GASTRITELE

Definitie

Gastritele sunt afectiuni gastrice acute sau cronice, caracterizate prin leziuni
de tip inflamator, provocate de diversi factori etiologici si patogenici, putand
fi asimptomatice sau cu expresie clinica nespecifica.

Gastropatiile constituie un grup de leziuni ale mucoasei gastrice, dominant

epiteliale si/sau vasculare (de staza sau ischemice), dar cu o componenta
inflamatorie absenta sau minima, spre deosebire de gastrite.

Clasificare

Clasificarea gastritelor se face dupa mai multe criterii:

1. Clinico-evolutive

A. Acute. Evolueaza spre vindecare sau spre cronicizare.

Majoritatea se autolimiteaza si se vindeca spontan.

B. Cronice. Sunt inflamatii de lunga durata, putandu-se vindeca

sub tratament sau evoluand, indiferent de tratament.

2. Endoscopice

A. Forme endoscopice de gastrite:

Eritematos exudativa

Macula eroziva

Papula eroziva

Atrofica

Hipertrofica

Hemoragica

B. Clasificare dupa extindere

Antrala tip B produsa prin infectia cu H Pylori

Fundica tip A autoimuna (generand anemie Biermer)

Pangastrita

3. Histologice

A. Gastrita acuta se caracterizeaza prin prezenta a numeroase

neutrofile localizate intraepitelial, n lamina propria sau agregate n
lumenele glandulare (abcese criptice).

B. Gastrita cronica, se defineste prin prezenta de limfocite

imunocompetente si plasmocite. Ea evolueaza n cateva decade spre
gastrita atrofica.

Gradele de activitate depind de prezenta neutrofilelor si gradul infiltrarii n

profunzime. Activitatea usoara se caracterizeaza prin prezenta de neutrofile numai
n lamina propria. n activitatea moderata, neutrofilele sunt n foveolele gastrice, iar
densitatea lor este foarte mare. Gradul de activitate este sever atunci cand
neutrofilele sunt prezente intraepitelial. Gastrita cronica este inactiva atunci cand
lipsesc neutrofilele

C. Gastrita atrofica reprezinta stadiul ultim al evolutiei gastritei cronice

si se caracterizeaza prin disparitia glandelor oxintice, cu distorsiunea
retelei de reticulina. Infiltratul inflamator invadeaza ntreaga grosime a
peretelui. Examenul histopatologic trebuie sa mentioneze prezenta sau
absenta metaplaziei intestinale.

Cea mai sintetica clasificare a gastritelor a avut loc n 1990 la Sydney, cu

ocazia Congresului Mondial de Gastroenterologie.

Este vorba de Sistemul Sydney, care se vrea o clasificare atotcuprinzatoare

a gastritelor.

Sistemul cuprinde:

o sectiune endoscopica, cu trei subdiviziuni: topografia, tipul leziunilor

si categoria endoscopica de gastrita si

o sectiune histologica, ce include, la randul ei, etiologia, topografia si

formele de gastrita.

Desi nu contine datele clinice si ancheta factorilor de risc, Sistemul

Sydney permite elaborarea unui diagnostic mai cuprinzator, prin
prelucrarea datelor endoscopice, histologice si etiologice.

Grading-ul leziunilor histologice ale gastritelor dupa sistemul Sidney se refera

la urmatoarele 6 caracteristici histologice, pentru fiecare existand gradarea n
usor, moderat si sever:

inflamatia acuta neutrofile

inflamatia cronica limfoplasmocite

activitatea infiltrat polimorfonuclear

atrofia pierderea glandelor specializate

metaplazia intestinala

Helicobacter Pylori

4. Etiologice.

Clasificarea gastritelor se face dupa urmatoarele etiologii posibile:

A. Infectioasa:

Bacterii: H. Pylori (majoritara), Helicobacter Heilmannii,

Streptococ alfa-hemolitic, Stafilococ,etc.

Virusuri: Citomegalo-virus, Herpes-virus

Fungi: Candida

Paraziti: Strongiloides, Toxoplasma.

B. Autoimuna: Gastrita atrofica cu anemie Biermer.

C. Medicamentoasa: AINS (antiinflamatorii nesteroidiene).

D. Specifica: Boala Crohn, gastrita eozinofilica, gastrita limfocitara.

GASTRITA CRONICA H. PYLORI POZITIVA

Este gastrita de tip B, definita prin inflamatia mucoasei gastrice, predominant

antrala, indusa de Helicobacter pylori (HP).

Gastrita antrala se asociaza cu HP n 70% - 95% din cazuri.

H. Pylori este o bacterie gram negativa spiralata, localizata n stomac sub

stratul de mucus.

Mecanismul patogenetic de producere a leziunilor gastrice este legat de

particularitatile bacteriei si de echipamentul enzimatic, avand ca efect final
un raspuns imun al gazdei (local si sistemic), fata de diferite structuri proteice
ale bacteriei. Anticorpii fata de proteinele secretate de HP cu rol de protectie
par a fi implicati n patogeneza gastritei.

Aspectul macroscopic este de congestie difuza sau petesiala, predominant

antrala cu eroziuni acute sau cronice. La 25% din cazuri apare o gastrita
nodulara.

Microscopic se observa un infiltrat cu polimorfonucleare, afectarea criptelor

gastrice, aparitia unor agregate cu foliculi limfoizi si reducerea mucusului din
celulele epiteliale.

Din punct de vedere evolutiv, se descrie o gastrita cronica activa (cu infiltrat
bogat de polimorfonucleare) si o gastrita cronica inactiva (predomina
mononuclearele).

Simptomatologia clinica este nespecifica si se suprapune cu cea a dispepsiei

non-ulceroase. Pot aparea epigastralgii, greturi, varsaturi. Aceste simptome
dispar doar dupa tratamentul de eradicare.

Diagnosticul gastritei se face prin endoscopie, cu evidentierea modificarilor

antrale si, totodata, cu efectuarea unei biopsii, si prin evidentierea, prin
diferite tehnici, a bacteriei HP.

Evolutia gastritei se poate face spre gastrita cronica atrofica, ce poate evolua
ulterior spre metaplazie intestinala, displazie si n final cancer gastric sau
limfom nonHodgkinian.

Tratamentul este cel de eradicare a infectiei cu HP.