Sunteți pe pagina 1din 3

PNEUMOLOGIE-CURS 4

PNEUMOPATIILE ACUTE
Pneumopatiile acute sunt afeciuni inflamatorii pulmonare, provocate de diveri ageni patogeni
(bacterii, virusuri, rickettsii etc.), caracterizate din punct de vedere anatomic printr-un exsudat
alveolar i mai rar interstitial, iar clinic, printr-un sindrom de condensare cu debut acut. Clinic
i etiologic, se deosebesc: pneumopatii bacteriene, care cuprind pneumonia pneumococic,
bronhopneumonia i alte pneumonii bacteriene; pneumonii atipice, care sunt nebacteriene i
includ pneumopatii virotice i pneumopatii de alt natur.
PNEUMONIA PNEUMOCOCIC
Definitie: pneumonia pneumococic sau pneumonia franc lobar este o pneumopatie acut,
provocat de penumococ, care afecteaz un lob, debuteaz acut i are evoluie ciclic.
Etiopatogenie: boala este provocat de pneumococ, care poate fi gsit frecvent la indivizi
sntoi, ca saprofit, in cavitatea bucal i in faringe. La bolnavi se gsete la nivelul plmanului i in
sput. Boala apare mai frecvent la brbai, in special iarna.
Cauzele favorizante sunt: frigul, umiditatea, alcoolismul, oboseaza fizic sau psihic, unele boli
cronice ca insuficiena cardiac, ciroza, diabetul zaharat. Se pare c mucoasa cilor aeriene superioare, ar
avea o imunitate natural fa de pneumococ. Probabil c unele infecii virotice ale cilor aeriene,
micoreaz aceast rezisten. De altfel, pneumonia este aproape totdeauna secundar unei gripe, corize,
laringite etc.
Anatomia patologic arat o localizare predilect pentru lobii inferiori i plmanul drept.
Boala debuteaz printr-un stadiu de congestie alveolar, urmat de stadiul aa-numitei "hepatizaii roii",
regiunea afectat fiind asemntoare ficatului, iar alveolele fiind pline cu un exsudat format din fibrin,
leucocite i hematii. Dac boala se vindec, exsudatul se resoarbe, iar dac se agraveaz, poate aprea
transformarea purulent, aspectul fiind denumit "hepatizaie cenuie" .
Simptomatologie: boala apare la individ in plin sntate.In zilele premergtoare exist
adeseori o discret infecie rinofaringian, cu astenie i cefalee, sensibilitate la frig.
Debutul este brutal, putand fi bine precizat de bolnav, datorit frisonului unic, intens, generalizat,
durand 1/2 - 2 ore, junghiului toracic submamelonar sau posterior, datorat interesrii pleurei parietale i
ascensiunii febrile brute pan la 40.
In perioada de stare, care se instaleaz la cateva ore dup debut, faa devine vultuoas, adic roie,
congestionat, mai intens pe partea bolnav, cu buze uor cianotice i vezicule de herpes in jurul buzelor i
uneori al nrilor. Tusea este chinuitoare i uscat la inceput, apoi cu expectoraie roie-ruginie, vascoas i
aderent. Apare dispneea (30 - 40 de respiraii/min.).
Examenul fizic pune in eviden, incepand din ziua a doua, un sindrom de condensare pulmonar
(vibraii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante i suflu tubar). Temperatura se menine "in platou",
insoit de transpiraii abundente, cu inapeten i sete vie. Limba este alb, sabural, uscat i ars in
formele grave; urinele sunt rare, reduse i inchise la culoare.
Examenul sangelui evideniaz hiperfibrinemie (6-7 g), leucocitoz cu polinucleoz i vitez de
sedimentare mult accelerat. Examenul citobacteriologic al sputei pune in eviden pneumococul.
Examenul radiologie confirm diagnosticul clinic, indicand o opacitate cu topografie lobal sau
segmentar, uneori triunghiular, cu varful in hil.
Evoluie: inaintea descoperirii antibioticelor, care au modificat aspectul clinic i evoluia,
perioada de stare dura 7-9 zile, dup care aprea criza, precedat de o agravare a strii generale, cu delir i
cretere a temperaturii. Criza marca vindecarea bolnavului, se instala in cateva ore i cuprindea o criz
termic (temperatura coborand chiar sub 37), sudoral (transpiraie abundent), urinar (poliurie) i
sanguin (revenire la normal a leucocitozei). De la introducerea antibioticelor, inc din ziua a doua,
temperatura revine la 37, fr influenarea semnelor fizice i radiologice. Criza apare tot in ziua a noua,

dar este numai urinar. Dup criz, semnele fizice mai dureaz cateva zile, in timp ce semnele radiologice
pot persista mult timp.
Complicaii: pleurezie serofibrinoas, care poate aprea fie in cursul evoluiei bolii
(parapneumonic), fie dup criz (metapneumonic); pleurezie purulent, abces sau gangrena pulmonar;
complicaii cardiovasculare (fibrilaie atrial, colaps, edem pulmonar, flebite); diverse (otite, meningite,
peritonite, hepatite, nefrite, artrite). Complicaiile afecteaz in special bolnavii varstnici, debilitai sau cu
boli preexistente.
Prognosticul in general este bun, dar este influenat totui de varst, teren, complicaii i
virulena germenului.
Diagnosticul este uor de pus in formele tipice, dup debutul brutal cu frison, junghi toracic i
febr mare, sindromul de condensare i imaginea radiologic.
Examenul sputei permite, uneori, diagnosticul de tuberculoz pulmonar sau de neoplasm, in
pneumoniile care se repet, mai ales in acelai segment pulmonar, trebuie s se caute un neoplasm bronic
sau o supuraie pulmonar cronic.

Forme clinice.

Pneumonia copilului se caracterizeaz adeseori prin junghi abdominal i


vrsturi, simuland o urgen abdominal.
Pneumonia btranului este grav, semnele sunt discrete, febra redus, dominand apatia i
inapeten.
Pneumonia indivizilor tarai, debilitai de boli preexistente, este de asemenea grav. Astfel,
alcoolicii fac frecvete crize de delirium tremens, diabeticii com, ciroticii icter grav, nefriticii
com uremic.
Pneumonia mixt, este o pneumonie viral suprainfectat bacterian. Congestiile pulmonare sunt
sindroame clinice asemntoare pneumoniei pneumococice i reprezint forme clinice, in care procesul
inflamator este redus la primul stadiu (de congestie alveolar). De aceea, se mai numesc i "pneumonii
abortive". Congestiile pulmonare reprezint astzi, cand frecvena pneumoniei in forma tipic a sczut
mult, cele mai intalnite peumonii acute bacteriene. Se cunosc mai multe forme: Congestia pulmonar
propriu-zis, care este de fapt o "pneumonie abortiv", provocat de pneumococ, cu debut mai puin brutal
decat al pneumoniei, cu temperatur moderat, simptomatologie tears i sindrom de condensare uneori
absent.
Congestia pleuro-pulmonar este o pneumonie uoar, cu participare pleural.
Corticopleuritele prezint semne discrete de pneumonie i pleurit.
Tratamentul este igieno-dietetic, etiologic i simptomatic.
Tratamentul igieno-dietetic: repaus la pat in perioada febril i inc 6-10 zile dup defervescen,
intr-o camer luminoas, bine aerisit, la o temperatur potrivit (20); regim hidro-zaharat, bogat in
vitamine, sucuri de fructe, siropuri, ceai, lapte. Progresiv, se va trece la regimul lacto-finos-zaharat i
apoi la o alimentaie mai substanial. In timpul perioadei febrile, se va asigura hidratarea suficient a
bolnavului. O atenie deosebit se va acorda igienei bucale, prin indeprtarea reziduurilor, gargarisme,
ungerea mucoaselor cu glicerina boraxat - i igienei tegumentelor - prin splare cu ap cald i friciuni
cu alcool metolat.
Tratamentul etiologic se adreseaz agentului cauzal, in spe penumococului, care este sensibil la
Penicilin, Ampicilina, Tetraciclin, Eritromicin i Septrin (Biseptol).
Tratamentul trebuie individualizat in funcie de forma clinic i sensibilitatea la antibiotice.
Cand nu exist date pentru stabilirea diagnosticului etiologic, se incepe tratamentul cu Tetraciclin (2,5 - 4
g/zi, oral, in 4 prize, timp de 6 - 8 zile), care este activ fa de majoritatea agenilor patogeni. in aceste
cazuri, se poate utiliza i Ampicilina (oral, 2-4 g/zi, timp de 8 - 10 zile) sau Septrin (Biseptol) - amestec de
trimetoprim i sulfametoxazol (4 comprimate/zi, oral, in 2 prize, timp de 4 - 8 zile). Penicilina G este
antibioticul de elecie, deoarece nu exist tulpini de pneumococ rezistente la Penicilin (1 600 000 - 6
000 000 u.i./zi, i.m. la 4 - 6 ore, timp de 4 - 8 zile, continuandu-se administrarea inc 72 de ore dup

defervescen; la btrani i bolnavi tarai, se mai continu cateva zile). Bolnavilor alergici la Penicilin,
li se administreaz Eritromicin (2-3 g/zi, in 4 prize, timp de 4 - 8 zile).
Tetraciclin, Doxicilin sau Septrin. Sulfamidele, dei active, sunt mai puin utilizate. in cazuri severe se
pot asocia dou antibiotice sinergice. Nu se administreaz Streptomicina, fiind mai puin activ i putand
seleciona mutante rezistente i masca o tuberculoz.
Tratamentul simptomatic. Febra se combate numai in caz de hipertermie, cu comprese umede
alcoolizate. De obicei febra cedeaz uor la tratamentul etiologic. Junghiul toracic se combate cu
antinevralgice, Algocalmin, Antidoren. Agitaia, delirul i insomnia se corecteaz cu barbiturice,
Cloralhidrat (2-3 g/24 de ore) i Bromoval. In caz de cianoz i dispnee se administreaz oxigen. Tusea se
combate cu Calmotusin, Tusomag i Codenal. La varstnici i tarai se administreaz cardiotonice sau
analeptice cardiorespiratorii.