Sunteți pe pagina 1din 82

BARBARA McCAULEY

Nopţi de foc

CAPITOLUL 1 Inima îi bătea cu putere, avea palmele umede… S­ar fi ascuns şi î ntr­o gaur ă de şarpe… Şi totu şi, nu avea de ales. Sprijinindu­se de o box ă , Rachel trase aer în piept şi se for ţă să numere p â nă la zece. Din fericire, simţ ea un miros familiar, de f â n şi de cai, dâ ndu­i curajul de a nu face cale î ntoars ă . Î n spatele ei nechez ă o

iapă şi îşi trecu capul peste stinghia boxei, c ă utâ nd parcă o m â ng â iere. Z â mbind, Rachel alint ă cu vârful degetelor botul ei m ăt ă sos. Afară , la numai c âţ iva metri, se afla poate r ă spunsul la problema care o obseda: Cord Cantrell. Cu ochii î nchi şi, t â nă ra femeie că uta o soluţ ie de ultim moment… dar, era în zadar. Luase totul î n considera ţ ie, î ncercase totul. Oric ât de disperat ă ar fi părut., aceast ă î ncercare reprezenta ultima ei şansă . O briză că lduţă pă trundea î n grajdul deschis, aduc â nd spre ea zgomotele obi şnuite ale oric ă rei ferme: duduitul î ndepă rtat al unui tractor, l ătratul unui c â ine, vocea unui b ărbat, at ât de dulce şi calmă ,

î ncâ t abia se auzea. Ră spunz â nd parcă la ceea ce dorea tâ năra să audă , vocea lini ştitoare, joas ă şi grav ă se auzi dintr­odat ă mai puternic. — U şurel, frumoaso, e bine. – nu­i a şa? Nu­ ţi fie team ă , n­o să ­ ţi facă ră u. Jucâ ndu­se neatent cu coama iepei, Rachel î nchise ochii şi se lă să

î n voia vocii aspre a necunoscutului. O voce care evoca nop ţ i calde şi

senzuale, cear şafuri mototolite şi… Deschise brusc ochii. Doamne! Ce i se în t âmpla? Cu o mâ nă tremur ă toare îşi şterse fruntea îmbrobodit ă de sudoare. Nervii î i jucau feste, îşi spuse Rachel suflec â ndu­ şi m â necile că m ăşii subţ iri de bumbac. Asta era: o problem ă de nervi. Îşi mai recapitulă î ncă odată micul discurs preg ă tit cu grijă . Trebuia s ă se arate c â t mai calmă şi câ t

mai hot ăr â tă . Apoi, tră gâ ndu­ şi cu hotă r â re umerii î napoi se îndrept ă

spre bă rbatul a şezat tot cu spatele. Ră mase pu ţ in deoparte, î n afara privirii antrenorului, ca s ă nu­l deranjeze î n plină treabă . Calul, o iap ă t â nă r ă , de doi ani era viforoas ă şi tresă rea de fiecare dat ă câ nd pătura î i atingea spinarea. Era un exemplar foarte frumos, poate prea în vârst ă pentru un asemenea antrenament, dar proprietarii de cai pur­s â nge î nt â rziau adesea cu dresajul.

— Hai, eşti o fat ă bună , reluă vocea st ă pâ nit ă a dresorului.

Sl ă bind fr â ul, puse p ă tura pe iap ă şi o lă să acolo. Calul se cabra, dar bărbatul î l ţ inu. Cu putere, m â ngâ indu­i coama cu afec ţ iune. Atunci, Rachel îl privi mai atent pe Cord Cantrell: era î nalt, sub ţ ire, cu umerii

laţ i, cu picioarele lungi şi musculoase. Un b ărbat frumos, cu adev ă rat.

— Cord!

Surprinsă , Rachel se î ntoarse şi vă zu un cow­boy c ă runt traversâ nd în goan ă locul de dresur ă .

Ţi­am spus să pt ă mâ na asta s ă ţ esali iapa şi tu nici m ă car nu te­ ai apucat! Speriat ă , iapa se trase î napoi şi fugi spre cealalt ă margine a ţ arcului. Cord îşi înă bu şi o înjur ătură şi se î ntoarse î ncet.

— A stat prea mult ă vreme liber ă , Tom – spuse el despă r ţ ind puţ in

cuvintele pentru a se face mai bine înţ eles. Dacă vrei să faci din ea un

cal bun, ai nevoie de timp.

— Mă gră besc. Pentru mine iep şoara asta nu valoreaz ă nimic î n

starea asta, în care e acum. Ori o dresezi imediat, ori d ă ­o lui Jim. El ştie să obţ ină rezultate rapide şi asta mă intereseaz ă .

— Lui Jim”? Chipul lui Cord se î mpietri.

— Dacă foloseşti crava şa cu iapa asta, o vei pierde. Nu va mai

folosi câţ iva ani la nimic şi nimă nui.

— Puţ in î mi pasă de ceea ce se va î ntâ mpla peste c âţ iva ani. Eu

vreau s ă vâ nd calul acum. Nu pot hr ă ni nici un animal şi nici un angajat nerentabil. Gâ ndeşte­te la asta, Cantrell.

Omul se î ndepă rta deja, sub privirea furioas ă a lui Cord. Cu pumnii strâ nşi, acesta îşi stă pâ nea cu greu furia. Apoi se î ntoarse şi

t â nă ra îi vă zu chipul crisp â ndu­se. Se îndrept ă spre ea cu pasul u şor, fă r ă să ­i dea aten ţ ie. Nelini ştit ă , Rachel se î ntoarse în grajd. Mai bine s ă nu jignească m â ndria lui Cord, ară tâ ndu­i că fusese martor ă la incident. A şadar, a ştept ă să o depăşească , cu câţ iva metri şi î l chem ă .

— Domnule Cantrell!

El se opri şi se î ntoarse.

— Ce s­a întâ mplat?

Descumpă nit ă de tonul acesta m â nios, Rachel ră mase mută , cu

inima bă tâ nd şi cu un nod î n gâ t. Apoi Cord se î mbl â nzi, ca şi cum şi­ar fi dat seama c ă agresase o vizitatoare nevinovat ă .

— Scuza ţ i, murmur ă el, după un lung oftat. V ă pot fi de folos cu

ceva?

Î l vedea pentru prima dat ă de aproape. Ochii lui alba ştri mai luceau încă de m â nie şi fruntea ad â nc br ăzdat ă î i dă deau o expresie sever ă .

— Nu, adic ă da, se bâ lbâ i ea, fă câ nd un pas î nainte… poate. O privi intrigat.

— Pot să aleg î ntre „da” şi „nu”?

Ea sim ţ i că se înroşeşte fă r ă voie.

— Voiam s ă spun că a şa sper.

Cord se apropie şi o observă mai atent.

— Bine, feti ţ o, şi eu sper, spuse el cu o voce voit insinuant ă .

Rachel înţ epeni şi ridică bă rbia. Nu cumva s ă interpreteze altfel scopul vizitei!

— Vreau s ă vă propun o afacere, declar ă ea insist â nd pe cuvâ ntul „afacere”.

— Da? Ce fel de afacere?

Î ndată , t â nă ra îşi regretă ini ţ iativa. Î ntr­adevă r, ce că uta ea aici?

Dar, din p ă cate, era prea t ârziu s ă fug ă , micul discurs preg ă tit se risipi şi r ă mase din el doar concluzia.

— Domnule Cantrell, ridic â nd ochii spre el…

— Eu… a ş vrea să mă luaţ i de nevast ă .

Probabil nu î nţ elesese bine! Ba da. Ea vorbise foarte limpede, f ă ră nici un echivoc. Era, f ă ră îndoial ă , o glum ă !

Şi una bună , de altfel! Un cadou frumos de ziua lui. Russ şi Eranek î l tachinau destul c ă avea aproape 32 de ani şi că era celibatar

î nr ă it!

Totu şi, Cord privise bine în jur şi nu v ăzuse nimic, c ă ci se a ştept ă să apar ă ni şte bă rba ţ i, r âz â nd, satisfă cu ţ i de gluma lor. Uit â ndu­se din nou la fat ă , observă hot ă râ rea ei şi scâ nteia care­i sclipea î n ochii verzi­ cenu şii. Rasă bună ! Era, î ntr­adevă r, foarte dr ă guţă ! Îşi î mpinse pă lă ria pe spate. Acum era r â ndul său să ­ şi folosească umorul personal!

— Sigur c ă te voi lua de nevast ă , dragă , spuse destul de tare, ca s ă fie auzit de cei care tr ă geau cu urechea. De fapt, situa ţ ia îi plă cea din ce în ce mai tare. Fata era foarte

seducă toare, cu pantalonul s ău blue jeans bine str â ns pe picioarele lungi şi fine, cu că ma şa roz deschis ă larg pe pielea albă a decolteului…

— De fapt, urmă el pe un ton deta şat, am putea începe luna de

miere imediat. Şi se apropie foarte mult de Rachel, murmur â nd:

— Este ni şte fâ n î n grajd. Am putea face un pat pentru

î ndr ă gosti ţ i, ce zici? Şocat ă , fata înţ epeni. Oricum nu s­ar fi putut mi şca fă r ă să ­l

ating ă pe Cord. Şi ştia din instinct c ă acest contact ar fi fost primejdios. Nici n­o atinsese î ncă şi trupul ei frem ăta fă r ă voie, picioarele se

î ngreunaser ă parcă şi inima î i bă tea. Ca s ă nu mai vorbim de emo ţ ia

ciudată care o cuprindea, la ideea c ă ar putea s ă ajungă î n fâ n, în braţ ele

acestui b ă rbat… Trebuia s ă se retrag ă câ t mai urgent.

— Domnule Cantrell, spuse” ea f ă câ ndu­i semn să dea î napoi. Vă

rog, d­le Cantrell… Dar el nu mai respira şi ochii î i exprimau acum o dorin ţă real ă . Î n

sfâ r şit, s­a î ndepă rtat. Dar î ncet.

— Sunt dezolat ă , se scuz ă ea fă câ nd câţ iva pa şi î ntr­o parte. Ar fi trebuit s ă mă explic mai întâ i… Eram at ât de nervoas ă , î ncâ t… Cord îi aruncă o privire mirată .

— Nu te­a trimis Russ?

— Russ? Nu cunosc nici un Russ. Şi nu m­a trimis nimeni. Am

venit cu adevă rat să vă cer să mă luaţ i de nevast ă … Vă rog, asculta ţ i­ m ă .

Complet nemul ţumit. Cord îşi încruci şă braţ ele şi se sprijini de

boxă .

— Sunt numai urechi.

Fata inspir ă adâ nc.

Îmi dau seama c ă î ncercarea mea poate p ă rea ridicol ă , spuse

Rachel, trecâ ndu­ şi mâ na prin pă r, dar, dac ă nu­mi g ă sesc repede un

soţ , voi fi obligată să ­mi vâ nd ferma. Cord lua un aer sceptic.

— N­am auzit niciodat ă să se vorbească de o lege care poate obliga o femeie să se m ă rite, doar ca s ă aibă o ferm ă .

— Sunt foarte serioas ă , domnule Cantrell, preciz ă femeia, cu o

voce a că rei fermitate o surprinse chiar pe ea. Şi vă asigur că propunerea

mea merit ă efortul de a fi ascultat ă . Cord privi mai atent femeia superb ă care­i st ă tea î n faţă . O privire

str ă lucitoare, obrajii îmbujora ţ i, gura tentant ă , corpul suplu şi zvelt.

— De fapt, nu mă îndoiesc nici o clip ă că propunerea dvs.

Valoreaz ă oboseala de a fi ascultat ă , conchise pe un ton mali ţ ios. Un fulger de m â nie trecu prin ochii lui Rachel.

— Nu sunt un animal care poate fi pre ţuit şi vâ ndut, d­le Cantrell,

spuse ea rece. Vreau doar s ă mă mă rit, ca s ă ­mi pot pă stra ferma. Peste un an vom divor ţ a şi fiecare va merge pe drumul s ă u. Î n a şteptare, ve ţ i beneficia de un loc de munc ă unde nimeni nu v ă va spune cum s ă vă ocupa ţ i de un cal, adă ugă ea cu perfidie. Deci, asistase la discu ţ ia cu Tom.

Şi, urm ă ea, vă voi dă rui vreo mie de acri la Abilene. So ţ ul meu

mi le­a l ă sat. Eu nu l­am folosit dar, dac ă sunte ţ i interesat, v ă puteţ i

instala acolo propria ferm ă . Dacă nu dori ţ i, î l veţ i putea vinde oric â nd.

O mie de acri? Dac ă ­l interesau? Nu cred c ă exista nici un dresor

de cai, are s ă nu viseze s ă aibă propria ferm ă , să fie propriul s ă u

st ă pâ n…

— Ce î nseamn ă câ nd spuneţ i „să vă pă stra ţ i ferma”? î ntrebă el.

— Soţul meu, Michael, a murit acum doi ani, într­un accident de

avion. A f ă cut un testament care stipuleaz ă că gestiunea financiar ă şi

administrativ ă a bunurilor lă sate, inclusiv ferma, va fi asigurat ă de fratele să u Earl pâ nă m ă voi recă să tori.

— De ce a fă cut asta?

— Nu v ă priveşte.

— Chiar a şa? Î mi cereţ i să vă iau î n că sătorie şi î mi spuneţ i că

am dreptul s ă întreb de ce. Î n acest caz î mi r ă mâ ne doar s ă vă salut,

doamn ă . Sunt î ncâ ntat că am fă cut cuno ştinţă . Şi chiar îi î ntoarse spatele.

— A ştepta ţ i!

El se opri o clip ă , î nainte de a se î ntoarce, cu m â inile î n şolduri. Rachel scoase un oftat. El avea dreptate, ştia, dar situa ţ ia era at ât de umilitoare!

— Michael voia s ă hot ărască totul, î ncepu, adun â ndu­ şi tot

curajul. Pentru el şi pentru to ţ i cei din jur, adă ugă ea cu un zâ mbet

amar. Voia s ă facă bine, desigur, dar nu i­a venit niciodat ă ideea că eram capabil ă să m ă descurc singură . Se g â ndea mereu s ă m ă protejeze, să se ocupe de mine. Niciodat ă n­ar fi crezut c ă a ş putea conduce singur ă ferma T.

— Ferma T.? repet ă Cord.

Toat ă lumea o cuno ştea. Cord îşi aminti chiar c ă auzise de moartea proprietarului, cu doi ani î n urm ă . Acum î i venea î n minte şi numele: Stephens, Michael Stephens.

— Am auzit de so ţul dvs. Dac ă am memoria bună , lucra î n.

Industria petrolier ă , şi a cump ă rat ferma ca s ă v­o ofere dvs.

Rachel scutur ă din cap.

— Nu, asta­i povestea pe care a spus­o ziari ştilor, dar ferma, de

fapt, fă cea parte dintr­o societate pe care el a r ă scumpă rat­o. Î ntotdeauna a vrut s­o rev â ndă . A ştepta doar un cump ă r ător.

Se îndrept ă spre poart ă şi respir ă aerul c ă lduţ al acestui î nceput

de aprilie. Era doar zece şi jumă tate, iar c ă ldura promitea s ă devină

î nă bu şitoare.

— Toat ă via ţ a am tr ă it î n apartamente, mari şi triste… Tată l meu

m­a aruncat î n cursa lui pentru reu şit ă profesional ă . Eu am prev ă zut că Michael o să ­mi impun ă acela şi stil de via ţă . Î n doi ani de c ă sătorie, am

locuit în cinci case şi patru state diferite… Şi atunci, prima dat ă câ nd am pus piciorul pe p ă m â ntul fermei T., cam la şase luni de la moartea soţ ului meu m­am î ndr ă gostit imediat. Am avut imediat senza ţ ia că sunt acasă .

Rachel îşi î ncruci şă bra ţ ele, fă r ă şi desprinde privirea de cea a lui Cord.

— Mi­ar fi pl ă cut să ne instal ăm aici, dar Michael a spus c ă nu era

practic pentru el. Î nchiriase deja un apartament la Dallas. M­am resemnat să locuiesc la ferm ă doar în timpul week­endului, c â nd venea el să ­ şi supravegheze „investi ţ ia”. Apoi a murit şi Earl a r ă mas stupefiat că m­am mutat î n această ferm ă . Pretindea că nu este un loc civilizat… A insistat s ă o vâ nd, dar am refuzat. De atunci, cearta dintre noi n­a mai

î ncetat.

— Nu e prea u şor pentru o femeie s ă conducă o ferm ă , recunoscu

Cord.

Tâ nă ra râ se cu un r â s senzual, care­i d ă du lui Cord frisoane.

— Mai ales pentru o or ăşeancă , ră sfăţ ată , nu­i a şa? Am auzit

adesea fraza asta, crede ţ i­m ă . Î n final, n­a f ă cut decâ t să ­mi î ntă rească hot ă râ rea. Î ncetul cu î ncetul, Cord începea să priceapă .

— Sunte ţ i pe calc de a­mi spune c ă vreţ i să vă că să toriţ i cu un

necunoscut ca s ă scă pa ţ i de cumnatul dvs.? Rachel ro şi puternic dar sus ţ inu, totu şi, privirea interlocutorului.

— Earl' se ocup ă de doi ani cu distrugerea fermei. Cump ă r ă fâ n de

proast ă calitate, îşi pl ă teşte muncitorii cu î nt â rziere şi refuză să facă

repara ţ iile indispensabile. Î n plus, este un prost administrator Dresorul meu m­a p ă r ă sit să pt ă mâ na trecută , câ nd Earl i­a spus c ă ­i va micşora leafa. Dac ă nu­l înlocuiesc. Puţ inii clienţ i pe care­i mai am vor pleca î n cur â nd. Earl ştia foarte bine c ă nici o ferm ă nu se putea descurca f ă ră un dresor. F ăr ă a­l fi î nt â lnit niciodat ă , Cord avea de pe acum p ă rerea formată în privinţ a lui Earl.

— Ferma mi­a dat un sens vie ţ ii, continua Rachel aplec â ndu­se,

pentru a strâ nge un pumn de f â n. Simt pentru prima dat ă o responsabilitate. Mi­e greu s ă vă explic sentimentele mole dar pot s ă

afirm că , în sfâ r şit, ştiu ce înseamn ă a fi „angajat”. Î n atitudinea lui Rachel ceva î i spunea lui Cord c ă nu minte. Totu şi, î nţ elegea cu greu c ă o femeie at ât de frumoas ă poate alege o via ţă atâ t de dur ă .

Şi familia dvs.? De ce nu­i cere ţ i să vă ajute?

Privirea lui Rachel se î nă spri.

— Tata mi­a spus c ă va fi foarte bucuros s ă mă primească în

Germania, c â nd mi­o veni mintea la cap. P â nă atunci trebuie s ă mă

descurc… N­a înţ eles că exact asta voiam şi eu: să mă descurc. Şi singur ă . Cord scutur ă din cap. Unele lucruri îi scă pau î ncă .

— Permiteţ i­mi. Nu vă d dificultatea de a v ă gă si un so ţ . De ce îmi faceţ i propunerea asta mie, un str ă in?

— Poate oi fi eu disperat ă , dar sim ţ practic am. Am dat unui

detectiv sarcina de a face o list ă a tuturor dresorilor celibatari care mi­ar

conveni. Numele dvs. Figura î n capul listei. Acum e clar? După tonul femeii, c ă să toria asta p ă rea mei mult o î nchisoare, decâ t un eveniment fericit. Dar nu tot a şa o judeca şi Cord? Şi chiar mama lui? O clipă se gâ ndi serios. Timp de un an s ă fie propriul s ă u st ă pâ n, să se ocupe de cai a şa cum ştia al. Şi apoi… Posibilitatea de a avea propria ferm ă … Nu. Chiar numai pentru un an, c ă sătoria r ă mâ nea că sătorie. O privi pe

t â nă ra femeie şi îşi simţ i trupul î ncordâ ndu­se. Desigur, avea nevoie de o femeie şi cea din faţ a lui era frumoas ă . Dar dorin ţ a nu avea s ă ­l facă să ­ şi piardă raţ iunea şi Rachel era inclus ă î n preţ .

— Doamn ă Stephens, spuse ol sco ţâ ndu­ şi pă l ă ria ca s ă ­ şi treac ă

o mâ nă prin pă r, că să toria nu prea e f ă cută pentru mine. V ă apreciez propunerea, dar cred c ă trebuie s­o refuz.

— Bine, acum v ă înţ eleg perfect, domnule Cantrell, r ă spunse ea cu

o voce seac ă , dar fă r ă m â nie. Vă mul ţumesc pentru c ă m­aţ i ascultat.

Şi bă gâ ndu­ şi o mâ nă î n buzunar, scoase o carte de vizit ă pe care i­o î ntinse.

— Dacă vă schimba ţ i pă rerea, mă gă siţ i aici pâ nă câ nd voi…

î ncheia afacerea.

Cord se g â ndi, brusc, c ă ea va vizita ferma vecin ă şi va face aceea şi propunere viitorului dresor. Ideea î i displă cea, fă ră să ştie de ce.

— Hei, doamn ă Stephens, strig ă fugind dup ă ea, î n timp ce ea se

î ndepă rta. Era gata s ă urce î n ma şină , dar s­a î ntors.

— Cum vă numi ţ i? Adică , vreau să spun, prenumele…

— Rachel, spuse ea urc â nd la volan.

Şi î i sur â se pentru ultima dat ă . Desigur, pentru a­i demonstra c ă nu­i purta pic ă , ci că afacerile sunt afaceri şi atâ t. Şi totu şi, el ar fi jurat că acest sur â s promitea mai mult. CAPITOLUL 2 A şteptarea putea s­o î nnebunească pe Rachel! Câ teva minute î ncă şi va ră mâ ne fă r ă unghii! Mă car de­ar telefona mai repede dresorul de la ferma lui Roc – Luke Harding – al doilea de pe list ă . După înt â lnirea cu Cord, prefera s ă prevină , î nainte de a­ şi face apariţ ia inopinat ă într­o ferm ă .

La amintirea î nt â mpl ă rilor de diminea ţă o cuprinse un sentiment

de ru şine. Î ncă se întreba cum reu şise să plece cu at âta calm, c â nd de abia o duceau picioarele. Expresia lui Cord, c â nd îl ceruse î n că sătorie î i r ă mă sese î ntipă rit ă î n memorie.

O privise ca pe o nebun ă . Şi de ce ar fi gâ ndit altfel? Doar o

extravagan ţă ar mai fi obligat­o s ă a ştepte apelul unui b ă rbat care ar fi putut s­o resping ă î n acela şi mod! Îşi arunca p ărul pe spate cu un suspin: Iat ă unde o adusese Earl! Să bat ă câ mpii, că ut â nd un cow­boy dispus s ă o ia de nevast ă ! Cum se putea sfâ r şi un proiect at ât de stupid? Şi mai ales, cum ar fi putut ghici că primul b ă rbat căruia i se adresase o va impresiona astfel? Se topise câ nd auzise şoaptele lui Cord la ureche. | şi amintea de mirosul lui de fâ n şi piper. Î n clipa aceea, inima î i bătea at ât de tare, î ncâ t Cord ar fi putut­o auzi. Da, desigur, î i sim ţ ise tulburarea. Probabil c ă un bărbat cum era Cord Cantrell nu­ şi ignora puterea de seduc ţ ie exercitat ă asupra femeilor… Şi totu şi, era mul ţumită că fusese respinsă de Cord. Nu era bă rbatul potrivit pentru ea. Cei doi ani de via ţă comun ă cu Michael

Stephens o î nvăţaser ă destule despre b ărba ţ i. La 22 de ani, c â nd Rachel abia îşi terminase studiile fusese impresionat ă de prestan ţ a şi situa ţ ia lui Michael. O vră jiser ă farmecul, bun ă voinţ a lui şi se î ndr ă gostise şi ea. De la î nceputul c ă sătoriei, î nţ elesese, î nsă , că banii şi puterea vor fi î ntotdeauna prioritare pentru so ţ ul ei. Îşi descoperise şi ea gustul pentru autoritate. Se îndoia că Michael ar fi acceptat vreodat ă ca ea să aibă o opinie personal ă sau să vrea s ă locuiască î n alt ă parte decâ t acolo unde hot ă ra el. Pă rinţ ii o educaser ă ca pe o fiică supusă . Şi ca atare, ea fusese o soţ ie ascultă toare. Dar nu mai era aceea şi femeie. Moartea accidental ă a lui Michael o zguduise, dar o şi maturizase. Aceast ă independent ă survenit ă brusc ar fi speriat­o mai înainte. Mai t â rziu. Î ncepuse să iubească aceast ă nou ă libertate. Deşi era î n mod vizibil cu totul alt om, Cord Cantrell avea unele puncte comune cu Michael. De pild ă , dorin ţa de a­i face pe ceilal ţ i – oameni sau animale – s ă se subjuge voin ţ ei lor. Da. G â ndind mai bine, avea noroc c ă el a refuzat s­o ia de so ţ ie… Soneria telefonului o f ă cu să tresară . Trebuia să fie Luke Harding. Ezită o clipă . Mai putea oare î nfrunta o situa ţ ie la fel de umilitoare? La al cincilea semnal, ridic ă totu şi receptorul.

— Alo!

— Doamna Stephens? – î ntrebă o voce necunoscut ă . O vag ă

decepţ ie o cuprinse f ă ră voie. Sperase un moment c ă este Cord.

— Da.

— Sunt Luke Harding, de la ferma lui Roc. Mi­a ţi lă sat un mesaj, doamn ă ?

Rachel ră mase o clipă mut ă , incapabil ă să spun ă ceva. Nu, era

imposibil, nu putea relua experien ţ a… Apoi se ră zg â ndi: nu avea nimic de pierdut, ci totul de c âştigat.

— Doamn ă ?

— Da… a ş vrea să vă î nt â lnesc, d­le Harding. E pu ţ in mai

complicat să mă explic prin telefon „dar a ş vrea să vă propun ceva important.

— Desigur, doamnă . Voi fi î ncâ ntat să vă întâ lnesc.

— Ce­aţ i spune de barul Galben, î n fa ţa hotelului Mave… pe la ora

6?

— Perfect. Po curâ nd.

— Voi anunţă la intrare, ca s ă vi se spun ă unde m ă gă siţ i, spuse

ea î nainte de a pune receptorul î n furcă . Se lungi din nou î n pat. Acoperindu­ şi chipul cu mâ inile. Era a doua oar ă î ntr­o singur ă zi, câ nd se sim ţ ea ridicol ă . Amintirea respira ţ iei lui Cantrell pe chipul ei, atunci c â nd evocase posibilitatea de a se tol ă ni cu el î n fâ nul proaspă t î i dă du un frison prelungit. Gata! Trebuie s ă î nceteze de a se mai g â ndi la Cantrell ă sta! Cum ar fi putut petrece un an î n apropierea lui f ă ră a fi î n acela şi pat, c â nd zece minute fuseser ă de ajuns ca s­o fac ă să ­ şi piardă capul? După numai şase ore de la plecarea lui Rachel, Cord ştia ce citise

î n privirea ei: speran ţ a unei r ă sturn ări de situa ţ ie. Nehot ă râ t, se opri brusc î n faţ a că su ţ ei sale. Apoi îşi scutură capul cu un hohot scurt. Nu, era imposibil! De ce ar fi dorit t â nă ra ca el s ă se r ăzg â ndească ? Erau destui al ţ i candida ţ i speciali şti î n dresur ă , la fel de califica ţ i ca şi el… Spera însă că detectivul angajat de­d­na Stephens şi­a fă cut bine ancheta. Ce s­ar î ntâ mpla cu Rachel dac ă o nimerea prost? Î ncruntâ ndu­ şi spr â ncenele, intr ă î n salon. De fapt, ce se va

î nt âmpla cu ea nu­l privea deloc… Hot ăr î că o bere rece î i va schimba gâ ndurile şi se î ndrept ă spre frigider. De altfel, Rachel p ă rea perfect capabil ă să ­ şi rezolve singur ă problemele. Instalat confortabil într­un fotoliu de piele, b ă u o î nghiţ itur ă bună de bere şi î nchise ochii. O rev ă zu imediat pe Rachel: silueta ei feminin ă , ochii mari, timizi şi să lbatici î n acela şi timp. Conta oare pe el? Ridic ă ochii spre pendul ă . Era ora cinci. Femeia a avut la dispozi ţ ie întreaga zi pentru a­l înt â lni pe urm ătorul de pe list ă , ca să ­i facă aceea şi propunere. Şi­o fi gă sit fericirea. Cord se a şez ă lâ ngă fereastr ă şi ridică perdeaua pentru a observa spa ţ iul de antrenament. Patronul lui dresa un cal î ncă păţâ nat. Plesnitura crava şei pe spatele animalului î i fă cu ră u: era ca şi cum ai fi

lovit un om! Pentru a sc ă pa de acest trist spectacol ie şi din cameră , cu

intenţ ia de a face un du ş. Acolo îşi scoase hainele. O carte de vizit ă căzută jos îi atrase aten ţ ia. Provenea de la Hotel Mave. Ală turi de adres ă , Rachel îşi scrisese numele şi num ă rul camerei… Ambianţ a din barul Galben era destul de atr ă g ătoare. Dac ă judecai după clienţ ii a şeza ţ i în jurul tejghelei, era un loc de înt â lnire populară , la care participau or ăşenii, ca şi fermierii din jur. Î n atmosfer ă era fum şi tonomatul difuza melodii din folclorul local. Mirosul de frig ă rui şi de pui fript o fă cur ă să ­i lase gura apă . Fermecat ă , Rachel îşi spuse numele la tejghea şi o urm ă pe chelneri ţ a care o conduse spre o mas ă din colţ . Apoi, instalat ă pe o banchet ă reî ncepu inspecţ ia să lii, evit â nd totu şi să î ncruci şeze privirile prea insistente. Nu­i displ ă cea totu şi să fie privit ă a şa. Jignit ă de refuzul lui Cord, ea dorise s ă ­ şi apere amorul propriu, f ă câ ndu­ şi o apariţ ie câ t mai avantajoas ă . Ar ăt â nd foarte bine, cu p ă rul desfă cut şi proaspă t spă lat, se î ngrijise foarte atent de machiaj şi purta o rochie… poate prea mulată pe corp. „ Şi doar i­am spus v â nză toarei!” Dacă se gâ ndea bine, nu vâ nză toarea care o convinsese era de vină , ci propria sa natur ă rebelă . Ideea că Michael ar fi dezaprobat aceast ă rochie o hot ă râ se imediat pe Rachel! Alegerea tinerei femei a fost confirmat ă de afirmaţ ia vâ nz ătoarei c ă rochia asta l­ar seduce pe cel mai exigent dintre b ă rba ţ i. Rachel urma s ă afle cur â nd dacă pronosticul fusese exact.

— Doamna Stephens?

Gata! Toat ă siguran ţ a ei zburase chiar î n momentul î n care

bă rbatul i se adresase. Nu, cu siguran ţă nu mai trebuia s ă ­ şi reî nnoiască

î ncercarea. Chiar dac ă bă rbatul ar fi seduc ă tor şi ar avea surâ sul plin de farmec. Nici g â nd să reî nceapă .

— Da, spuse ea î ntinzâ nd m â na. Pute ţ i să ­mi spuneţ i „Rachel”.

Urma s ă ­l invite la cin ă , să ­i explice că fă cuse o gre şeal ă , pentru a­ i mul ţumi apoi c ă i­a consacrat pu ţ in din timpul lui. Da, a şa trebuia s ă

procedeze.

— Domnule Harding, î ncepu ea, î nţ eleg că povestea mea o s ă vi se par ă stranie, dar…

— Bun ă , Rachel, iubito…

Ea se î ntoarse la auzul acestei voci grave, devenit ă acum familiar ă :

Cord!

— Scuz ă ­m ă , dar am î nt â rziat, declar ă el a şezâ ndu­se lâ ng ă ea. M­ a oprit din drum o mic ă problem ă la ferm ă . Ea îl privi stupefiat ă . Î n întâ rziere? Despre ce vorbea şi ce fă cea aici? Şi de ce­i spunea „iubito”? Dar Cord î i î ntindea acum mâ na lui Harding.

— N­are rost s ă mi­l prezin ţ i pe Luke… Cum merg treburile la

ferma lui Roc, Luke? Rachel se bosumfl ă . Nimic surprinză tor î n faptul c ă Luke şi Cord

se cuno şteau. Dar ea nu se a şteptase s ă se afle î n acela şi timp ală turi de primii doi bă rbaţ i de pe list ă .

— N­am de ce mă pl â nge, ră spunse Luke, vizibil intrigat şi curios

să afle mai mult despre leg ă tura dintre Cantrell şi Rachel. Dar la tine?

Îţ i dau o ştire de ultimă oră : la ferma mea se caut ă un dresor. Mi­ am dat demisia azi dup ă masă . Demisia? Rachel î l privi pe Cord stupefiat ă . Nici nu­ şi depăşise surpriza de a­l vedea aici şi o uimea din nou. De ce demisionase? Doar dacă … Nu, nu putea fi din cauza ei. Î i respinsese sec oferta. Î n cazul ă sta, ce f ă cea aici? Şi pentru Dumnezeu, de ce era at ât de fericit ă să ­l vadă ? Timp de câteva minute i­a ascultat pe cei doi evoc â nd amintiri comune. Evident, lucraser ă î mpreun ă pe timpuri, undeva în Wyoming. Î n tot timpul conversa ţ iei, Cord nu o mai privise, dar ea… ea nu­l

putea pă r ă si din ochi. O fascina: pielea lui bronzat ă , cicatricea care­i br ă zda m â na dreapt ă , micile riduri caro se s ă pau la fiecare sur â s, toate î i plă ceau. Parfumul mai adă uga ceva farmecului viril care o tulbura nespus. Genunchiul ei î l atinse î ntâ mpl ă tor pe cel al lui Cord şi îşi sim ţ i trupul luâ nd foc. Chinuită , st ătea lipită de zid şi î ncerca să ­ şi reg ă sească suflul. Ca să ­ şi ascundă jena îi adresă un sur â s binevoitor lui Luke. Surâ s care îl amuz ă pe Cord, dar îl umplu şi de gelozie. Rachel nu era aţâţătoare, dar rochia şi valul bogat al p ărului ei ar fi atras aten ţ ia orică rui bă rbat. De altfel, Dumnezeu ştie câte eforturi trebuia s ă facă pentru ca s ă nu­i arate c â t de mult î l atrage! Şi, judecâ nd după privirea plină de interes a lui Luke, trebuia s ă intervin ă rapid.

— Deci, Luke, spuse el pentru a­l aduce la ordine pe prietenul s ău,

care î ncepuse să se cam piard ă î n ochii frumo şi ai lui Rachel, calul pe

care l­ai cump ă rat de cur â nd va câştiga anul ă sta premiul de la Fort Worth?

— Are şansa lui, ră spunse Luke, modest, dar foarte m â ndru să

dezvolte acest subiect. Diversiunea reu şise! Cord îşi reveni din tensiune. Dar s­a bucurat prea repede, iat ă că Rachel intr ă în vorbă :

— Scuz ă ­m ă , Cord, sper că nu te superi dac ă m ă la şi să vorbesc o

clipă , î ntre patru ochi, cu dl. Harding? Vizibil stâ njenit, Luke î l privi pe Cord ca şi cum i­ar fi cerut aprobarea. Dresorii aveau un anume sim ţ al propriet ăţ ii, fie că era vorba de cai, fie de femeile lor, iar Cord îl fă cuse deja să î nţ eleag ă destul de clar pe amicul să u, că Rachel nu era pentru el…

— Regret, doamn ă Stephens, ră spunse Luke ridic â ndu­se, dar m ă

tem că va trebui s ă vă telefonez din, nou. Mi­am amintit de o î nt â lnire urgentă . Scuza ţ i­m ă , vă rog.

— La ţanc, zise Cord trec â ndu­ şi un braţ peste umerii lui Rachel. Rachel ţi­a spus noutatea?

— Ce noutate?

— Urmează să ne că să torim.

Prea uluită pentru a scoate vreun sunet, Rachel privea cum Luke î l felicit ă cu că ldur ă pe Cord şi apoi se î nclină î n fa ţa ei, pentru a­ şi lua r ă mas bun. A ştept ă să pă r ă sească sala pentru a se smulge energic din m â inile lui Cord.

— Eşti bolnav?

El luă un aer nevinovat.

— Despre ce vorbe şti?

Ştii prea bine… Eram î n timpul unei î ntâ lniri şi m­ai î ntrerupt.

Vreau să ştiu de ce m­ai oprit şi mai ales de ce i­ai spus lui Harding c ă ne vom că să tori. Ai uitat c ă mi­ai refuzat propunerea? Dl. Harding… —… el nu o pentru tine, termin ă Cord î n locul ei, î ncruci şâ ndu­ şi bra ţ ele.

— Cu adev ă rat!

Ea sim ţ i brusc nevoia să ­l sfideze pe Cord şi minţ i:

— Harding corespunde totu şi, perfect, criteriilor mele, spuse ea cu arogan ţă . Şi de fapt, ce te prive şte? Cord luă un aer deta şat.

Îmi fac datoria. Cu Luke n­ar merge treaba.

— Drept cine mă iei, d­le Cantrell? Nu caut dragostea, ci un so ţ ;

dacă vrei – un simplu partener. Pentru un an. C â nd o să vreau un so ţ

adevă rat, o s ă am grij ă de ce îmi convine sau nu. Pentru moment, Luke Harding mi s­a p ă rut foarte, foarte potrivit. Ochii lui Cord se îngustar ă u şor, dar Rachel nu­i d ă du aten ţ ie.

— Bravo, domnule Cantrell, continu ă ea, ai compromis o afacere

promi ţătoare. Am avut o excelent ă ocazie de a î ncheia o afacere.

— Să î nchei o afacere! repet ă Cord r âz â nd. A şa e considerat ă că să toria î n zilele noastre? Râ sul cald al lui Cord f ă cu asupra ei un efect nebun.

Î n cazul de fa ţă , da, spuse ea, î ndepă rt â ndu­se u şor din

prudenţă .

— Cine mai figureaz ă pe listă ?

— Nu te prive şte.

— Rachel! Pe o raz ă de câţ iva kilometri de aici nu exist ă nici un

dresor pe care s ă nu­l cunosc. Ştiu lucruri care poate au sc ă pat

detectivului.

Argumentul o izbi pe Rachel şi avu o ezitare. Desigur, nu apelase

la un detectiv pentru a se asigura de mortalitatea candida ţ ilor, dar cum să verifici că anchetatorul î nsu şi nu se î nşelase? Cu regret, scoase lista din poşet ă :

— Ei bine, spuse ea, dreg â ndu­ şi vocea, mai este şi Pete Wilkes…

— De la ferma Jensen… E competent. Dar şi tat ă l a patru copii.

— Ei şi?

Î n trei state diferite! Rachel tă cu. Detectivul nu men ţ ionase acest aspect.

— Mai e şi Wes Smith, de la ferma W.

— Eficace…

—… dar?

— Nestatornic. Pe distan ţă de trei leghe nu e nici o femeie pe care să n­o fi frecventat­o. Rachel îşi mu şcă buzele.

— Jim Atwood de la…

De data asta, Cord îi smulse lista din mâ ini, cu ner ă bdare.

— Cei ca Atwood folosesc crava şa din p ă cate, spuse el, crisp â ndu­

se brusc. Cu femeia sau cu calul, nu le pas ă … Ce detectiv ai angajat? Nu cumva era senil sau orb? Impresionat ă de izbucnire, Rachel sim ţ i o nelini şte brusc ă . Totu şi,

îşi reveni şi ridică bă rbia cu mâ ndrie.

Şi dumneata e şti pe list ă , Cord. Ce am de aflat despre

dumneata? El o fix ă cu intensitate.

— Toţ i bă rba ţ ii au un chip ascuns, Rachel. Nu m ă deosebesc nici

eu de alţ ii. Vrei să ­ ţi salvezi ferma? Pot s ă te ajut. Şi trebuie să m ă crezi,

dacă ­ ţ i promit c ă n­am să te jignesc şi nici nu te voi mai deranja. Ini ţ iativa î i spunea lui Rachel c ă acest Cord Cantrell era, f ă ră

î ndoial ă , cel mai r ău so ţ pe care l­ar putea angaja. Se temea. Nu c ă ar fi

fost beţ iv sau p ă cătos. Nu. Se temea de ea însăşi. De fiorul care o str ă bătea, la cea mai mic ă atingere, la cea mai mic ă privire a lui. Nu ştia cum să se controleze în fa ţa acestui b ă rbat.

— De ce ţi­ai schimbat pă rerea? întrebă ea, cât de calm putea.

El z âmbi deschis.

— O femeie atâ t de frumoas ă nu face asemenea propuneri, Rachel.

Am venit imediat dup ă ce mi­am adunat g â ndurile. Nu erai la hotel, dar

ţ i­am văzut ma şina şi nu mă îndoiam că eşti pe aproape. Rachel nu se putu î mpiedica să râ dă .

— Spune­mi, Cord, ce problem ă mi­ar pune Harding?

Cord surâ se.

Î i lipseşte spiritul de decizie. Rachel nu­l putu î mpiedica să

Şi d­tale nu­ ţ i lipse şte?

— Nu chiar. Se poate conta pe mine.

Dacă m ă iei în că sătorie, exact asta voi face.

— Deci oferta r ă mâ ne valabil ă ?

Ea îi susţ inu privirea cu o aprobare din cap.

— Da, cow­boy!

Cord ridică paharul s ă ciocnească .

— Atunci ce mai a ştept ă m?

CAPITOLUL 3

— Prin puterile pe care mi le d ă legea, vă declar uni ţ i prin că să torie.

Cord îl privi cu un aer ne î ncrez ă tor pe primar. C ă sătorit! Î ncă şocat, îşi cobor î ochii şi văzu m â na lui Rachel î ntr­a lui, O verighet ă nou ă î i str ă lucea pe inelar. Soţ ia lui… Dintr­odat ă se sim ţ i ameninţat.

— Vreţ i să să ruta ţ i mireasa? suger ă primarul privindu­l pe deasupra ochelarilor.

Să ­ şi să rute nevasta? Uf! Avea impresia c ă este un adolescent la

prima î nt â lnire. O privi din nou pe Rachel. Cu tocuri î nalte, î mbr ă cată

î ntr­un taior alb, clasic, o î ncarna pe femeia modern ă , sigur ă de sine şi

obi şnuit ă cu reu şita. Ţinuta asta se potrivea de minune cu î ntâ lnirea lor profesional ă , admise. Cord, filosof. Oare nu­ şi scosese şi el din dulap, de circumstan ţă , unicul lui costum şic? Dacă nu era decâ t un mariaj de convenienţă , de ce se sim ţ ea at ât de tulburat? De partea ei, şi Rachel era teribil de nervoas ă şi abia î ndr ă znea s ă ­ l privească pe noul său so ţ . Ar fi trebuit s ă renunţ e în ultimul moment la aceast ă iniţ iativă original ă , la care o î mpinseser ă tocmai ezit ă rile lui

Cord. Şi apoi, timpul zburase, sosise ziua nun ţ ii şi, surprinsă că şi­a vă zut „logodnicul” apă r â nd la primă rie la timp, s­a emo ţ ionat. Tulburarea i­a crescut c â nd i­a strecurat un inel de aur pe deget. Aceast ă aten ţ ie a mi şcat­o şi î n acela şi timp a î ncurcat­o: ea nici m ă car nu visase să ­i cumpere o verighet ă .

O descumpă nise şi costumul elegant pe care­l purta Cord. Astfel

î mbr ă cat, îl credeai mai mult un om de afaceri, dec â t un cow­boy epuizat de muncile grele ale c â mpului. De fapt, îl prefera î n că ma şă şi jeans. Seducă tor şi să lbatic, a şa cum se cunoscuser ă . Primarul tu şi.

— Nu o s ă rutaţ i pe mireas ă? repet ă î nceti şor.

— A, ba da, desigur.

Dar paloarea brusc ă a lui Rachel î l opri pe Cord.

— Cred c ă am nevoie de aer, murmur ă ea, cu jum ătate de voce.

Î ng ă duitor, primarul sur â se cu gentile ţ e, î nainte ca t â năra soţ ie să se î ntoarc ă spre ieşire.

Cord nu­i l ă sase mâ na. A ştepta să iasă din sal ă pentru a se opri şi o oblig ă să ­l privească în faţă .

— Ei, doamn ă Cantrell, zise cu un sur â s, ce se î ntâ mpl ă ?

„Doamna Cantrell”. De acum, se numea Rachel Cantrell. Doamna Cord Cantrell. Din nou începu totul s ă se î nvâ rtească î n jur şi Cord fu nevoit s­o susţ ină , pentru c ă se cl ă tina. Apoi o a şez ă pe un scaun.

— Ce s­a întâ mplat? repet ă el, curios. Privirea i se î ntunecă brusc.

— Nu cumva e şti însă rcinat ă ?

— Nu! Sigur c ă nu!

— Atunci?

Femeia îşi trecu o m â nă peste frunte.

— E doar nervozitatea, explic ă ea, pu ţ in confuză . Î n momente ca astea, simt o sl ă biciune la stomac. Cord o privi o clip ă , g â ndindu­se.

— De câ nd n­ai mâ ncat?

— Ei, am băut pu ţ ină cafea de diminea ţă şi…

— Chiar a şa am presupus… C â te ore ai dormit zilele astea?