidratarile usoare si medii si
pe cale intravenoasa in deshidratarile severe sau atunci cand administrarea orala nu se poate practica
(intoleranta digestiva, varsaturi incoercibile).
b) Tratamentul dietetic. Este util in toate cazurile. Alimentele recomandate initial sunt supa de
zarzavat strecurata, orezul fiert, sucul de morcovi, branza proaspata de vaca, pine prjit (pesmetul,
45

grisinele, biscuitii simpli). Foarte rapid (24 - 48 ore) se introduc in alimentatie carnea fiarta de
pasre, brnza, painea, urmnd ca dup cteva zile s se treac la o diet normal.
c) Tratamentul simptomatic. Greaa si voma se pot combate prin administrare de antiemetice, iar
colicile abdominale prin aplicarea pe abdomen de comprese calde uscate sau umede (usor
alcoolizate).
d) Tratamentul etiologic. Formele usoare si medii de toxiinfectii alimentare nu necesita tratament
etiologic. Tratamentul etiologic este indicat de medic in formele severe si potential severe (sugari,
varstnici, persoane cu afectiuni cronice, cu terapie citostatica sau imunosupresoare,etc.). Antibioticele
indicate de medic sunt acidul nalidixic, fluorochinolonele (ciprofloxacina), colimicina (la sugari), in
doze uzuale, timp de 3 - 5 zile

2. Sindromul acut de deshidratare


Este consecinta pierderii bruste a unei cantitati mari de apa si electroliti depasind 5-10%
din greutatea corpului prin diaree, vrsturi i febr. Cauzele sunt diverse, mai frecvent fiind vorba de o
afectiune digestiva spre ex. enterocolita infecioas.
Sindromul acut de deshidratare este o afectiune severa, mult mai grava la nou-nascuti si
sugari in primul trimestru de viata, deoarece acestia au o cantitate mai mica de apa in organism pe
kilogram corp, miscarea apei este mai rapida si prezinta imaturitate renala neputandu-si astfel
economisi apa.
Factorii de risc pentru aparitia sindromului acut de deshidratare sunt: prematuritatea,
varsta sub 3 luni, igiena precara, alimentatia artificiala, malnutritia preexistenta, colectivitatile de
sugari.
Sindromul acut de desidratare poate prezenta trei forme clinice:

Uoar: fara semne de deshidratare; pierderi sub 5% din greutatea corporala;


Medie: manifestari digestive si semne de deshidratare acuta; pierderi peste 5%, dar sub 10%
din greutatea corporala;

Grav: pierderi peste 10% din greutatea corporala; semne digestive si de deshidratare severa;
semne neurologice (agitatie, convusie si coma).

Cauze
Principalele cauze de pierderi excesive de ap i electrolii sunt:

pierderi digestive - gastroenterocolitele acute, care pot fi virale (cel mai frcevent rotavirusul),
bacteriene (coli, salmonela, shigela), parazitare (giardia lamblia). Acestea se manifesta prin
varsaturi frecvente, aspiratii gastrice, intoleranta alimentara cea mai frecventa la lactoza.
pierderi renale (insuficienta renala, diabetul zaharat si insipid, administrarea excesiva de
diuretice);
pierderi cutanate si pulmonare (arsuri, caldura excesiva, hipertermie, bronhopneumonie, soc
caloric);
46

insuficienta de aport (erori dietetice prin supra sau subalimentatie, sugar neglijat postoperator,
coma neglijata).

Tabloul clinic
Principalele semne de deshidratare acuta sunt:
- starea generala ce se altereaza progresiv,
- febra este adesea prezenta;
- pielea si mucoasele sunt uscate, aspre, uneori reci; tegumentele au o culoare cenusiepamantie
- buzele si limba par arse; facies caracteristic: incercanat, incruntat, ochii infundati in orbite,
nas ascutit, obrajii escavati, fontanela anterioara deprimata.
- De asemenea, un semn caracteristic este pliul cutanat latero-abdominal, care devine lenes
sau chiar persistent (pielea care nu isi revine dupa ce este ciupita).
Tabloul clinic devine tot mai complex pe masura agravarii sindromului de deshidratare
acut. Astfel, pe langa problemele digestive (anorexie, buze uscate, rosii carminate, limba aspra,
varsaturi frecvente abundente, scaune diareice in jet cu continut predominanat lichid, verzui), sunt sever
afectate toate organele si sistemele: facies imobil anormal de linistit, privire fixa, extremitati cianotice
reci, polipnee, tahicardie, hipotensiune, oligoanurie, urina inchisa la culoare; alterarea starii de
constienta mergand pana la convulsii si coma.
Tratament
Gastroenterocolita acuta cu deshidratare peste 10% este considerata una dintre cele
mai mari urgente pediatrice. Principiile tratamentului vizeaza rehidratarea si reechilibrarea
hidroelectrolitica si acido-bazica. Se vor aplica tratamente igieno-dietetice si medicamentoase.
Rehidratarea hidro-electrolitica si acido-bazica reprezinta elementul fundamental al tratamentului de
urgenta in sindromul de deshidratare acuta peste 10%.
Tratamentul dietetic urmareste punerea in repaus a tubului digestiv pe o perioada
minima, inceperea neintarziata a inlocuirii pierderilor digestive cu solutii de rehidratare orala,
trecerea la dieta de tranzitie: zeam de morcov, orez, compot slab ndulcit de mere, banana,
brnz slab de vac, faina de rocove.
Realimentarea se face treptat si progresiv, iar la sugarul cu diaree severa si prelungita
se incepe cu formule de lapte delactozat. In cazul copilului de peste 6 luni hranit corect si
diversificat, se incepe cu alimente fara lactoza si gluten de tip morcov, branza de vaci, carne
fiarta. Trecerea la alimentatia corespunzatoare varstei se face de obicei in 5-7 zile.
Atunci cnd prinii observa semne de deshidratare este indicat sa se prezinte nentrziat la
medic
INTERVENII AUTONOME I DELEGATE ACORDATE
PACIENILOR CU ENTEROCOLIT
INTERVENII AUTONOME (PROPRII) ALE ASISTENTULUI MEDICAL
ACORDATE N SPITAL, PACIENILOR CU ENTEROCOLIT
- pacientul va fi plasat ntr-un salon luminos, linistit, fara factori perturbatorii, pe ct se poate
izolat - macar cu paravan, daca nu se gaseste o rezerva separata pentru el - pentru a ajuta pacientul sa se
odihneasca
- patul pacientului va fi protejat cu musama si aleza;
47

- se ncearc linitirea pacientului, comunicnd permanent cu el;


- supravegherea durerile abdominale (colicilor abdominale) si caracteristicile lor;
- supravegherea scaunului (frecvena, consistena);
- asigurarea repausului fizic si psihic al pacientului; ncurajarea permanent a pacientului;
- reechilibrarea hidro-electrolitic prin regim hidric (prin aport oral, dac sistemul digestiv
suport) apoi regim alimentar de tranziie;
- mentinerea igienei tegumentelor si a lenjeriei; (toaletarea i schimbarea lenjeriei bolnavului ori
de cte ori este necesar)
- educaia sanitar permenent a bolnavilor precum i a aprintorilor, n privinta igienei
personale i dietei de urmat, pentru o vindecare ct mai rapid;
- urmrirea strii pacientului, a funciilor vitale ale bolnavului i raportarea medicului privind
modificrile survenite;
- supravegherea manifestrilor de deshidratare (aspectul tegumentelor, diureza, nr i consistena
scaunelor, comportamentul pacientului);
- calcularea bilantul ingestie excretie (bilan hidric);
- respectarea msurilor de prevenire a infectiilor nosocomiale (splarea minilor, splarea
legumelor, pstrarea alimentelor perisabile la temperaturi sczute (n frigider);
- obinerea acordului informat din partea pacientului, privind orice tehnic/investigaie, care
urmeaz s fie ntreprins, scopul si importanta ei n procesul de vindecare;
- nsoirea medicului la vizita bolnavilor;
- asistentul medical face demersurile necesare externarii bolnavului; i se nmneaz acestuia
biletul de externare precum i respectarea indicaiilor cuprinnse n bilet.
- nsoirea pacientului la garderoba;
- predarea pacientului aparintorilor, cu necesitatea respectrii aciunilor de educaie sanitar
necesare, n contextul vindecrii bolnavului (diet, tratament medicamentos, .a).

3. Dizenteria bacteriana
Se transmite pe cal fecal-oral, fiind considerat o boal a minilor murdare, fiind
aproape endemic n ri cu nivelul socio-economic sczut prezinta o problem important de sntate,
att pe plan mondial, ct i la noi in tara prin numarul mare de cazuri, in special la copil. In Romania,
dizenteria este o afectiune endemica, dar poate aparea si in mici focare epidemice, in special in sezonul
cald.
Dizenteria bacteriana este o infectie intestinala acuta, specific umana, determinata de
variate specii de Shigella.
Este localizata in colonul distal, sigmoid si rect, si evolueaza clinic cu scaune diareice - cu mucus, puroi
si sange, dureri abdominale, tenesme rectale si uneori cu stare toxica, febra, varsaturi.
Agentul etiologic al dizenteriei bacteriene este Shigella disenteriae fiind germen gram
negativ, imobil, nesporulat si fac parte din genul Shigella familia Enterobacteriaceae.
Sursa de infectie este constituita de bolnavi (cu forme tipice si atipice) si de purtatorii de
shigelle (convalescenti sau sanatosi).

48

Transmiterea bolii este indirecta, complexa, prin mecanism fecal- oral, contributia
majora avand-o mna murdar, apa, alimentele, dar si vectorii (mustele). Contextul favorabil de
transmitere a bolii este nivelul scazut de igiena personala, comportamentala si ambientala.
Receptivitatea la infectie este generala, fiind mai mare la copiii cu varsta intre 6 luni-;10
ani, forme clinice severe aparand la varstnici si malnutriti.
Contagiozitatea este mare in randul copiilor prescolari, rata contagiozitatii putand ajunge
pana la 40% pentru cei din anturajul copiilor.
Dizenteria bacteriana face parte din grupul bolilor cu declarare obligatorie.
Tratamentul este complex si strict individualizat, dupa forma clinica, varsta.
Tratamentul se face in conditii de izolare la spital, in camere cu grup sanitar propriu,
aplicandu-se masuri de precautie enterala si dezinfectie continua si terminala.
Indiferent de schema terapeutica, durata tratamentului, este de 5 zile, iar vindecarea
trebuie controlata bacteriologic, prin efectuarea a 3 coproculturi de control, din scaune consecutive,
recoltate in convalescenta.
Shigellele au o rezistenta crescuta in mediul extern, in special la temperaturi scazute si
intuneric unde pot supravietui mai multe luni. Bacilii dizenterici sunt sensibili la caldura si factori
chimici care ii distrug in cateva minute. Apa contaminata si conditiile igienico-sanitare deficitare
contribuie la raspandirea dizenteriei, putandu- se declansa epidemii, mai ales in anumite situatii
(razboaie, inundatii, calamitati etc.).

HAV Hepatita Viral A


Hepatita A este o infectie a ficatului cauzata de un virus de tip ARN care este transmis
prin ingerarea alimentelor si a apei contaminate. Spre deosebire de virusurile hepatice B si C, hepatita A
nu determina o infectie cronica asupra ficatului. Acesta este primul virus hepatic descoperit si este
cunoscut ca fiind cea mai frecventa cauza de inflamatie hepatica.

Perioada de incubaie: Virusul hepatic A are o perioada de incubatie ce variaza intre 15 si 45 de


zile (in medie 25 de zile). Prima faza, simultana cu debutul acestei afectiuni hepatice, este
caracterizata de simptome nespecifice precum oboseala, stare de slabiciune, anorexie, greata, varsaturi,
durere abdominala si, mai rar, febra urmata de dureri de cap, eruptii cutanate si diaree. Dupa 1-2
saptamani de la debutul bolii hepatice, se poate instala si icterul.
In cele doua saptamani ce preced aparitia icterului, gradul de contagiune este cel mai
ridicat, intru-cat concentratia de virusi este maxima (aceasta scade dupa instalarea icterului). Copiii pot
raspandi virusul hepatic A perioade mai lungi de timp decat adultii, cei mici fiind contagiosi pana la 10
saptamani dupa debutul clinic al hepatitei A.

Simptome: Prezenta simptomelor in infectia cu virus hepatic A depinde de varsta pacientilor. In cazul
copiilor sub 6 ani, 70% dintre infectii sunt asimptomatice; in mod normal, icterul nu asociaza boala.

49

Acest procent nu se mentine in cazul copiilor de peste 6 ani, in cazul carora infectia de obicei este
asociata cu simptome, icterul instalandu-se la peste 70% din pacienti.
Tipic, hepatita acuta A evolueaza in trei stadii: pre-icteric, icteric, convalescenta.
Debutul poate fi pseudo-gripal, gastro-enteric, cu febra, anorexie, astenie, apatie, disconfort digestiv
(greata, varsaturi, pierderea apetitului). In stadiul urmator apare icterul, coloratia galbena a
sclerelor (albul ochilor) si tegumentelor, urini hipercrome (inchise la culoare) si scaune acolice
(decolorate). Durata icterului este de 2-4 saptamani. Convalescenta este marcata de o lunga perioada de
astenie.
Hepatita virala A evolueaza in marea majoritate a cazurilor cu vindecare completa. Nu se
cronicizeaza. Complicatiile hepatice sau extra-hepatice apar mai ales la adulti.
In cele mai multe cazuri, simptomele dureaza mai putin de 2 luni, dar exista un procent de
10%-15% dintre persoanele infectate cu virusul hepatic A care a experimentat o boala prelungita si
recidivanta, dar care nu a depasit totusi 6 luni.
Virusul devine inactiv la temperaturi mai mari de 85C, insa in conditii normale de mediu,
virusul hepatic A poate supravietui in afara corpului uman si cateva luni.
Daca cineva a fost infectat cu virusul hepatic A in trecut, nu se mai poate infecta inca o
data si nici nu il poate transmite altora. O data ce organismul se vindeca de hepatita A, dezvolta
anticorpi care il pot proteja de viitoare infectii cu acelasi virus hepatic.

Transmitere HAV: Virusul hepatic A poate fi gasit in materiile fecale ale unei persoane infectate cu
acest virus. Este trasmis prin contactul cu aceste materii fecale infectate si din acestea poate trece cu
usurinta in mancare si apa, si prin ingerare, in organismul uman.
Cele mai frecvente cai de transmitere a hepatitei A sunt:

omiterea procesului de spalare a mainilor dupa utilizarea toaletei;


ingerarea alimentelor si a apei ce au intrat in contact cu materii fecale infectate;

utilizarea instrumentelor de mancat/baut folosite in prealabil de o persoana infectata;

Exista cteva grupuri care prezint un risc ridicat de a contacta hepatita A:

copii care traiesc in comunitati precum crese, gradinite etc.;


adulti care traiesc in conditii aglomerate si lipsite de condiii igenice;

vizitatori ai tarilor cu prevalenta ridicata de hepatita A;

Tratament: Nu exista un tratament specific, ci doar simptomatic bazat pe administrarea


de vitamine si protectoare hepatice.
Igiena riguroasa poate reduce riscul de contaminare, dar nu asigura o protectie eficienta si
sigura. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa, fara
sechele. Nu se cunosc hepatite cronice si nici purtatori cronici de virus A, dupa infectia cu virus
50

hepatitic A. Perioada de covalescenta este de 30-60 zile, reprezentand perioada in care se face un
control periodic, clinic si de laborator si se consolideaza vindecarea.
Administrarea de imunoglobuline este o metoda rapida, scumpa si limitata in timp (3-6
luni de protectie). Vaccinarea este singura metoda cu adevarat sigura, rapida si eficace, asigurand
protectia pe termen lung impotriva hepatitei A.

Manifestri de dependen pentru pacientul cu boli infecioase digestive:


Nr.
crt
1.

Nevoia
fundamental
Nevoia de a
respira i de a
avea o bun
respiraie

Manifestri de
independen
- frecvena respiratorie
normal, conform
vrstei, fr zgomote
patologice;

Manifestri de
dependen

Surse de dificultate

- micri respiratorii
libere,
2

Nevoia de a se
alimenta i
hidrata.

Nevoia de a
elimina

- grea, vrsturi, scaune


diareice; deficit hidric,
-

- procesul inflamator
digestiv/intestinal

- crampe abdominale,

- lipsa poftei de mncare,


- scaune apoase, multiple
(se precizeaz nr/pe un
interval de timp),

- procesul inflamator
digestiv/intestinal

- vsturi (cantitatea
aprox)
- Risc de deshidratare
major

51

Nevoia de a se
mica i a avea
o bun postur

Nevoia de a
dormi i a se
odihni

6.

Nevoia de a se
mbrca i
dezbrca.

7.

Nevoia de a-i
menine t n
limite normale

- pacientul se odihnete
i doarme suficient
(noaptea i dup-masa)
(fiind slbit de boal).
-

- poziie impus de
disconfortul/durerile
abdominale i starea de
adinamie.
-

- pacientul este ajutat s


se mbrace/dezbrace din
cauza strii de astenie,
adinamie din contextul
bolii

- disconfortul
abdominal.

- astenie, adinamie. (n
primele zile de boal)

- astenie, adinamie. (n
primele zile de boal)

- stare subfebril, n
- procesul inflamator
contextul bolii (37-38C). digestiv/intestinal

8.

Nevoia de a fi
curat, ngrijit,
de a-i proteja
tegumentele i
mucoasele.

- tegumente i mucoase
influenate de
vrsturi/nr. mare de
scaune.

- mucoase afectate
prezentnd iritaii locale
(ex. m. rectal)

9.

Nevoia de a
comunica.

- pacientul comunic cu
dificultate din cauza
strii de somnolen din
contextul bolii

- astenie, adinamie.

10.

Nevoia de a
aciona conform
propriilor
convingeri i
valori, de a-i
practica religia

Pacientul acioneaz
conform propriilor
convingeri i valori,
motiv pentru o stare de
confort bun,
corespunztoare.

Nevoia de a fi
preocupat n
vederea
realizrii

Pacientul este
preocupat fa de tot ce
se ntmpl n jurul su,
fiind motivat pentru o
vindecare ct mai
rapid.

Nevoia de a se
recrea.

n msura n care boala


i permite, bolnavul

11

12.

52

particip la activiti
recreative privete
serialele/emisiunile
preferate.
13.

Nevoia de a
evita pericole.

14

Nevoia de a
nva cum s-i
pstreze
sntatea.

Risc de infecii
nosocomiale

Lipsa cunotinelor
privind riscul
transmiterii infeciilor
nosocomiale

Deficit de cunotine
Deficit de cunotine
privind recuperarea dup privind meninerea
boal, precum i
sntii
formarea de deprinderi
igienice, corecte de via,
pentru promovarea i
pstrarea sntii.
Probleme actuale de dependen: dependena este temporar (pn la vindecarea bolnavului) i
moderat (bolnavul este parial dependent n satisfacerea nevoilor, pentru o perioad de timp)
- durere abdominal;
- dificultate de a se alimenta i hidrata;
- greuri, vrsturi, scaune diareice multiple;
- subfebrilitate,
- anxietate,
- vulnerabilitate fa de pericole,
- deficit de cunotine medicale.
Probleme poteniale de dependen:
- risc de deshidratare,
- risc de infecii nosocomiale (de a transmite i altor bolnavi boala)
Planificarea ngrijirilor pacientului: Pacientul:
- s fie reechilibrat hidroelectrolitic n 24-48 ore;
- s prezinte t corporal n limite normale n 1-2 zile;
- s nu mai prezinte greuri/vrsturi, scaune diareice n decurs de 24-48 ore;
- s nu devin surs de infecie pentru ali bolnavi;
- s fie supravegheat atent pe toat durata spitalizrii, inclusiv monitorizarea funciilor vitale;
- pacientul s-i satisfac nevoile independent n cel mai scurt timp posibil;
- s deprind cunotine privind respectarea igienei personale i a regimului igieno-dietetic, pentru
prevenirea mbolnavirilor.
Intervenii proprii ale asistentului medical, acordate zilnic n spital, pacienilor cu boli infecioase
digestive:
- asigurarea condiiilor de internare corespunztoare: salon destinat bolnavilor cu afeciuni infecioase
digestive,
- schimbarea lenjeriei personale i de pat la nevoie;
- urmrirea respectrii dietei de cruare digestiv,
- urmrirea zilnic, atent, a evoluiei/comportamentului bolnavului i anunarea medicului privind
eventuale modificri privind starea general a bolnavului;
53

- asigurarea toaletrii pacientului i schimbrii lenjeriei acestuia la nevoie;


- urmrirea bilanului ingestie-excreie (diurez, vomismente, scaune diareice cantitate, culoare,
aspect),
- pregtirea bolnavului (fizic/psihic) n vederea efecturii diferitelor tehnici/intervenii acordul
informat al pacientului,
- pregtirea materialelor i instrumentelor necesare diferitelor tehnici (splare-dezinfecie-sterilizare),
precum i efectuarea investigaiilor n condiii de asepsie corespunztoare (manevrarea corect a
instrumentarului att nainte ct i dup utilizare).
- desfoar aciuni de educaie sanitar att pentru pacient ct i pentru aparintori.
Aplicarea Planului de ngrijiri n cazul pacientului cu boli infecioase digestive:

1.

Diagnostic
nursing

Obiective

Dificultate de a se
alimenta i hidrata,
risc de
deshidrataremanifestat prin
scaune/stri de
vom

Pacientul s fie
echilibrat
hidroelectrolitic
n 24-48 ore

Intervenii proprii ale


asistentului medical

Asigur regim dietetic hidric (la


nceput ap i zeam de orez) ulterior
regim alimentar de tranziie (orez,
morcovi fieri, brnz de vaci slab,
carne slab fiart)

Evaluare

Pacientul este
rehidratat n 48
ore, nu mai
prezint semne
majore de
deshidratare.

2.

54

Continuai Planul de ngrijire prezentat n tabelul de mai sus, avand precizate manifestrile de
dependen i sursele de dificultate, n funcie de nevoile fundamentale prezentate n tabelul
anterior (pg 51, 52)

BOLI CU POART DE INTRARE TEGUMENTAR SAU SANGUIN


1. TETANOSUL
1. DEFINIIE
Tetanosul este o boal infecioas acut, necontagioas, comun omului i animalelor, determinat de
exotoxina bacilului tetanic (tetanospasmina) i manifestat clinic prin contractur tonic generalizat i
dureroas a muchilor striai, contracturi spastice supraadugate, paroxistice.
Este o boal cu evoluie sever i letalitate crescut (30-60%).
2.
Rezisten: sporii sunt foarte rezisteni la ntuneric, la alcool, antiseptice;
Sporii sunt omori prin cldur, la 1000C sau prin autoclavare n 15 minute.
55

3. MANIFESTRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC


Ca urmare a introducerii imunizrii antitetanos, evoluia acestei boli este sporadic, cazurile
aprnd mai frecvent la aduli, brbai, n mediul rural.
4.1. DIAGNOSTIC CLINIC
Incubaia: dou zile-cteva luni; n medie incubaia este de 6-14 zile. Durata incubaiei este
primul indice prognostic: la o incubaie mai scurt de o sptmn letalitatea este > 60%. n ultimele
2-3 zile de incubaie pot apare furnicturi, parestezii, arsur, modificri de culoare n apropierea
plgii tetanigene.
Debutul dureaz 1-4 zile, de la apariia trismusului pn la generalizarea contracturii tonice.
Durata debutului este al doilea indice prognostic (< 2 zile, prognostic foarte rezervat).
Simptomatologia de debut cuprinde: trismus, disfagie, iritabilitate, insomnie, tahicardie, subfebrilitate
(rar febr).
Perioada de stare
sindrom de contractur tonic nsoit de hiperreflexivitate osteo-tendinoas; contractura
tonic este foarte dureroas, nu cedeaz la narcoz i nici n somn, imprim poziii particulare ale
corpului (opistotonus, ortotonus, pleurostotonus, emprostotonus) i facies caracteristic (risus
sardonicus);
contracturi paroxistice care prin prezen, durat, frecven reprezint un alt indice prognostic.
Pot fi declanate de zgomot, lumin, durere, deglutiie, glob vezical, meteorism abdominal. n timpul
contracturilor paroxistice pot surveni rupturi musculare, luxaii, fracturi sau mucarea limbii cu
hemoragie fatal;
tulburri generale: febr, transpiraii profuze (direct proporionale cu gravitatea cazului),
tulburri cardiovasculare i respiratorii, oligurie prin deshidratare, glob vezical prin spasm pe
sfincterul extern al uretrei;
tulburri metabolice: acidoz, deshidratare hipoton, hiperglicemie, retenie azotat, creterea
catecolaminelor serice.
La persoanele parial imunizate tetanosul poate lua forma localizat (cu vindecare 100%), cronic (cu
crampe musculare care apar la 3-4 sptmni).
La nou-nscut tetanosul este deosebit de grav cu letalitate de 90-100%.
4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR este un diagnostic de confirmare care se solicit numai
cnd trebuie stabilit responsabilitatea medical pentru un caz de tetanos (postoperator, postpartum, cu
punct de plecare de la bontul ombilical). .
4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1.
Sursa de infecie
animale (bovine,cai, etc), care elimin bacilul prin materiile fecale;
56

solul, bogat n spori, mai ales n mediul rural;


omul, poate elimina bacilul prin tractul digestiv.
2.
Transmiterea
prin contact direct a unei soluii de continuitate cu solul sau cu obiecte contaminate cu materii
fecale, care se poate realiza: traumatic (plgi nepate, plgi contuse, plgi contaminate cu
pmnt) chirurgical, plgi prin arsuri, plag uterin, ombilical sau criptogenetic (poart de
intrare necunoscut).
3.
Receptivitatea
general, nc din primele zile de la natere, dac mama nu are anticorpi n titru protector
(minim 0,01UAI/ml).
4.
Imunitatea
prin boal, nu este durabil;
10 ani, prin imunizare activ.
Profilaxie i combatere
1. Msuri fa de izvorul de infecie
depistare: epidemiologic, clinic, laborator.
declarare: nominal, lunar.
Cazurile vor fi raportate la 24h de la depistare.

izolare: internare obligatorie, nefiind necesar izolarea i nici dezinfecia.


2. Msuri fa de cile de transmitere

nu este necesar dezinfecia.


3. Msuri fa de receptivi

imunizare activ cu vaccin antidifterotetanopertussis (DTP), nceput la vrsta de 2 luni


(vezi capitol imunizri).

imunizare activ a gravidelor cu ATPA (anatoxin tetanic purificat i adsorbit), fie


imunizare complet cu 2 doze de 0,5 ml la interval de o lun i cu rapel la 1 i 5 ani la cele fr
antecedente de vaccinare n ultimii 10 ani, fie doar un rapel cu o doz de 0,5 ml, la cele vaccinate, care
se administreaz la vrsta de 7,5 luni, a sarcinii.
Comportamentul n faa unei plgi cu risc tetanigen (zdrobit, nepat, prin arme de foc, prin
intervenii chirurgicale pe abdomen, intestine, arsuri, degerturi, ulcere varicoase, fracturi
deschise, plaga ombilical, plgi suprainfectate cu flor aerob);
a. Persoane vaccinate i revaccinate:
tratament chirurgical al plgii: ap oxigenat, permanganat de potasiu, infiltraii cu antibiotice;
antibiotice 10 zile (Penicilin, Eritromicin);
0,5ml ATPA, intramuscular.
b. Persoane vaccinate incomplet:
tratament chirurgical al plgii;
antibiotice 10 zile;
vaccinare de urgen cu 3 doze de ATPA de 0,5ml, la interval de 7 respectiv 14 zile.
c. Persoane nevaccinate sau la care nu au trecut 14 zile de la vaccinare:
tratament chirurgical al plgii;
antibiotice 10 zile;
57

vaccinare de urgen cu 3 doze de ATPA de 0,5ml, la interval de 7 respectiv 14 zile;


n alt zon a corpului, imunoglobuline specifice antitetanos 250-500UI, intramuscular;
imunizarea pasiv cu imunoglobuline specifice, 250-500UI, ofer protecie pe o perioad
de 30-60 zile; n absena acestora se poate utiliza i serul antitetanic, n doz profilactic de 15005000 UI, dar cu testarea sensibilitii, deoarece poate produce reacii serice.
4. TRATAMENT

Anularea sursei de exotoxin prin suprimarea focarului tetanigen i neutralizarea


toxinei circulante prin administrare de ser sau imunoglobuline specifice antitetanice;

Antibioterapie adresat bacilului tetanic (penicilin) i germenilor asociai la nivelul


plgii tetanigene;

Combaterea sindromului de contractur


(miorelaxant, sedativ, anxiolitic) cu fenobarbitalul;

Corectarea dezechilibrelor metabolice;

Profilaxia i tratamentul complicaiilor;

prin

asocierea

diazepamului

ngrijiri generale cu importan deosebit n evoluia i prognosticul bolnavului.


Asistenta va urmrii repaosul la pat al pacientului, va urmrii ca bolnavul s nu se rneasc n timpul
crizei, ndeprtarea mbrcminii care stnjenete respiraia acestuia.

Ingrijirile proprii acordate de ctre asistentul medical bolnavului bolnavului cu


tetanos, se fac in spital in camere ferite de zgomot, in semiintuneric, lumina si zgomotele agravnd
contractiile. Alimentatia se face cu grija si numai cu alimente lichide (lapte, supa, ceai), deoarece
bolnavul are greutate la inghitit si se poate asfixia cu un aliment solid patruns pe trahee.

Intervenii delegate ale asistentului medical n cazul pacienilor cu tetanos:

Asistentul medical va acorda o atenie deosebit toaletrii plgilor potenial tetanigen


(polate cu pmnt) i va verifica istoricul privind vaccinarea antitetanic a pacientului. Acolo unde este
necesar va fi efectuat o revaccinare. Uzual se efectueaz 3 doze de vaccin: momentul 0, dup 1 lun i
respectiv 3 de la iniierea vaccinrii.

In unele cazuri grave este necesara traheotomia pentru indepartarea secretiilor care
astup caile respiratorii. n acest caz asistentul medical pregtete n condiii de asepsie perfect
materialele necesare pentru efectuarea traheostomiei i ajut medicul la desfurarea interveniei.
Educaia sanitar cuprinde: Recomandri privind evitarea avorturilor criminale, ca si evitarea
nasterilor in afara maternitatilor si caselor de nastere, acestea fiind masuri pentru profilaxia tetanosului
uterin si a nou-nascutului.
NOT: Vaccinarea :antitetanic este obligatorie deoarece boala nu imunizeaz, toxina fiind slab
imunogen.
58

2. Hepatita B
Hepatita B este o infectie a ficatului cauzata de virusul hepatitic B, care este transmis
prin snge sau derivai ai sngelui contaminat in timpul transfuziilor, prin contact sexual cu o persoana
infectat, prin utilizarea unor ace sau instrumente similare contaminate. Spre deosebire de virusul
hepatic A, virusul B poate cauza atat o forma acuta de hepatita, cat si una cronica. Hepatita B este cea
mai frecventa afectiune cronica din lume.
Infecia acut cu HEPATIT B
In faza acut a hepatitei B, inflamaia evolueaz rapid si dureaz o perioad scurt de timp
(de obicei, o recuperare total poate aprea in maxim cteva luni). In aproximativ 6 luni, cea mai mare
parte a adultilor care sufera de hepatita B acuta se vor vindeca si vor dezvolta anticorpi care ii vor
proteja de o noua infectare pentru toata viaa.
Hepatita cronica B apare atunci cnd ficatul eueaz recuperarea total dup forma activa
a hepatitei si poate evolua multi ani fr a genera simptome. Statisticile arata ca in cazul adultilor, peste
85% dintre adultii si 10% dintre copiii afectati de hepatita acuta B se vor reface complet, devenind
imuni la o potenial viitoare infecie.
Perioada de incubaie
Virusul hepatic B are o perioada de incubatie cuprinsa intre 45 si 160 de zile (in medie
100 de zile). De obicei, simptomele apar la 30-180 de zile de la expunerea la virusul hepatic B, dar
trebuie spus ca jumatate din persoanele infectate cu acest virus nu vor prezenta nici un semn de infectie.
Faza acuta a hepatitei B genereaza un set de simptome, acest fapt insa nu este valabil in cazul infectiei
cronice, care, cel mai frecvent, este asimptomatica. Persoanele care sufera de hepatita acuta B pot
descrie simptome de grip accentuate de grea, anorexie, indispoziie fizic i oboseal, durere in
zona ficatului si icter. Simptomele hepatitei acute dureaz, n medie, intre 1-3 luni.
In aceasta perioada, persoana infectata este foarte contagioas. Virusul nu este foarte
rezistent in mediu normal se consider c detergentul de vase si apa cald elimin virusul de pe
vesel.
Simptome:
Simptomele hepatitei acute B (primoinfectia) includ:
- icter (ingalbenirea pielii sau a scleroticelor - partea alba a ochilor si/sau colorarea in maro sau
portocaliu a urinii)
- decolorarea scaunului (fecalelor)
- oboseala inexplicabila, care persista saptamani sau luni de zile
- simptome asemanatoare celor date de gripa, cum ar fi febra, inapetenta (lipsa poftei de mancare),
greata si varsaturi
- dureri abdominale.
Aceste simptome apar dupa o perioada de incubatie de 1-6 luni dupa expunerea la virus. Aproximativ
59

30% din bolnavi sunt complet asimptomatici.


Simptomele hepatitei cronice B sunt similare celei acute, cu particularitatea ca, oboseala este mai
severa, si pot aparea confuzia sau dezorientarea.
Ci de transmitere:
Virusul hepatitei B se gsete in sangele infectat sau alte lichide infectate ale
organismului uman, ca de exemplu sperma sau secreiile vaginale; astfel transmiterea se poate face pe
cale:
- percutan (prin transfuzii sangvine cu snge infectat, prin utilizarea seringilor,
instrumentelor si acelor contaminate, manevre sngernde la stomatologie, manichiur, pedichiur,
piercing, brbieritul etc.),
- prin saliv de la persoane purttoare de virus hepatitic B, prin intermediul
paharelor/tacmurilor nesplate.
- pe cale sexual (contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs)
- si perinatal (de la mama infectata la nou-nascut).
Persoane care prezint risc crescut de a contacta virsului hepatitic B: pacienii care fac
hemodializ/dializ, persoanele cu imunitatea sczut (care urmeaz tratamente cu medicaie
chimioterapic, cei infectai cu HIV) personalul din unitile sanitare care vin in contact cu sange
infectat i lucreaz neprotejate.
Hepatita B prevenie
Vaccinarea impotriva hepatitei B este cea mai eficienta metoda impotriva infectarii cu
acest virus hepatic. Vaccinul este disponibil din 1982 si preintampina infectarea cu virusul hepatic B.
Persoanele care se vaccineaza sunt protejate atat impotriva formelor acute de hepatita B, cat si a
consecintelor mai grave pe care forma cronica le poate genera: ciroza sau cancerul hepatic.
Vaccinul impotriva hepatitei B produce niveluri eficiente de anticorpi impotriva
virusului hepatic B la majoritatea adultilor, copiilor si nou-nascutilor. Schema de vaccinare cel mai
frecvent utilizata este de 3 injectii intramusculare administrate astfel: prima doza, a doua doza la o luna
de la cea precedenta, si a cea de a treia doza la 6 luna de la prima.
Vaccinul antihepatic este foarte bine tolerat de majoritatea persoanelor, inclusiv nounascuti, copii si femei insarcinate sau care alapteaza. Exista exceptii foarte rare de alergii severe la unul
din componentele vaccinului.
Studiile recente indica faptul ca memoria imunologica ramane intacta pentru o perioada
de cel putin 25 de ani si confera protectia impotriva imbolnavirii de hepatita B chiar daca numarul
anticorpilor scade sub limita detectabila.

3. Hepatita C
60

Virusul hepatitic C (HCV) este una dintre cele mai importante cauze de boli hepatice
cronice pe intreg mapamondul. HVC este raspunzator de aproximativ 20% din hepatitele acute, 6070% din hepatitele cronice si aproape 30% din ciroze sau fazele finale ale bolilor hepatice si din
cancerele hepatice. O caracteristica majora a hepatitei acute C este tendinta de a se transforma in boala
hepatica cronica. Cel putin 75% dintre bolnavii de hepatita acuta C dezvolta intr-un final infectia
cronica.
Boala poate fi prezent la persoanele crora li s-au fcut transfuzii de snge nainte de
1990, cnd nu se tia de acest virus. Se estimeaz c 170.000.000 de persoane din ntreaga lume sunt
afectai.
In lipsa unui vaccin, msurile de prevenire, aplicate prin respectarea regulilor de igiena
personala, de evitare a contactului cu sangele altei persoane, pot bloca rspndirea acestei boli
epidemice.
Transmiterea VHC
HCV este transmis in primul rand prin contactul cu sange sau produse de sange infectat.
Transfuziile sangvine si folosirea acelor si seringilor de la o persoana la alta, fara a fi sterilizate sau
sterilizate insuficient au fost cele mai frecvente metode de trasmitere a infectiei cu HCV. Din 1991,
odata cu introducerea screening-ului pentru anticorpii HCV (analiza atenta a sangelui si produselor de
sange pentru depistarea HCV) si cu imbunatatirea testelor la mijocul anului 1992, transmiterea
hepatitei C prin transfuzii a fost stopata. In prezent, consumul de droguri intravenoase este cel mai
comun factor de risc pentru contactarea infectiei. Cu toate acestea, multi pacienti dobandesc hepatita C
fara o expunere la sange infectat cunoscuta sau fara a consuma droguri intravenoase.
Transmiterea de la mam la ft
Transmiterea de la o femeie insrcinat la fat este neobinuit. In cele mai multe studii,
doar 5% dintre nou nascutii cu o mama infectata, devin infectai. Boala la nou nascuti este, de obicei,
uoara i asimptomatic. Riscul acestei modaliti de trasmitere este ceva mai mare la femeile
insarcinate care sunt infectate concomitent si cu HIV. Riscul pentru transmiterea infectiei de la mama
la fat creste odata cu cantitatea de virusi din sangele mamei (mai exact numarul de copii ale virusul
hepatic C in sange). Infectia nu poate fi transmisa prin alaptare.
Transmiterea sexuala
Transmiterea sexuala a hepatitei C intre partenerii monogami (cu un singur partener
sexual) este neobisnuita. Din punct de vedere al transmiterii sexuale a HCV exista studii contradictorii
si nu s-au tras inca concluziile.

61

Persoanele cu mai multi parteneri sexuali trebuie avertizati sa foloseasca prezervativul


ca metoda de protectie, acesta protejandu-i in acelasi timp si de contactarea hepatitei B si HIV
Transmiterea sporadica
Transmiterea sporadica, atunci cand sursa infectiei este necunoscuta, este inregistrata in
aproximativ 10% din pacientii cu hepatita acuta C si in 30% din cei cu hepatita cronica C. Aceste cazuri
se refera, de asemenea, la infectiile contactate in comunitate. Virusul poate fi contactat prin cutite, rani
superficiale, injectii, extractii dentare sau alte proceduri medicale.
Semne i simptome
Multi pacienti cu hepatita cronica C sunt complet asimptomatici. Atunci cand
simptomele sunt prezente, sunt de obicei usoare, nespecifice si intermitente.
Simptomele includ:
- oboseala;
- sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din partea dreapta);
- greata;
- inapetenta (scaderea apetitului alimentar);
- dureri musculare;
- dureri articulare.
Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la palparea
ficatului sau hepatomegalie usoara (cresterea ficatului in dimensiuni). Unii pacienti au stelute
vasculare (niste pete rosii sub forma de stea) sau eritem palmar (palma rosie patata).
Profilaxie
In prezent, singurele posibilitati de prevenire a aparitiei de noi cazuri de hepatita cronica
C sunt:
- monitorizarea analizelor sangvine;
- precautie in manevrarea sangelui, produselor de sange, lichidelor organismului uman;
- informarea populatiilor despre activitatile cu risc crescut de infectare.
Programele care promoveaza utilizarea seringilor o singur dat de catre o persoana sunt
promitatoare in ceea ce priveste scaderea numarului de cazuri noi de hepatita cronica C printre
consumatorii de droguri intravenoase.
Nu exista vaccin sau produse imunoglobulinice impotriva hepatitei C, dar exista
sperane c in viitorul apropiat va fi descoperit.

62

4. HIV/SIDA
HIV reprezint prescurtarea n limba englez a Human Immunodeficiency Virus
(Virusul Imunodeficienei Umane). De fapt, acest termen denumete dou virusuri nrudite, din
categoria retrovirusurilor, HIV-1 i HIV-2, care cauzeaz la om sindromul imunodeficienei dobndite
(SIDA). Aparinnd retrovirusurilor, nu poate fi ndeprtat complet din organism pentru c acest tip de
virusuri are capacitatea de a-i nscrie codul n codul genetic al celulei gazd.
O infectare cu HIV duce dup o perioad lung de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la
declanarea bolii SIDA.
Contaminarea
Pentru a se putea adopta atitudini profilactice corespunztoare este necesar cunoaterea procesului
epidemiologic al infeciei HIV.
1. Sursa de infecie
Rezervorul de virus n natur este reprezentat de omul infectat; o persoan odat infectat devine
purttor HIV pe via i surs de infecie, HIV rmnnd cantonat n organism, integrat n genomul celulelor
infectate.
2. Cile de transmitere a infeciei cu HIV, relativ numeroase, pot fi sistematizate dup cum urmeaz :
a) Transmitere orizontal :
Pe cale parenteral:

Prin transfuzii (mai rar) cu snge integral sau derivate de snge;

Accidental, prin contaminare profesional la personalul medico-sanitar ;

prin soluii de continuitate a tegumentelor i mucoaselor, injecii, acupunctur, tatuaje i


transplanturi de la donatori infectai.

Pe cale sexual : practic prin orice tip de contact sexual neprotejat (homo-sau heterosexual, vaginal,
oral, anal) ; riscul este mai mare n cazul brbailor homosexuali i al persoanelor cu parteneri multipli.
b) Transmitere vertical (de la mama infectat la ft sau copil) :
Antepartum (transplacentar),
Intrapartum (prin secreiile vaginale ale mamei) ;
Postpartum, prin laptele matern sau (rar) prin manevrele de ngrijire
HIV a fost izolat n numeroase organe i esuturi. Sngele, sperma, secreiile vaginale, osul, laptele
matern i, discutabil, saliva, au fost implicate n transmiterea infeciei cu HIV. n orice caz, este clar c orice
63

produs biologic, esut sau organ, care conine snge (chiar i n cantiti microscopice) este o potenial surs de
infecie.
Nu exist nici o prob epidemiologic care s indice saliva ca mijloc de transmitere a HIV. Ba mai
mult, s-a constatat c saliva are aciune inhibitorie asupra virusului prin mai multe mecanisme.
Cu toate acestea, nu trebuie neglijat faptul c, prin manevre stomatologice, saliva poate fi mbogit
cu snge i respectiv cu HIV. De aceea, msurile de prevenire trebuie s fie respectate n orice condiii.
Transmiterea HIV este influenat de virulena acestuia (ncrctura viral, variaia i diversitatea) i
de rezistena gazdei.
Dup mai mult de 15 ani de cercetri, nu s-au gsit probe care s ateste c HIV este transmis prin
contact ntmpltor (utilizarea n comun de jucrii, tacmuri, lenjerie, grupuri sanitare) sau c virusul poate fi
rspndit prin intermediul insectelor, de exemplu neptura de nar.
Receptivitatea
Este general; au fost totui identificate segmente de populaie cu risc crescut de a dezvolta o
infecie cu HIV, aa numitele grupe de risc. Sunt incluse aici:
homosexualii i heterosexualii cu parteneri multipli;
consumatorii de droguri intravenos;
politransfuzaii (hemofilicii, dializaii)
nou-nscuii din mame infectate;
cadre medicale din uniti chirurgicale, maternitate i neonatologie, ATI, boli infecto-contagioase.
Emigranii n i din zonele geografice cu endemie de infecie cu HIV.
Perioada de incubaie (din momentul infectant pn la apariia primelor semne de boal) este n
medie de 2-6 sptmni, cu limite cuprinse ntre 5 i 150 de zile. Durata acestui interval este dependent de calea
de transmitere (transfuzie, tratament parenteral, contact sexual), de doza infectant, de virulena tulpinii
implicate.
Infecia HIV primar
Dup expunere i infectare, pn la 80 % din pacieni vor prezenta semne i simptome de infecie
viral acut. Perioada dintre infectarea cu HIV i debutul simptomelor este cuprins ntre 5 i 30 de zile.
Simptomele caracteristice variaz de la o febr uoar i faringit pn la un sindrom sever asemntor
mononucleozei infecioase, cu febr nalt i rash asemntor rujeolei.
La pacienii cu seroconversie simptomatic, semnele obinuite sunt febra, oboseala, rash-ul, cefaleea i
mialgia. n cadrul infeciei HIV primare, unii pacieni pot prezenta manifestri neurologice.
64

Alte semne pot include limfadenopatia, scderea ponderal, faringita, tulburri gastrointestinale,
transpiraii nocturne i ulceraii bucale. n timpul fazei acute, exist o viremie nalt i limfocitopenie CD4
puternic. Severitatea infeciei acute este predictiv pentru evoluia clinic ulterioar a infeciei.
Infecia HIV asimptomatic
Dup rezolvarea primo-infeciei, cei mai muli bolnavi intr n stadiul asimptomatic al bolii, timp de
cteva luni sau ani. Perioada de laten a infeciei este dependent de vrsta celui infectat, de calea de
transmitere, de stadiul lui imunitar (n medie 8,3 ani pentru adulii infectai prin transfuzie i mult mai puin de
la cteva luni la 3 ani pentru copii).
Persoana aflat n aceast etap poate prezenta o adenopatie cronic generalizat, asimptomatic. Acest
sindrom asimptomatic, a fost definit de apariia a doi sau mai muli ganglioni, cu diametrul de peste 1 cm, de
consisten elastic, nedureroi, localizai n 2 locuri diferite, cu excepia celei inghinale, cu persistena de
minimum 3 - 6 luni i de etiologie necunoscut. Dintre subiecii cu anticorpi anti-HIV, 54-70% au LAG
(limfadenopatie generalizat). Acest stadiu apare la toi cei seropozitivi, indiferent de modul n care s-au infectat.
Limfadenopatia generalizat reprezint un marker foarte sensibil al infeciei cu HIV.

Infecia HIV simptomatic


n cursul acestui stadiu apar semne generale ca: astenie fizic cu scderea activitii normale, stare
subfebril, transpiraii nocturne, toate demonstrnd trecerea infeciei din stadiul asimptomatic n cel simptomatic
i ridicnd mari probleme de diagnostic diferenial.
Unii bolnavi prezint manifestri psihice cu depresie i anxietate, exarcerbate i de momentul aflrii
rezultatelor testelor serologice confirmatorii. Tot n aceast faz a bolii apare diareea trenant, cu durat de peste
1 lun, herpes zoster multimetameric, candidoza bucal recidivant, leucoplazia proas a limbii etc.
Alte simptome care apar adesea cu luni sau ani nainte de instalarea bolii SIDA includ slbiciunea
general, pierderea n greutate, episoade febrile frecvente i transpiraii dese, infecii micotice frecvente
(vaginale sau orale), erupii cutanate sau uscciuni ale pielii persistente, boala inflamatorie pelvin care nu
rspunde la tratament i pierderea memoriei de scurt durat.
Evoluia spre SIDA
Reprezint stadiul imunodepresiei majore din infecia HIV. Este momentul apariiei infeciilor
oportuniste date de ageni condiionat patogeni, care au nevoie de un teren din ce n ce mai imunodeprimat al
gazdei.
SIDA reprezint faza grav, tardiv a infeciei HIV. Infeciile oportuniste pot afecta orice organ, dar cel
mai frecvent interesate sunt plmnul, SNC i tubul digestiv.

65

Pe scurt, boala SIDA se poate diagnostica n situaia n care numrul limfocitelor CD4 la un pacient
HIV pozitiv a sczut sub 200/mm3. (n mod normal numrul lor la adult depeste 1000/mm3).
Infeciile oportuniste la persoanele cu SIDA produc simptome cum sunt tuse, dispnee, accese
convulsive, demen, diaree sever i persistent, febr, pierderea vederii, cefalee sever, caexie, oboseal
extrem, grea, vom, tulburri de coordonare, com, crampe abdominale, dificulti sau dureri la nghiit.
Infeciile oportuniste sunt complicaii tardive ale infeciei HIV, cel mai adesea aprnd la pacienii
cu mai puin de 200 limfocite T CD4. Aceti ageni patogeni pot fi:
Virusurile incriminate cel mai frecvent sunt: citomegalovirusul, herpesvirusurile, virusul Papova.
Citomegalovirusul (CMV prezent la 19% dintre pacieni) poate genera la bolnavii cu SIDA pneumonie primar,
manifestri gastrointestinale, retinit, encefalit. Herpesvirusurile afecteaz aproximativ 5% dintre bolnavii cu
SIDA.
Bacteriile (germeni gram negativi, pneumococi, stafilococi, bacilul Koch, complexul
Mycobacterium avium-intracellulare, Legionela, .a.)
Dintre parazii cel mai frecvent ntlnit la bolnavii cu SIDA este Pneumocistis carinii, sau
Toxoplasmoza gondii.
Fungii reprezint deseori cauz de mbolnviri trenante i/sau severe la bolnavul cu SIDA. Candida
albicans este un exemplu sau criptococoza.

Teste de determinare a anticorpilor anti-HIV


Diagnosticul infeciei HIV se bazeaz pe metode serologice:
Testul ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay) este testul cel mai accesibil i mai frecvent folosit.
Testul Western Blot
Testele rapide

Tratamentul: igieno-dietetic, reunete totalitatea regulilor i normelor de via i conduita


alimentar, igienic, social, sexual, pe care pacientul trebuie s le respecte, pentru a-i asigura o
supravieuire ct mai ndelungat. n principiu se recomand un regim de via ct mai ordonat cu
odihn peste zi i cel puin 8 ore de somn noaptea, cu vacane de 1 2 sptmni n perioada n care
astenia devine foarte intens.
Odihna fizic i menajarea psiho-social

Oboseala este un semn foarte frecvent la pacienii cu HIV. Ea are o evoluie ondulant cu
episoade de acutizare legate de momentul de suprasolicitare fizic sau psihic. Astenia pacienilor cu
HIV are i o component psihic generat de sindromul de impact psihologic pe care l are diagnosticul
de boal extrem, care este adus la cunotina bolnavului. Este de dorit ca aceti pacieni s aib parte
66

n astfel de momente, de consulturi specializate din partea unor specialiti (ex psiholog) care s-i ajute
s depeasc mai uor fazele de depresie accentuat.
Tratamentul medicamentos

Dac la apariia SIDA n SUA i apoi n restul lumii nu existau medicamente care s
combat deficitul imun i prea puine care s in sub control infeciile oportuniste, pe parcursul
ultimilor 10-15 ani s-au pus la punct metode terapeutice care chiar dac nu vindec SIDA, ncetinesc
mult evoluia ei i in n fru mult mai bine infeciile oportuniste.
Medicamentele antiretrovirale disponibile la ora actual se adminstreaz combinate i nu pot
vindeca infecia cu HIV sau SIDA doar ncetinesc evoluia ei i n plus toate au efecte secundare care
pot fi severe.
Aspecte epidemiologice ale transmiterii infeciei cu HIV n practica medical
HIV este relativ sensibil la dezinfectantele obinuite. Germicidele chimice inactiveaz rapid
acest virus chiar dac sunt folosite n concentraii mai mici dect n practica curent.
Msurile convenionale de dezinfecie i de sterilizare sunt suficiente n asigurarea unor
condiii de lucru n afara pericolului transmiterii HIV. Nu este ns de neglijat faptul c suprafeele i
instrumentarul murdrite cu snge sau alte produse biologice trebuie s fie bine splate nainte de
dezinfecie i de sterilizare.
Aceasta nseamn c i n cele mai dificile condiii de care ar dispune o unitate sanitar,
dac exist contiin profesional i voin i dac se cunosc aceste norme elementare nu pot aprea
probleme n practicarea unei activiti medicale corespunztoare din punctul de vedere al riscului
transmiterii HIV.
Cteva dintre normele elementare necesare, sunt descrise mai jos:

Sterilizarea i dezinfecia standard, respectiv cele care se fac de rutin pentru echipamentul
medical n diverse specialiti, sunt eficiente i n privina HIV.
Instrumentarul chirurgical, materialele textile i alte obiecte sau soluii care ptrund n esuturile
sterile sau sitemul vascular, inclusiv instrumentele stomatologice, trebuie s fie sterile.
instrumentarul care atinge mucoase intacte/lezate trebuie, de asemenea, sterilizat pentru fiecare
pacient n parte.
instrumentarul care necesit dezinfecie i sterilizare, va fi bine curat de snge sau de alte
produse biologice prin metode fizice i dezinfectate chimic, nainte de a fi supuse unui proces de
sterilizare standardizat.
Dispozitivele i materialele de unic folosin, nu vor fi niciodat reprocesate n vederea
reutilizrii.
n unitile sanitare de stat sau private, pentru prevenirea transmiterii HIV i a altor boli
infecioase n practica medical, trebuie respectate prevederile Ordinului MSP 261/2007, privind
asigurarea cureniei, dezinfeciei, efectuarea sterilizrii i pstrarea sterilitii obiectelor i materialelor
sanitare.
Utilizarea antisepticelor, a dezinfectantelor i a sterilizrii n unitile sanitare este esenial
n prevenirea infeciilor intraspitaliceti. Mai mult dect att, nu se poate concepe medicina fr
aplicarea corect a dezinfeciei i sterilizrii.
67

Strategii de reducere a riscului transmiterii HIV


Centrul de Control al Bolilor din Statele Unite (CDC) a emis o serie de recomandri de
prevenire a transmiterii infeciei cu HIV n sectorul sanitar, cunoscute ca precauiuni universale.
Acestea au la baz urmtorul principiu: sngele sau alte produse biologice, care conin snge,
indiferent de pacient, reprezint un risc de infecie. Precauiile universale se refer mai precis i la
sperm, secreii vaginale, LCR, lichid sinovial, pleural, peritoneal, pericardic, amniotic, esuturi i
organe. Nu intr n aceast categorie: fecalele, saliva, secreiile nazale, lacrimile, sputa, sudoarea, urina,
coninutul vrsturilor - atta vreme ct nu conin snge vizibil macroscopic.
Dac presupunem c personalul medical ar lucra cu toi pacienii testai n prealabil pentru
HIV, nici n acest caz personalul sanitar nu este n siguran, deoarece o parte din pacienii seronegativi
se pot afla n aa-zisa perioad de fereastr imunologic, cnd sunt contagioi, dar nedetectabili din
punct de vedere serologic ELISA.
De aceea, instruirea i respectarea precauiunilor universale constituie n prezent singura
msur de a reduce riscul profesional de infectare cu HIV i nu numai.
Recomandrile CDC, ale Asociaiei Americane a Spitalelor (AHA), ale Asociaiei
Americane a Ortopezilor Chirurgi (AAOS) i cele ale Ministerului Sntii Publice, prin Ordinul
M.S.P. nr. 916/2006 reglementeaz Normele de supraveghere, prevenire i control al infeciilor
nozocomiale n unitile sanitare din Romnia. Acest ordin constituie minimul de norme ce trebuie
respectate pentru protejarea personalului sanitar, lsnd posibilitatea pentru fiecare specialitate
medical s-i completeze strategia proprie cu mijloace suplimentare, specifice.

ZOONOZELE
Zoonozele sunt boli infecioase transmisibile de la animale la om si invers.
O clasificare a zoonozelor dupa modul lor de manifestare: cele care au semne de boala identice att la
om ct si la animale ex. rabia si zoonoze la care manifestarile bolii sunt diferite la om fata de animale
ex. antraxul.
O alta clasificare este in functie de cei care fac mai frecvent boala:
- zoonoze profesionale care apar la cei care lucreaza direct cu animale - lucratorii din ferme,
crescatorii de animale de companie, macelarii, medicii veterinari si
- zoonoze cu caracter familial, care apar la cei care cresc animale n casa, curte sau
apartament (ex. boala ghearelor de pisica transmisa prin zgrietura de pisica - toxoplasmoza, o zoonoza

68

foarte periculoasa n general pentru femeile gravide deoarece produce malformatii la fetusi; psitacozaornitoza, transmisa de pasarile de colivie si cele de curte, tuberculoza, echinococoza, trichineloza).
Omul se poate infecta de la animale domestice si salbatice care sunt deja bolnave clinic sau
sunt clinic sanatoase, dar purtatoare si eliminatoare de germeni patogeni.
Surse de infectie cu zoonoze:
- cpue, nari, pureci, paduchi pentru a putea ajunge n /sau pe corpul uman.
- laptele crud consumat de la bovinele infectate ( tuberculoza, bruceloza, salmoneloza )
- carnea cruda de la porcine sau netratata termic suficient poate transmite trichineloza, salmoneloza.
- soareci, sobolani, iepuri sau hamsteri care prin materiile lor fecale sau urina pot infesta diferitele
produse cu care omul vine n contact direct sau indirect.
- manipularea cadavrelor de animale, a carnii crude, contactul cu sngele acestora.
Exemple de zoonoze: de la pasari salmonelozele, de la cini si pisici pe lnga turbare, toxoplasmoza,
echinococoza (hidatidoza), leptospiroza, micozele .a.
Prevenirea zoonozelor:
- reguli si masuri de protectie pentru cei care lucreaza cu animale,
- evitarea consumului de produse si subproduse de origine animala necontrolate sanitar veterinar sau
nepreparate termic,
- igiena corporala pentru animalele de companie si a mediului acestora, n special al locului unde
acestea si fac nevoile,
- deparazitarile periodice interne si externe, vaccinarile anuale, dezinfectiile periodice si deratizarile,
- vizitele la medicul veterinar pentru o consultatie periodica a animalelor domestice si de companie.

Rolul asistentei medicale n ngrijirea pacienilor cu boli infectocontagioase:


Intervenii proprii n caz de hipertermie:
1.
-

reducerea febrei obiectiv principal se poate realiza prin mai multe metode:
comprese reci (10 15C) aplicate pe frunte, torace, membre. Dac teg devin cianotice se

ntrerupe aplicarea compreselor. As med schimb compresele la interval de 10 15 min de 3 6 ori


pn cnd se observ scderea temp cu 1 2C.
-

mpachetarea n cearcefuri umede la 18 20C, care se schimb din 5 n 5 min.


69

Dup mpachetri se vor terge tegumentele bolnavului cu prosoape uscate.

Se va menine igiena tegumentelor i schimbarea lenjeriei n cazul transpiraiilor abundente

Baie rece sau moderat: dac temp bolnavului nu a sczut, as i pregtete bolnavului o baie

rece (33C9 sau moderat (35C). Durat bii este de 8 10 min; baia este eficient dac tegumentele
devin hiperemice i bolnavului i se amplific micrile respiratorii.
-

De asemenea i se pot administra antitermice la indicaia medicului.

Intervenii proprii ale asistentului medical n cazul pacienilor internai n


secia de boli infecioase:
- asigurarea conditiilor de microclimat si mediu securizant, salon aerisit, temperatura si
umiditate optima - 22 0 C;
-protejarea patului pacientului cu musama si aleza;
-linistirea pacientul, prin pstrarea comunicrii i ncurajarea acestuia permanent;
- asigurarea repausului fizic si psihic al pacientului; asigurararea conditiilor de favorizare a
somnului, semiobscuritate, linite n salon.
- asistenta asigur insoirea pacientului la investigaii.
- Asistenta va obine acordul informat al pacientului n privina analizelor i investigaiilor
ce urmeaz a i se efectua, precum i a posibilelor reacii adverse care pot s apar.
-supravegherea eventualelor dureri abdominale si caracteristicile lor, precum i
comportamentul pacientului;
-reechilibrarea hidro-electrolitic i de cruare digestiv (unde este cazul) a pacientului prin
regim hidric, apoi regim alimentar de tranzitie;
-meninerea igienei tegumentelor si a lenjeriei;
- Educaia sanitar a pacientului i familiei acestuia n privina dietei alimentare permis,
- supravegherea manifestarilor de deshidratare ex: aspectul tegumentelor, diureza, scaune
(frecven, consisten), pulsul, TA, calculul bilanului hidric i nregistrarea lor n FO;
- supravegherea permanent privind starea pacientului si raportarea medicului privind orice
modificare aparuta n starea de sanatate a pacientului;
- pe perioada spitalizrii asistenta medical va respecta masurile de prevenire a infectiilor
noscomiale, de asemenea educarea pacientul cu privire la masurile de prevenire a transmiterii
infeciilor cu caracter digestiv.

70

- la externarea pacientului asistentul medical va face toate demersurile necesare: bilet de


externare, nsoirea pacientului la garderob, predarea pacientului aparintorilor.
- recomandri privind regimul pe care trebuie sa l urmeze pacientul pentru meninerea strii
de sanatate;

Intervenii delegate ale asistentului medical n cazul pacienilor internai n


secia de boli infecioase:
-administrarea tratamentului n dozele i orele recomandate de medic (efectuarea anchetei
privind tolerana la tratamentul recomandat de medic);
- asistenta va explica pacientului orice tehnic care urmeaz s i se fac, scopul si importanta
ei n procesul de stabilire a diagnosticului/vindecare. Acordul pacientului informat este obligatoriu.
- recoltarea produselor biologice pentru examenul bacteriologic;

PREVENIREA SI COMBATEREA MBOLNVIRILOR ACUTE


TRANSMISIBILE
Bolile transmisibile constituie una dintre cele mai frecvente cauze de mbolnviri ale
copiilor si tinerilor din colectivitti, avnd drept consecinte afectarea strii de sntate pe o perioad
ndelungat, cu repercursiuni asupra dezvolt rii fizice si neuropsihice.
Cercetarea morbidittii ntr-o colectivitate d posibilitatea aprecierii capacittii de
rezistent pe plan individual a fiecrui copil si tnr, precum si evaluarea nivelului global al strii de
sntate n colectivittile de copii, adolescenti si studenti.
1. Factori de risc ai patologiei acute transmisibile

71

Precizarea acestor factori d posibilitatea personalului medical de a preveni aparitia sau


agravarea unor afectiuni acute transmisibile, prin msuri igienico-sanitare corecte, aplicate la timp.
Principalii factori de risc sunt:
1.1. Conditiile igienice si de mediu n care si desfsoar activitatea colectivittile de copii si tineri,
gravitatea afectiunii fiind influentat de:

Susceptibilitatea organismului la actiunea nociv a acestor factori, n functie de particularittile


morfologice, fiziologice si psihice ale etapei de dezvoltare.
Mecanismul de actiune a factorilor de mediu si tulburrile pe care le pot induce la nivelul
organismului.

Posibilitatea de prevenire a actiunii factorilor de mediu pentru evitarea producerii afectiunii.

Influenta complicatiilor bolii si a sechelelor asupra strii de sntate, n etapele ulterioare de


dezvoltare.

Frecventa afectiunii n functie de conditiile favorizante, de receptivitatea sau rezistenta


organismului.

1.2. Vrsta
Sugarii, copilul mic, prescolarii si scolarii mici (6-9 ani) au receptivitate crescut fat de
bolile infecto-contagioase. Evolutia infectiilor prezint forme caracteristice legate de rezistenta general
mai sczut a organismului si de particularittile de dezvoltare a sistemului nervos, care nc nu
controleaz eficient functiile adaptative.
Relatiile ulterioare cu mediul de viat, extind posibilittile de contact cu agentii
patogeni. La agresiunile acestora, reactiile de aprare ale organismului au la baz mecanisme reflexe
neconditionate si conditionate.
Dac conditiile igienice si de mediu sunt corespunztoare, stimulii din mediu
favorizeaz procesul de organizare a rezistentei fat de boal. Cnd conditiile de viat ale copiilor sunt
necorespunztoare, pot influenta defavorabil rezistenta la boli infecto-contagioase.
Scolarii de vrst mijlocie (10-14 ani) sunt receptivi la infectiile streptococice si
complicatiile acestora (boala reumatismal si afectiunile cardiace).
Adolescenta nu este dominat de patologia infectioas.
1.3. Anotimpul n care se desfsoar procesul de educatie si nvtmnt
Frecventarea grdinitei, a scolii si faculttii corespunde, n mare msur, anotimpurilor
cnd afectiunile catarale rino-faringiene sunt mai frecvente (toamna, iarna, primvara) favoriznd
ptrunderea germenilor (prin scderea rezistentei mucoasei respiratorii) si propagarea lor n mediu prin
picturile de secretie nozofaringian.
1.4. Aglomerarea copiilor si tinerilor n crese, grdinite, scoli, facultti.
72

Rspndirea infectiilor este favorizat prin contact direct sau indirect, prin obiecte (crti,
juc rii, pahare etc.) utilizate n comun. De aceea, dintre bolile infectioase mai rspndite la copii sunt
cele cu poart de intrare respiratorie.
1.II. Notiuni despre patologia acut transmisibil
Bolile transmisibile sunt determinate de microorganisme (bacterii, virusuri, fungi etc) si
paraziti.
Perioadele caracteristice ale bolilor infectioase transmisibile sunt urmtoarele:
1.II.1. Perioada de incubatie - din momentul ptrunderii agentilor patogeni n organism, pn la
aparitia primelor semne de boal.
Durata variaz de la cteva ore (gripa, dizenteria), la 2-7 zile (scarlatina), 11 zile
(rujeola), 1-3 luni (hepatita acut) etc.
Cunoasterea perioadei de incubatie a fiecrei afectiuni transmisibile este foarte
important, deoarece n acest interval pot fi luate msuri de prevenire sau diminuare a manifestrii
bolii, dar mai ales, de prevenire a transmiterii la alti copii, prin izolarea bolnavului nainte de aparitia
primelor simptome.
La sfrsitul perioadei de incubatie, copilul devine contagios.
1.II.2. Perioada de invazie, n care bolnavul nu prezint simptome de certitudine, ci numai semne
generale de boal infectioas (febr, tuse, diaree, vrs turi).
Durata este de 1-7 zile.
n aceast perioad, contagiozitatea este maxim si de aceea copilul trebuie izolat pn
la diagnosticarea bolii
1.II.3. Perioada de stare, cnd boala se manifest cu toate simptomele caracteristice (eruptie, febr,
diaree sanguinolent etc.).
Durata bolilor infecto-contagioase este de 6-8 zile, dac nu apar complicatii. Exist ns
si boli cu durat mai lung (febra tifoid - 2-3 sptmni).
1.II.4. Perioada de convalescent, n care simptomele dispar treptat.
n unele afectiuni (febra tifoid, hepatita epidemic, poliomielita), bolnavul este nc
contagios si de aceea trebuie mentinute msurile de izolare.
1.III. Factorii incriminati n patologia acut transmisibil
Pentru ca o boal transmisibil s se rspndeasc este necesar existenta a trei factori:
sursa (izvorul) de agenti patogeni, cile de transmitere a agentilor patogeni si organismul receptiv.
Aceste trei elemente sunt legate ntre ele, de unde si denumirea de "lant epidemiologic".
73

1.III.1. Sursa de infectie

Omul (copilul)

bolnav (boal tipic sau atipic - subclinic, asimptomatic) diseminarea fcndu-se prin
saliv (scarlatina, rujeola), fecale (dizenterie, febr tifoid), urin (leptospiroza, bruceloza), snge
(hepatita epidemic ), mbrcminte, rufe, jucrii, crti, vesel si obiecte personale ale bolnavului,
comune cu cele ale persoanelor sntoase;
purttorul de germeni:
o

preinfectios, aflat n perioada de incubatie, care este contagios n ultima parte a


incubatiei;

aparent sntos (temporar sau cronic), care are un anumit grad de imunizare si o bun
rezistent general nespecific. Pentru anumite perioade, gzduiesc si disemineaz
agentul patogen;

fost bolnav,

convalescentii disemineaz agentii patogeni si n perioada de convalescent (zile,


sptmni, luni),

cronicii disemineaz agentii patogeni timp de luni, ani sau chiar toat viata (febra
tifoid, dizenteria bacilar etc.).

Animalul bolnav sau purttor, care prin fecale, urin, snge, lapte, secretii purulente, carne,
ln, tegumente etc. contamineaz factorii de mediu (aer, ap, sol, alimente).

Animalele de cas (cinele, pisica) si roztoarele (soareci, sobolani) pot constitui izvor de
infectie deosebit de important.
Vectori biologici activi. Artropodele sunt tntarii (malarie, encefalite, meningite etc.), pduchii
omului (pediculoza, tifos exantematic, febra recurent etc.), cpuse (encefalite, tuleremia, febra Q etc.),
purecii sobolanilor (pesta, tuleramia, parazitoze etc.), flebotomii (leishmanioza etc.).

Dac sursa de agent patogen sunt animalele sau artropodele, afectiunile aprute la om se
numesc zooantroponoze.
1.III.2. Cile de transmitere a agentilor patogeni
Transmiterea se realizeaz prin dou modalitti:

direct , obligatorie pentru agentii patogeni cu rezistent


mic.

Bacteriile, virusurile sau oule de paraziti pot ajunge la copilul sntos prin contactul
direct cu sursa de infectie (mini murdare, srut, muscturi, inhalare de picturi septice, obiecte
infectate etc.).
74

Modul de viat neigienic creeaz cele mai multe conditii pentru o transmitere direct
(virusul gripei, ruje olei, varicelei, hepatitei epidemice de tip A, parazitoze etc.);
indirect , specific agentilor patogeni rezistenti la actiunea factorilor de mediu.
Aceast modalitate de transmitere se face prin intermediul aerului, apei, solului,
alimentelor, obiectelor, mustelor, tntarilor, cpuselor etc

Aerul contaminat

Aerul nu este un mediu favorabil supravietuirii agentilor patogeni, deoarece acestia sunt
distrusi (n perioade variate de timp) de variatiile de temperatur, umiditate, actiunea radiatiilor solare,
absenta substratului nutritiv, interventia substantelor chimice, a poluantilor de natur fizico-chimic etc.
Aerul intervine n vehicularea unor agenti patogeni, n cazul bolilor cu poart de intrare
respiratorie.
n anumite circumstante (aglomeratii, absenta igienizrii n unittile sanitare,
laboratoarele de bacteriologie etc.), aerul este contaminat de ctre sursele de agenti patogeni, prin
mecanismele descrise de Flugge (picturile de secretie nazofaringian, nucleii de pictur si praful
bacterian).
Cele mai rspndite boli prin intermediul aerului sunt gripa, adenovirozele, bolile
infecto-contagioase ale copilriei (rujeola, rubeola, varicela, tusea convulsiv, parotidita epidemic),
tuberculoza, difteria, streptocociile prin streptococul beta hemolitic etc.

Apa contaminat

Apa rurilor, lacurilor, fntnilor se poate contamina prin urin, fecale, ape reziduale
provenite din diferite surse etc. Ea nu constituie un mediu favorabil supravietuirii ndelungate a
agentilor patogeni datorit compozitiei chimice, pH-ului, variatiilor de temperatur, iradierii solare,
gradului de aerare, florei saprofite, bacteriofagilor, datorit metodelor de tratare si dezinfectie.
Apa poate transporta agentii patogeni ai bolilor infectioase la mari distante si prin
consumul de ctre om s produc 4/5 din bolile cunoscute, asa numitele afectiuni hidrice: salmoneloze,
shigeloze, holera, leptospiroze, hepatita viral A si E, enteroviroze, adenoviroze, parazitoze etc.
n anumite zone geografice, apa constituie mediul n care se dezvolt gazdele agentilor
etiologici ai unor boli (febra galben, malaria, strongiloidoza, ankylostomiaza, filarioza etc.).
Riscurile contaminrii apei potabile sunt diferite n raport cu sursele de ap (izvoare,
fntni, sisteme centralizate) si cu scopurile utilizrii, nivelul de salubritate a localittilor, educatia
populatiei etc.
La nivel mondial, consumul de ap contaminat produce n fiecare an, peste 500
milioane cazuri de boal diareic acut (BDA), urmat de peste 20 milioane decese (dintre care 6-7
milioane sunt copii n vrst de pn la 5 ani).

75

Poluarea biologic, chimic si fizic a surselor de ap potabil a produs, la nivel


mondial, o adevrat "criz a apei".

Solul contaminat

Contaminarea solului se face prin ape reziduale si reziduuri organice, prin existenta
fermelor zootehnice, a anexelor gospodresti, a depozitelor pentru reziduuri, a cimitirelor etc.
Contaminarea poate fi direct de la surse sau prin intermediul celorlalte ci de transmitere.
Desi solul poate fi contaminat intens, prin procesele de autopurificare poate interveni n
reducerea numrului agentilor patogeni. Structura geochimic a solului, variatiile de temperatur,
umiditate, expunerea la radiatiile solare, flora teluric, antagonismul microbian, actiunea bacteriofagilor
si tratamentele agrozootehnice reprezint factori de reducere a contaminrii solului.
Agentii patogeni frecvent vehiculati prin sol sunt salmonelele, shigelele, vibrionul
holeric, bacilul tetanic, botulinic, bacilul crbunos, leptospirele, oule sau larvele de geohelminti, sporii
micetelor patogene etc.

Alimentele contaminate

Alimentele contaminate constituie o cale important de transmitere a numeroase


afectiuni cu poart de intrare digestiv, prin natura lor variat si datorit drumului complex pe care l
parcurg de la surs, la consumator. Ele pot fi de origine animal sau vegetal. Riscul mbolnvirii difer
n functie de urmtorii factori:
o
o

consumul alimentelor care au suferit un tratament termic prealabil sau nu;


consumul alimentelor mixte contaminate (creme, maionez, nghetat);

contaminarea produselor finite n timpul


consumului.

Alimentele se pot contamina direct de la sursele de agenti patogeni (bolnavi, purttori)


sau indirect, prin intermediul celorlalte ci (aer, ap, sol, obiecte, mini, vectori).
Agentii patogeni care contamineaz frecvent alimentele sunt bacterii, virusuri (sau
toxinele acestora), paraziti si micete.
Consumul de alimente contaminate produce anual, la nivel mondial, peste 1 miliard
cazuri de boal diareic acut si peste 5 milioane decese, mai ales copii.
Alimentele sau buturile nealcoolice contaminate si consumate n unitti de alimentatie
public si colectiv (restaurante, cofetrii, cantine) sau n sistemele stradale improvizate, contribuie n
mare msur la cresterea actual a incidentei morbidittii cauzate de agenti patogeni cu poart de
intrare digestiv (salmonele, shigelle, stafilococ enterotoxic, bacil Koch, brucele, vibrion holeric,
enterovirusuri, virusurile hepatitei A si E, agenti patogeni encefalitici, ou de paraziti, spori de micete
etc.

Obiectele contaminate
76

Datorit diversittii structurale si utilitare a obiectelor, copiii pot fi permanent contaminati.


Obiectele pot fi contaminate direct de la sursele de agenti patogeni sau indirect, prin intermediul
celorlalte ci de transmitere (aer, ap, sol, mini etc.).
Prin obiecte se pot transmite la copiii receptivi att agenti patogeni cu rezistent redus
n mediu (virusurile gripei, rujeolei, rubeolei, varicelei, parotiditei epidemice, meningococul etc.), ct si
cei cu rezistent mai crescut (stafilococ, piocianic, Klebsiella, colibacili, Proteus, enterovirusuri,
virusurile hepatitei, ou de helminti, spori de micete etc.). Intensitatea contaminrii obiectelor depinde
de specia agentului patogen, structura si modul de utilizare a obiectului, posibilittile de decontaminare,
nivelul de educatie al copiilor etc.
n colectivittile de copii prescolari si scolari, obiectele contaminate reprezint o
important cale de transmitere a bolilor infectioase.

Minile contaminate

Contaminarea minilor se produce n permanent n cazul copiilor, fie direct (chiar si


autocontaminate) de la sursele de agenti patogeni, fie indirect, prin intermediul aerului, apei, solului,
obiectelor sau a minilor altor copii.
Toti agentii patogeni pot contamina minile la un moment dat. Ele pot fi recent
contaminate (modalitate direct) sau, n conditiile neigienice ale unei colectivitti (modalitate indirect)
pe tegumentele minilor putnd exista salmonele, shigelle, entorovirusuri, virusurile hepatitei, ou de
paraziti etc.
1.III.3. Populatia receptiv
Receptivitatea este starea complex a organismului, dependent de factori si mecanisme
genetice si/sau dobndite n timpul vietii, care nu asigur protectia fat de boli.
Activitatea de medicin preventiv urmreste transformarea organismului receptiv n
organism nereceptiv fat de anumite afectiuni, prin diferite modalitti.
n functie de vrst, copiii sunt mai mult sau mai putin receptivi la bolile infectioase:

Pn la 6 luni, copiii pstreaz o imunitate dobndit de la mam. Dup aceast vrst,


receptivitatea la diferiti agenti patogeni creste.
Cel mai frecvent prezint boli infectioase copiii de vrst prescolar (3-6 ani, mai ales cnd
intr n colectivitate).

La scolarii mici, bolile infectioase apar mai rar dect la copiii prescolari, astfel nct pe msur
ce creste, procentul de morbiditate prin boli transmisibile scade. Cauza este reprezentat de
imunizarea natural a copiilor care au trecut prin boal.

La copiii mai mari de 12-13 ani se ntlnesc rar tusea convulsiv, scarlatina, rujeola, rubeola etc.
datorit cresterii rezistentei organismului fat de aceste infectii.

77

Reactivitatea fat de infectie a copiilor este diferit, dependent de o serie de factori. Ea


se poate modifica sub influenta factorilor de mediu externi.
Rezistenta organismului poate scdea temporar, factorii cei mai importanti fiind
surmenajul, stresul, odihna insuficient, alimentatia neadecvat vrstei etc.
1.IV. Boli

acute transmisibile cu frecvent crescut

1.4.1. Infectiile cu streptococ betahemolitic - grup A (SBHA)

Sursele de agent patogen


copilul bolnav (tipic sau atipic) cu faringit, angin, amigdalit, scarlatin,
erizipel. Cea mai important surs este reprezentat de omul bolnav cu angin streptococic.
copilul purttor de SBHA poate fi:

reinfectios, cu o contagiozitate de 1-3 zile

sntos, cu localizare temporar nazal, faringian sau mixt. Contagiozitatea


este de 7-14 zile. Acesti purttori sunt depistati si neutralizati prin actiunea de
supraveghere epidemiologic n colectivitti de scolari

fosti bolnavi (rareori), cu contagiozitate de 1-3 luni

vacile cu mastit streptococic, care pot transmite SBHA la ngrijitori sau prin
lapte la consumatori.
Deoarece anginele au cea mai mare frecvent, secretiile nazofaringiene constituie
produsul patologic cel mai important prin care se disemineaz SBHA.

Cile de transmitere

directe : n conditii de aglomeratie (colectivitate, familie, mijloace de transport


n comun, sli de spectacole etc.) si n conditii de viat neigienice. Picturile septice de secretie
nazofaringian sunt elementele principale de contaminare si infectie

indirecte : transmiterea SBHA prin intermediul aerului, alimentelor (lapte),


obiecte (de uz individual, colectiv), mini, muste. Toate cile sunt contaminate prin produsele
patologice eliminate de surse.

Receptivitatea organismului tnr

Este crescut la copii, dar sczut sau chiar absent la persoanele care au fost bolnave de scarlatin.
n general, orice infectie produs de SBHA este urmat de aparitia (la cteva sptmni) a anticorpilor
care persist ctiva ani. Cu exceptia anticorpilor post scarlatin, anticorpii antiSBHA nu sunt protectivi,

78

dar evidentierea lor prin teste serologice (ASLO) ajut la diagnosticarea infectiei si la stabilirea
posibilelor complicatii tardive.
n ultimii ani au fost elaborate teste rapide pentru evaluarea prezentei anticorpilor indusi de SBHA
(Streptozym, Streptex, Phadirect, Strep. A etc.)

Msuri de prevenire
o supravegherea epidemiologic, clinic si de laborator a colectivittilor de prescolari,
scolari si adolescenti
o

efectuarea triajului epidemiologic la nceputul activittii si dup vacante n colectivittile


cu risc, ndeosebi cele cu internate

depistarea precoce a infectiilor faringo-amigdaliene SBHA si sterilizarea lor

depistarea si sterilizarea purttorilor sntosi de SBHA

supravegherea fostilor bolnavi, timp de 4-6 sptmni, pentru a depista eventuala stare
de purttor de SBHA sau prezenta unei complicatii poststreptococice

controlul sectorului de alimentatie, ndeosebi lapte si derivate

realizarea educatiei pentru sntate privind riscurile si preventia infectiilor cu SBHA.

Msuri de combatere
o

efectuarea anchetei epidemiologice

depistarea bolnavilor tipici, atipici, suspecti

izolarea la spital, a cazurilor de scarlatin, erizipel si a formelor severe de angin

raportarea forurilor sanitare superioare

depistarea si sterilizarea purttorilor

supravegheerea contactilor

decontaminarea cu substante chimice uzuale

igienizarea general, cu accent pe ventilatie

educatia pentru sntate.

1.5. Msuri de prevenire si combatere a bolilor acute transmisibile


Preventia (profilaxia) reprezint un complex de actiuni efectuate n absenta bolii
constnd n depistarea si neutralizarea factorilor de risc nainte ca acestia s perturbe starea de sntate,
concomitent cu promovarea factorilor sanogeni, n scopul mentinerii snttii.
Preventia cuprinde trei faze:

79


Primar - constituie obiectivul fundamental al medicinei preventive si se
realizeaz prin actiuni speciale, prin programe care urmresc depistarea si neutralizarea factorilor de
risc pentru sntate. Concomitent se asigur depistarea persoanelor sau grupurilor cu risc, care sunt
dispensarizate (dispensarizarea reprezint un sistem programat de supraveghere a strii de sntate
pentru persoane sau grupuri cu risc crescut la o anumit boal).

Secundar - realizat concomitent cu preventia primar. Const n depistarea si


dispensarizarea persoanelor asupra crora au actionat factori nesanogeni, aflndu-se n starea de
preboal.

Tertiar - const n depistarea precoce, activ a persoanelor bolnave n faza


compensat, atipic sau inaparent. Acestea beneficiaz de spitalizare, urmnd ca la externare s fie
dispensarizate.
In colectivittile de copii, prevenirea si combaterea bolilor acute transmisibile se
efectueaz n raport cu caracteristicile de vrst ale copiilor si cu caracteristicile institutiei. Actiunea
const n msuri adresate fiecrei verigi a lantului epidemiologic.
1.5.1. Msuri de prevenire referitoare la sursa de infectie, n scopul mpiedicrii introducerii sau
ptrunderii sursei de infectie n colectivitti

Triajul epidemiologic al copiilor se efectueaz n urmtoarele situati:


o

la admiterea n crese si grdinite; la intrarea zilnic n institutie;

la revenirea dup o absent care depseste 3 zile,

dup vacante,

la trimiterea n tabere,

cnd exist cazuri de boli transmisibile, pe toat perioada maxim de incubatie de la


ultimul caz aprut sau ori de cte ori este nevoie.

Dac se depisteaz o boal infectioas, copilul va fi izolat (la spital sau la domiciliu, n
functie de afectiune si conditiile oferite de familie), n vederea asigurrii tratamentului si mpiedicrii
diseminrii agentilor patogeni.
Copiii depistati cu faringo-amigdalite acute streptococice afebrile sunt tratati cu
penicilin si recontrolati bacteriologic dup ncheierea acestui tratament, de ctre cabinetul medical din
colectivitate.
Copiii depistati cu paraziti si scabie (aceasta trebuie confirmat de dermatolog) sunt
supusi unui tratament specific, fiind recontrolati clinic n a IV-a zi de la depistare.
Izolarea si tratarea corect a bolnavilor sau a copiilor suspecti de o boal transmisibil prin
separarea de ceilalti membri ai colectivittii si efectuarea dezinfectiei n focar.

80

n functie de gravitatea bolii izolarea se efectueaz la domiciliu (izolator) sau n spital


(sectia de boli infectioase).
Izolatoarele din unittile de copii si tineri s fie astfel amplasate, nct s nu constituie un risc de
rspndire a bolilor n restul colectivittii. Se recomand situarea periferic a izolatoarelor, n afara
circuitelor salubre.

Depistarea purttorilor de germeni si a contactilor si supravegherea lor.


Controlul strii de sntate a personalului angajat (educativ, administrativ, sanitar si a
personalului din bocul alimentar), prin examene medicale la angajare si periodice.

Controlul accesului persoanelor strine n institutiile de copii.

Organizarea si respectarea circuitelor.

Interzicerea accesului animalelor n colectivittile de copii si adolescenti.

1.5.2. Msuri de prevenire referitoare la cile de transmitere n scopul reducerii contactului ntre
copii si ntreruperii cilor de transmitere prin respectarea conditiilor igienice.
Pentru reducerea contactului ntre copii se
recomand:
o izolarea grupelor de copii si a ncperilor folosite de acestia

izolarea, prin constructie, a grupurilor functionale (bloc alimentar, grupul administrativ,


grupul sanitar etc.)

controlul circulatiei ntre grupe, a copiilor si adultilor

organizarea si respectarea circuitelor pentru evitarea aglomerrii si a ncrucisrii


circuitelor salubre cu cele insalubre

izolarea individual a copiilor prin folosirea individual a hainelor, lenjeriei, veselei,


obiectelor de toalet, a unor jucrii, a echipamentului sportiv etc

limitarea numrului de copii n clase, dormitoare, n sala de mese etc.

Msurile pentru controlul si ntreruperea cilor de transmitere constau n:


o

controlul sistematic al curteniei (mturare si stergere umed, splarea pardoselii cu ap


si substante dezinfectante)

asigurarea ventilatiei eficiente, prin aerisirea frecvent a ncperilor

asigurarea desfsurrii activittii copiilor (si chiar a odihnei) n aer liber

dezinfectia aerului n scopul decontaminrii

evitarea polurii aerului cu gaze de ardere, pulberi si fum

controlul bacteriologic si chimic al aprovizionrii cu ap potabil

81

controlul salubrittii transportului, pregtirii, distribuirii si pstrrii alimentelor

respectarea conditiilor igienice de ndeprtare a reziduurilor lichide si solide

evitarea desfsurrii activittilor educative si de joac pe solul contaminat:

asigurarea curteniei jucriilor, a materialului didactic, a aparatelor si materialelor pentru


educatie fizic

respectarea regulilor de igien individual (curtenie corporal, a hainelor, a obiectelor


de uz personal). Splarea minilor cu ap si spun naintea fiecrei mese sau ori de cte
ori este nevoie

efectuarea dezinsectiei (pentru combaterea mustelor, tntarilor, gndacilor etc.) si a


deratizrii (pentru combaterea roztoarelor mici - soareci, sobolani).

Pentru prevenirea bolilor transmisibile predominant cu poarta de intrare digestiv se vor lua
urmtoarele msuri :
o

Asigurarea functionrii normale a sistemelor de distribuire a apei curente, la toate


grupurile sanitare. Acolo unde nu exist retea local sau central sau unde pe parcursul
zilei scolare, ntreruperea apei se face pe mai mult de 3 ore se vor asigura recipiente n
care se va depozita apa necesar curteniei grupurilor sanitare.
n mediul rural sau n localittile urbane fr retea de distribuire a apei potabile,
prescolarii si elevii vor folosi recipiente proprii, individuale, cu ap adus de acas.

Dotarea grupurilor sanitare cu substante necesare curteniei si dezinfectiei.

Efectuarea cu maxim eficient a curteniei si dezinfectiei grupurilor sanitare.

Splarea obligatorie pe mini nainte de servirea mesei sau gustrilor si dup folosirea
grupului sanitar

Efectuarea curteniei slilor de clas, laboratoarelor, cabinetelor, slilor de gimnastic


etc. cu stergerea umed a bncilor si msutelor, cu substante dezinfectante, dup fiecare
tur scolar.

Asigurarea n numr corespunztor cu ghene pentru depozitarea rezidiilor solide din


colectivitti, astfel nct s fie mpiedicat accesul prescolarilor si elevilor n perimetrul
lor.

Evacuarea ritmic a reziduurilor solide.

Colectivittile care cumuleaz 5 cazuri de boli transmisibile cu internare obligatorie vor


anunta Directia de Sntate Public n vederea dezinfectiei terminale.

Vor fi instituite msuri de lupt n focar, specifice fiecrui tip de boal transmisibil cu
poart de intrare digestiv.

Actiuni de educatie pentru sntate.

82

1.5.3. Msuri de prevenire referitoare la organismul receptiv al copilului, n scopul cresterii


rezistentei la agresiunea agentilor patogeni

Msurile nespecifice, de crestere a capacittii de aprare a organismului tnr, prin mobilizarea


mijloacelor de aprare local si general constau n:
o alimentatia rational, cu efect favorabil asupra functionalittii sistemului nervos si
asupra imunittii
o

regim rational de activitate si odihn

folosirea judicioas a factorilor naturali (aer, ap, soare) n scopul clirii organismului

aplicarea principiilor igienice prin miscare (jocuri), gimnastic, sport.

Msuri specifice, de crestere a rezistentei specifice a organismului tnr, prin mecanisme de


imunizare umoral si tisular dobndite pe cale natural (trecerea prin boal sau transplacentar) sau
artificial (vaccinuri, seruri sau imunoglobuline).

Principalul mijloc de obtinere a imunittii specifice const n vaccinarea obligatorie a copiilor


din colectivitti, pe baza evidentei precise a masei receptive si evalurii eficientei imunizrilor.Scopul
urmrit este crearea unei mase de copii mai putin receptivi sau chiar nereceptivi la bolile infectioase.
Eficienta imunizrilor este redus n cazul colectivittilor de copii cu dezvoltare fizic deficitar
sau a celor care triesc n conditii de mediu nefavorabile.
n Romnia, controlul bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare este organizat n cadrul
Programului National de Imunizri, care asigur preventia prin vaccinare sistematic si de mas a
poliomielitei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei, hepatitei B si a tuberculozei copilului.
Continutul acestui program corespunde Programului extins de vaccinare al OMS ncepnd din
anul 1995, cnd vaccinarea contra hepatitei B s-a introdus n practica antiepidemic.
Programul National de Imunizri din Romnia are ca obiectiv de control eradicarea,
eliminarea sau reducerea drastic a frecventei si gravittii bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare
sistematic si de mas. Obiectivele de control corespund strategiei "Sntate pentru toti pn n anul
2000" (OMS).
Urmrirea strii de sntate, depistarea cazurilor noi de boal si nregistrarea lor se efectueaz n cadrul
unor forme de activitate medical: triajul epidemiologic, examenul medical periodic, consultatii
efectuate de dispensarul institutiei pentru copii si tineri sau consultatii curente date n afara institutiei,
precum si actiuni medicale speciale.
1.6.1 Triajul epidemiologic
Triajul epidemiologic este o metod de supraveghere activ a strii de sntate practicat
n colectivittile de copii si adolescenti. Urmreste depistarea si izolarea precoce, nainte de intrarea n
colectivitate, a suspectilor si bolnavilor de boli infectioase.

83

Triajul epidemiologic se efectueaz prin: termometrizare, examenul clinic al tegumentelor


si conjunctivelor, examenul clinic al cavittii buco-faringiene.
Pentru a preveni transmiterea infectiilor prin manevre medico-chirurgicale este necesar
dotarea cabinetelor medicale din crese, grdinite, case de copii, leagne si scoli de toate gradele, cu
apstoare de limb (de preferat de unic folosint), termometre, pense chirurgicale pentru pansamente,
seringi de unic folosint, tampoane sterile pentru efectuarea exudatelor faringiene.
Cabinetele medicale din aceste unitti vor fi aprovizionate cu penicilin si substante
pentru tratarea parazitilor si a scabiei.
Particularittile triajului epidemiologic difer n functie de unittile pentru copii si tineri:
- n crese si grdinite triajul se va efectua zilnic, n spatii special amenajate, la sosirea
fiecrui copil, nainte de intrarea n colectivitate, n ziua n care copilul este adus din mediul
familial.
- Termometrizarea copiilor se va face zilnic n crese si leagne, iar n grdinite numai la
copiii suspecti sau bolnavi.
- Examenul clinic al tegumentelor, conjunctivelor si cavittii buco-faringiene va fi
completat cu anamneza luat nsotitorului, din care s se poat stabili dac copilul a venit n contact cu
un bolnav de boal infectioas sau a prezentat unele semne subiective sau obiective de boal.
- Dup o absent care depseste 3 zile, primirea n colectivitate va fi conditionat de
prezentarea unui aviz epidemiologic eliberat de dispensarul medical teritorial sau de medicul de
familie, prin care s se ateste c nu sunt bolnavi sau contacti de o boal infectioas pe care n-au mai
avut-o.
- n scolile de toate tipurile, triajul epidemiologic se efectueaz la prezentarea elevilor
dup fiecare vacant si ori de cte ori este nevoie.
- Examenul clinic al cavittii buco-faringiene se completeaz, n conditiile depistrii
unor faringo-amigdalite acute, cu examene bacteriologice efectuate pe exudate nazo-faringiene.
1.6.2. Consultatii efectuate n cabinetul medical scolar se acord la solicitarea copiilor
bolnavi.
1.6.3. Consultatii n afara institutiilor pentru copii si tineri, care au loc la dispensarele teritoriale,
policlinici sau chiar la domiciliu si n servicii medicale specializate.
1.6.4. Actiunile medicale speciale sunt organizate de serviciile medicale de specialitate, n scopul
depist rii unor mbolnviri n colectivitate (exemplu: reteaua de ftiziologie pentru depistarea TBC;
reteaua de igien pentru depistarea purttorilor de bacili, paraziti tegumentari, helminti intestinali
etc.).
Rezultatele examenelor medicale vor fi nregistrate n fisa individual a copilului din
cabinetul medical al institutiei pentru copii si adolescenti.
84

85